Ultima modificare făcută de latan.elena; 25.11.2015 la 02:15.
ROMANIA SUPERBA!!!
Am fost până în R a i . .
F u n d ă t u r a P o n o r u l u i © Sebastiaen
#răsărit de #toamnă în #munții #dacilor
INTR-O ZI....
http://oficialmedia.com/intr-o-zi-ve...-ce-ai-simtit/
Ultima modificare făcută de latan.elena; 23.11.2015 la 18:33.
Recunoştinţa este opţiunea de a vedea Iubirea lui Dumnezeu în toate lucrurile
Nu poţi vorbi despre abundenţă, fără să vorbeşti şi despre recunoştinţă. Recunoştinţa porneşte din sentimentul valorii intrinsece şi sprijină trăirea experienţei abundenţei. Pe de altă parte, nerecunoştinţa şi resentimentul îşi trag obârşia din sentimentul lipsei de valoare intrinsecă şi consolidează perceperea lipsei. Fiecare dintre ele este un cerc închis. Ca să pătrunzi în cercul stării de graţie, e nevoie să-ţi aduci iubire, ţie însuţi sau altcuiva. Ca să intri în cercul fricii, e nevoie să refuzi iubirea, ţie însuţi sau altcuiva. Atunci când stai în interiorul unuia dintre cercuri, realitatea celuilalt cerc devine contestabilă. Din acest motiv, ai adesea sentimentul că există în experienţa ta două lumi, ce se exclud reciproc. Cei recunoscători nu-şi pot imagina că pot fi nedreptăţiţi. Cei ranchiunoşi nu-şi pot imagina că pot fi iubiţi de noi, de Dumnezeu. In care dintre aceste lumi vrei să locuieşti? Alegerea îţi aparţine…In orice moment trebuie să decizi între a face pe victima sau a-ţi aminti că nu poţi fi nedreptăţit. În primul caz vei fi ofensat de darul primit şi îl vei vedea ca pe o pedeapsă; în al doilea caz vei accepta ceea ce vine spre tine, ştiind că îţi aduce o binecuvântare pe care încă nu o poţi vedea.
Recunoştinţa este opţiunea de a vedea Iubirea lui Dumnezeu în toate lucrurile. Nici o fiinţă care alege astfel nu se poate simţi nenorocită. Căci opţiunea de a aprecia duce la fericire, întocmai cum opţiunea de a nu aprecia duce la nefericire şi disperare.
Primul gest sprijină şi înalţă. Al doilea, devalorizează şi demolează.
Felul cum alegi să reacţionezi faţă de viaţă dă contur propriei tale percepţii permanente. Dacă trăieşti în disperare, asta se întâmplă deoarece alegi să nu apreciezi darurile ce ţi-au fost oferite. Fiecare persoană ce păşeşte pe pământ culege rezultatele gândurilor pe care le-a semănat. Iar dacă vrea să schimbe natura recoltei din anul viitor, ea trebuie să schimbe gândurile pe care le gândeşte acum. Gândeşte doar un singur gând de recunoştinţă şi vei vedea cât este de adevărată această simplă afirmaţie. Data viitoare când eşti pe cale să nu apreciezi un dar ce ţi se oferă, opreşte-te un moment şi deschide-ţi inima ca să primeşti acel dar cu recunoştinţă.Observă, apoi, cum se transformă atât modul în care trăieşti experienţa darului, cât şi relaţia cu cel care-l oferă. Data viitoare când eşti pornit să judeci sau să condamni pe altul, opreşte-te o clipă şi lasă-l să intre în inima ta. Binecuvântează acolo unde ai condamnat. Nu judeca şi fii bucuros că n-ai judecat. Simte uşurarea care te cuprinde când îl eliberezi pe celălalt de percepţiile tale înguste […]S-ar părea că există două lumi, dar cu adevărat există numai una.
Frica este doar absenţa iubirii. Lipsa este doar absenţa abundenţei. Resentimentul este doar absenţa recunoştinţei. Ceva nu poate lipsi, dacă nu a fost, mai întâi, prezent din abundenţă. Fără prezenţă, absenţa n-are nici un sens. E ca un joc de-a v-aţi ascunselea. Cineva trebuie să se ascundă mai întâi. Cine va fi acela? Tu sau eu? Fiecare ajunge să se ascundă şi fiecare este găsit, în cele din urmă. Lumea dualităţii emană din întregime şi la întregime se întoarce.Vă invit să intraţi în acest dans, fără să vă luaţi prea în serios. Nici unul dintre voi nu e un dansator profesionist. Dar fiecare dintre voi este capabil să înveţe paşii. Dacă se întâmplă să calci pe cineva pe picior, un simplu „îmi pare rău” va fi de-ajuns.
Cu toţii învăţaţi în acelaşi timp şi e de aşteptat să faceţi greşeli.Paul Ferrini
Recunostinta este leacul miraculos pentru orice moment dificil. Este cea mai rapida cale de a dizolva nelinistea, de a vindeca dezamagirea, de a inlocui negativitatea cu pozitivitatea. Este drumul cel mai scurt de la un drum infundat la Cale. Si asta pentru ca atitudinea este totul.
Atitudinea restabileste traiectoria corecta, atunci cand te abati de la Cale. Atitudinea este ca o Harta a Mintii. Este precum Satelitul Global de pozitionare al creierului.
O atitudine negativa te va trimite pe drumul nefericirii, cu certitudine, indiferent care e problema. O atitudine pozitiva te va readuce pe Cale catre pacea interioara si fericire. – Neale Donald Walsch
Ultima modificare făcută de latan.elena; 24.11.2015 la 16:57.
Cristina Apetroaie
Ganduri despre iubire
Iubirea este energia fiintei tale… Ea nu ştie nimic despre trecutul tau si nimic despre viitor. Iubirea cunoaşte numai prezentul, caci inima ta nu are nici o noţiune despre timp. Doar iubeste fara sa gandeasca daca esti iubit/a…, daruieste doar iubirea ta si astfel vei crea un gol in inima ta, pe care Universul se va grabi sa-l umple mereu si mereu, cu energie de calitate, superioara celei pe care o daruiesti.
Iubeste depersonalizat, caci doar astfel vei putea trece dincolo de un chip sau de o asteptare, de un aspect vremelnic sau de o culoare…sau dincolo de aparente…, iubirea ta doar asteapta sa se infiripeze eliberata din colivia aurita a mintii tale… pentru a renaste de fiecare data cand o daruiesti… pentru a intalni un suflet nevinovat…sau unul ce e bolnav dar inca e fertil.
Iubirea doar este si se manifesta in sufletul celor care daruiesc…la fel cum se infiripeaza in sufletul celor ce stiu sa o primeasca si apoi o pretuiesc, daruind-o la randul lor… ca pe un dar minunat.
Iubirea este precum esti in inima ta, atunci cand ii iubesti pe toti… chiar si pe cei ce crezi ca nu merita iubirea ta, pe cei care nu sunt de acord cu tine, pe cei ce uneori te injura, pe cei ce uneori din neglijenta sau nepasare te ranesc, pe cei ce din neintelegere te privesc cu invidie. Iubeste-i, caci tu deja cunosti puterea iubirii ce in suflet o porti… si ai dobandit puterea in inima, s-o daruiesti… si sa-i ajuti pe cei ce poate-s rataciti…, printr-un zambet cald ce-i fara de prejudecati, menit doar sa-i molipseasca si pe cei deznadajduiti sau pe ce-i ce nu-si inteleg teama din suflet…si nu stiu ca prin credinta si iubire, o pot elimina.
Iubeste tot ce prin gandurile tale atingi, iubeste ceea ce te inconjoara: fie un copac sau firul ierbii…, frumusetea unui fluture in zbor sau o pasare ce albastrul cerului brazdeaza, un om ce-ti pare antipatic…, iubeste evenimentele frumoase din viata ta… dar si pe cele triste… toate-ti apartin printr-un neinteles destin, caci liberul arbitru iti da mereu prilej ca sa alegi… Iubeste Totul, asa cum te inconjoara si fii una cu Intregul de care apartii… chiar si de uneori, ti-e greu sa intelegi.
Doar iubeste, fara teama si fara sa-ti pese de ceea ce primesti… si astfel elibereaza-ti inima si sufletul de adevarurile tale… si de judecati. De vei proceda astfel, vei sti ca-ti oferi cel mai frumos dar din viata… si prin tine, iubirea iti renaste, de cate ori vei sti sa o oferi celor carora inveti sa le zambesti… si prin caldura iubirii tale vei sti sa-i imbratisezi. Astfel, tot ceea ce atingi cu inima ta, va renaste si va deveni parte a ta si parte a minunatul tau Univers, pe care-l cladesti.
Autor: Sandor Kasza
Ultima modificare făcută de latan.elena; 25.11.2015 la 00:48.
Cristina Apetroaie
Adevarul sublim despre Romania...
Trebuie sa stii sa mori si sa inviezi in fiecare zi..... Eu recomand o stare de veselie interioara, launtrica, din inima, o stare ce inseamna rugaciune neincetata. O stare de veselie adevarata, degajata de problemele vietii, de problemele cararilor vietii, ale unuia si ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Daca-i intristare, se clocesc ouale diavolului. E o stare de absenta, de intunecare. Daca un om nu moare de pe pozitia de traire, de inaltare, de steag, toata creatia sufera. Noi traim intr-o mare unitate, toata creatia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despartim de marea unitate, suntem pe pozitie de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o pozitie de traire. Pentru ca tragedia intregii lumi trebuie plansa ca propriile noastre pacate. Si starea de rugaciune inseamna o stare de prezenta. Eu ca duhovnic ce toata ziua stau de vorba cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevointe. Recomand o stare de prezenta permanenta, care inseamna recunoasterea fortelor de bine din tine....Omul este cu totul superior in creatie. Lupta Satanei, asidua si chiar finala, este sa nu recunoastem ca putem fi in asemanare cu Dumnezeu. Da, suntem creati asa. Recunoastem, nu recunoastem, asa suntem creati. Nimeni din creatie nu-i ca omul. El este singura veriga posibila de legatura intre Dumnezeu si creatie. Omul! Lui i s-a incredintat marea raspundere sa supravegheze intreaga creatie, el este stapanul creatiei. Omule, omule, uite pe cine bagi tu in iad! Pe tine, adica, atunci cand mergi pe calea pierzarii. Asa ca Liturghia, in sfarsit, nu-i o lucrare omeneasca, ea este peste ingeri si peste orice. Este chiar El. Da! „Eu sunt Cel ce sunt”, aici si acum! Invierea lui Iisus Hristos s-a facut… Nu numai El a inviat.
Toata creatia a avut un moment de recucerire si de reinviere.
Dar toata gloria acestei nemaipomenite intamplari, de care ne e si frica sa amintim, n-ar fi fost asa de valoroasa daca n-ar fi fost crucea mai intai. Deci pozitia aceasta este: intai suferinta si pe urma plata. „Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu”, zice Sfantul Teodor Studitul. Nu cer nimic altceva decat un pic de trezvie.
Dumnezeu nu-i suparat pe noi atat de mult pentru anumite greseli, pe cat este de suparat ca suntem nepasatori. Sa nu amanam trezirea duhovniceasca. In ierarhia din Biserica nu imparatul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, aceia este mai mare in Biserica, in Imparatia cerurilor. Sa stiti ca smerenia este singura cale de salvare.....Eu, personal, judec dupa inima mea, vad o mare raspundere, vad un mare raspuns pe care nu-l poate da decat Tara Romaneasca in lume, candva. Consider ca in Romania este cea mai adecvata viata, rasuflare si suflare, dupa Scriptura. Romania este milostiva si nu duce un razboi de distrugere, ci numai de avanpost, de aparare. Tocmai pozitia Scripturii. Romania o vad avand o mare misiune in lume. Sigur ca nu din punct de vedere economic numaidecat, ci din punct de vedere mantuitor numaidecat. Si, asta conteaza: Ca Dumnezeu rabda, rabda, dar si inainte apuca. Si noi, care vedem lucrurile acestea, la intrebarea asta indrazneata raspundem: suntem romani si cum sa nu vad o fericire pentru tara mea? Nu pentru ca-i tara mea, ci pentru ca sunt intr-un cadru adecvat Scripturii, chiar daca exista si caderi, Scriptura este traita de romani. Romanul intelege de ce-ai intins mana.
In Occident nu se mai pune problema in acelasi duh. Vin foarte multi sa ma intrebe: „sa plec in strainatate”? „Pleaca. Dar sa stii ca ai terminat cu Ortodoxia!” Pentru ca acolo sunt anumite rationamente, este o goana dupa bani, este o alta lume. Sa traiasca, n-am nimic de zis. Ii intelegem. Dar asta nu trebuie sa ne interzica sa spunem adevarul. O mare misiune duhovniceasca va avea Romania. Asta-i parerea mea. Traim sau nu traim, dar vom vedea ca asa este.
P.Cuv. Par. Arhim. Arsenie Papacioc
Romania e mandria
Munții Făgărașului
Ultima modificare făcută de latan.elena; 25.11.2015 la 21:20.
VISATI !!!
Puterea Visurilor
Visati la o lume in care dragostea este raspunsul la fiecare intrebare, reactia la fiecare situatie, experienta in fiecare moment!
Visati la o lume in care Viata – cu tot ceea ce sprijina Viata – reprezinta cea mai inalta valoare, primeste cele mai inalte onoruri si se exprima in modul cel mai inalt!
Visati la o lume in care libertatea devine cea mai inalta expresie a Vietii, in care nici unul dintre cei care pretind ca-l iubeste pe celalalt nu incearca sa-l ingradeasca – si in care tuturor le este permis sa-si exprime splendoarea fiintei lor pe deplin si cu adevarat!
Visati la o lume in care tuturor le este garantata oportunitate egala, toti au la dispozitie resurse egale si tuturor li se acorda demnitate egala, astfel incat sa poata trai cu totii in mod egal ca experienta minunile de neegalat ale Vietii !
Visati la o lume in care niciodata unul nu-l mai judeca pe celalalt, in care nu se mai pun niciodata conditii, inainte de a se oferi dragoste , si in care frica nu mai este niciodata un mijloc de a se obtine respect!
Visati la o lume in care diferentele nu produc discriminari, exprimarea individuala nu produce separare si maretia intregului este reflectata in maretia partilor lui!
Visati la o lume in care este intotdeauna destul, in care simplul dar de a imparti cu altii duce la constienta ca este destul – si o si creeaza – si in care fiecare actiune o sprijina!
Visati la o lume in care suferinta nu mai este niciodata ignorata, in care intoleranta nu mai este niciodata exprimata si in care ura nu mai este niciodata traita ca experienta de catre nimeni!
Visati la o lume in care ego-ul este abandonat, in care Superioritatea este abolita si in care Ignoranta este aliminata din realitatea fiecaruia, fiind reduse la Iluziile – care de fapt sunt!
Visati la o Lume in care greselile nu duc la rusine, regretele nu duc la vinovatie si judecarea nu duce la condamnare!
Visati la toate aceste lucruri si la multe altele!
Alegeti ca ele sa existe?
Atunci, visati ca ele sa devina realitate!
Cu puterea visurilor voastre, puneti capat cosmarurilor realitatii voastre.
http://filedelumina.ro/2014/10/28/puterea-visurilor/
26.11.2015
Alberto Villoldo
May tonight's Full Moon light your path and guide your journey. Blessings to all.Vezi traducerea
Puterea cuvantului
Prin cuvintele tale te vei salva, prin cuvintele tale te vei condamna. Cel care cunoaste puterea cuvantului este intotdeauna atent la ceea ce spune in conversatie. Este de ajuns sa supraveghezi reactiile cauzate de cuvintele tale, pentru a sti ca ele nu se intorc la tine fara efect. Prin cuvantul sau, omul isi creaza lui insusi legi.
De exemplu cineva care spune: „Pierd mereu autobuzul. Pleaca exact atunci cand sosesc eu.”
Fiica sa spunea: „Eu prind intotdeauna autobuzul. Soseste in clipa in care sosesc eu.”
Si asa, timp de mai multi ani. Fiecare stabilise o lege pentru sine, una de esec, cealalta pentru reusita.
Iata explicatia psihologica a superstitiilor. Potcoava calului sau parul de efefant nu au prin ele insele nici o putere, dar cuvantul si credinta care afirma ca ele poarta noroc creeaza in subconstient o stare de optimism, care atrage sansa. Totusi, se observa ca aceasta este fara efect pentru oamenii care, mai avansati spirituali, cunosc o lege superioara. Aceasta se explica astfel: nu poti sa te intorci in trecut, ci trebuie sa indepartezi imaginile „decupate”.
Omul spiritual foloseste cuvantul in trei scopuri: pentru a vindeca, pentru a binecuvanta, sau pentru a prospera.
Ceea ce un om spune despre ceilalti, asa se va spune si despre el, si ceea ce doreste altora, isi doreste lui insusi.
Daca un om doreste ghinion cuiva, este sigur ca si-l va atrage lui insusi. Daca doreste sa ajute pe cineva sa reuseasca, el isi doreste propriul succes si se ajuta pe sine.
Corpul poate fi reintinerit si transformat prin cuvant si printr-o viziune clara, iar boala complet stearsa din constient.
Metafizicianul stie ca orice boala are o corespondenta mentala si pentru vindecarea corpului trebuie mai intai sa-ti vindeci sufletul.
Trebuie ca subconstientul – adica sufletul – sa fie salvat de gandurile negative.
Cand subconstientul este plin de ideile perfecte ale supraconstientului, Dumnezeu si omul sunt o singura fiinta.
„Eu si Tatal Ceresc suntem Unul.” Aceasta inseamna ca omul este unit cu El in planul ideilor perfecte; el este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, si ii sunt daruite puterea si dominatia tuturor lucrurilor create, asupra spiritului sau, asupra corpului si afacerilor sale.
Se poate spune ca orice boala si orice nenorocire sunt cauzate de incalcarea legii Iubirii. In jocul vietii iubirea, adica bunavointa, castiga pe toate planurile.
Cand se exprima iubirea, bunavointa, se indeplineste legea (deoarece Iubirea este indeplinirea legii) si astfel, orice boala (care provine dintr-un resentiment ancorat in subconstient) dispare.
Critica permanenta provoaca reumatisme, deoarece gandurile nearmonioase formeaza in sange depuneri de acide care se localizeaza in jurul articulatiilor.
Tumorile au drept cauza gelozia, ura, refuzul de a ierta ofensele, teama, etc.
Fiecare boala este cauzata de o stare de spirit rea.
Asadar, nu trebuie sa intrebati pe cineva „ce aveti?„, ci „Aveti ceva impotriva cuiva?”, caci refuzul iertarii ofenselor este cauza cea mai frecventa a bolilor.
Scleroza arterelor si a ficatului precum si bolile de ochi sunt consecinta acestui refuz. Si multe alte rele le urmeaza.
Orice dezordine exterioara indica o dezordine mentala. „Exteriorul corespunde interiorului.”
Singurii dusmanii ai omului se afla in el insusi. „Dusmanii omului sunt cei din sinea lui”, dupa cum a afirmat Hristos.
Personalitatea este un ultim inamic pe care trebuie sa-l depasim, deoarece aceasta planeta este pe cale de a primi initierea in IUBIRE.
Sa ne amintim mesajul lui Iisus: „Pace pe pamant, bunavointa fata de oameni!”
Bunavointa produce o aura de protectie in jurul celui care o cultiva si o intreaga armata ridicata impotriva lui va fi fara efect.
Cu alte cuvinte, IUBIREA si BUNAVOINTA il distrug pe dusmanii care sunt in noi insine si, prin urmare, nu mai avem dusmani in exterior!
Pacea domeneste pe pamant pentru cel care trimite oamenilor ganduri de bunavointa.
(sursa – carte – Jocul vietii si cum sa-l joci – Florence S.Shinn)
Sa va fie de folos!
Psiholog Psihoterapeut Recatej Luana Luminita
http://www.luminasufletuluitau.ro
Momentan sunt 120 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 119 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje