Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata, Soare ! Buna dimineata,Viata !



Totul incepe cu un vis.
Adauga credinta si devine o convingere.
Adauga actiune si devine parte din viata.
Adauga perseverenta si devine un scop de atins.
Adauga rabdare si timp si totul se termina cu un vis devenit realitate.

Doe Zantamata

[latan.elena]

Intalnirea ta cu cineva pe strada este o intalnire cu un spirit. Si totusi acest lucru nu te inspaimanta.
Lucian Blaga

[latan.elena]

''Aprilie este cea mai crudă lună a anului, scoţând la iveală liliacul din pământul mort, amestecând memoria cu dorinţa, răscolind rădăcini apatice cu ploi de primăvară.''
T.S. Eliot



''E o bucurie sa vedem atat de multe ramuri
verzi, primenite-n vant si-atatea flori
pline, imbobocite, e o mare bucurie
pentru ca si in sange este primavara.''
Cesare Pavese



Mitologia greaca ne poveste ca zeul padurilor si campiilor, tanarul Pan, a intalnit-o intr-o dimineata pe frumoasa nimfa Syringa. Acesta a ramas fascinat de gratia nimfei. Insa, in momentul in care a incercat sa vorbeasca cu Syringa, aceasta s-a speriat si a fugit.
Captivat de frumusetea ei, el a urmarit-o, a rapit-o si a ascuns-o intr-o padure. Syringa era foarte speriata si ca sa scape de zeul Pan s-a transformat intr-un arbust cu flori frumoase si placut mirositoare. Pan a fost foarte intristat si a inceput sa colinde singur padurile, facand bine tuturor celor care ii ieseau in cale. Asa a aparut liliacul pe pamant. Se spune ca de la aceasta legenda provine numele latin al florii de liliac. Liliacul alb simbolizeaza inocenta tineretii, iar liliacul mov, primele emotii ale iubirii. Tocmai de aceea liliacul infloreste primavara (aprilie-mai), in anotimpul iubirii.

[latan.elena]

Impresionantele imagini facute de Kirsty Mitchell in memoria mamei ei

Kirsty Mitchelleste fotograf de moda din Kent, Anglia. A studiat fotografia și arta plastică până la vârsta de 25 de ani, după care a fost internă la Alexander McQueen și Hussein Chalayan. Calea ei de carieră a condus-o să devină un designer de modă până în 2008, când o tragedie personală o va schimba pentru totdeauna.

După ce mama ei a murit de o tumoare pe creier, fotografia a devenit singura ei scăpare , singura ei modalitate de a face față pierderii. Arta lui Kirsty Mitchell se învârte în jurul recreării poveștilor pe care mama ei le-a spus-o ca pe un copil. De câțiva ani lucrează la proiectul ei de minune , unde fotografiază scene fantastice și strălucitoare de femei fairytale în costume elaborate. Vrea să spună povești fără cuvinte.

Angajamentul lui Kirsty Mitchell pentru proiectul său este total. Ea chiar proiectează îmbrăcămintea purtată de femeile pe care le fotografiază și lucrează la recuzita pentru scenele ei. Ea a preluat rolurile suplimentare ale designerului de costume, ale croitorei și ale scuterelor de locație, astfel încât să se asigure că viziunea ei vine la viață exact așa cum dorește.

Acest proiect a fost realizat de Kirsty Mitchell în timp ce lucra cu un loc de muncă cu normă întreagă, colaborând cu stilisti, artiști de make-up și oricine dorește să doneze materiale, resurse sau timp. Fotografia nu este doar o modalitate de evadare, ci și o modalitate de a aduce un omagiu mamei sale întârziate, care a fost întotdeauna văzută în lectură sau în scris.
Chiar dacă recunoaște sursa tragică a serialului Wonderland, Kirsty Mitchell este condusă de visul ei de a vedea numele mamei sale pe coperta interioară a cărții Wonderland și știind că va fi meritat efortul.

Fotografia lui Kirsty Mitchell este mai mult decât o priză sau o scăpare pentru durerea ei. Are o viziune unică asupra artei și este hotărâtă să spună cele mai uimitoare povești pe care le poate spune prin fotografiile ei.

Sursa:https://translate.google.com/translate?hl=ro&sl=en&u=http://funnyand.com/kirsty-mitchells-wonderland/&prev=search

[latan.elena]

Una este să dai naştere unui copil, şi cu totul altceva să fii mamă. Orice femeie poate naşte un copil; este un fenomen simplu. Dar, a fi mamă necesită o mare artă, o mare înţelegere.

Creezi o fiinţă umană - cea mai mare creaţie posibilă! Un pictor pune pe pânză o pictură; numim ceea ce face o mare artă. Îl vedem pe Picasso drept un mare artist. Ce ştim însă despre mama sa? Un poet scrie poezii frumoase, dar ce se ştie despre mama care l-a creat pe Shakespeare?



Nu ne gândim la mame ca la cele mai creative fiinţe umane de pe pământ. Acesta este unul din motivele pentru care femeile nu sunt mari pictori ori poeţi; nu au nevoia să fie aşa ceva, întrucât ele pot fi mari mame. De ce încearcă bărbatul să devină un mare om de ştiinţă, poet, pictor? Este invidios faţă de femei: el nu poate crea copii. Se simte impotent. Sigmund Freud a vorbit mult despre invidia falică, cea a femeilor provocată de faptul că nu au organul reproductiv masculin. Acest lucru este întru totul fără sens, absurd. Este ca şi cum s-ar fi născut o femeie gen Sigmund Freud şi ar începe să spună despre bărbaţi că sunt invidioşi faţă de femei fiindcă nu au sâni. Un lucru este însă sigur: în străfundurile sale, bărbatul se simte invidios pentru că nu poate fi mamă, pentru că nu poate purta o fiinţă în viaţă în el, pentru că nu poate reproduce viaţa. Că să înlocuiasă asta, el pictează, sculptează, scrie poezie, compune muzică, merge pe lună, escaladează Everestul. Îşi doreşte să-i dovedesca femeii sale că cel puţin "Pot să fac şi eu ceva," în caz contrar simţindu-se impotent. Comparat cu capacitatea unei mame, arată cumva ca un copil, pare să fie aproape un accident al naturii. Munca lui nu este prea mare: pentru a se naşte un copil, el pur şi simplu declanşează acest proces. O mică injecţie poate face asta în locul său; nu e o muncă prea mare.



Femeia trece prin nouă luni de agonie şi extaz. Şi, după aceea, munca ei nu se termină! De fapt, munca, munca ei reală începe atunci când se naşte copilul.

Iar copilul aduce din nou un suflu proaspăt existenţei. Fiecare copil este primitiv, barbar; mama trebuie să-l civilizeze. Orice copil este barbar, aminteşte-ţi; este sălbatic, ca un animal. Iar mama trebuie să-i ofere cultură, să îl înveţe căile vieţii, căile omului. Este o muncă măreaţă. Trebuie, mamă, să-ţi aduci aminte că munca ta nu s-a terminat după naştere, ea abia a început. Asumă-ţi-o cu voioşie!



Tu creezi ceva imens de valoros - sculptezi o viaţă, protejezi o viaţă.

Munca ta este în aşa fel încât nici un sacrificiu nu este îndeajuns pentru ea; orice sacrificiu poate să fie şi trebuie să fie făcut. Acesta-i un prim lucru. Al doilea lucru: nu o lua prea în serios, altfel îţi vei distruge copilul. Seriozitatea ta va deveni destructivă. Ia-o în joacă. Responsabilitatea ta există, însă trebuie să o abordezi jucăuş! "Cântă" la un copil aşa cum cineva cântă la un instrument muzical, iar mama ştie cum să "cânte". Copilul ar trebui să fie instrumentul tău muzical. Cântă cu grijă, dar jucăuş. Dacă devii serioasă, atunci copilul va începe să simtă seriozitatea ta şi se va simţi strivit şi ologit. Nu împovăra copilul; nu începe să gândeşti că faci ceva măreţ pentru copil. Când spun că faci ceva măreţ, dau de înţeles că faci ceva măreţ pentru tine însăţi.

Ajutând copilul să crescă, să se transforme într-o fiinţă umană frumoasă, într-un buddha, vei deveni mama unui buddha. Nu te vei simţi constrânsă de copil: te vei bucura, pur şi simplu de viaţa ta; propria ta viaţă va deveni înmiresmată graţie copilului. Această este o oportunitate, o oportunitate dăruită de Dumnezeu.



Şi există două capcane: fie îţi neglijezi copilul, fie te saturi de el; sau ajungi să fii prea serioasă faţă de el, şi începi să-l împovărezi, să-l constrângi.

Amândouă căi sunt greşite. Ajută copilul, dar fă-o pentru bucuria absolută a acestui lucru. Şi nu simţi niciodată că el are vreo datorie faţă de tine. Dimpotrivă, simte-te recunoascatoare că te-a ales să-i fii mamă. Lasă-ţi simţirea de mamă să înflorească prin el. Dacă înfloreşti întru a fi mamă, te vei simţi recunoscătoare copilului pentru totdeauna. Şi, desigur, vor fi sacrificii, însă ele trebuie să fie făcute... cu voioşie. Numai un astfel de sacrificiu este autentic! Sacrificiul provine din cuvântul sacru. Când faci voioasă un sacrificiu, acesta este sacru. Când nu îl faci cu voioşie, atunci nu îţi îndeplineşti decât o datorie; toate datoriile sunt urâte, ele nu sunt sacre. Aceasta este o mare oportunitate. Meditează asupra ei, cufundă-te adânc în ea. Nu vei găsi niciodată o implicare atât de adâncă; de fapt, nici una nu este atât de profundă precum cea dintre mamă şi copil. Nici măcar între soţ şi soţie, între iubiţi nu poate exista o implicare atât de profundă ca cea dintre mamă şi copil. Nu poate fi la fel de adâncă cu nimeni altcineva, întrucât copilul a trăit nouă luni în tine; nimeni altcineva nu poate trăi nouă luni în tine. Iar copilul va deveni o fiinţă individuală separată mai devreme sau mai târziu, însă undeva adânc, în subconştient, mama şi copilul vor rămâne conectaţi. Dacă al tău copil devine un buddha, vei beneficia de acest lucru; în cazul în care copilul tău creşte şi devine o fiinţă umană frumoasă, vei beneficia din asta, întrucât copilul va rămâne mereu conectat cu tine. Numai conexiunea fizică ar putea fi întreruptă; conexiunea spirituală nu este întreruptă niciodată.

Osho

[latan.elena]

'' Fiecare zi in care ne trezim este o zi buna. Fiecare respiratie este plina de speranta fata de o zi mai buna. Fiecare cuvant este o sansa de a schimba ceva rau in ceva bun.”
Walter Mosley



''Regăsindu-și locul pe Pământ ca parte integrantă din puritatea și sublima lui energie, înrădăcinându-se în ea, omul își regăsește profundele rădăcini ce le are în cer. Înțelegând că este parte vie din PĂMÂNT și onorând cu IUBIRE această condiție, își deschide poarta către a manifesta ESENȚA lui născută din SURSA a tot și a toate. din care s-au născut toate stelele și toate universurile vizibile și invizibile.

În această muzică profundă a desăvârșitei simplități omul se întoarce ACASĂ iar INIMA lui se trezește către toate octavele extazului și bucuriei de a FI parte PĂMÂNT, parte ABSOLUT și punte între ele.''

Sursa:http://www.theshiningearth.com/intoa...senta-noastra/

[latan.elena]

” Cauti toata viata sa intalnesti un om care sa te invete cheia lucrurilor si a vietii, altceva decat stiai. Il intalnesti , in sfarsit, il intrebi si, in loc sa afli acel altceva, esti trimis indarat la propria ta fiinta de care nu stiusesi cum sa te lepezi mai repede.
Fii tu insuti! iti spune.Fii cat mai mult tu insuti ! ”
Constantin Noica

[latan.elena]

''Dansul frumos se naşte din setea de dans, iar setea de dans cere ca toţi să danseze – chiar şi cel ce joacă prost – căci altfel nu ar mai fi sete, ci o academie împietrită şi spectacol fără semnificaţie.''
Antoine de Saint-Exupery

[latan.elena]

Sa iti traiesti viata in ritm de dans este o metafora provocatoare. Te scoate din iluzia obiectivelor, pentru ca dansul este un proces, fara un obiectiv final. Fiecare pas este pentru el insusi. Fiecare pas isi are perfectiunea lui.

În anii `70, o dansatoare, pe numele ei Gabrielle Roth, interesată de şamanism a creat o practică de meditaţie prin dans care se numeste 5 ritmuri („5Rhythms”) care ajută la eliberarea tensiunilor din corp şi la „deschiderea” minţii. De fapt, este vorba despre o călătorie spirituală pe care o facem prin dans, o experienţă accesibilă pentru toată lumea care permite eliberarea de stres, o experienţă care contribuie la dezvoltarea unei vieţi sănătoase şi fericite.
Cele cinci ritmuri (flowing, staccato, chaos, lyrical şi stillness) reprezintă o modalitate de a elibera energia negativă din noi. Rătăcind în cotidianul haotic, de multe ori nu eliberăm destul din energie, iar acest lucru ne poate dăuna atât psihic, cât şi fizic, împiedicându-ne să ne concentrăm şi să luăm decizii sau determinându-ne să fim anxioşi.
Care sunt cele cinci ritmuri si cum se practică meditatia – dans?
Practica presupune punerea corpului „la treabă” cu scopul de a stimula mintea, un fel de antidot care vindecă stresul persoanelor ce duc o viaţă agitată în oraş. Un individ poate alege să practice doar unul dintre dansuri sau le poate practica pe toate. Atunci când cele 5 dansuri sunt practicate unul după celălalt, tehnica poartă numele de „val”.
Gabrielle Roth spunea că energia se mişcă în valuri, valurile se mişcă în pattern-uri, iar pattern-urile se mişcă în ritmuri. Cum un om nu este altceva decât un energie, valuri şi pattern-uri, de ce nu ne-am mişca în ritmuri pentru a elibera energia negativă?



Flowing:

Lăsăm dansul să intre în corp. Când practicăm flowing-ul începem să acceptăm mişcarea să simţim cum picioarele ating pământul, ne conştientizăm greutatea şi simţim mişcarea fiecărui muşchi şi a fluidelor. Suntem receptivi şi trăim fiecare mişcare.

Staccato:

Lăsăm dansul să iasă din noi şisimţim cum prin fiecare mişcare viaţa se mişcă prin corp. Prin mişcări eliberăm focul din inimă şi ne simţim puternic orientaţi către exterior, impunem limite sau dimpotrivă, sfidam regulile şi profităm de impulsul de adrenalină.

Chaos:

Ritmul creaţiei, al artistului, al abandonului total ne face să ne predăm în faţa imprevizibilităţii vieţii. Ne dizolvăm prin dans, scuturându-ne capetele şi despărţindu-ne de tot ce ne stresează şi ne apasă, de toată presiunea.

Lyrical:

Odată eliberaţi de inhibiţii, prin această practică reuşim să facem loc altor experienţe noi. Liricul este un ritm al spiritului animalic, al maturităţii. Mişcările realizate acum sunt lejere şi delicate ca un zbor.

Stillness:

Odată cu ritmul respiraţiei, mişcările devin mai lejere, urcând şi coborând uşor. Parcurgem acum un ritm al înţelepciunii care ne aduce inspiraţie şi linişte interioară. Acum, ne eliberăm de ultimele firimituri de tensiuni rămase în corp şi simţim cum spiritul, devenit semnificativ mai uşor, se mişcă prin corp.

„Everything in the universe has a rhythm, everything dances.”
Maya Angelou

SURSA: http://gabrielagambra.ro/dansul-vietii-are-5-ritmuri/



Totul in univers are ritm. Totul danseaza.
Maya Angelou

[latan.elena]

Dincolo de fericire şi nefericire se află pacea.
Eckhart Tolle





''Gândurile la care nu poți zâmbi , încredințează -le lui Dumnezeu noaptea această. ''