Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata, Soare ! Buna dimineata,Viata !



"Opreşte-te, atâta trebuie să faci. Să te opreşti şi să priveşti iară firul de iarbă, să vezi floarea, să-i simţi parfumul. Să te închini la Sfântul Soare şi să-i mulţumeşti că ţi-a mai dat o nouă zi. Să asculţi foşnetul frunzelor, ciripitul păsărilor şi acolo, acolo în liniştea aceea mută, acolo să te găseşti tu pe tine, din nou şi vei deveni ceea ce ai fost cândva, iarăşi: Lumină, Iubire, Armonie."
Parintele Arsenie Boca



"Nu există decât o modalitate de a atinge fericirea şi pacea lăuntrică: de dimineaţa când te trezeşti, tot timpul zilei şi până seara când adormi, orientează-ţi toate gândurile, pune-ţi toate speranţele în Dumnezeu şi niciun lucru exterior să nu te mai tulbure!''
Epictet

[latan.elena]

Cantec de primavara-Nichita Stanescu

Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple.
De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut,
prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe
de aerul rotund ce m-a-ncăput.

E-ntâia oară când rămân fără de viață,
de primăvară-ncercuit cu frânghii,
până miresmele îmi dau un pumn în față,
trezindu-mă, le-adulmec și le mângâi.

Și mor a doua oară, când îmi taie chipul
pala de raze atârnând de crengi
și iar mi se rotește-n păsări timpul,
când pasul tău răsună pe sub crengi.

Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene
imaginile tale, clinchetând.
Mor sacadat și reînviu din vreme-n vreme,
de-otrava morții sufletu-mi eliberând.

O, primăvara flăcări roșii-nalță.
Pe rugul lor mi-e sufletul întins
până miresmele îmi dau un pumn în față,
și mă trezesc, și-nving și sunt învins.

[latan.elena]

Odinioară… acum…

A adora, odinioară, însemna a-l prefera pe Dumnezeu lucrurilor, raportându-le la el şi sacrificându-i-le.
A adora, acum: aceasta devine a te consacra trup şi suflet actului creator, asociindu-te cu el pentru a isprăvi Lumea prin efort şi cercetare.

A iubi aproapele, odinioară, însemna a nu-i face rău şi a-i pansa rănile.
Caritatea de acum, fără a înceta să fie compătimitoare, se va consuma (împlini) în viaţa dăruită pentru înaintarea comună.

A fi pur, altădată, însemna în principal a te abţine, a te păzi de murdării.
Castitatea, mâine, se va numi mai ales sublimarea puterilor cărnii (naturii) şi ale oricărei pasiuni.

A fi detaşat, odinioară, însemna a nu te interesa de lucruri şi a-ţi lua doar minimul necesar.
A fi detaşat, va fi din ce în ce mai mult a depăşi succesiv orice adevăr şi orice frumuseţe prin forţa iubirii pe care le-o purtăm.

A fi resemnat, odinioară, putea să însemne acceptarea pasivă a condiţiilor prezente ale Universului.
A fi resemnat, acum, nu îi va mai fi permis decât luptătorului epuizat din braţele Îngerului.

Se părea, odinioară, că nu existădecât două atitudinigeometric posibile pentru om: a iubi Cerul, sau a iubi Pământul.
Iată că în spaţiul cel nou, o a treia cale se descoperă:
a merge în Cer traversând Pământul.

Pierre Teilhard de Chardin

SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2014_2.htm

[latan.elena]

Cel mai frumos lucru
a cãrui experientã o putem face
este misteriosul.

Albert Einstein

[latan.elena]

„ Astăzi, ca şi în alte zile, ne-am trezit istoviţi
şi înfricoşaţi. Nu deschide uşa la camera de lucru
şi nu începe să citeşti. Pune jos instrumentul muzical.

Lasă frumuseţea pe care o iubim să fie ceea ce dorim.
Există sute de feluri pentru a îngenunchea şi a săruta pământul.”



„Există un sărut pe care îl dorim
întreaga noastră viaţă, atingerea

spiritului de trup. Apa mării
imploră perla să-şi spargă scoica.

Iar crinul, cu câtă pasiune
are nevoie de o iubită sălbatică! În

noapte, deschid fereastra şi îi cer
lunii să vină şi să-şi apese

faţa de a mea. Respiră în
mine. Închide uşa vorbelor şi

deschide fereastra iubirii. Luna
nu intră pe uşă, ci numai pe fereastră.”

Rumi - Un sărut pe care îl dorim

[latan.elena]

“Te joci in fiecare zi cu lumina universului.
Subtila musafira, sosesti in fiecare floare si in apa.
Esti mult mai mult decat capsoru-acesta alb pe care-l strang
in maini ca pe-un ciorchine zi de zi.

Cu nimeni nu te-asemeni de cand eu te iubesc.
Lasa-ma intre galbene ghirlande sa te-ntind.
Cine-ti scrie numele cu litere de fum printre stelele sudului?

Ah lasa-ma sa-mi amintesc cum erai atunci, cand inca nu existai.

Deodata vantul urla si izbeste fereastra mea inchisa.
Cerul e un navod plin de pesti intunecati.
Aici se intalnesc toate vanturile, toate.
Se dezbraca ploaia.

Trec in fuga pasarile.
Vantul. Vantul.
Eu nu ma pot lupta decat cu fortele-omenesti.
Furtuna invartejeste frunzele-nnegrite
si dezleaga toate barcile care aseara au amarat la cer.

Tu esti aici. Ah tu nu fugi.
Tu o sa raspunzi si ultimului meu strigat.
Ghemuieste-te langa mine ca si cum ti-ar fi frica.
Totusi cateodata ti-a trecut prin ochi o umbra stranie.

Acum, si-acum, iubito, tu mi-aduci caprifoi,
si parfumati iti sunt si sanii.
In timp ce vantul trist ucide fluturi galopand
eu te iubesc, si bucuria-mi musca din gura ta de pruna.

Cat te-ar fi durut sa te obisnuiesti cu mine,
cu sufletul meu solitar si salbatic, cu numele meu pe care toti il izgonesc.
Am vazut de atatea ori luceafarul arzand pe cand ne sarutam pe ochi
si cum deasupra noastra se desfaceau apusurile in uriase evantaie.
Cuvintele mele au plouat peste tine mangaindu-te.
Am iubit de multa vreme trupul tau de sidef insorit.
Ba chiar te cred stapana universului.
O sa-ti aduc din munti flori vesele, si campanule,
negre alune, si cosuri de nuiele pline de saruturi.

Vreau sa fac cu tine
ce face primavara cu ciresii.”
Pablo Neruda.

[latan.elena]

„Aş vrea să fiu numai rază şi zi, să mă înalţ în ritmuri sonore spre culmi de splendoare şi adâncimile de întuneric să nu mă poarte pe aripile unei muzici sumbre. Nu ştiu dacă lumina se ridică în mine sau eu mă avânt în lumină; nu ştiu dacă sunt lumină sau devin lumină.”
Emil Cioran, în Cartea amăgirilor






















Justyna Kopania. Tutt'Art@

[latan.elena]

Am zărit lumina
Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?
Mulţumesc nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspusuri,
Abia am timp să pun întrebări.
Dar îmi place aici
E cald, e frumos
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi sorbi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară.
Marin Sorescu

[latan.elena]

"Atâtea cărți s-au scris pentru a le revela oamenilor legea Domnului! Dar, înainte de a fi înscrisă în cărți, această lege a fost, mai întâi, gravată în inima lor. Or, fiecare religie se prezintă ca un ansamblu de dogme, de doctrine pe care caută să le impună credincioșilor ei; ei trebuie nu numai să le accepte, dar și să fie convinși că religia lor este superioară tuturor celorlalte, și că numai în această religie ei își vor afla mântuirea. Acesta este însă numai fanatism.

Desigur, nu este bine ca oamenii să fie lăsați de capul lor, sub pretext că trebuie să citească legea Domnului în inima lor, fiindcă cei mai mulți dintre ei nu sunt încă pregătiți. Pentru ca ei să poată citi această lege, trebuie să fie învățați să-și pună ordine în lumea lor interioară, să-și stăpânească gândurile, dorințele, altminteri ceea ce vor citi în ei nu va fi decât produsul imaginației lor sau chiar impulsurile lor cele mai primitive. Așadar, datoria religiilor este, mai întâi, să îi învețe pe oameni cum să citească legea Domnului înscrisă în ei."
Omraam Mikhaël Aïvanhov

[latan.elena]

Îngerul

Pe ceruri, în noapte, un înger zbura
Şi-un cântec din ceruri cânta.
Şi lună, şi stele, şi norii pe vânt
Uimiţi ascultau acel cânt.Cânta despre drepţii cu albe veşminte
Din umbrele raiului sfinte.
Cânta despre Tatăl ceresc, lăudându-l -
Şi neprihănit era cântul.Ducea către lumea aceasta de jale
Un suflet în braţele sale;
Iar cântul rămase în sufletul crud
Uitat în adânc, neştiut.Şi vreme-ndelungă, prin lume, cu dor
Tânji într-un chin arzător,
Nestinsă de tristele omului plângeri,
Cântarea aceea de îngeri.
Mihail Lermontov



,,Locul cel mai frumos în care putem dormi este gândul cuiva.''