Buna dimineata, Soare !Buna dimineata,Viata !
Bucuria este viaţa văzută printr-o rază de soare.
Carmen Sylva
Buna dimineata, Soare !
Bucuria este viaţa văzută printr-o rază de soare.
Carmen Sylva
Ultima modificare făcută de latan.elena; 19.03.2019 la 11:22.
Vânt de martie - Maria Banuș
Trece un vânt peste lume,
Și nu m-a uitat.
Credeam în poame rotunde și coapte,
În ce s-a-mplinit, în ce s-a-mpăcat.
Cutremur și viață, cutremur,
Vântul lui martie bate,
Cred în puterea gândului nostru,
Și-n începutul din toate.
Strigă un vânt puternic prin lume:
Credeți în forța brațelor voastre!
Ascult și privesc printre crengile goale
Spațiile-adânci și vaste.
”Viaţa nu este nicidecum o maşinărie a transformării, aşa cum îţi imaginezi tu,ci o maşinărie a adevărului. Evenimentele şi circumstanţele nu se ivesc pentru a ne vindeca, ele sunt simptome menite să ne îndemne să observăm ce suntem…Adevărata vindecare poate veni doar din interior. Niciun sistem politic, religios sau filosofic nu poate transforma societatea din afară. Doar o revoluție individuală, o renaștere psihologică, o vindecare a Ființei, om cu om, celulă cu celulă, ne poate conduce spre bunăstarea planetară și spre o civilizație mai inteligentă, mai adevărată și mai fericită”
Elio D`Anna. Şcoala Zeilor
Mircea Bezergheanu
Am așteptat fotografia asta ani de zile. Când am zărit floarea aia micuță, pierdută într-o noapte, într-un lan verde de secară am tresărit - Mama!!! Am ridicat privirea și am zâmbit, mulțumindu-i în gând. Vântul s-a oprit iar eu am realizat Fotografia de anul acesta. Apoi mi-am reamintit pilda Regelui Solomon, pe care o voi repeta mereu și mereu, să nu o uit.
"Traieste simplu. Nu fă rău nimanui. Nu invidia. Lasă ca indoielile să treacă și nu căuta altele noi. Dăruiește-ți viața frumosului. Crează pentru artă, dar nu pentru recunoaștere. Dă viața trecutului, uitându-l. Adaugă în lume ceva nou. Umple-l cu iubire. Acolo unde este iubire – acolo este și Dumnezeu."
Zău!
„Degeaba le-am avea pe toate: inteligența, cultura, istețimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele (ca în profesorul din Lecția lui Eugen Ionescu), dacă suntem răi, haini, mojici și vulgari, proști și nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei și inteligența, și erudiția, și supradoctoratele, și toate congresele internaționale la care luăm parte, și toate bursele pentru studii pe care le câștigăm prin concursuri severe.
Nimic nu poate înlocui și suplini nițică bunătate sufletească, nițică bunăvoință, toleranță, înțelegere. Nițică susținută buna-cuviință.
Bunătatea sufletescă nu-i o virtute subtilă și rafinată, e un atribut de bază al ființei omenești și totodată un atribut al culturii. Bunătatea este alt nume al definiției date de Aristotel omului: ființa socială. Fără bunătate nu putem conviețui decât în condiții de groază și justificând amarnica afirmație a lui Sartre: ceilalți, iată iadul!
Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieții obstești. Berediaev spunea: pâinea pentru mine este o problemă materială (subînțeles egoistă, vulgară), dar pâinea aproapelui meu, continua Berediaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplini întru totul bunătatea.
Știm că de-am vorbi toate limbile și toate dialectele pământului și de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pămîntului, de la Gutenberg și până astăzi și de am fi tobă de carte și de erudiție, și de am cunoaște întrebuințarea tuturor termenilor specifici tuturor științelor și tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culți dacă suntem niște bădărani și niște răi la suflet.
Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoștințe, ci o subțirime a caracterului și capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute deșuetă și sentimentală.
Să nu săvârșim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli făcători de cărți și drept oameni de cultură pe simplii memorizatori de informații.”
NicolaeSteinhardt, ”Primejdia Mărturisirii”
'' Sufletul unui om iubitor este ca un altar închinat vieţii, pastelat în culorile celor mai frumoase vise, ce dăruieşte cele mai strălucitoare sentimente. Este un visător prin excelenţă, plin de speranţa şi dorinţa de a se înalta până dincolo de stele.
...Şi chiar dacă în drumul lui întâlneşte piedici îşi urmează neperturbat mersul, mereu înainte, ghidându-se după vocea frumuseţii din inima lui.
...Şi chiar dacă viaţa lui nu este mereu aşa cum şi-o doreşte, găseşte în toate lucrurile frumuseţea, o dăruieşte şi astfel o trăieşte-o cu adevărat!
Drumul către fericire începe în miezul sufletului şi se termină la jumătatea raiului. Zâmbeşte şi învaţă să surâzi vieţii, pentru că între două zâmbete şi o bătaie de inima încape toată magia vieţii tale! Nu uita să visezi frumos, să creezi lucruri frumoase şi apoi să le dăruieşti frumos! Drumul către fericire este numai al tău! Te încumeţi să-l urmezi?''
SURSA:http://einartblog.blogspot.ro/2015/0...at-vietii.html
Ultima modificare făcută de latan.elena; 19.03.2019 la 13:09.
John Lennon şi Paul McCartney au fost fondatorii celebrei trupe britanice The Beatles
Sean Lennon (42 de ani) şi James McCartney (40 de ani), fiii starurilor The Beatles, John Lennon şi Paul McCarney, s-au fotografiat împreună şi au postat imaginea pe reţelele de socializare, spre bucuria fanilor legendarei formaţii britanice. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ Paul McCartney recunoaşte că după destrămarea trupei The Beatles viaţa... Sean Ono Lennon, fiul regretatului John Lennon cu Yoko Ono (85 de an), a postat, joi, pe Instagram un selfie cu James McCartney, cel de-al patrulea copil al lui Paul McCartney (76 de ani) cu Linda McCartney. Fotografia surprinde fanii The Beatles prin asemănarea izbitoare a celor doi urmaşi cu taţii lor faimoşi. Fiii celebrilor muzicieni le-au călcat pe urme celor doi fondatori ai trupei The Beatles, urmând o carieră muzicală. Sean Lennon şi-a fructificat talentul ca muzician şi producător pentru mai multe trupe, lansând totodată propriul său album solo. James McCartney a devedit, de asemenea, că aşchia nu sare departe de trunchi, lansând două EP-uri şi două albume.
Citeste mai mult: adev.ro/pdke2y
''In clipa aceea am inteles ca ceea ce conteaza cand stai in fata marii, nu e sa ai un yacht, ci un loc in care sa mergi, un port, un vis care sa te indemne sa pornești.''
Alessandro D’Avenia
Într-o bună zi, după ce vom fi luat în stăpanire vânturile, valurile, mareele şi gravitaţia, vom pune la lucru energiile iubirii. Atunci, pentru a doua oară în istoria omenirii, omul va fi descoperit focul.
Pierre Teilhard de Chardin
''Cea mai frumoasa muzica din lume
este cea a vantului, a mareelor,
a pasarilor, a brizei marine.''
Jacques Mayol
Ultima modificare făcută de latan.elena; 20.03.2019 la 00:48.
Din depărtare - Panait Cerna
Nu ți-am vorbit vreodată, și pe ferești deschise
Nu ți-am trimis buchete, stăpâna mea din vise,
Ci numai de departe te-am urmărit adese,
Iluminat de gânduri nespuse, ne-nțelese...
Înfioratu-mi suflet nu s-a-ntrebat vreodată
Făptura ta de zee pe cine îl îmbată;
Ce frunte se-nnorează, gândind că steaua lină
Împarte și la alții bogata ei lumină?...
Nimic nu știu de tine senina mea iubire
Dar ochii mei, în cale-ți culeg numai uimire;
Cărarea mea pustie se umple de lumină.
Încât mă-mpac cu viața-mi și uit că mi-ești străină...
Ce vrea și unde merge un fulger? Cui ce-i pasă!...
Destul că face noaptea, o clipă mai frumoasă.
Dar uneori, când luna e prea strălucitoare,
Din adâncimea serii vin vrăji turburătoare
Aș vrea să cânt, să cuget, dar nu mă-ndemn... nu pot...
Și-atât mă simt de singur, că mă-nfior, de teamă,
Și ochii mei, din umbră, lumina ta o cheamă...
Atunci, m-abat pe drumuri de sufletul tău pline,
Și sufletul meu prinde din nou să se-nsenine,
De cum te-arăți privirii setoase, de departe,
Strălucitoare, pură, ca mugurii de marte...
Dar azi, îmi ești departe – Te fură alte zări
În țara primăverii și-a veșnicii visări.
N-ai fost a mea, dar tremur, de parcă te-am pierdut,
Și-nmărmuresc cu ochii în întuneric, mut...
Știu bine că ești dusă, dar te aștept mereu,
Și clipele-așteptării curg tot mai trist, mai greu,
Căci nu mai licărește îndepărtatul geam
Și nu-mi mai ieși în cale și doar atât ceream...
Vei reveni vreodată? – Mai bine să fi vrut
Să-nchid adânc în mine un dor necunoscut;
Dar a crescut atâta, de când cu plâns s-adapă,
Că-n sufletul meu singur n-a mai putut să-ncapă...
Tu arde-aceste rânduri și cată, visătoare,
Cum izbucneste para din ele – și cum moare...
E flacăra ce-n taină ființa-mi pustiește,
Dar în vrăjitu-mi suflet nu moare, ci tot crește...
O creangă pe cărare, s-apleacă somnoroasă;
Izvoarele stau mute, iar Noaptea – o crăiasă
Pălește aiurită, ca visurile mele,
Mișcând, la pasul vremii, hlamida ei de stele.
Eu trec, gândind la tine, la țara-n veci senină.
Iar ochii mei în lacrimi, de câte-o stea s-anină...
Și iată!... steaua cade spre țărmurile-acele,
De parcă se-nfrățește cu dorurile mele...
Ea-ți aduce o solie de plâns și de noroc;
Tot sufletu-mi se pierde pe urma ei de foc...
Vicente Romero, 1956 | Figurative
Ultima modificare făcută de latan.elena; 20.03.2019 la 01:29.
Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate.
''Visul, supapa de siguranta a setei de transcendere, arta, magia, dansul - iar, pe de alta parte, dragostea si mistica - marturisesc din atatea unghiuri diferite instinctul fundamental si ursit al firii omenesti: iesirea din sine, contopirea cu altul, fuga de singuratatea limitata, avantul catre o libertate perfecta in libertatea celuilalt.''
Mircea Eliade
Momentan sunt 133 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 133 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje