Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata, Soare !Buna dimineata,Viata !



"Daruieste-i lui Dumnezeu inima si El iti va dărui cerul."



''Vine primăvara iarăşi peste noi,
Vine de departe, vine de aproape,
Oameni de zăpadă pleacă înapoi,
Înapoi în lacrimi, înapoi în ape.

Trec peste câmpie carele de flori,
Urcă înspre munte verguri de lumină,
Ne simţim deodată iar nemuritori,
Poate orice boală peste noi să vină.''
Adrian Paunescu



Vezi-ți de drumul tău, curat, demn și fericit. Dumnezeu îți prețuiește dragostea, bunătatea, reușitele, mulțumirea, seninătatea, omenia. Asta e tot ce contează. Fii împăcat și rămâi în pace. Îți doresc Iubire!
Hrisostom Filipescu

[latan.elena]

"Există diferite moduri prin care „suntem mângâiaţi de Dumnezeu”, iar acestea sunt infinite la număr.
Uneori ne trimite o rază de lumină să ne lumineze calea, care pare cufundată in beznă, sub forma unui verset din Sfânta Scriptură, care ne-a căzut intâmplător sub ochi.
Alteori cuvântul lui Dumnezeu răsună mângâietor in noi, repetându-se parca de la sine, cu o putere care sporeşte mereu.
Uneori, când ni se acordă o atenţie la care nu ne-am fi aşteptat, ni se adreseaza un cuvânt bun, ne aducem aminte de acea iubire care rămane şi lucrează neincetat in noi.
Sau ne poate aduce mângâiere, apariţia neaşteptată a unui prieten drag, aşa cum s-au simtit corintenii la venirea lui Tit (II Corinteni 7, 6).
Nu există o zi chiar atât de neagră, de lipsită de bucurie, in care Domnul sa nu picure măcar un singur strop de mângâiere.
Poate că nu intotdeauna ne va scăpa de o boală, fiindcă boala ne poate vindeca prin ea insăşi, in schimb ne va da de fiecare dată forta de a trece prin noianul de suferinţe şi de a ieşi invingători."
"Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu – 366 Cuvinte de folos pentru toate zilele anului“

[latan.elena]

focul sacru - Marin Sorescu

Mai aruncaţi nişte vreascuri
În soare,
Am auzit c-o să se stingă
Peste câteva miliarde de ani.
Şi dacă nu mai sunt vreascuri,
Aruncaţi în soare
Câmpiile care ar fi putut foarte bine
Să fie păduri,
Munţii, luna şi cerul
Care nici nu ştim sigur dacă sunt
Păduri.
În orice caz,
Mai aruncaţi ceva în el,
Nişte vreascuri,
Nişte vieţi.
Că, uite, a şi început să pâlpâie
Pe feţele noastre,
Făcându-le frumoase şi urâte,
Făcându-le noapte şi zi,
Făcându-le anotimpuri şi ani...



Piramida mea
E plăcut să spun:
"Piramida mea".
Sună grav, important.
E ceva conţinut aici, în
Piramida mea.
Pe de altă parte,
Nu mai pot scăpa de ea.
Toată lumea leagă numele meu
De piramida mea.
Toţi vorbesc numai
De Keops, cel cu piramida
Lui Keops.
Am făcut lucruri mai importante
În viaţă.
Poate mult mai măreţe, mai durabile.
De ce numai unora le e dat să absoarbă totul?
Să devină embleme?
Ah, numele
Nu-mi va ieşi nicicând din piramidă!
Am desenat în jurul ei un cerc
Şi-n fiecare dimineaţă controlez
Să văd dacă-a reuşit numele să treacă măcar cu un
Pas dincolo.
Dacă poate să existe singur,
Imposibil!
Totuşi piramida mea
Sună trăznitor,
(Pe silabe: Pi-ra-mi-da mea!)
Parcă-aş intra într-un imens clopot
De pământ şi cer.
Clopotul meu.
Dacă n-o înălţam atunci,
Cu toate că şi atunci erau vremuri grele,
Acum n-o mai puteam face.
Marin Sorescu

[latan.elena]

Cea dintâi condiție a fericirii e liniştea sufletului tău.
Tăcerea are glasul ei de înțelepciune -ascult-o !
Nicolae Iorga

Tăcerea e floarea sfioasă a iubirii.
Heinrich Heine

Tăcerea este marea artă a conversaţiei.
William Hazlitt

Tăcerea este spaţiul în care omul se trezeşte.
Osho

Tăcerea lui Dumnezeu e, înainte de toate, o tăcere a iubirii...
Vladimir Ghika

Tăcerea este prietenul care nu te trădează niciodată.
Confucius

[latan.elena]

De ce?

De ce te-am ales pe tine?
Fiindcă ochii îţi sunt mai adânci ca valea Jondalului.

Fiindcă eşti fericită iubind
un singur bărbat.

Fiindcă fiii mei nenăscuţi
te vor de pe-acuma ca mamă.

Fiindcă pe tine te-aş vrea
veghindu-mi patul de moarte.

Fiindcă ai privit înăuntru-mi,
fără să ameţeşti.

Ei bine, findcă tu m-ai ales,
şi-ai văzut în mine Ideea!

Ragnvald Skrede



" Cel mai important lucru pe care poate să îl facă un tată pentru copii lui este să le iubească mama." Theodore Hesburgh

[latan.elena]

Val Răzeşu
Demers catre ultimul trandafir

Eu sunt un cocor urmărit de blestem,
Migrez deseori către noapte şi ger
Dar ştiu că e veşnic un soare pe cer,
De frig si eclipse nu pot să mă tem.

Şi vin înspre tine cu țipăt de rază,
Împuşcă-mă-n piept cu obuz de polen,
Ca să cad fulgerat în năluca de tren
Ce duce în gara Saharei o oază..

Tu eşti trandafir veşnicind fără spin,
Tăcerea-i o brumă ascunsă în sân,
Cu aripile largi deschise rămân,
Impuşcă-mă iar cu un tun cu senin.

O floare-am 'nălțat, Doamne sfinte,
Nu pot să o pierd undeva-n univers,
Cu ea vin spre tine ca ultim demers,
Împuşcă-mă iar cu o vară fierbinte...

[latan.elena]

Toate visele ni se pot îndeplini dacă avem curajulsă le urmăm.



În cărţi există mai multe comori decât în toatecuferele piraţilor de pe Insula Comorii.



Toate necazurile pe care le-am avut, toate supărările şi obstacolele m-au întărit... Poate nu-ţi dai seama atunci când ţi se intamplă, dar să ţi se întoarcă spatele poate fi cel mai bun lucru pentru tine.



Dintre toate invenţiile noastre pentru comunicarea în masă, pozele încă vorbesc o limbă universal înţeleasă.

Walt Disney

[latan.elena]

Naturalețea si gingăşia oamenilor , este dată de sufletele lor.
Hrisostom Filipescu



Deschideți ochii sufletlui , iertați precum copiii si iubiți necondiționat .
Lăsați primăvara să vă surprindă si cuprindă.
Hrisostom Filipescu

[latan.elena]

Ceaiul este elixirul vieţii.
Lao Tse



Ceaiul... este religia artei vieţii.
Okakura Kakuzo



Ceremonia ceaiului in Japonia , o arta milenara

La inceput a avut un caracter medical si religios.Originea trebuie cautata in obiceiul preotilor sectei buddhiste Zen de a bea ceai pentru a se mentine treji in timpul lungilor ceasuri de meditatii nocturne.In acelasi timp ,un calugat buddhist scrie (prin 1210)un tratat medical despre ceai ,care „reglementeaza functionarea celor cinci viscere si alunga spiritele rele”.



A doua faza a obiceiului ,de asta data avand un caracter de mondenitate ,incepe prin 1330 ,cand aristocratii japonezi dadeau mese servind mancarurile cele mai rafinate.La sfarsit serveau ceaiul .Cu aceasta ocazie ,ca o distinsa distractie de societate ,fiecare invitat trebuia sa ghiceasca (si daca ghicea primea un dar pretios)numele si provenienta de ceai servit.



Faza a treia ,cea estetica,rafinata,curenta si azi,dateaza din secolul al XV-lea ,cand ceremonia servirii si consumarii ceaiului a devenit ,asa cum o considera si azi japonezii ,un cult al frumosului.Iata cum se desfasura ,cu respectarea riguroasa a unor norme foarte precis stabilite,si cum se desfasoara si azi la japonezi ”ceremonia ceaiului”,asa cum acest ritual a fost codificat acum aproape cinci secole de catre cel mai mare maestru al ceremoniei ,Seun -no Rikyn.(Fundamentala pentru aceasta tema ramane” Cartea ceaiului ”a lui Okakura Kakuzo ,tradusa si in romaneste).

”Ceremonia ceaiului” o arta

Alaturi de casa ,in gradina,se afla „Pavilionul ceaiului”,o constructie cat se poate de modesta ,dar extrem de curata si de ingrijita,mica atat cat sa poata primi putini invitati(in numar de cinci ,de regula).Pavilionul se mai numeste si „Casa Inchipuirii” ,„Casa Golului” sau „Casa Asimetriei”,pentru ca aici ,pe langa lipsa completa a unor mobile ,singurele elemente decorative sunt un vas cu flori aranjate in stil ikebana si o pictura pe matase sau pe hartie de orez,asa numita kakemono.Pentru a evita acea impresie de monotonie creata de simetrie sau de repetitie,de care japonezii au oroare,ca in orice locuinta japoneza nici aici nu trebuie asezat nimic in centru,sau simetric cu ceva si nici sa se repete in vreun fel formele ,desenele sau culorile.



Invitatii intra pe usa pavilionului care este intentionat construita sa fie foarte scunda ,pentru ca acestia sa fie siliti sa se aplece(un semn de modestie).Imbracati in haine de culori neaparat discrete invitatii intra tacuti(razboinicii samurai trebuiau sa lase sabia afara ,pentru ca pavilionul este si o casa a pacii).Inclinandu-se ,saluta kakemono-ul si aranjamentul floral ikebana.(japonezii nu arunca niciodata la gunoi florile ofilite,ci le dau drumul intr-un rau ,sau le ingroapa,pentru ca,spun ei,florile sunt „lacrimile stelelor”).

Cei care intra in „Pavilionul ceaiului „se aseaza pe o perna,asculta muzica in surdina a apei fierband in ceainicul in care gazda a mai pus si cateva bucatele de fier,pentru a produce acea muzica surda ,asemanatoare suspinelor din departari ale cocorilor…Se serveste ceaiul ,baut in tacere si totul continua dupa stravechile prescriptii precise:subiectul conversatiei ,atitudinea invitatilor ,fiecare act,fiecare gest,totul minutios fixat in acest ritual.„Ceremonia ceaiului „,care europenilor li se pare bizara si monotona,este un ritual care creaza o atmosfera de intimitate ,de detasare de tot ce inseamna egoism,ambitii meschine si problemele vietii cotidiene.Un cadru de puritate,de odihna si de liniste,din acest motiv pacea interioara pe care ti-o creaza „ceremonia ceaiului”,contemplarea frumosului si adorarea simplitatii iti induc o stare atat de tonifianta si de binefacatoare.

Continuare:
Ceremonia ceaiului - MIXDECULTUR




Totul despre ceainice - de ieri pana az

[latan.elena]

În timp ce stau în linişte, fără să fac nimic,
Vine primăvara, iar iarba creşte singura.
Eckhart Tolle