Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata, Soare !Buna dimineata,Viata !



Femeia este al cincilea anotimp, în care natura se odihneşte, amintindu-şi toate florile primăverii, toate privighetorile verii, toţi strugurii toamnei şi toate ninsorile iernii.
Grigore Vieru





La mulţi ani femeilor din întreaga lume!



''Fără femeie, viaţa e proză curată.''
Ruben Dario



Din dragoste pentru femei s-a nascut tot ce este mai frumos pe lume.
Maxim Gorki

[latan.elena]

Cea mai scumpă de pe lume

Spune-mi care mamă-anume
cea mai scumpă e pe lume?
Puii toţi au zis de păsări,
zarzării au zis de zarzări,
peştişorii de peştoaică,
ursuleţii de ursoaică,
şerpişorii de şerpoaică,
tigrişorii de tigroaică,
mânjii toţi au zis de iepe,
firul cepii-a zis de cepe,
nucii toţi au zis de nucă,
cucii toţi au zis de cucă,
toţi pisoii, de pisică,
iară eu, de-a mea mămică.
Orice mamă e anume
cea mai scumpă de pe lume!
Nichita Stanescu



„Orice mamă e anume cea mai scumpă
de pe lume“


Ne-a îndrumat paşii în fiecare zi. Ne-a ridicat atunci când am căzut şi ne-a purtat pe braţe, fără să se plângă că a obosit sau că drumul e prea lung. Da, ştim cu toţii că există o fiinţă minunată faţă de care vom rămâne întotdeauna datori: mama. „Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele şi în inimile copiilor“, spunea William Thackeray, un scriitor britanic din secolul al XIX-lea. Mai jos, un mănunchi de poezii care prezintă chipul mamei.
Prof. Cecilia Ichim



Mama

N-am mai trecut demult prin sat şi-mi spune
Un om ce de pe-acasă a venit
Cum c-a-nflorit la noi mălinul
Şi c-ai albit, mămucă, ai albit.

Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.
Eu nu ştiu cum să cred atâtea veşti,
Când din scrisori eu văd precum matale
Din zi în zi mereu întinereşti.
(Nicolae Labiş)



Furtuna

Nimeni n-a rămas în stradă.
Norii negri vin grămadă.
Zboară frunzele uscate
În văzduh împrăştiate
Şi salcâmii stau să cadă:
Bate vântul, bate…
A ieşit de la răscruce
O femeie care duce
Un copil de mână… Sună
Porţi izbite de furtună
Şi femeia face cruce:
Fulgeră şi tună.
Dar a norilor năframă
Se sfâşie… Biata mamă,
Cu puterile scăzute,
Vrea copilul să-şi ajute
Şi cu glas pierdut îl cheamă:
- Hai cu mama, iute!
L-a luat acum în braţe.
Ploaia o izbeşte-n faţă.
Bolta parcă-i spartă-n două…
Cu mânuţele-amândouă
El de gâtul ei s-agaţă:
- Plouă, mamă, plouă!
(George Topârceanu)



8 Martie

S-au aprins în noapte stele.
Ce aproape sunt de ele!
Numai să întind o mână
Şi-una-n palm-o să-mi rămână.
Mamă, vrei de ziua ta
Să-ţi aduc în dar o stea?
(Veronica Porumbacu)



Una este mama

Dintre toate ce-s în lume
Cea mai scumpă-i mama
Cel dintâi cuvânt pe lume
ce-l rostim e mama.

Munţi şi văi se mai pot naşte
nici nu ne dăm seama,
Dar ca ea nu vom cunoaşte,
Una este mama.

Străluci-vor raze, stele,
Însă nu ca mama.
S-or muta în zor şi ele
Toate-n ochi la mama.

Când în ceruri o să urce
Cânt de ciocârlie,
Glasul mamei o întrece
Când îmi cântă mie.

Nu uitaţi că şi ea are
Viaţa ei în lume!
S-o întâmpinăm c-o floare
Şi cu fapte bune!

Simplu să îţi dăm o floare
Martie ne îndeamnă
Şi îţi ridicăm altare
Din iubire, mamă.
(Tudor Arghezi)



Mama în câmp

Peste dealul de-aramă
Curge soare-n asfinţit.
„Odihneşte, mamă, -
Pot rosti, în sfârşit.

Mai trăieşte-n mine,
Sfântul grai să-l ascult.
Albei tale lumine
Închina-mă-voi mult.“

Ea se şterge cu mâna
De sudoare şi mit,
Coperind cu ţărână
Chipul său ostenit.
(Grigore Vieru)



Mi-e dor de tine, mamă

Sub stele trece apa
Cu lacrima de-o samă,
Mi-e dor de-a ta privire,
Mi-e dor de tine, mamă.

Măicuţa mea: grădină
Cu flori, cu nuci şi mere,
A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!

Măicuţo, tu: vecie,
Nemuritoare carte
De dor şi omenie
Şi cântec fără moarte!

Vânt hulpav pom cuprinde
Şi frunza o destramă.
Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.

Tot cască leul iernii
Cu vifore în coamă.
Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Mi-e dor de tine, mamă.

O stea mi-atinge faţa
Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
Mi-e dor de tine, mamă.
(Grigore Vieru)



Făptura Mamei

Uşoară, maica, uşoară,
C-ai putea să mergi călcând
Pe seminţele ce zboară
Între ceruri şi pământ.
În priviri c-un fel de teamă,
Fericită totuşi eşti
Iarba ştie cum te cheamă,
Steaua ştie ce gândeşti.
(Grigore Vieru)



Autobiografică

Mama mea viaţa-ntreagă
A trăit fără bărbat.
Singurei eram în casă
Ploi cu grindină când bat.
Mama mea viaţa-ntreagă,
Stând la masă, ea şi eu,
Se aşază între mine
Şi Preabunul Dumnezeu.
Oh, şi crede-aşa într-însul,
Că-n albastru văzul ei
Chipul Lui de pe icoană
Se străvede sub scântei.
Şi eu ţin atât la mama,
Că nicicând nu îndrăznesc
Dumnezeul din privire
Să mă vâr să-l mâzgălesc.
(Grigore Vieru)



Mama

E plin în jur de noi muzeul,
Şi pare-un templu minunat,
În care mii de robi ai vieţii
Vin să se spele de păcat.
Sunt călători din largul lumii,
Ce-au pribegit pe ocean,
Să-şi scalde ochii în lumina
Din pânzele lui Tizian.
Stau toţi cu mintea-
ngenuncheată
Şi-i mut cucernicul popor,
Eternitatea prinsă-n cadre
Îşi poartă sfântul ei fior.
Învins de taina mare-a clipei,
Se-nchină sufletul supus
În faţa veşnicei icoane
Cu răstignirea lui Isus.
Ce blând se uită chinuitul
De sub cununa lui de spini,
Lumina resemnării mute
E scrisă-n ochii lui senini.
Nu-L dor piroanele din carne,
Zâmbeşte paşnic, iertător,
El ştie că de veci învie
Acei ce pentru alţii mor.

La poala crucii e Maria,
Şi-n chipul ei, nespus de trist,
A zugrăvit un chin sălbatic
Penelul meşter de artist.
Ea-şi frânge mâinile şi geme,
În gândul ei a-ncremenit:
Nu Dumnezeul, care-nvie,
Copilul ei, care-a murit.
O văd şi mă întreb, pe gânduri,
De rostul nepătrunsei firi:
De ce şi chinul unei mame
E-n preţul unei mântuiri?
O văd şi simt în suflet patimi
Din traiul nostru măsurat,
Toţi răstigniţii mici ai sorţii
Pe rând, în minte, mi s-abat…
Şi stau pierdut… În jur de mine
Se schimb-al oamenilor val… (...)
Ce-o fi făcând acum o mamă
Acolo-n satul din Ardeal?…
(Octavian Goga)



Mama

Măicuţă scumpă-aş vrea în
jurul tău
Să fac un ţarc de milă şi lumină
Să bat în aur palid chipul tău
Ca în Ardeal de-a pururi să rămână

Valeria martira din Bizanţ
Lăsatu-ţi-a un nume pe măsură
Cu ochi căprui şi mari încercănaţi
Şi-un grai blajin în cuvioasa gură

Frunte înaltă păr cârlionţat
Pe sub năframa neagră
transilvană
În spate porţi perechea
de desagi
Cu-o prescură-n ei şi cu-o icoană
În luminişul codrului te văd
Într-un amurg de toamnă pe cărare
Spre satul tău de baştină grăbeşti
Cu-n prunc de mână şi cu-o lumânare

Un vultur te-a vestit în ţintirim
Că tata-bun e pregătit de cale
Şi stăruie nainte de-a pleca
Să odihnească-n lacrimile tale.
(Ioan Alexandru)

Sursa:http://ziarullumina.ro/orice-mama-e-anume

[latan.elena]

Adrian Paunescu - Cantec Femeiesc

Asa e mama si a fost bunica
Asa suntem femei lânga femei
Parem nimic si nu-nsemnam nimica
Doar niste “ele” ce slujesc pe “ei”.



Ei neglijenti, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai talpi si ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.


Si-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic maret, nimic impunator.
Schimbându-si dupa ei si drum si nume
Pun lucrurile iar la locul lor.



Cu-atâtia pasi ce au facut prin casa
Si pentru care plata nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasa
Ar fi ajuns si dincolo de cer.



Ei fac ce fac si tot ce fac se vede
Ba strica mult si ele-ndreapta tot
Si de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbatrânesc si nu mai pot.







Asa e mama si a fost bunica
Si ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat si uneori copii.



Suntem veriga firului de ata
În fiecare lant facut din doi
Ce greu cu noi femeile în viata
Dar e si imposibil fara noi…



Durerea femeiască - Adrian Păunescu


V-am tot iertat, v-am tot acoperit,
Şi, să mai amânăm, nu-i înţelept,
Ar fi, să recunoaştem, în sfârşit,
Femeia, n-are, totuşi, nici un drept.

Muncim, ca nişte sclave, zi de zi,
Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu,
Şi condamnarea de-a ne urâţi,
Chiar voi, ce ne iubiţi, ne-o daţi, mereu.

Stăm în picioare, încă de cu zori,
Şi vă miraţi că nu mai sunt subţiri,
Dar voi, care vă credeţi tot feciori,
De ce nu arătaţi ca nişte miri?

Pe unde ne daţi dreptul de-a munci,
Lucrăm istovitor, cu voi în rând,
Din când în când, în burţi ne daţi copii,
Iar voi plecaţi la altele, râzând,

Când suferiţi, ne cereţi lângă voi,
Ori vă-mbătaţi, ori aţi trudit prea mult,
Vă plângem, când vă duceţi la război,
Sau când vă speriaţi, la vreun consult.

Eroic v-am iubit nelegitim,
Şi legitim, eroic v-am iubit,
Ne bateţi, ne-nşelaţi şi noi o ştim,
Ba, alteori, intrăm în circuit.

Iar cele care, azi, pe termen scurt,
Vă fură amintirile de ieri,
Îşi vor plăti plăcerea unui furt,
Fatal, cu furtu-aceleiaşi plăceri.

Şi, uneori, păcătuim curat,
Crezând, prin lacrimi mari, de ochi atei,
Că însuşi Dumnezeu este bărbat
Şi nu le înţelege pe femei.

Dar, vai, a fost odată prea frumos,
Ca-n filmele de dragoste a fost,
Şi-acum, ne omorâm sârguincios
Şi zilnic ne distrugem fără rost.

Ne-nvinge viaţa fără orizont
Şi voi ne-nvingeţi, într-un mod câinesc,
Trăim ca nişte văduve de front
Şi mâinile mereu ni se aspresc.

Acum, când auziţi acest reproş,
Priviţi, fără privire, înapoi,
Încuvinţaţi din cap, mărinimoşi,
Şi credeţi că nu-i vorba despre voi.

Şi, totuşi, e vorba despre toţi
Sunteţi la fel de răi şi de flămânzi,
Durerea femeiască pentru soţi,
E-un credit fără giruri şi dobânzi.

Vă e urât cu noi, vă e urât,
Şi ne-aţi ucide, dragilor bărbaţi,
Aşa că vă rugăm numai atât:
Puteţi să ne jigniţi, să ne-njuraţi,
Dar faceţi-o cu tonul coborât
Şi pân-adorm copiii, aşteptaţi.

Sursa:https://miculmeuunivers.wordpress.co...ntec-femeiesc/

[latan.elena]

"Copiii regretă cerul, pe care l-au părăsit, de aceea, pentru a-i face să uite durerile toate,Domnul le dă iubirea şi privirea mamei, în care văd cerul."
Iulia Hasdeu

[latan.elena]

''Într-o dimineaţă, un boboc de trandafir răsări lângă un boboc de trandafiriţă. S-au uitat îndelung unul la celălalt. Soarele puternic le-a desfăcut petalele, transformându-i în două flori minunate.Trandafirul i-a spus:

– Viaţa noastră este scurtă. Te privesc şi sunt vrăjit de frumuseţea şi parfumul tău. Dă-mi o şansă să te iubesc!.

– Bine — consimţi trandafiriţa — să chemăm o albină!“

[latan.elena]

"Femeile au imens de pierdut, dacă nu sunt iubite cu adevărat. E un noroc ăsta, să dai peste o femeie adevărată, care să fie şi tandră, şi foarte deşteaptă, neapărat deşteaptă, dar şi un pic golănoasă, să aibă şi puţin sictir.
Femeia e o nebănuită dăruitoare de revelaţii spirituale. Cu o femeie percepi cu adevărat lumea, lumina, cerul, sfinţenia, acceptarea şi iertarea, generozitatea necondiţionată... orice."
Emil Brumaru



Trebuie să se pună în lumină deplinul adevăr despre femeie. Să se scoată într-adevăr în evidenţă geniul femeii, neţinându-se cont numai de femeile mari şi renumite care au trăit în trecut sau sunt contemporane nouă, ci şi de cele simple, care-şi exprimă talentul lor feminin în slujirea celorlalţi în normalitatea cotidianului. De fapt, mai ales prin dăruirea sa faţă de alţii în viaţa de fiecare zi, femeia îşi cultivă vocaţia profundă a vieţii proprii, ea care probabil mai mult decât bărbatul vede bărbatul, pentru că-l vede cu inima. Îl vede independent de diferitele sisteme ideologice sau politice. Îl vede în măreţia şi în limitele sale, şi caută să-i iasă în întâmpinare şi să-i fie de ajutor. În felul acesta, se realizează în istoria umanităţii planul fundamental al Creatorului şi iese la lumină neîncetat, în varietatea vocaţiilor, frumuseţea – nu numai fizică, ci mai ales spirituală – pe care Dumnezeu a dăruit-o încă de la început creaturii umane şi în special femeii.
Ioan Paul al II-lea



"Doamne, ce fiinta este femeia! Daca ar sti ea insasi cat este de valoroasa! Dar s-o lasam asa, mai bine sa nu stie pentru ca in final ea este o taina a lui Dumnezeu printre noi, oamenii.
Sa nu fim barbari cu femeia pentru ca este viata si cu ea tine Dumnezeu! Sa nu uitam!"
Calinic, Arhiepiscop al Argesului si Muscelului



Eu cred că există o clipă în viaţa lumii când toţi oamenii se gândesc la mama lor. Chiar şi morţii. Fiica la mamă, mama la mamă, bunica la mamă, până se ajunge la o singură mamă. Una imensă. Ce linişte trebuie să fie atunci pe lume! În momentul acela, daca ar striga cineva «Ajutor!» eu cred că ar fi auzit pe întreg pământul. Dacă aş avea o sticlă goală, aş scrie un bilet şi l-aş lansa pe mare. «Mamă», aş scrie, «mi s-a întâmplat o mare nenorocire. Mai naşte-mă o dată!» Prima viaţă nu prea mi-a ieşit. Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Dacă nici a doua oară, poate a treia oară. Şi dacă nici a treia oară, poate a patra oară. Poate a zecea oară. Tu nu te speria, mamă, numai dintr-atâta. Şi naşte-mă mereu! Ne scapă mereu câte ceva în viaţă. De aceea trebuie să ne naştem mereu.
Marin Sorescu

[latan.elena]

La blouse roumaine

De Ziua Femeii - întoarcerea la origini, acasă, la Mamă, la Mama Pământ.

"Mulţumită întoarcerii la origine, sperăm că ne naştem din nou... viaţa nu poate fi reparată, ci numai creată din nou printr-o întoarcere la izvoare. Iar izvorul prin excelenţă e ţâşnirea prodigioasă de energie, de viaţă şi de fertilitate care a avut loc odată cu facerea lumii."
Mircea Eliade

1935, România. O mamă alăptând, undeva pe Someşul Rece.
2013, Staţia Spaţială Internaţională. O mamă astronaut în drum spre casă.

Foto: ColoRoștariu/ Historia / NASA Astronaut Karen Nyberg



Cine nu a văzut o femeie aplecându-se ca o mângâiere peste oamenii nimănui? Cine nu a văzut-o mângâind un cap de copil sau săturând un sărac? Femeia este mult mai înţelegătoare decât bărbatul faţă de tot ceea ce înseamnă vieaţă: ea iubeşte florile, iubeşte păsările şi animalele, iubeşte oamenii.
Ernest Bernea



Mama este începutul tuturor începuturilor.
Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama.
Grigore Vieru

[latan.elena]

„Dacă n-ai văzut încă o femeie care iubește, atunci n-ai văzut niciodată o femeie frumoasă.”
Camil Petrescu



„Femeia învinge tot, apoi plânge.”
Grigore Vieru



„Toate rațiunile bărbaților nu fac cât un sentiment de femeie!”
Voltaire



„Femeia frumoasă place ochiului, femeia blândă place inimii. Prima este o adevărată bijuterie, dar a doua este o adevărată comoară.”
Napoleon Bonaparte



„Un bărbat poate ști totul despre femei și poate să nu știe nimic despre una singură.”
John Steinbeck



„Femeia este făcută pentru trei lucruri. O poți iubi. Poți suferi pentru ea. Și o poți transforma în literatură.”
Henry Miller



„Marea întrebare, la care nu știu să răspund în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este următoarea: Ce vrea de fapt o femeie?”
Sigmund Freud



„Fericirea o face pe femeie frumoasă și dragostea o face fericită. Iubirea este adevăratul fard al femeii.”
Charles Baudelaire



„Femeia e o creatură menită să fie iubită, nu înțeleasă.”
Sigmund Freud





„De ce iubim femeile? Pentru că sunt femei, pentru că nu sunt bărbați, nici altceva. Pentru că din ele-am ieșit și-n ele ne-întoarcem, și mintea noastră se rotește mereu și mereu, numai în jurul lor.”
Mircea Cărtărescu

[latan.elena]

„Fără cunoaștere, moralitatea și virtutea sunt prefecătorii și ipocrizii. Cunoașterea înseamnă să trăiești clipă de clipă, atent, conștient de tine și de tot ce se întâmplă împrejurul tău și să răspunzi clipă de clipă. Ești ca o oglindă, reflectezi atât de total încât tot ce se naște din acea reflecție este corect.”
Osho



'' Nu există o cale pentru iubire. Iubirea este Calea... ''
Proverb chinezesc

[latan.elena]

Mihai Eminescu
Rugăciune

Crăiasă alegându-te,
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila sfântu*lui
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Şi pururea fecioară,
Marie!



Cred că sensul vieţii îl ştie doar Dumnezeu. Noi nu putem decât să încercăm să influenţăm niţel ce ne-a dat el.
Ștefan Iordache