Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata, Soare !Buna dimineata,Viata !



Noi suntem cei care creăm propria realitate prin gândurile şi prin faptele noastre. Dacă ne vom schimba gândurile şi faptele, vom schimba întreaga lume. Asta-i tot!
Davd Icke



„Nu avem voie să fim spectatori la ce ni se întâmplă.”



Nina Tărchilă

Miroase-a viaţă, a verde de primăvară şi-a dor de ducă lipit de tălpi şi de suflet. Se topesc încet ridurile zilelor şi-ale nopţilor gri de iarnă, primăvara ne spală de rutine şi suficienţe, ne aduce cumva mai aproape de uimirea copilărească în faţa minunilor lumii, abia aştept să aud cum vor învăţa în curând copacii să cânte cu păsări, mi-e dor de mine - se-ntâmplă rar, e de bine. Aşa ne-amintim să respirăm adânc bucuria de-a fi, de-a trăi cu ochii deschişi, de-a nu uita că nu toate nopţile au dimineţi cu bătăi de inimă şi că cele pe care le primim sunt un dar.

[latan.elena]

Găseşte timp pentru a reflecta, este sursa de putere.
Găseşte-ţi timp să joci, e secretul tinereţii.
Găseşte-ţi timp să citeşti, e baza de a şti.
Găseşte-ţi timp să fii amabil, e drumul fericirii.
Găseşte-ţi timp să visezi, e calea care duce spre stele.
Găseşte-ţi timp să iubeşti, e adevărata bucurie a vieţii.
Găseşte-ţi timp pentru a fi fericit, este muzica sufletului.
Balada irlandeză antică

[latan.elena]

"...tot ce ne trebuie pentru a fi fericiti este sa fim entuziasmati de ceva.''
Charles Kingsley



" Poți tăia toate florile, dar nu poți opri venirea primăverii." ~ Pablo Neruda

[latan.elena]

A fi - Mircea Micu
A fi peste mormântul verii,
Sedus de viață ca de-un dor
Mânz tânăr degustând lumina
Sălbatic și nerăbdător.

Să crezi că nu există moarte
Că morții sunt numai un fel
De fluturi adormiți de muzici
Și-nchiși în bile de oțel.

A fi uitat de toată lumea
A fi iubit de cine vrei
Când vin să te-ncălzească noaptea
Fragile, turmele de miei.

A fi pe-un câmp uitat de lume,
De smog uitat și de mașini,
Tu singur duelând în aer
Cu săbiile unor crini.

A ști râzând, că sânul tandru
Rotit în porțelan etern
Se surpă-n el până devine
Mormânt al laptelui matern.

Și peste toate, ca un tigru,
Să treci râzând și să te minți
Și când amenință zăpada
S-o-ntâmpini cu o floare-n dinți.

[latan.elena]

''Fie ca este un mister sau o muza conform artistilor sau “o pacatoasa” desprinsa din coasta lui Adam conform dogmei crestine si nu numai, rolul femeii in lume a reprezentat dintotdeauna unul dintre cele mai abordate subiecte. Cand va ganditi la femeie, care este primul lucru care va trece prin minte?



Femeia este mama Universului și deci a întregii lumi, pentru că numai ei i s-a încredințat misiunea de a procrea. Numai ei și, bineînțeles, lui Dumnezeu.''



''Femeia este primăvara lumii. Așa cum Pământul se împodobește primăvara cu întreaga simfonie de culori și de parfumuri oferite de flori, aidoma și femeile dau frumusețea lumii prin arta cu care se împodobesc și lasă în urma lor efluviile esențelor suave.
Baudelaire își exprima tristețea față de unele flori : „Atâtea flori dau în zadar / Parfumul lor suav și rar / De nimenea știute.”

Nu este așa. În mod sigur, există suficient de multe albine care să le culeagă și lor nectarul…''

Tot articolul aici:
Prof. Dumitru Constantin Dulcan: "Femeia este primăvara lumii" -

[latan.elena]

''Nu întâlnim pe nimeni întâmplător. Să fim deci atenți la sincronicitățile care se manifestă în apropierea noastră, să fim atenți atunci când întâlnim persoane noi ori când experimentăm conjuncturi care par a se repeta în viața noastră. Totul este despre noi și e menit să ne aducă mai aproape de noi înșine.''

''Iată 5 tipuri de întâlniri cu oamenii care apar în viața noastră:

1. Oamenii care ne ajută să ne trezim – numeroși oameni nu stau prea mult în preajma noastră. Se opresc pentru puțin timp să ne amintească, să ne deschidă ochii în privința visului nostru, a menirii noastre pe astă lume. Și apoi pleacă mai departe. Universul ne trimite astfel de oameni pentru a ne ajuta să rămânem concentrați pe scopul nostru, pe țelurile noastre și să avem curajul și încrederea să ne urmăm visurile, să facem pași spre îndeplinirea lor.
2. Oamenii care ne re-amintesc – dăm peste oameni care au misiunea de a se asigura că nu pășim în lături de la calea pe care am ales-o, oameni care ne țin pe drumul drept al succesului și al împlinirii. Deși aceștia există doar temporar în viața noastră, ei/ele lasă un impact puternic asupra sufletului nostru.
3. Oamenii care ne forțează să evoluăm – anumiți oameni ne sunt învățători, îndrumători, ne arată lecții dificile pe care le avem de învățat spre a noastră dezvoltare continuă. De la ei/ele vom deprinde lucruri pe care ne chinuiam înainte să le învățăm singuri, fără prea mare succes.
4. Oamenii care ne lasă spațiul nostru de manifestare – persoane cu care avem de-a face pentru o atât de scurtă durată încât par nesemnificativi în viața noastră. Dăm peste ei/ele aparent întâmplător, într-o cafenea, în tren sau în metrou, ori pur și simplu trecem pe lângă ei/ele pe stradă. Avem scurte conversații, dar nu vom păstra legătura, nu vom avem conexiuni viitoare. Sunt oamenii care ne lasă spațiul nostru de manifestare.
5. Oamenii care rămân – un mic procent din oamenii pe care-i întâlnim vor rămâne în viața noastră perioade îndelungate. Aceștia sunt rari și de obicei greu de găsit, dar sunt printre cei mai prețioși pe care îi întâlnim. Ne pot fi prieteni, membri de familie, iubiți sau alte persoane importante pentru noi. Ei/ele au cel mai mare impact în viața noastră. Ne ajută să ne ridicăm atunci când suntem la pământ, ne sprijină să creștem, să ne dezvoltăm, ne sunt alături în ceea ce facem, ne susțin.

Simpla lor prezență este suficientă încât să ne determine să facem lucruri pe care nu le-am fi făcut până atunci, lucruri ce ne păreau drept imposibil de realizat. Pentru a-i găsi pe acești oameni rari, trebuie să avem răbdare cu universul, cu lumea – care sunt reflexii ale noastre, cum afirmă Elio D’Anna înTehnologia Visătorului. Prin urmare, trebuie să avem răbdare cu noi înșine. Ei/ele vor apărea, mai devreme sau mai târziu. Însă acești oameni vor rămâne în viața noastră doar dacă ne conectăm cu ei, dacă realizăm acea conexiune magică, deschizându-ne inima și acționând din propria autenticitate. Sunt oamenii cu care împărtășim aceleași visuri, preocupări, avem aspirații și misiuni similare în viață. Ei își doresc cu adevărat ca noi să reușim în tot ceea ce alegem să facem.Pe unii îi simțim când apar... pur și simplu știm. Îi recunoaștem deoarece avem adânc sădită-n noi amintirea Contractelor Sacre pe care sufletele noastre le-au semnat cândva, înainte de-a ne întrupa în existența de acum. Știm că vor juca un rol în viața noastră.''

Tot articolul aici:
Oamenii nu se întâlnesc întâmplător - Calatoria Inimii

[latan.elena]

Un copil poate învăţa un adult trei lucruri: să fie fericit fără nici un motiv, să fie mereu ocupat cu ceva, şi să ştie cum să ceară cu toată puterea lui pe care o doreşte.
Paulo Coelho

[latan.elena]

''Voi pune în aplicare Legea dăruirii angajându-mă să aplic următoarele etape:

1. Oriunde mă voi duce şi cu oricine mă voi întâlni, voi dărui ceva. Darul meu poate fi un compliment, o floare sau o rugăciune. Voi începe chiar astăzi prin a dărui ceva tuturor celor cu care mă voi întâlni, activând astfel procesul de circulare a fericirii, bogăţiei şi abundenţei în viaţa mea şi în vieţile celor din jur.

2. Astăzi voi primi cu recunoştinţă toate darurile pe care mi le va oferi viaţa. Voi primi darurile naturii: lumina soarelui şi ciripitul păsărelelor, ploaia de primăvară sau prima ninsoare. Voi fi de asemenea deschis faţă de darurile celor din jur, indiferent dacă este vorba de daruri materiale, de bani, complimente sau rugăciuni.

3. Mă angajez să menţin deschis circuitul bogăţiei în viaţa mea dăruind şi primind cele mai preţioase daruri ale vieţii: afecţiunea, respectul, aprecierea şi iubirea. De fiecare dată când mă voi întâlni cu cineva, îi voi ura mental fericire, bucurie şi plăcerea râsului.''

Deepak Chopra (fragment din cartea Cele sapte Legi spirituale ale succesului)

[latan.elena]

„Eu numesc util tot ce ne aduce fericire. Or, nimic pe lume nu ne face mai fericiţi decât contemplarea şi visul.”
Auguste Rodin




















Sculptures | Rodin Museum

[latan.elena]

Marius Tucă

Joc de primăvara
Nici nu îmi mai amintesc
dacă se terminase iarna.
De fapt, părea că primăvara
stătea la pândă,
pe undeva,
printr-un semn,
printr-un copac sau
printr-un gând,
printr-o piatră sau
printr-o inimă.
Ar fi venit şi ar fi plecat
în acelaşi timp,
îi era şi rău, dar îi era şi bine.
Îi era teamă să cotropească
sau să fie cotropită
de la bun început.
Încerca să găsească
un echilibru
între a veni şi a fi,
între a sta şi a respira,
între a muşca pur şi simplu
din lume şi viață
şi a se da inconştientă
pe mâna a ceea ce mai rămăsese
din iarnă.
Ştia bine şi de demult
cât de firavă,
dar şi cât de periculoasă
e granița aceea
care o lega de trecutul imediat
sau cel devenit între timp
amintire.
Și la fel de bine ştia
că de fiecare dată
când ajungea până aici,
îi era teamă.
O teamă pe care n-o avea
de la bun început
şi nici n-o cuprindea
dintr-o dată.
I se insinua încet,
o simțea curgând
până şi-n sânge,
îi alerga prin trup
şi prin minte şi îi creştea
odată cu ziua.
Erau momente
când s-ar fi lăsat cucerită
fie şi numai pentru a scăpa de ea
şi de toate îndoielile
care nu-i dădeau nicio şansă
să se mai poată gândi că,
la rândul ei,
ar fi putut cuceri.
Și simțea cum creşte în ea,
laolaltă cu teama, o avalanşă
ciudată şi puternică,
parcă dintr-o dată şi din nimic.
Atunci ar fi vrut să vină,
să nu mai şovăie,
să nu se mai gândească
la nimic şi să se predea
primului ieşit în cale.
Ar fi dat orice
ca să-şi piardă atunci
identitatea şi amintirile,
să colinde lumea
fără să ştie cine e
şi de unde vine,
încotro merge şi, mai ales,
unde vrea să ajungă.
Trecuse, aşadar, prea repede
de la avalanşă la ramuri,
iar acum, fără greutate
şi aproape fără respirație,
plutea pe undeva,
fără să-i pese
dacă până spre dimineață,
va mai rămâne anotimp
sau altceva...