Buna dimineata, Soare !Buna dimineata,Viata !
In roua lucrurilor marunte inima isi gaseste dimineata si se reimprospateaza.
Khalil Gibran
Buna dimineata, Soare !Buna dimineata,Viata !
In roua lucrurilor marunte inima isi gaseste dimineata si se reimprospateaza.
Khalil Gibran
„Verde crud, verde crud…
Mugur alb, si roz si pur,
Te mai vad, te mai aud,
Vis de-albastru si azur. ”
''Raiul e acolo unde găseşti oameni frumosi, gânduri bune şi împarţi fapte frumoase.''
„Adu, Doamne, Primăvara și rămâi și Tu cu noi
C-am avut atâta iarnă și îngheț, și vânt, și ploi…
Uită-Te în sinea noastră ce de viscole-am avut,
Dă din nou un Rost la toate, Rostul care s-a pierdut.
Adu, Doamne, Primăvara după care toți tânjim
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim!
Iarna sufletelor noastre ne-a asprit, ne-a-nsingurat
Am iernat până și vara sub un zâmbet înghețat…
Doar Tu, Doamne, ești mai mare decât colții asprei ierni
Sub cereasca vindecare, fă un semn, ca să ne chemi.
Fă-ne, Doamne, să-nflorim cu copacii înc-o dată
Și miros să răspândim de credință adevărată.
Adu, Doamne, Primăvara după care toți tânjim
Dă-ne dor de cele sfinte și putere să iubim!”
Mina Ianovici
" Fiecare zi din viaţa omului este o noapte întunecată. Nimeni nu ştie ce se va întâmpla în următorul minut şi chiar şi aşa oamenii merg înainte. Pentru că ei cred. Pentru că au Credinţă."
Paulo Coelho
,,Am plonjat în adâncul sufletului meu şi ştiu că încă mai vreau lucruri bune, multe lucruri bune de la viaţa asta.
Sunt gata să învăț ceva nou în fiecare zi. Nu pot învăța lecțiile altor oameni în locul lor. Ei înșiși trebuie să-și facă munca și o vor face atunci când vor fi pregătiți.''
Ceea ce omul raţional pricepe fragmentar, între anumite limite, omul afectiv e gata să iubească fără rezerve. Cei doi sunt legaţi unul de altul ca doi fraţi siamezi. Nu se pot despărţi în aceeaşi măsură în care nu se pot înţelege. Cel mult se pot tolera.
Octavian Paler, „Rugaţi-vă să nu vă crească aripi”
„Aş fi putut scrie mai mult? Poate. Dar nu mi-am programat cantitatea.”
Renée Annie Cassian, cunoscută în lumea literară ca Nina Cassian, e una dintre cele mai sensibile poete ale iubirii din literatura noastră. O stare perpetuă a mirării în fața acestui sentiment întemeietor însoțește versurile ei de dragoste, dând cititorului senzația că asistă la începutul lumii, când cele două jumătăți, regăsindu-se, aruncă lumină de curcubeu peste univers, însuflețind totul prin puterea luminii și a căldurii. Spiritul iubirii plutește peste lucruri, iar lumea se animă prin înfioratele atingeri dintre îndrăgostiți, perpetuu fericiți, chiar dacă între ei timpul, destinul sau forțe obscure, nenumite, ridică zăgazuri înalte. Un sentiment tonic al recuperării stării paradisiace domină periplul poetei prin emoția cuvintelor și totul curge firesc, până și așteptarea, pentru că ea garantează eternitatea fericirii. O poezie a iubirii ca stare extatică, de citit cu ochii închiși, cu sufletul la vedere, atunci când se lasă seara.
Iubirii
Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire,Cad în genunchi și-ți mulțumesc, iubire,
Pentru aceste zilnice semnale
Și voci ale mărinimiei tale
Cu care-mi umpli sufletu-n neștire.
Pentru înaltul pact ce ne unește,
Timbrat de-a fericirii stea subțire
– Și-ți mulțumesc și pentru deznădejde.
„Documentarul „Distanţa dintre mine şi mine”, despre poeta Nina Cassian, un film de Mona Nicoară şi Dana Bunescu, după o idee a Adei Solomon, va avea premiera în cadrul celei de-a noua ediţii a festivalului Les Films de Cannes ŕ Bucarest, iar din 8 martie 2019 va rula în cinematografele româneşti, distribuit de ROLLERCOASTER PR.”, aflăm din Ziarul Metropolis. Un tribut uneia dintre cele mai sensibile poete ale literaturii române, al cărei nume va răsuna în conștiința iubitorilor de poeme de dragoste – și nu numai- va persista pentru multă vreme de acum înainte…
Mai mult:Nina Cassian: Există și-ndrăgostiți fericiți | Bel Esprit
„Ehei, scrisul e boierie mare și har”. Interviuri cu Nicolae Steinhardt
„Ehei, scrisul e boierie mare și har”. Interviuri cu Nicolae Steinhardt
Nicolae Steinhardt, Sihastrul de la Rohia, cunoscut îndeosebi pentru extraordinara călătorie de la iudaism la ortodoxie mărturisită lumii de dincolo de temnițele politice în volumul de memorii „Jurnalul fericirii”, a îmbogățit lumea literară de după 1965 în calitate de critic. Volume precum „Între viață și cărți” (1976), „Incertitudini literare” (1980), „Critică la persoana întîi”(1983), „Escale în timp și spațiu, sau Dincolo și dincolo de texte” (1987) rămân lucrări de referință în literatura română contemporană.
Un giuvaier îl reprezintă volumul „Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Steinhardt”, realizat de poetul și publicistul Nicolae Băciuț. Acesta cuprinde corespondența purtată cu Steinhardt în perioada 1986-1988, un dialog cât se poate de viu – în ciuda mijloacelor precare de comunicare la distanță – concentrat pe activitatea de critică literară a părintelui Steinhardt, retras deja la mânăstirea Rohia pentru a-și trăi ultimii ani din viață de creștin cât mai aproape de Divinitate.
Sihastrul de la Rohia răspunde întrebărilor poetului Băciuț cu o bucurie aproape copilăroasă, mărturisindu-și sincer emoțiile – poate de înțeles având în vedere „rigorile editoriale” ale vremurilor – cu privire la aprobarea apariției materialelor sale în publicațiile românești.
Pe măsura inocenței emoțiilor ce transpar din rândurile trimise intervievatorului său sunt și opiniile tranșante, chiar neîndurătoare cu privire la tinerii scriitori ai timpurilor, la rigorile poeziei și ale scrisului, în general. Iată ce spunea Steinhard, întrebat despre arta scrisului:
* * *
„Cred că un scriitor se poate rata iremediabil, se poate compromite cu ușurința cea mai fantastică. E puternic, ca orice artist. Dar nu e mai puțin fragil decât, bunăoară, civilizația însăși. E în permanentă primejdie de a se depersonaliza, de a reintra în rândurile mânuitorilor de condei. Depersonalizarea, acesta-i pericolul de moarte. Nu cantitatea, nu succesul, nici chiar desăvârșirea stilistică ori nativă, important e să fi spus ce avea de spus, tot ce avea de spus, a se fi luptat cu el însuși, cu “întâmplările”; important e a nu sfârși copleșit de regret, melancolie și căință.”
„Îmi plăcea, da, îmi plăcea să mă leagăn cu iluzia că voi ajunge romancier.”
„Curajul, cea mai serioasă definiție i-a dat-o Brice Parain, e foarte simplu, dacă vrei să fii liber, nu trebuie să te temi de moarte; liber ca om ori ca scriitor.”
„Scriitorul nu are a fi moralist. Ferească-l Dumnezeu de una ca asta! Alta e menirea lui: să iște în mintea și-n inima cititorului concluzii moraliste, mai bine zis morale.”
„(…) scrisul e boierie. Poeziei îndeosebi i se aplică de minune enunțul acesta. Dar ea nu este numai boierie ci și produsul unei munci neplictisite, negrăbite, intense. E inspirație, desigur, dar și îndelungată trudă.”
„Autenticitaea nu se definește, ea se simte. Oricare cititor câtuși de puțin avizat își dă imediat seama dacă scriitorul scrie (conștient sau inconștient) după șablon, indicații modă ș.a.m.d. ori de la sine, dacă joacă un rol sau se dă în vileag, se mărturisește, se dă fără rușine pe față.”
„Adevărații scriitori își păstrează manuscrisele ca pe ochii din cap. Exemplu categoric: lada de manuscrise a lui Eminescu. N-a fost un sedentar, se tot muta, avea o fire vagaboandă, însă lada(cufărul) i-a fost ca o raclă cu moaște sfinte! E și aceasta o dovadă puternică a autenticității geniului său, a puterii sale artistice. Iar Tolstoi spunea: îmi iubesc nevasta, dar mai abitir îmi iubesc romanul.”
„Scrisul, plăcere, mare plăcere, dar și caznă. Așa cred că e pentru toți cei ce îndrăznesc să pună mâna pe condei (put pen on paper, zic englezii).
„Ce întrebare mă obsedează în prezent? Aceasta: care-i soarta sinei, a sufletului după ce se desparte de trup? Ce-are să-i fie eului meu după ce voi muri?”
„Se scrie astăzi prea mult, e o manie, o molimă, o incontinență. Poporul român e un popor foarte talentat, au apărut lucruri bune, remarcabile, dar și multă apă de ploaie. Toată lumea scrie și tot timpul. Nu-i bine. Se cere strunire, reflecție, negrabă. Ehei, scrisul e boierie mare și har.„
Fragmente din volumul „Între lumi. Convorbiri cu Nicolae Steinhardt”, de Nicolae Băciuț, apărut la editura Libris Editorial.
Sursa :„Ehei, scrisul e boierie mare și har”. Interviuri cu Nicolae Steinhardt | Bel Esprit
„Scrisul, plăcere, mare plăcere, dar și caznă. Așa cred că e pentru toți cei ce îndrăznesc să pună mâna pe condei (put pen on paper, zic englezii)." (N. Steinhardt)
Cineva spunea că scriitorul este prietenul nostru cel mai bun. El este cel care reușește să ne dea sute de alte vieți, să ne scoată din banalul cotidian, să creeze lumi imaginare, să ne liniștească sau să furnizeze frământări independente de supărările personale, să fie alături de noi în momentele cele mai grele. Indiferent cât îi este (sau i-a fost) lui de dificil. De aceea, o zi a scriitorului este, inevitabil, și o zi a cititorului.
La mulți ani, scriitorule! - Literatura de azi
Ultima modificare făcută de latan.elena; 03.03.2019 la 23:47.
"Este un lucru aşa de mic să te fi bucurat de soare, să fi trăit bucuria primăverii, să fi iubit, să fi gândit, să fi făcut?"
Matthew Arnold
''Mi-e sufletul împrăştiat în toată firea…
Sub ochii umezi care-mi caută privirea,
Se-mbată ca o floare pe tulpină
De rouă, de parfum şi de lumină. ''
Otilia Cazimir
"Să nu privim înapoi cu mânie, nici înainte cu teamă, mai bine să privim în jurul nostru cu luciditate."
Leland Val Van De Wall
Marin Sorescu - Am zarit lumina
Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.
„Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă
că sunt o păpușă de cârpă,
și mi-ar dărui o fărâmă de viață,
probabil nu aș spune tot ce gândesc,
dar cu siguranță aș gândi tot ce spun.
Aș aprecia lucrurile nu prin ceea ce valorează,
ci prin ceea ce semnifică.
Aș dormi puțin și aș visa mult,
deoarece cu fiecare minut în care închidem ochii
pierdem 60 de secunde de lumină.
Aș merge când alții se opresc,
m-aș trezi când alții dorm.
Aș asculta când ceilalți vorbesc,
și cum aș mai savura o înghețată cu ciocolată!
Dacă Dumnezeu mi-ar dărui puțină viață,
mi-aș pune haine simple,
m-aș întinde la soare pe burtă,
dezvelindu-mi nu numai corpul, ci și sufletul.
Doamne, dacă aș avea o inimă,
Ți-aș scrie toată ura pe o bucată de gheață
și aș aștepta să iasă soarele.
Aș picta pe stele un poem de-al lui Benedetti,
cu un vis al lui Van Gogh;
și un cântec al lui Serrat ar fi serenadă
pe care aș oferi-o lunii.
Aș uda trandafirii cu lacrimile mele
ca să simt înțepătura dureroasă a spinilor
și sărutul vindecător al petalelor.
Doamne, dacă aș avea un crâmpei de viață
nu aș lăsa să treacă o zi
fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.
Aș convinge fiecare femeie și fiecare bărbat
că el îmi este cel mai drag
și aș trăi îndrăgostit de iubire.
Le-aș arăta oamenilor cât de mult greșesc
dacă cred că nu se mai îndrăgostesc când încep să îmbătrânească,
neștiind că, de fapt, îmbătrânesc atunci când nu se mai îndrăgostesc.
Unui copil i-aș da aripi,
dar l-aș lăsa să învețe singur să zboare.
Pe cei în vârstă i-aș învăța că moartea nu vine o dată cu bătrânețea,
ci o dată cu uitarea.
Am învățat atâtea lucruri de la voi, oamenii.
Am învățat că toată lumea
vrea să trăiască pe culmea muntelui
neștiind că adevărata fericire este să urci panta.
Am învățat că, atunci când un nou-născut
strânge în pumn pentru prima dată
degetul tatălui său, îl va ține strâns pentru totdeauna.
Am învățat că un om are dreptul să-l privească pe altul de sus
numai atunci când îl ajută să se ridice.
Am învățat atâtea lucruri de la voi,
dar de fapt nu-mi vor folosi mai deloc,
căci din nefericire, când mă vor pune în cutia aceea, o să mor.
Spune întotdeauna ce simți și fă ceea ce gândești.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea dormind,
te-aș îmbrățișa foarte strâns și l-aș ruga pe Dumnezeu să fiu păzitorul sufletului tău.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când te voi vedea ieșind pe ușă,
ți-aș da o îmbrățișare, un sărut și te-aș chema înapoi să-ți dau mai multe.
Dacă aș ști că asta ar fi ultima oară când voi auzi vocea ta,
aș înregistra fiecare dintre cuvintele tale pentru a le putea asculta o dată și încă o dată până la infinit.
Dacă aș ști că acestea ar fi ultimele minute în care te-aș vedea,
aș spune „te iubesc” și nu mi-aș asuma, în mod prostesc, gândul că deja știi.
Întotdeauna există ziua de mâine și viața ne dă de fiecare dată altă oportunitate pentru a face lucrurile bine,
dar dacă cumva greșesc și ziua de azi este tot ce ne rămâne,
mi-ar face plăcere să-ți spun cât te iubesc, că niciodată nu te voi uita.
Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân.
Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubești.
De aceea, nu mai aștepta, fă-o azi, căci dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată,
în mod sigur vei regreta ziua când nu ți-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrățișare, un sărut și că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorință.
Să-i menții pe cei pe care-i iubești aproape de tine,
spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubește-i și tratează-i bine,
ia-ți timp să le spui „îmi pare rău”, „iartă-mă”, „te rog” și toate cuvintele de dragoste pe care le știi.
Nimeni nu-și va aduce aminte de tine pentru gândurile tale secrete.
Cere-i Domnului tăria și înțelepciunea pentru a le exprima.
Demostrează-le prietenilor tăi cât de importanți sunt pentru tine”.
Gabriel Garcia Marquez
Atât de dulce şi de castă-apareDante Alighieri
Atât de dulce şi de castă-apare
Stăpâna mea, când lumii se arată,
Că limba amuţeşte-nfiorată
Şi ochiul nu-ndrăzneşte s-o măsoare.
Veşmânt de blândă umilinţă are,
Deşi, în mers, se simte lăudată;
Pământului, minune-nvederată,
Din ceruri pare, lină să pogoare.
Privirile desfată şi alină,
Încât din ochi, dulceaţa-n suflet trece,
Şi n-o-nţelege cel ce n-o încearcă;
Un duh uşure de pe buze parcă
I se desprinde-n zbor şi se petrece
Spre inimă, spunându-i blând: Suspină.
Dante si Beatrice – iubire mai presus de v
"Cand esti in gandurile cuiva, nu esti niciodata un gand oarecare..."
Osho
Liniştea ne dezvăluie că lumina stelelor şi lumina din noi sunt făcute din aceeaşi iubire.
Bruce Davis
Noaptea mă aşteaptă ca o veche prietenă şi-mi dă umărul ei catifelat, destul de larg pentru toate visele mele.
Cella Serghi
Momentan sunt 134 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 134 vizitatori)
Marcaje