Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata, Soare !Buna dimineata,Viata !



V. Alecsandri- Primavara

A trecut iarna geroasă,
Câmpul iar a înverzit
Rândunica cea voioasă
La noi iarăși a sosit.

Dintr-o creangă-n alta zboară
Sturzul galben, aurit
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!

Turturelele se îngână,
Mii de fluturi vezi zburând
Și pe harnica albină
Din flori miere adunând.

Cântă cucu-n dumbrăvioară
Pe copacul înflorit,
Salutare, primăvară,
Timp frumos, bine-ai venit!





Eşti maestru în ceea ce ai trăit, artizan în ceea ce trăieşti şi amator în ceea ce urmează a fi trăit.
Richard Bach

[latan.elena]

"Hristos este primăvara noastră eternă.
Dacă aproapele nostru nu găseşte o primăvară în noi, s-ar putea să nu fie Hristos acolo. Iar fără El, e doar primăvară, dar nu-i eternă..."
Alexandru Fintoiu

[latan.elena]

Din fericire, iubirea este simplă.

Doar noi o complicăm. Prin egoism, prin posesiune, prin confuzie. Obișnuim să confundăm iubirea cu “ce ne place”, așa cum obișnuim să credem că putem iubi “după cum ne place”. Și, prea preocupați de noi înșine, în loc să realizăm că “suntem ceea ce iubim”, ajungem să credem că “iubim ceea ce suntem”. Ceea ce ar înseamna să nu putem iubi vreodată cu adevărat. Pentru că iubirea nu poate fi încarcerată într-o formă sau într-un contur. Iubirea este vie. Este fluidă. Este viață.



Evadează din conturul în care te-ai încarcerat: iubește!



O instalație artistică a sculptorului american Daniel Wurtzel – realizată dintr-o simplă bucată de pânză care zboară în curentul de aer creat de ventilatoarele din jur – și un simplu desen în cărbune realizat de către artistul columbianHernan Marin. După cum spuneam: din fericire, iubirea e simplă…


Sursa:Esti ceea ce iubesti | Webcultura


https://www.youtube.com/watch?v=jP3fYcCtPRQ

[latan.elena]

“Este febra primăverii. Acesta îi este numele. Iar atunci când te cuprinde, îți dorești – nu știi de fapt ce îți dorești - însă simți pur si simplu o durere în inimă, iar lucrul acesta ți-l dorești."
Mark Twain

[latan.elena]

Legenda florii „Nu mă uita”
Se zice că, după ce au răsărit toate florile, Zâna Florilor le puse fiecăreia câte un nume; uitase însă de una. Florile, văzându-se cu nume, se bucurau care de care mai tare. Cea uitată însă, stătea mâhnită şi dusă pe gânduri într-o vale de lângă pârâu. Plângea amarnic neînţelegând de ce ea-i mai puţin iubită decât suratele ei şi lacrimile i se împleteau cu stropii jucăuşi ai pârâului.
Într-o zi, ieşind la plimbare pe o câmpie înverzită şi împănată cu fel de fel de flori, Zâna Florilor se umplu de bucurie când văzu că toate florile-i zâmbesc fericite pentru numele alese. Coborând coasta poienii către pârâul ce susura de mai mare dragul, zâna dădu peste floricica cea tristă ce nu mai contenea plânsul. O întrebă plină de mirare:
- Dar tu, frumoasă şi delicată floare, de ce stai, plângi şi te tângui când toate suratele tale se veselesc ?
- D-apoi cum n-oi plânge şi nu m-oi tângui, după ce toate suratele mele au primit câte un nume frumos iară pe mine m-ai uitat ?! răspunse floricica suspinând.
Auzind răspunsul, zâna se întrebă cum de-a uitat-o tocmai pe ea, care-i atâta de frumoasă şi delicată.
- Lasă, draga mea, nu te mai amărî.. Nici nu va apune soarele şi vei avea şi tu un nume.
Cum rosti cuvitele, zâna se şi făcu nevăzută. Se întoarse la palat, se sfătui cu celelalte zâne şi chemând la sine pe floricica uitată îi zise:
- Nu m-ai uitat că nu ţi-am pus şi ţie un nume aşa cum am pus tuturor suratelor tale aşa că de azi înainte te vei numi „Nu mă uita” !
Şi, de-atunci, „nu mă uita” se numeşte floricica aceasta în multe părţi ale lumii..

[latan.elena]

Trupul omenesc este frumos numai în măsura în care oglindește sufletul.



Există un scop în orice lucru. Pentru a-l atinge, trebuie să te lepezi de tine însuți.



Ceea ce legi tu aici pe pământ – se leagă și în ceruri.



Ceea ce ne face să trăim cu adevărat este sentimentul permanentei noastre copilării în viață.



Suferințele îl întăresc pe om și sunt mai necesare decât orice plăcere pentru formarea unui mare caracter.



Lumea poate fi mântuită prin artă.

Arta nu este o întâmplare.



Cine nu iese din Eu, n-atinge Absolutul și nu descifrează nici viața.



A «vedea» în depărtare este ceva, însă a ajunge acolo este cu totul altceva.

Constantin Brâncuși


Galeria del Artista Charles Courtney

[latan.elena]

”De ce te-oi fi iubind, femeie visatoare,
care mi te-ncolacesti ca un fum, ca o vita-de-vie
in jurul pieptului, in jurul tamplelor,
mereu frageda, mereu unduitoare?
De ce te-oi fi iubind, femeie gingasa
ca firul de iarba ce taie in doua
luna varateca, azvarlind-o in ape,
despartita de ea insasi
ca doi indragostiti dupa imbratisare?...
De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare caprui rasarindu-mi peste umar,
tragand dupa el un cer de miresme
cu nouri subtiri fara umbra?
De ce te-oi fi iubind atata, iubire,
vartej de-anotimpuri colorand un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunza cazand.
Ca o rasuflare-aburita de ger.”
Nichita Stanescu

[latan.elena]

Fiecare suflet își poartă chipul care i se potrivește.
Dacă nu și-l are de la început croit pe seama și făptura lui, singur și-l modelează, dinlăuntru în afară, încetul cu încetul. Nu e linie, nu e trăsătură cât de neînsemnată în figura unui om care să nu corespundă unui anume gest sufletesc.
Mai întâi gura e modelată de mișcările și de căldura cugetării, de vorbele pe care le spune și mai ales de cele pe care nu le spune; apoi ochii, ochii care, învăluind formele de afară cu privirea sufletului care se uită prin ei, capătă, cu vremea, caracterul, expresia fundamentală, culoarea privirii, a undei acesteia de viață, încărcată de dragoste sau de ură, de bunătate sau de răutate, de lumină sau de întuneric, după cuprinsul adâncului din care pleacă.
Și toată fața, cu liniile și cu mișcările ei, sfârșește astfel prin a fi opera firii noastre, a sentimentelor și gândurilor noastre.
Al. Vlahuta





















Frumuseţea lumii în 500 de chipuri de

[latan.elena]

Cu mâine zilele-ţi adaogi...
Mihai Eminescu

„Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi
Şi ai cu toate astea-n faţă
De-a pururi ziua cea de azi.

Când unul trece, altul vine
În astă lume a-l urma,
Precum când soarele apune
El şi răsare undeva.

Se pare cum că alte valuri
Cobor mereu pe-acelaşi vad,
Se pare cum că-i altă toamnă,
Ci-n veci aceleaşi frunze cad.

Naintea nopţii noastre umblă
Crăiasa dulcii dimineţi;
Chiar moartea însăşi e-o părere
Şi un vistiernic de vieţi.

Din orice clipă trecătoare
Ăst adevăr îl înţeleg,
Că sprijină vecia-ntreagă
Şi-nvârte universu-ntreg.

De-aceea zboare anu-acesta
Şi se cufunde în trecut,
Tu ai ş-acum comoara-ntreagă
Ce-n suflet pururi ai avut.

Cu mâine zilele-ţi adaogi,
Cu ieri viaţa ta o scazi,
Având cu toate astea-n faţă
De-a purure ziua de azi.

Priveliştile sclipitoare,
Ce-n repezi şiruri se diştern,
Repaosă nestrămutate
Sub raza gândului etern.”



„Totul este iluzie, cu o exceptie: Puterea atotpătrunzătoarea a iubirii divine”
Shri Mataji



Gândul morții mă lasă pe deplin liniștit, pentru că am o convingere fermă că spiritul nostru este o ființă pe care natura nu o poate distruge.
Spiritul există din eternitate în eternitate, este asemenea soarelui care, deși pare să apună pentru ochii noștri muritori, de fapt nu apune, ci continuă să strălucească mai departe.
Johan Wolfgang von Goethe



„Cine priveşte în afară, doarme. Cine priveşte înăuntru, se trezeşte.”
Carl Gustave Jung








Photography by Rimantas Bikulcius {P

[latan.elena]

Dumitru Ichim

''Toate lucrurile pretioase sunt gratis, sa stiti.''



„Prin însăși firea sa omul este un artist. El caută să aducă pretutindeni în viața sa, într-un fel sau altul, frumosul.”
Maxim Gorky



Îmi face mult bine prietenia ta. Vezi, e ca şi cânddeparte, în larg, obosită, descurajată, la gândul distanţei care mă desparte de ţărm, as zări, deodată, în apropiere, o barcă... Poate n-aş uza de ea, dar simpla ei prezenţă mi-ar da putere. Tu eşti pentru mine barca asta.
Cella Serghi



Tu eşti miezul profund al tuturor lucrurilor, ultimul cuvânt care poate fi spus. Fiecăruia dintre noi îi apari diferit: pentru vasul din larg eşti ţărmul, pentru ţărm eştivasul din larg.
Rumi