Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare! Buna dimineata,Viata!



Viata – este un drum, un scop si o victorie. Viata este un dans al iubirii. Misiunea voastra este sa infloriti. Sa FII – e un dar pentru toata lumea. Viata voastra – este istoria omenirii. De asta viata este mai frumoasa decat orice teorie. Creeaza din viata ta o sarbatoare, pentru ca asta este adevarata ei valoare. Viata este compusa din prezent. Iar sensul prezentului este sa traiesti in prezent.
Savurati fiecare picatura a vietii, o viata traita in zadar va da nastere nefericirii. si sa stii ca ceea ce se afla in interior, aceea se afla si in exterior. Lumea este sumbra pentru ca inima este sumbra. Fericirea este apusul soarelui.



Fericiti sunt cei care iubesc, fericiti sunt cei care multumesc. Fericitii traiesc in armonie. Fericitii vad adevarata frumusete a lumii. Fericitii se bucura de soare. Fericitii sunt gata sa primeasca soarele in brate. Fericitii sunt liberi. Fericitii iarta.



Traieste simplu. Nu fa rau nimanui. Nu invidia. Lasa ca indoielile sa treaca si nu cauta altele noi. Daruieste-ti viata frumosului. Creaza pentru arta, dar nu pentru recunoastere. Da viata trecutului, uitandu-l. Adu in lume ceva nou. Umple-l cu iubire. Acolo unde este iubire – acolo este si Dumnezeu.

Regele Solomon

[latan.elena]

,,Dacă primul lucru pe care îl vezi, când te trezeşti dimineaţa, este bunătatea Domnului, atunci ziua întreagă, inima ta Îi va răspunde cu recunoştinţă.''
Manastirea Petru Voda



"Pe bunul Dumnezeu, nici cele șapte caturi ale cerului, nici cele șapte caturi ale pământului nu-l pot cuprinde. Dar inima omului îl cuprinde. Aşa încât, să nu răneşti niciodată inima omului."
Nikos Kazantzakis



A fi om al vremii tale înseamnă a îndrepta relele vremii tale, nu a te adapta la ele sau a le promova.
IPS Antonie Plămădeală

[latan.elena]

Decalogul lui Ernest Bernea

1. Iubiţi adevărul; nu puneţi în scenă ca ceva real un fapt, atunci când adevărul e altul; iubiţi adevărul că el e lumină şi frumuseţe, e Dumnezeu.

2. Greşeala să nu o acoperiţi, ci să o ispăşiţi; se ştie că mărturisită e jumătate iertată.

3. Fiţi buni cu oamenii, dar apropierea de ei să o faceţi cu înţelepciune; să nu faceţi ca ei decât atunci când aveţi încrederea că cugetul şi fapta lor sunt bune.

4. Să nu acordaţi intimitate oricui; nu o datoraţi integral decât celor ce vă sunt rudenii spirituale. Intimismul, fără discernământ, e mai mult decât o vulgaritate, e un păcat: te vinzi şi nu ştii cui.

5. În relaţiile cu oamenii fiţi buni şi drepţi; orice acordaţi mai mult decât se cuvine poate cultiva înşelăciunea şi se plăteşte scump.

6. Evitaţi contactul apropiat cu oamenii lipsiţi de inteligenţă şi bunătate; fiţi pentru ei un model de înţelepciune şi virtute.

7. Fiţi statornici în hotărârile voastre; consecvenţa întăreşte personalitatea.

8. Când iubiţi pe cineva, dăruiţi-vă integral; o dragoste adevărată cere depăşire de sine, puritate şi putere de jertfă. Dragostea mare are un fior religios.

9. Să vă respectaţi cuvântul. Cuvântul nu este un instrument de inducere în eroare şi nici ceva cu care poţi răni sufletele oamenilor; cuvântul trebuie să aibă izvoarele cele mai pure, adică divinitatea.

10. Fiţi sinceri şi curaţi în tot ce faceţi, ca şi când Dumnezeu ar fi de faţă.

[latan.elena]

„Nu stă în puterea noastră să explicăm
bogăția celor răi
ori suferința drepților.
Ceea ce ni se cere
este să acționăm noi înșine după dreptate.

Realitatea e mai complicată decât am vrea.
Dacă ne încăpățânăm să-i cerem logică,
ne-apucă disperarea.
Realitatea nu poate fi ambalată frumos
și legată cu funda moralității.
Realitatea e mai mare decât ideile noastre despre bine și rău;
Realitatea e dincolo de dreptul și nedreptul nostru.
realitatea e tot ceea ce este și este adesea în contrast
cu ce închipuim noi că ar trebui să fie.

Când ne putem ridica pentru dreptate, așa să facem.
Când Adevărul ne buimăcește,
să tăcem.”
(Rabi Ianai)




















LOUI JOVER ART — JOLIEGAZETTE

[latan.elena]

„Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate.”
Mircea Eliade



„Sufletul este unica valoare a omului. El îl face pe slujitor egal cu stăpânul lui.”
Seneca



„În viață nimeni nu trăiește din sufletul altuia, ci fiecare din sufletul lui.”
Ion Agârbiceanu



''Regăsire...
Sufletul meu, unde eşti? M-ai auzit? Eu vorbesc cu tine, eu te chem - esti acolo? M-am întors, sunt aici din nou. Am scuturat praful adunat de prin toate pământurile de pe picioarele mele, şi am venit la tine. Sunt acum cu tine. După mulţi ani de lungă rătăcire, am venit la tine din nou. Cât de mult a durat separarea!
Totul a devenit atât de diferit. Şi cum te-am găsit? Cât de ciudată a fost călătoria mea!
Ce cuvinte ar trebui să folosesc ca să-ţi spun pe ce căi încâlcite m-a ghidat o stea bună la tine?...''
K.G. Young

[latan.elena]

Suntem conştiinţă întrupată şi suntem nemuritori.



Ar trebui să înţelegem că nu ne putem păstra sănătatea decât gândind şi făcând binele, pentru a fi în armonie cu universul. Iisus avea dreptate când îndemna pe fiecare să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi.



Îi mulţumesc lui Dumnezeu că nu m-a făcut o frunză, o piatră sau un câine. Că mi-a dat posibilitatea să fiu om şi să ajung să ştiu ceea ce ştiu. E extraordinar să poţi afla cine eşti, de unde vii şi încotro te duci.
Prof. Dr. Dumitru Constantin Dulcan - '' Inteligenta materiei''

[latan.elena]

După o vreme (II)

După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva pentru că-ţi oferă un viitor bun
înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei dori să-ţi recuperezi propriul trecut.
După o vreme înţelegi că doar cine este capabil să te iubească
aşa cum eşti, cu toate lipsurile tale, fără intenţia de a te schimba,
te poate face cu adevărat fericit.
După o vreme înveţi că dacă stai lângă cineva
doar pentru a-ţi uşura singurătatea,
vei sfârşi iremediabil prin a nu mai dori să vezi deloc acea persoană.
După o vreme înveţi că prietenii adevăraţi sunt puţini
şi că cine nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu,
se va trezi înconjurat de făţarnici.
După o vreme înveţi că vorbele spuse la mânie
continuă să-i întristeze pe ceilalţi întreaga lor viaţă.
După o vreme înveţi că toată lumea îşi poate cere scuze,
dar iertarea vine doar de la inimile mari.
După o vreme înveţi că dacă îţi jigneşti profund un prieten
se poate întâmpla ca prietenia voastră să nu mai fie niciodată aceeaşi.
După o vreme realizezi că deşi eşti fericit cu prietenii din jurul tău,
tânjeşti după cei pe care i-ai abandonat.
După o vreme înţelegi că fiecare experienţă trăită
alături de cineva este irepetabilă.
După o vreme realizezi că oricine umileşte sau dispreţuieşte
o altă fiinţă omenească va suferi curând aceeaşi umilinţă şi acelaşi dispreţ.
După o vreme înveţi să-ţi croieşti drumul astăzi,
pentru că poteca zilei de mâine nu există.
După o vreme înveţi că grăbind, îmbrâncind lucrurile să se întâmple
nu faci decât să obţii un rezultat diferit de cel pe care ţi-l doreşti.
După o vreme realizezi că mai binele nu locuieşte în viitor,
ci chiar în acest minut.
După o vreme realizezi că, exact în clipa când eşti fericit cu cei din jurul tău,
ţi-e dor de cei absenţi.
După o vreme înveţi să ierţi şi să ceri iertare,
să mărturiseşti că iubeşti, că ţi-e dor, că îţi trebuie ceva,
că ai nevoie de prieteni – pentru că în cavou
acestea toate nu au nici un înţeles şi-i deja prea târziu.
Nu lăsa nimic şi niciodată să se întâmple prea târziu.
Dar, din nefericire, numai după o vreme...
Jorge Luis Borges

[latan.elena]

''Iat-o regăsită!
Cine? Vesnicia.
Este marea vie,
Soarelui nuntită.''
Arthur Rimbaud

[latan.elena]

Jorge Luis Borges - Alt poem al darurilor

Vreau să aduc mulţumiri dumnezeiescului
Labirint de efecte şi cauze
Pentru diversitatea făpturilor
Care alcătuiesc acest univers neobişnuit,
Pentru raţiune, care nu va înceta să viseze
La un plan al labirintului,
Pentru chipul Elenei şi stăruinţa lui Ulise,
Pentru dragoste, care ne îngăduie să-i vedem pe ceilalţi
Aşa cum îi vede Dumnezeu,
Pentru tăria diamantului şi apa curgătoare,
Pentru algebră, palat de cleştar desăvârşit,
Pentru monedele mistice ale lui Angelus Silesius,
Pentru Schopenhauer,
Care a dezlegat probabil taina universului,
Pentru strălucirea focului
Pe care nici o fiinţă omenească nu-l poate privi fără o veche uimire,
Pentru mahon, cedru şi santal,
Pentru pâine şi sare,
Pentru misterul trandafirului
Care dăruieşte culoare fără să o vadă,
Pentru câteva seri şi dimineţi din 1955,
Pentru vajnicii văcari ai pampei
Care mână cirezile în revărsat de zori,
Pentru ceasul dimineţii la Montevideo,
Pentru arta prieteniei,
Pentru ultima zi a lui Socrate,
Pentru cuvintele care s-au spus într-un asfinţit
De pe o cruce spre altă cruce,
Pentru acel vis al Islamului care a cuprins
O mie de nopţi şi încă una,
Pentru acel alt vis al iadului,
Cu un turn de foc ce purifică
Şi sfere de slavă
Pentru Swedenborg,
Care stătea de vorbă cu îngerii pe străzile Londrei,
Pentru râurile tainice şi străvechi
Care se adună în mine,
Pentru limba pe care, cu veacuri în urmă, am vorbit-o în Northumbria,
Pentru spada şi harpa saxonilor,
pentru mare, care este un pustiu strălucitor
Şi o mulţime de lucruri pe care nu le cunoaştem
Şi un epitaf al vikingilor,
Pentru muzica verbală a Angliei,
Pentru muzica verbală a Germaniei,
Pentru aur, care străluceşte în versuri,
Pentru strălucitoarea iarnă,
Pentru numele unei cărţi pe care n-am citit-o:
Gesta Dei per Francos,
Pentru Verlaine, nevinovat precum păsările,
Pentru prisma de cleştar şi greutatea de bronz,
Pentru dungile de pe blana tigrului,
Pentru înaltele turnuri din San Francisco şi de pe insula Manhattan,
Pentru dimineţile din Texas,
Pentru sevilianul care a redactat Epistola Morală
Şi al cărui nume, cum el şi-a dorit-o, a rămas necunoscut,
Pentru Seneca şi Lucan, din Cordoba,
Care, înainte de a exista spaniola, au scris
Toată literatura spaniolă,
Pentru geometricul şi vitejescul joc de şah,
Pentru ţestoasa lui Zenon şi harta lui Royce,
Pentru mirosul medicinal al eucalipţilor,
Pentru limbaj, care poate simula cunoaşterea,
Pentru uitare, care anulează ori modifică trecutul,
Pentru obicei,
Care ne repetă sau ne confirmă ca o oglindă,
Pentru dimineaţă, care ne dăruieşte iluzia unui început,
Pentru noapte, pentru întunericul şi astronomia ei,
Pentru curajul şi fericirea celorlalţi,
Pentru patrie, simţită în floarea de iasomie
Ori într-o spadă veche,
Pentru Whitman şi Francesco d'Assisi, care au scris acest poem,
Pentru faptul că poemul este inepuizabil
Şi se confundă cu suma făpturilor Domnului
Şi nu va ajunge niciodată la ultimul vers
Şi este mereu altul, potrivit oamenilor,
Pentru Frances Haslam, care a cerut iertare fiilor săi
Pentru că murea atât de încet,
Pentru minutele ce precedă somnul,
Pentru vis şi moarte,
Aceste două comori ascunse,
Pentru darurile lăuntrice pe care nu le pomenesc,
Pentru muzică, tainică formă a timpului.

[latan.elena]

„Privește mai des în adâncul tău! Vei fi surprins să descoperi ce ființă minunată ești!”
Rita Drumes






''Doamne,
Ia-mă de mână
Şi hai să fugim în lume,
Să ieşim puţin, la aer.
Poate schimbând curenţii,
O să mă simt şi eu în larg,
Lângă Tine''.
Marin Sorescu



” Numai timpul poate stabili vaaloarea unui lucru”
Voltaire