Elena Latan

[latan.elena]

Îngerii aduc pace, dragoste, bunătate. Oamenii sunt asemenea lor când transmit bucurie oriunde s-ar afla.
Bucurie sfântă!
PS : Daruiți astăzi un zâmbet, o vorbă bună, o pâine, compasiune, o îmbrățișare, iubire necondiționată, iertare, înțelegere, o firimitură de iubire.
Am o bucățică de iubire în buzunar. O împart cu voi cu toți.
Hrisostom Filipescu

[latan.elena]

"Mi-am pierdut stropul de rouă din zori", se plânge floarea cerului care şi-a pierdut toate stelele.
Rabindranath Tagore

[latan.elena]

„Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă.” (Grigore Vieru)

„Îndepărtați iubirea și pământul nostru va deveni un mormânt.”(Robert Browning)



„De aproape două mii de ani ni se predică să ne iubim, iar noi ne sfâșiem.” (Mihai Eminescu)

„Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât îmi dau seama că nu e nimic mai artistic decât iubirea.” (Vincent van Gogh)

„Una dintre cele mai grave boli pe lumea asta este să nu însemni nimic pentru nimeni.”(Maica Tereza)



Mai mult:https://www.ganduriledintrepagini.co...cmAub_U1lNfHi0

[latan.elena]

,,Sinceritatea nu te lasă fără prieteni. Îi triază.''



„Adevărata prietenie rezistă timpului, distanţei şi tăcerii.”
Isabel Allende



„Dragostea sau Iubirea este un giuvaer de mare preţ dat în dar fiecărei fiinţe umane. Dacă l-ai pierdut, viaţa ta nu mai are nici un sens...”
Octavian Paler



"În trei feluri se păstreză prietenul: a-l onora în prezenţă, a-l lăuda în absenţă si a-l ajuta la nevoie."

[latan.elena]

ÎNVAŢĂ DE LA TOATE (poezie din folclorul norvegian)

Invaţă de la apă să ai statornic drum,
Invaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,

Invaţă de la umbră să taci şi să veghezi.
Invaţă de la stîncă tu neclintit să crezi,

Invaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Invaţă de la piatră cît trebuie să spui,



Invaţă de la vîntul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,

Invaţă de la toate că toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum trebuie să mori,

Invaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Invaţă de la nufăr să fii mereu curat,



Invaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Invaţă de la ape să nu dai înapoi,

Invaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Invaţă de la stîncă să-nduri furtuna grea

Învaţă de la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sînt multe oşti,



Învaţă de la greier cînd singur eşti să cînţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimînţi,

Învaţă de la vulturi cînd umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.

Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Iar mielul să te-nveţe să ai blîndeţea sa ;

Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător.

[latan.elena]

''Acolo pe varf de munte, e un izvor senin
Acolo turturele, in orice seara vin
Si vin si vin stinghere, din cerul departat
Sa soarba din uitarea, izvorului curat

Acolo vin cerboaice, cu ochii plini de dor
Si beau sa-si uite sotul, ucis de vanator
Mioarele se urca, pe munte sus sa bea
Sa-si uite mieluselul, rapus de-o mana rea''






Iliu Nicolae

[latan.elena]

“Femeile sunt al doilea mare mister al omenirii.”
Anne Rice



“La inceputul tuturor lucrurilor marete se afla o femeie.”
Alphonse de Lamartine



“Femeia este iubita asa cum e iubita muzica, e iubit luxul. Este spirituala sau este sentimentala si este dorita. Dar ceea ce ea crede, ceea ce simte, ceea ce poarta in gand… nu intereseaza pe nimeni.”
Antoine de Saint Exupery



“Numai acolo unde femeia poata val te arde dorinta de a-i citi chipul.”
Antoine de Saint Exupery



“Poate ca, intr-adevar, ochii femeii iubite sunt marginea lumii.”
Grigore Vieru



„Bărbații creează prin imaginație, însă femeile creează prin iubire.”
Rabindranath Tagore



“Marea intrebare, la care nu stiu sa raspund, in ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este urmatoarea: ce vrea, de fapt, o femeie?”
Sigmund Freud



“Femeia frumoasa place ochiului, femeia blanda place inimii. Prima este o adevarata bijuterie, dar a doua este o comoara.”
Napoleon Bonaparte



“Uneori mi se pare ca nu esti femeie, ci lumina care cade pe flori.”
Virginia Woolf

[latan.elena]

Poezia adaugă viaţă vieţii.
Mario Luzi



Poezia este doar dovada vieţii. Dacă viaţa arde bine, poezia este cenuşa.
Leonard Cohen



Viaţa e o sublimă operă de artă. Nu există poezie mai frumoasă decât să trăieşti deplin.
Georges Clemenceau



Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.
Nichita Stănescu



Poezia este tot ceea ce merită să ne amintim în viaţă.
William Hazlitt



Poezia este partea vizibilă a Esenţei, ai putea trăi fără corp, niciodată fără Esenţă.
Annamaria Vezio



Poezia este viaţă distilată.
Gwendolyn Brooks



Poezia este însăşi viaţa, e umbra şi lumina care catifelează natura şi dă omului senzaţia că trăieşte cu planete lui în cer.
Tudor Arghezi


masha-kurbatova

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=3GIIMMX_qH4



“Poți fi cea mai frumoasă persoană din lume și toată lumea să vadă doar lumina și curcubeie când se uita la tine, dar dacă tu însuți nu o știi, toate acestea nu contează. Fiecare secundă pe care o petreci îndoindu-te de propria valoare, fiecare moment pe care îl folosești pentru a te critica pe tine este o secundă de viață pierdută, este un moment din viață irosit. Nu este ca și cum ai fi aici pentru totdeauna așa că nu pierde nicio secundă, nu irosi niciunul din momentele tale.”
C. JoyBell C

[latan.elena]

Nichita Stănescu
Visul unei nopţi de iarnă

Apărea în stele dinţate
chipul tău de atunci, numai contur.
Nopţile mele, în nopţile mele.
Stam lungit pe zăpadă, privirea
îmi hoinărea printre cetini, în jur,

şi nu mi-era frig. Dimpotrivă,
abuream tot ca o pâine albă.
Stelele mă priveau curioase.
O, tu, carne a mea, visătoare,
o, voi, fosforescentelor oase!

Tot viitorul călătorea, călătorea,
de sus, de sub norii cei nevăzuţi,
pe fulgii cei albi, căci ningea,
dragostea mea i-apăsa, apăsa,
şi ei mi se topeau în răsuflare.

Pâna la genunchi mi s-ar fi scufundat piciorul,
dacă-aş fi vrut să calc peste gheaţă,
până la cot mi-ar fi intrat mâna,
de-aş fi voit să mă sprijin mai bine
de trunchiul bradului de lângă mine.

Dar eu abuream trântit în zăpada
ce se topea, mi se topea sub trup.
Apoi se topea pământul şi piatra,
şi m-aş fi agăţat de cer,
dar mi-era teamă că-l rup.

Astfel ajungeam în fundul pământului
tăind, cu trupul, un con de vulcan.
Stelele, capete fără tupuri,
mă iubeau, lunecând simultan
pe-o secundă cât ora, pe-o oră de-un an.

E iarnă, şi eu stau întins, pe sub cetini,
şi miezul de lavă îl iau şi îl pun
sub creştet, şi tot nu adorm.
Şi, întruna,
din mine spre tine răsar şi apun.