Elena Latan

[latan.elena]

Buna dimineata,Soare !❤️ Buna dimineata, Viata !❤️



Orice „este” are o raţiune de a fi.
Mihai Eminescu

[latan.elena]

Exercitiu pentru suflet...
Fluture de lumina Stai citeva minute in liniste si intra in Imparatia sufletului tau. Vei gasi acolo tot ce esti si ai fost candva si samanta a…a tot ce vei fi.Vei gasi acolo oamenii pe care i-ai cunoscut intr-un fel sau altul, intamplari, bucurii si regrete.Pentru o clipa incearca sa-i vezi pe ei, pe ceilalti oameni, ca fiind nimic altceva decat suflete, suflete ca si tine pornite intr-o calatorie fascinanta.

Gandeste-te la cei pe care ii iubesti si multumeste-le ca exista .
Vei vedea ca e simplu. E minunat.

Continuare:Exercitiu pentru suflet...

[latan.elena]

Fiecare om, dacă este atent, are în viaţă o întâlnire care îl marchează, poate chiar mai multe. Dar o întâlnire revelatoare are sigur fiecare om, o întâlnire care te ajută să te descoperi, să te cunoşti, să fii.
Chris Simion în Ce ne spunem când nu ne vorbim

[latan.elena]

Când privesc cerurile – lucrarea mâinilor Tale – luna şi stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: ’Ce este omul ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului ca să-l bagi în seamă?’ Psalmul 8:3-4



Ralph Waldo Emerson a spus odată: „Cerul este pâinea zilnică a ochilor.” Aşa cum pâinea ne hrăneşte trupul şi ne dă sănătate şi putere, la fel este şi cu lucrurile pe care le vedem – acestea ne hrănesc sufletul. Şi aici putem alege. Putem fi anemici şi stresaţi de beţia cu calorii goale a hranei vizuale, de proastă calitate: străzi aglomerate, oraşe de beton şi poluare; casa dezordonată, biroul plin de hârtii şi rufele murdare; sau televiziunea şi video-ul, produse pentru a ne stimula pasiunile şi pentru a ne întemniţa creativitatea. Sau putem să privim în sus şi să ne hrănim cu ceva ce e dincolo de omenesc, care poate micşora stresul şi înălţa spiritualitatea, ceva ce a fost întotdeauna acolo şi va rămâne întotdeauna: cerul.

Cerul este „dieta originală a lui Dumnezeu” pentru sufletul omenesc, care ne îndepărtează de gândurile noastre minuscule, lumeşti şi ne îndreaptă spre cele care se centrează pe Dumnezeu. Fiinţele omeneşti au profanat pământul în multe locuri, dar cerul aparţine lui Dumnezeu. A fost primul lucru pe care l-a creat. „La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul” (Geneza 1:1). Şi de-a lungul secolelor, cerul a fost o legătură majoră între creaturile lui Dumnezeu şi Creator. Când ne îndoim, când suntem ispitiţi să ne pierdem credinţa şi să ne împiedicăm în descurajare, tot ce trebuie să facem este să privim în sus.
A privi cerul poate fi şi un exerciţiu bun pentru suflet. „Oriunde aş fi”, spune poetul David Accord, „noaptea este plină de stele cunoscute și în fiecare zi – dacă ploaia, ninsoarea sau boala, nu au intervenit – îmi iau cel puţin câteva momente pentru o nouă aventură pe munţii acoperiţi de nori, prin defilee întunecate sau sub cerul torid al Saharei.”

Pentru sănătatea sufletului, priveşte în sus.Opreşte-te acum şi ascultă cuvintele muzicii cerului: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui. O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta fără vorbe, fără cuvinte al căror sunet să fie auzit” (Psalmul 19:1-3).

Când eşti descurajat şi sufletul îţi e flămând, ospătează-te plivind cerul. Este întotdeauna acolo. Imensitatea lui poate schimba greutatea şi ura în speranţă; frumuseţea lui debordantă poate schimba descurajarea în desfătare; ceaţa lui albastră poate linişti şi calma spiritul tău bântuit de furtună.

Kay Kuzma

[latan.elena]

Acum multă vreme, în China antică, într-o bună zi, împăratul s-a retras în camera sa pentru a studia tomuri de documente diplomatice. Îi venea greu să se concentreze, aşa că l-a chemat pe cel mai de încredere ministru al său. Când a ajuns, ministrul a văzut că împăratul se plimba înainte şi înapoi, părând iritat.
Împăratul i-a zis: „Îmi doresc să mă concentrez pe afacerile statului, dar mintea mea este instabilă şi agitată. Când mă simt aşa, am nevoie să mă uit la ceva care să-mi redea liniştea. Pune-l pe cel mai bun artist din ţară să creeze un tablou care să aibă puterea de a mă calma. Vreau ca tema acestui tablou să fie „Adevărata Linişte.”
„Cum porunciţi, Maiestate”, i-a răspuns ministrul.
Câteva zile mai târziu, ministrul a descoperit că existau trei artişti consideraţi a fi cei mai buni din China. Ei erau foarte talentaţi, aşa că au fost aduşi cu toţii la palat. Odată ce au înţeles ce vrea împăratul, s-au apucat să picteze tabloul dorit de acesta.
Când tablourile au fost terminate, împăratul a intrat în atelier împreună cu ministrul pentru a le vedea. Prima pictură la care s-a uitat înfăţişa un lac liniştit înconjurat de munţi. Era o scenă extrem de frumoasă; suprafaţa lacului părea perfect nemişcată şi transmitea un sentiment de pace. Împăratul a zâmbit: „Foarte frumos.”
Cea de-a doua pictură înfăţişa un peisaj de iarnă. Aceasta evoca tăcerea ce se aşterne după ninsoare, o tăcere adâncă ce mergea dincolo de simpla lipsă a zgomotului, pentru că zăpada absorbea orice sunet. Atât ministrul cât şi împăratul au dat din cap aprobator. „Foarte eficient”, a spus împăratul.
Când au ajuns la a treia pictură au observat că aceasta reprezenta o cascadă. „Îmi pare rău, Maiestate,”, a spus ministrul. „Se pare că acest artist nu a înţeles instrucţiunile mele de a picta o scenă despre serenitate. Lăsaţi-mă să arunc acest tablou şi putem alege din primele două.”
Când a vrut să pună mâna pe pictură, împăratul l-a oprit: „Nu, stai”. După ce s-a uitat încă un moment la tablou i-a spus ministrului: „Asta e pictura care îmi trebuie.”
„Ce? Dar Maiestate, cum se poate compara această cascadă cu celelalte două în reprezentarea liniştii? Nu înţeleg!”, a spus nedumerit.
„Cascada nu este cel mai important lucru din acest tablou. Uită-te mai bine”, a fost răspunsul împăratului.
Ministrul a aruncat o privire mai atentă la pictură. El a văzut că lângă cascadă se afla un copac, iar una dintre ramurile sale adăpostea un cuib. O pasăre dormea în interiorul acelui cuib.
„Vezi cum pasărea este capabilă să se relaxeze şi să se odihnească, chiar dacă un curent asurzitor de apă este atât de aproape de ea?!” Împăratul a subliniat. „Este într-o stare atât de profundă de linişte încât condiţiile exterioare nu au nicio putere asupra ei. Nu o pot irita sau deranja. Aceasta este esenţa Adevăratei Linişti! ”

[latan.elena]

“Cerul nu le cere oamenilor să fie perfecți, ci să lucreze pentru perfecțiunea lor. Fiecare trebuie să-și spună într-o bună zi: „Acum, eu trebuie să semăn niște semințe în sufletul meu, adică niște gânduri de lumină, de iubire pentru un înalt ideal…Eu voi veghea fără încetare asupra acestor semințe, încălzindu-le, udându-le, hrănindu-le cu tot ce am mai bun. Eu am înțeles că universul este condus de niște legi; prima dintre aceste legi este că orice sămânță ajunge să rodească, deci, eu voi încerca să însemăn numai niște semințe de bună calitate:”

Aceasta înseamnă cu adevărat să ai credință: să fiți convinși că fiecare sămânță plantată în solul sufletului vostru va aduce niște roade.Orice religie ați avea: creștină, islamică, iudaică, hindusă, budistă etc, atât timp cât nu veți ține seama de acest principiu universal, atât timp cât nu îl aplicați, nu veți avea credință, ci numai niște crezuri ce nu vă pot duce prea departe. Sau, mai degrabă, ele vă pot duce foarte departe, dar în lene, eșecuri, descurajare, revoltă.”
Omraam Mikhaël Aïvanhov

[latan.elena]

Ai meditat vreodată asupra rostului tău pe pământ? Te-ai gândit care este scopul tău, de fiinţă umană? Cât de mulţi oameni ignoră acest lucru!

Cu toate acestea, răspunsul este simplu. Cu toţii avem acelaşi scop : acela de a evolua.
Tot ceea ce reprezintă viaţa trebuie să crească. Uită-te puţin în jurul tău. Atunci când un copac sau o floare încetează să mai crească, moare. Este la fel şi în cazul fiinţelor umane. Orice fiinţă umană creşte şi evoluează. A creşte, în cazul oamenilor înseamnă a creşte în interior. Sufletul este cel care creşte pe tot parcursul vieţii tale, nu corpul fizic.

Dar cum reuşim să creştem? Iisus ne-a învăţat acest lucru şi ni l-a transmis foarte simplu, afirmând că cele două mari adevăruri ale fiinţei umane sunt a iubi şi a avea credinţă. Nu pare să fie nimic complicat în esenţă, dar atâta timp cât fiinţa umană se va limita în a-şi creea probleme de tot felul, cele două legi vor rămâne în continuare neînţelese. Se spune că atunci când fiinţa umană va fi învăţat să se iubească pe sine şi să-i iubească pe ceilalţi într-un mod total, va ajunge să stăpânească materia şi atunci existenţa sa pe pământ nu va mai fi necesară. Putem considera pământul ca pe o entitate de sine stătătoare, ca un suflet, o persoană. Şi pământul are ca responsabilitate propria sa evoluţie.

Fiecare fiinţă umană poate fi considerată o celulă a pământului şi, la fel ca şi corpul uman, are milioane de celule. Dacă fiecare dintre aceste celule este sănătoasă, corpul tău întreg va fi sănătos şi vei trăi în armonie cu el. La fel se întâmplă şi în cazul pământului. Fiecare fiinţă umană are funcţia de a se purifica, de a-şi menţine starea de sănătate fizică, mentală şi emoţională. Astfel, armonia va domni peste tot şi pământul va deveni un loc prosper.

Tu exişti pe pământ pentru a veghea la propria ta evoluţie şi nu la evoluţia celorlalţi. Este inutil să îţi foloseşti energia pentru a-i judeca, a-i conduce sau a-i influenţa pe ceilalţi. Exişti pe pământ numai pentru tine.

Pe măsură ce îţi vei dezvolta credinţa şi dragostea din tine, vei răspândi o energie atât de puternică încât reacţiile tale faţă de mediul din jurul tău şi reacţiile mediului faţă de tine se vor transforma în totalitate.
Lise Bourbeau

[latan.elena]

„Esenţa întregii arte frumoase, a marii arte, este gratitudinea.”
Friedrich Nietzsche



„Arta e parte integrantă a libertății spiritului nostru.”
Emilio Conciatori



''Arta este oglinda magică pe care o creăm pentru a transforma visele invizibile în imagini vizibile. Pentru a ne vedea chipul folosim o oglindă; operele de artă le folosim pentru a ne vedea sufletul.''
George Bernard Shaw



“Daca pictura este o nebunie, ea este o dulce nebunie, pe care oamenii ar trebui nu numai sa o ierte, dar chiar s-o caute. Imi privesc chipul si îmi cantaresc sanatatea. Amandoua poarta semnele grijilor, ale ambitiilor si remuscarilor care contorsioneaza fizionomia fiecaruia din noi. Iata de ce ar trebui sa iubim arta. Ea procura acelora care vor sa-si echilibreze viata, calmul, implinirea morala şi chiar sanatatea.”
Jean-Baptiste Camille Corot



















William Henry Margetson | Victorian-e

[latan.elena]

„Viaţa răspunde la merit, nu la nevoie.
Ea nu spune: Dacă ai nevoie, vei culege rezultatele.
Ea spune: "Dacă plantezi, vei culege”
Jim Rohn

[latan.elena]

“Dacă priveliştea cerului albastru te umple de bucurie, dacă un petic de iarbă răsărit pe câmpie poate să îţi atragă atenţia, dacă lucrurile simple din natură au un mesaj pe care-l poţi înţelege, bucură-te căci sufletul tău este viu.”
Eleonora Duse



"Când înțelepciunea vorbește, tăceți. Nu-ți pierde lumânarea atunci când soarele este acolo.
Mehmet Murat Ildan



" Lumina ta interioară are puterea de a lumina lumii."
Matshona Dhliwayo





"In liniste, una cate una, pe infinita miriste a cerurilor,
Infloreau frumoasele stele, florile de nu-ma-uita ale ingerilor."
Henry Wadsworth Longfellow



Nici noaptea pamantului, noaptea cea mai mare, nu e noapte, ci doar o umbra intr-un univers de lumina.
Lucian Blaga