Buna dimineata,Soare !❤️ Buna dimineata, Viata !❤️
Buna dimineata,Soare !❤️ Buna dimineata, Viata !❤️
''Frumuseţea naturii este egalată numai de frumuseţea sufletului.''
Victor Hugo
“In mijlocul iernilor înghețate am învățat că există în mine o vară fără putință de invins.”
Albert Camus
In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare:”De ce este îmbrăţişarea un instrument vindecător atât de eficient? Până nu demult credeam că luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecătoare, dar ele nu înseamnă nimic prin comparaţie cu îmbrăţişarea.”Omul simte nevoia să fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Dacă nu se simte iubit, omul începe să moară. Dacă simte că viaţa sa nu contează pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi.De aceea, iubirea este cea mai mare terapie posibilă. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru că îi lipseşte iubirea ,îmbrăţişarea este calea inimii. Mintea este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricărei vindecări.”
Pentru a fi un mare om, trebuie să fi făcut mari lucruri; dar nu este suficient să fi făcut mari lucruri pentru a fi un om mare.
Ne putem sustrage, pentru o vreme, regulilor societăţii; nimic însă nu scapă legilor naturii.
A te apropia neîncetat de perfecţiunea absolută este o nevoie înnăscută, o necesitate impusă omului, este o datorie.
Strălucirea dragostei este la fel de necesară înfloririi complete a geniului uman cum sunt pentru germenul vegetal căldura şi lumina.
În mod diferit, dar la fel de complet ca şi bărbatul, femeia este organizată în vederea unei activităţi raţionale, al cărei principiu este libertatea şi al cărei scop este progresul.
Sunt cuvinte care se înalţă ca flacăra şi altele care cad ca ploaia.
Este absolut contrar raţiunii de a crede că virtutea esenţială a femeii constă în renunţarea la viaţa ei proprie şi că supunerea şi suferinţa reprezintă legea sexului feminin.
Marie d'Agoult - Wikipedia
Originea tainică a medicului Carol Davila. A fost copilul contesei Marie
„Singura putere care există se află în noi înşine...”
Anne Rice
„Cea mai mare comoară este să poţi să fii fericit cu puţin.
Pentru că puţinul nu îţi va lipsi niciodată!“
Seneca
„Viața unui om onest și umil este un lucru sacru și miraculos, din care pot izvorî forțe benefice a căror acțiune se poate simți oriunde,aproape sau departe.”
Hermann Hesse
„Nu există un înţeles universal la care să ajungem cu toţii, nu există decât înţelesul pe care îl dăm noi vieţii noastre, un înţeles propriu, un scenariu propriu, un roman propriu, o carte a vieţii fiecăruia.”
Anais Nin
„Fericit este acela căruia încă îi mai place ceva ce i-a plăcut la grădiniţă; acela care nu a fost rupt în două de către timp; acela care nu este doi oameni, ci unul, şi care nu şi-a salvat nu numai sufletul, ci şi viaţa.”
G.K. Chesterton
Stiai ca exista 5 rani emotionale care te impidica sa te bucuri de viata asa cum iti doresti? Si ca iti afecteaza foarte mult relatiile cu cei din jur, cat si sanatatea si, implicit, situatia financiara si toate aspectele din viata de zi cu zi?
Acceptarea – Primul pas spre vindecarea celor 5 rani emotionale
Cu totii ne nastem avand 5 rani ale sufletului care se activeaza in anumite perioade ale copilariei atunci cand nu primeam iubirea si acceptarea parintilor nostri.
Aceste rani sunt:
RESPINGEREA, ABANDONUL, UMILIREA, TRADAREA SI NEDREPTATEA.
„Rana interioara poate fi comparata cu o rana fizica pe care o ai pe mana de mult timp, pe care o ignori si pe care nu ai ingrijit-o cum trebuia” spunea Lise Bourbeau in cartea sa „Cele cinci rani care ne impiedica sa fim noi insine”.
Nu este intamplator ca ai des parte de frustrare, tristete, dezamagire, certuri sau chiar experimentezi o lipsa de comunicare si exprimare libera a propriilor pareri, nevoi si dorinte in relatiile cu cei apropiati.
Acestea sunt “simptomele” cauzate de o rana emotionala nevindecata la timp.
Alte “simptome” experimentate de catre cei care au aceste rani si pe care poate ca le experimentezi si tu sunt:
- frica de a-ti exprima diferite nemultumiri, in familie sau la job;
- dificultatea de a spune NU atunci cand chiar simti sa spui nu;
- frica de a pierde o anumita persoana si beneficiile din relatia cu aceasta;
- sentimentul de vinovatie ca ranesti pe cineva drag prin alegerile tale;
- rusinea de a recunoaste anumite probleme si limitari din viata ta;
- neputinta in rezolvarea unei probleme care te macina de mult timp;
- nu reusesti sa actionezi pentru a clarifica o situatie sau o relatie;
- nu ai suficienta energie si chef de viata pentru a face ceea ce iti propui, etc…
Fiecare rana emotionala poarta cu ea o anumita masca, dupa cum poti vedea in imaginea de mai sus.
Cel putin o rana se activeaza cel mai mult in viata unei persoane si predomina, influentandu-i viata din toate punctele de vedere. Aceasta ii dicteaza intregul comportament de la activare pana la vindecare.
Purtam aceste masti in incercarea copilareasca de a ne proteja. Adica ne ascundem, incercam sa parem altfel decat suntem, pentru a ne apara mai bine de suferinta. Atitudinile noastre sunt de fapt niste automatisme, nu sunt naturale, pentru ca ne este teama sa nu fim noi insine, sa nu fim vulnerabili.
Recent am trimis un chestionar abonatilor nostri si i-am intrebat ce vor sa stie despre cele 5 rani. Cateva dintre raspunsurile lor au fost urmatoarele:
“Cum pot fi ele vindecate astfel incat sa putem evolua?”
“Doar o simpla constientizare ajuta la vindecarea ranilor sufletesti sau ele te ajuta sa iti dai seama cine esti de fapt si cum si-a pus copilaria amprenta pe personalitatea ta?”
“Ma intereseaza, mai ales, modalitati practice de vindecare a ranilor”
“Mai multe informatii despre vindecare si despre cum sa le recunosc in viata zilnica”
De aceea m-am gandit sa scriu acest articol care sa ofere o solutie pentru problemele abonatilor mei.
Asadar, fiecare dintre noi am avut sau avem anumite suferinte, neplaceri care ne-au marcat, poate chiar din copilarie, si ne-au lasat in suflet rani ce ne determina sa actionam intr-un anumit fel, sa adoptam niste masti pentru a ascunde ceea ce suntem noi cu adevarat.
In cartea “Cele cinci rani emotionale care ne impiedica sa fim noi insine”, autoarea si terapeuta canadiana Lise Bourbeau aduce in discutie conceptul de vindecare emotional-spirituala. Asemenea ranilor fizice, aceste rani este necesar sa fie vindecate pentru a ne elibera de suferinta fizica si emotionala.
De aceea este bine sa constientizam, sa acceptam si sa vindecam aceste rani. Pentru a le vindeca, ranile noastre profunde au nevoie sa fie recunoscute, iubite si acceptate. Pentru ca o problema sa dispara, mai intai este necesar sa o acceptam, mai degraba decat sa o facem sa dispara…
Asadar, dupa ce constientizam care este rana, acceptarea ei este primul pas spre vindecare.
Omul isi doreste sa traiasca intr-un mod din ce in ce mai inteligent. Atunci cand isi da seama ca o experienta provoaca niste consecinte daunatoare, in loc sa-si reproseze ceva sau sa fie ranchiunos pe cineva, mai bine sa accepte pur si simplu faptul ca a ales acea experienta, chiar si inconstient, pentru a descoperi ca nu a fost un lucru bun pentru el.
Acuzarea nu serveste decat la producerea de nefericire oamenilor. Cu cat acuzam mai mult, pe sine sau pe ceilalti, cu atat se repeta mai mult aceeasi experienta. De obicei cand avem o problema noi ne luptam cu ea, o criticam si vrem sa o reprimam. Dar cu cat te lupti mai mult cu un lucru, acel lucru mai mult persista.
Acceptarea este elementul declansator al procesului de vindecare.
Faptul de a fi om presupune ca nu putem fi iubiti de toata lumea si ca este dreptul nostru sa avem anumite reactii omenesti care nu sunt agreabile, sa ne acceptam fara sa ne judecam si fara sa ne criticam. Surprinzator, cu cat ne vom acorda mai mult dreptul de a trada, de a respinge, de a umili, de a fi nedrept, cu atat o vom face mai putin!
Ranile nu vor putea fi vindecate decat dupa o iertare autentica fata de noi insine si fata de semenii nostri. Acceptarea de sine este o moarte si o renastere in acelasi timp. Acceptarea de sine nu poate exista decat in conditiile in care suntem atenti la noi insine si avem o anumita cunoastere de sine.
Ma accept pe mine insumi ca sa incep sa ma cunosc, sa ma vad mai bine, mai realist, fara exagerari, simplificari, deformari nesincere sau superficialitati, sa ma iau asa cum sunt, sa ma aprob, admit, suport, tolerez cu toate ale mele chiar daca nu-mi plac sau ma enerveaza…
Acceptarea este legea spirituala a iubirii.
Iubirea nu are nimic de a face cu ceea ce facem or ceea ce avem pentru ca iubirea de sine inseamna sa acordam dreptul suprem de a ne accepta cu adevarat fara sa ne judecam si fara sa ne criticam.
Iubeste-te neconditionat! Acesta este cel mai bun medicament.
A te iubi inseamna a-ti acorda dreptul de a fi asa cum esti tu pe moment si de a te accepta. A iubi neconditionat inseamna a accepta ceva chiar daca nu suntem de acord si chiar daca nu intelegem sensul anumitor situatii.
Iubirea adevarata este experienta de a fi tu insuti. Invata sa fii tu insuti pentru a trai o viata fericita.
Descopera masca pe care ai purtat-o cel mai mult!
Pentru a atinge cat mai repede aceasta etapa, iti sugerez, ca la sfarsitul fiecarei zile, sa te gandesti la ceea ce s-a intamplat peste zi si cum te-ai simtit in fiecare situatie, la comportamantul fata de ceilalti sau fata de tine insuti, sa notezi si sa identifici masca ta.
Apoi iarta-te pentru ca ti-ai acordat dreptul sa porti acea masca, stiind ca in acel moment credeai sincer ca era singurul mod de a te proteja. A te simti vinovat si a te acuza este mijlocul cel mai sigur pentru a continua sa reactionezi la fel atunci cand vei trai o situatie asemanatoare.
Pentru a-ti fi si mai usor sa te accepti si sa ai ceva practic de facut, am facut aceasta imagine ca sa intelegi cele 4 etape prin care vei trece atunci cand iti accepti ranile tale emotionale
1. Descopera masca. La sfarsitul zilei analizeaza care au fost momentele care ti-au declansat anumite conflicte.
2. Constientizeaza ce emotii simti in acele momente. De ex. Simti frustrare, vinovatie, etc.? Cum te face sa te simti faptul ca ai avut acele conflicte?
3. Iubeste-te si da-ti voie sa ai acele rani si comportamentele aferente mastilor respective.
4. Gandeste-te cum ai putea reactiona diferit data viitoare. Cum ai putea sa iti comunici nevoile si dorintele tale fara sa mai porti acea masca.
Dupa cum observi totul este un proces si chiar daca ai invatat sa iti exprimi mai bine dorintele si nevoile este important sa descoperi in continuare ceea ce te nemultumeste pentru a rezolva acele situatii si de asemenea sa descoperi ceea ce iti place la viata ta si apoi sa simti recunostinta pentru modul in care se schimba in bine totul pentru tine.
Astfel comunicarea ta cu ceilalti va fi una autentica, profunda, vei comunica mai deschis si mai usor ceea ce te nemultumeste sau ceea ce apreciezi si iubesti.
Nici o transformare nu este posibila fara acceptare.
„Nu putem schimba ceva pana cand nu acceptam acel lucru. Condamnarea nu elibereaza, ci asupreste.” – Carl Gustav Jung
Acceptarea de sine nu inseamna a ramane acolo unde esti, multumit sau nemultumit, blocat sau resemnat. A te accepta asa cum esti este de fapt o conditie esentiala pentru a merge mai departe in evolutia ta personala.
Acceptarea propriilor slabiciuni, imperfectiuni, defecte, lipsuri este semnul ca ne recunoastem nivelul, stadiul de dezvoltare psiho-spirituala in care ne aflam, fara a evita, cosmetiza sau nega ceea ce nu ne place la interioritatea noastra.
Dar cum stii ca ai inceput procesul de vindecare a ranii tale emotionale?
Un indiciu important ca esti pregatit sa mergi mai departe pe drumul cunoasterii de sine este acceptarea impacata cu ceea ce esti. Unii cred ca pot merge pe acest drum, luptandu-se incrancenati cu propriul eu, dezbinandu-se interior sau lepadand o parte din eul lor in coltul uitarii, ignorarii sau urii (de sine).
Semnul necunoasterii si neacceptarii de sine este incongruenta intre ceea ce gandesti, spui, crezi si ceea ce faci, ceea ce iti provoaca dezechilibru emotional si o lupta cu noi insine.
Avantajul de a recunoaste rana sau ranile consta in faptul ca astfel putem privi in directia cea buna.
Cu cat asteptam mai mult sa ne vindecam ranile, cu atat se vor agrava mai mult. De fiecare data cand traim o situatie care reactiveaza acea rana, vom adauga un nou strat dureros. Este ca si o plaga care se extinde. Cu cat se agraveaza mai mult, cu atat ne este mai frica sa o atingem, intrand astfel intr-un cerc vicios. Acest lucru ne poate provoca chiar si o obsesie, adica sa ajungem sa credem ca toata aceasta lume exista pentru a ne face pe noi sa suferim.
Constientizezi cat de important este sa vindeci aceste rani emotionale?
Pentru a vindeca durerea ta emotionala, mai intai ai nevoie sa o constientizezi , sa privesti in interiorul tau, sa te analizezi si sa iti dai seama ce simti.
Ca o „tema pentru acasa”…
Treci prin cele 4 etape cat mai des si constientizeaza ce este si ce nu este asa cum doresti in viata ta, ce vrei sa schimbi si pentru ce vrei sa simti mai multa recunostinta. Apoi este necesar sa stii ca este in puterea ta sa faci o schimbare pozitiva. Actioneaza!
Iti doresc putere de constientizare, de acceptare si inspiratie in tot ceea ce faci!
* idei din acest articol au fost preluate din cartea „Cele 5 rani care ne impiedica sa fim noi insine” scrisa de Lise Bourbeau
Sursa:https://evoluamimpreuna.ro/acceptare...ni-emotionale/
Adriana Bogatu
PENELOPA NIMĂNUI
Sunt pe lume femei-țărm și femei-corăbii. Dacă le privești de la fereastra dinspre răsărit, femeile-corăbii au nerăbdarea pânzelor care se lasă în voia vântului de dimineață, adulmecând necunoscutul cerului și al apelor, deopotrivă. Femeile-corăbii sunt cele care unesc cerul cu pământul și se apucă să facă ordine în haosul primordial, aranjându-i neliniștile pe culori. Așa sunt femeile: iubesc culorile, lumina și tainele lor. Femeile-țărm sunt o cu totul altă poveste. Își poartă povara așteptării fără să le știe nimeni. Ar trebui să aibă ochii albaștri de-atâta cer și mare privite îndelung, uneori până la uitare de sine.Fiecare femeie-țărm este o Penelopă. Cea mai frumoasă este însă întotdeauna Penelopa nimănui. Își țese cuvintele în pânza cu care pleacă spre larg femeile-corăbii. Își înmulțește singurătatea cu infinitul, își dă jos ceasurile de pe pereți, ca să-și lase timpul să curgă mai ușor, își umple buzunarele cu secunde arse cărora le-mprăștie cenușa din locul ei preferat de pe țărm, acela din care se vede cel mai bine apusul... Niciodată n-am știut însă unde se duce Penelopa nimănui la ora când se-ntorc din larg corăbiile...Cine știe? Poate că nici Ulise nu s-a priceput chiar de fiecare dată să- și găsească Ithaca...
Ca să-l întâlnim pe Dumnezeu, e destul să privim în jurul nostru.
A iubi înseamnă a fi în comunicare cu celălalt şi a descoperi în el scânteia lui Dumnezeu.
Niciodată nu putem judeca viaţa celorlaţi, pentru că fiecare îşi cunoaşte propria durere şi renunţare. Una este să crezi că eşti pe drumul cel bun şi alta e să crezi că drumul tău e unic.
Rareori ne dăm seama că suntem împresuraţi de extraordinar. Miracolele se întâmplă în jurul nostru, semnele lui Dumnezeu ne arată drumul, îngerii insistă să fie auziţi, dar noi, fiindcă suntem învăţaţi că există formule pentru a ajunge până la Dumnezeu, nu luăm seama la nimic din toate acestea. Nu pricepem că El se află oriunde Îl lăsăm să intre.
Dragostea este o fiinţă sălbatică. Când încercăm să o ţinem în frâu, ne distruge. Când încercăm să o închidem, ne înrobeşte. Când încercăm să o înţelegem, ne tulbură.
De aceea e aşa de important să laşi anumite lucruri să treacă. Să le dai drumul. Să te desprinzi de ele. Oamenii trebuie să înţeleagă că nimeni nu trişează, uneori câştigăm, alteori pierdem. Nu aştepta să ţi se dea ceva înapoi, nu aştepta să ţi se recunoască efortul, să ţi se descopere geniul, să ţi se înţeleagă iubirea. Încheie nişte etape. Nu din orgoliu, din neputinţă sau mândrie, ci pur şi simplu pentru că acel lucru nu se mai potriveşte cu viaţa ta. Închide uşa, schimbă discul, fă curat în casă, şterge praful. Încetează să mai fii cine erai şi transformă-te în cine eşti!
Omul trebuie să-şi aleagă şi nu să-şi accepte destinul.
Suferim fără rost: pentru că în dragoste se află sămânţa creşterii noastre. Cu cât iubim mai mult, cu atât suntem mai aproape de experienţa spirituală. Adevăraţii iluminaţi, cu sufletele lor incendiate de Iubire, învingeau toate prejudecăţile vremii. Cântau, râdeau, se rugau cu voce tare, dansau, participau la ceea ce Sfântul Pavel numea "nebunia sfântă". Erau veseli - pentru că cine iubeşte învinge lumea, nu-i e teamă că pierde ceva. Adevărata iubire este un act de total abandon.
Când avem în faţa ochilor nişte mari comori, nu ne dăm seama niciodată. Fiindcă oamenii nu cred în comori.
Fericirea poate fi întâlnită într-un simplu grăunte de nisip din deşert.
Oamenii nu sunt niciodată mulţumiţi. Dacă au puţin, vor mult. Dacă au mult, vor şi mai mult. Dacă dau pe-afară de cât au, vor să fie fericiţi cu puţin, dar sunt incapabili să facă vreun efort pentru asta. Poate fiindcă nu pricep că fericirea e aşa de simplă???
La urma urmei, ce e fericirea? Dragoste, se spune. Dar dragostea nu a adus şi nici nu va aduce vreodată fericirea. Dimpotrivă, nu e decât nelinişte, un câmp de luptă, nopţi nedormite, când ne întrebăm dacă e bine ce facem. Adevărata dragoste este plămădită din extaz şi agonie.
Iubirea este adevărata energie a vieţii.
Iubirea ne poate duce în iad sau în rai, dar undeva ne duce totdeauna. Trebuie să o acceptăm, fiindcă ea este hrana existenţei noastre. Dacă o refuzăm, vom muri de foame văzând ramurile pomului vieţii încărcate de roade, fără a cuteza să întindem mâna şi să culegem fructele.
Dacă nu ne naştem încă o dată, dacă nu reîncepem să privim viaţa cu inocenţa şi entuziasmul copilăriei, nu mai are nici un sens să trăim mai departe.
Acceptă ce-ţi oferă viaţa şi încearcă să bei din fiecare cupă. Toate vinurile trebuie să fie gustate; unele trebuie să fie doar sorbite, dar în cazul altora, sticla trebuie băută până la fund.
Când îţi doreşti ceva cu adevărat, tot Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.
Din noaptea timpurilor, omul înţelesese că suferinţa, odată privită fără teamă, era paşaportul său către libertate.
Când nu mai aveam nimic de pierdut, am primit totul. Când am încetat a fi cine eram, m-am regăsit pe mine însămi. Când am cunoscut umilinţa şi supunerea, am devenit liberă.
Când orgoliul străluceşte prea tare, orice înţelepciune se întunecă.
Iubirea este singurul lucru care activează inteligenţa şi creativitatea, care ne purifică şi ne eliberează.
Ochii dezvăluie puterea sufletului.
Bărbaţilor le place trupul femeii, dar îi dispreţuiesc inima.
Dintre toate posibilităţile pe care le-a găsit omul ca să-şi facă rău sieşi, cea mai rea a fost Dragostea. Suferim mereu pentru cineva care nu ne iubeşte, pentru cineva care ne-a părăsit, pentru cineva care nu vrea să ne părăsească. Dacă nu suntem căsătoriţi înseamnă că nu ne iubeşte nimeni, dacă suntem căsătoriţi - transformăm căsătoria în sclavie.
Uneori suntem stăpâniţi de un simţământ de tristeţe pe care nu izbutim să ni-l controlăm. Ne dăm seama că momentul magic al zilei a trecut şi noi nu am făcut nimic. Viaţa îşi ascunde atunci magia şi arta.
Încearcă să ştii totdeauna ce vrei.
Vedem întotdeauna drumul cel bun, dar nu apucăm decât pe cel cu care suntem obişnuiţi.
Lumea va fi adevărată atunci când omul va şti să iubească - până atunci, vom trăi crezând că ştim ce e dragostea, dar vom fi lipsiţi de curajul de a o înfrunta aşa cum este ea. Dragostea este o forţă sălbatică.
În răzbunare, ni se poate întâmpla cel mult să devenim egali cu vrăjmaşii noştri, în timp ce în iertare arătăm mai multă înţelepciune şi inteligenţă.
Dumnezeu alesese ca omul să fie braţul Său pe Pământ.
Trăieşte totul intens şi păstrează ceea ce ai simţit ca pe un dar de la Dumnezeu.
Înfrângerea este pentru cei viteji. Doar ei pot avea onoarea de a pierde şi bucuria de a câştiga. Eu nu am venit aici ca să spun că înfrângerea face parte din viaţă; asta o ştim cu toţii. Doar înfrânţii cunosc Dragostea. Pentru că pe tărâmul dragostei purtăm primele noastre lupte – şi pierdem de obicei.
Şi voi avea curajul să deschid uşa sanctuarului care duce la sufletul meu. Să mă privesc pe mine însumi ca şi cum ar fi prima oară când sunt în legătură cu trupul şi cu sufletul meu. Să fiu în stare să mă privesc aşa cum sunt. Un om care umblă, care simte, care vorbeşte cu oricine, dar care – cu toate lipsurile lui – are curaj.
În ultimul timp, spiritul meu a fost destul de agitat şi răzvrătit, ca marea. Am întocmit un rezumat al parcursului meu până aici şi parcă aş face o călătorie transoceanică pe o plută rudimentară, în plin sezon al furtunilor. Voi supravieţui? mă întreb, acum că nu mai e cale de întoarcere. Voi supravieţui, evident. Am mai înfruntat furtuni şi înainte.
Indiferent ce face, fiecare persoană de pe pământ joacă un rol central în istoria lumii. Şi, de obicei, nu ştie asta.
Cel care face Ofranda e întotdeauna răsplătit. Cu cât îşi împarte mai mult afecţiunea, cu atât afecţiunea lui sporeşte.
Viaţa este foarte rapidă, îi face pe oameni să treacă de la cer la infern în câteva secunde.
Nu te obosi să-ţi explici emoţiile. Trăieşte orice cât te intens poţi şi consideră orice simţi drept un dar de la Dumnezeu. Cea mai bună cale de a distruge podul dintre vizibil şi invizibil este să încerci să-ţi explici emoţiile.
Poate că omul îşi trădează destinul pentru că Dumnezeu nu-I mai stă prin preajmă.
Alegând o anumită cale, înseamnă să le ratezi pe celelălte.
Nu întotdeauna voinţa Lui se potriveşte cu ceea ce suntem sau simţim; te asigur însă că există o raţiune în tot ce face El.
Paulo Coelho
„Merită să vezi dincolo de rame... Numai așa vei vedea viața în plenitudinea ei. Iubirea pe care o oferim, se întoarce la noi"
Diana, Prințesă de Wales
„Ca un om să iubească pe altul este, probabil, cea mai grea sarcină care ne-a fost încredințată, sarcina supremă, examenul final, opera pentru care toate celelalte sunt doar un preludiu... Iubirea este un imbold pentru fiecare să se desăvârșească, să devină cineva, să devină o lume el însuși, de dragul cuiva.”
Rainer Maria Rilke
„Singurul alchimist care poate schimba totul în aur este iubirea.”
Anais Nin
...este drept să primesc în același timp în care dăruiesc, pentru a putea dărui mai departe. Binecuvântez acest schimb între dar și răsplată, care permite să-ți continui mersul și să dăruiești din nou. Dacă răsplata permite cărnii să se refacă, darul e singurul care alimentează sufletul.
Antoine de Saint-Exupery
”Visarea are ca scop menținerea și reînnoirea punților ce ne leagă de o realitate mai profundă și mai înaltă și deschiderea căilor către cele ale sufletului și vindecarea lui."
Robert Moss, "Istoria Secretă a Visării"
„..trebuie să ții mereu treaz ceea ce este măreț în om și să-l convertești la propria sa grandoare. Căci hrana esențială nu-i vine din lucruri, ci din ceea ce leagă lucrurile între ele. Nu diamantul îl va hrăni, ci aceea legătură ce există între diamant și oameni. Nu nisipul îl va hrăni, ci legătura dintre nisip și triburi. Nu cuvintele din cărți, ci acele legături dintre ele care sunt dragoste, poem și înțelepciune.”
Antoine de Saint-Exupery
Momentan sunt 156 utilizatori care navighează în acest subiect. (0 membri și 156 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje