Buna dimineata,Soare !❤️ Buna dimineata, Viata !❤️
Buna dimineata,Soare !❤️ Buna dimineata, Viata !❤️
"Fiecare oră a zilei se află sub influența unei planete și a entităților care o locuiesc. Așadar, fiecare oră ce trece antrenează cu ea niște entități care vin să înfăptuiască o lucrare asupra plantelor, a mineralelor, a animalelor, a oamenilor. Iar cum fiecărei planete îi corespunde, nu numai o culoare, ci și un sunet specific, simfonia sunetelor variază la fiecare oră a zilei.
Rotindu-se în jurul soarelui, planetele cântă, străbătând spațiul, iar noi ne scăldăm în această muzică pe care o numim „muzica sferelor”. Este un mare privilegiu dacă reușim să percepem câteva acorduri din această simfonie. Fiecărei dintre ele îi este atașată o ierarhie îngerească, iar universul se hrănește și respiră însuflețit tocmai din acest cântec al îngerilor."
Omraam Mikhaël Aďvanhov
"Cu bulgări de zăpadă-n mâini
azvârl în focul veşnic.
O zână, ninsă săptămâni,
îmi ţine luna sfeşnic
când, aplecat şi încordat,
în focul veşnic bulgări reci
azvârl, mai alb, mai nepătat
decât au fost în veci.
Se stinge? Nu se stinge, nu!
El arde-n flame lungi şi iată
sprânceana mea-i de fum acu
şi fruntea încordată.
Apă şi foc, gheaţă şi fum, -
azvârl şi strig, azvârl şi strig:
Priviţi-mă, trăiesc şi sunt acum,
şi mă las nins şi nu mi-e frig."
Nichita Stănescu
Silvia Cinca
FEERIE. Am trecut iar prin parc. Nu era nimeni. Doar un cântec de mierlă uitat într-o carte, trezea locul de altă dată. Pașii m-au purtat pe locuri umblate. Născute din iubire și lumină. In locuri rămase în gânduri undeva ascunse, lovind ușor spre avânt. Bătea vântul și am crezut că-i glasul primăverii. Mă îndemna un gând să mă așez pe bancă. Si să aștept. Ce voiam oare să aud? Poate... Amăgire luată de prima rafală de vânt mai puternic.
Am zăbovit în tăcere sperând în lumina pătrunzătoare a soarelui. Câteva raze luminau un joc dintr-o imagine științifico-fantastică. Dar el jocul acela s-a transformat, când o perdea de fulgi de zăpadă au dat năvală în revărsări. Am auzit voci de copii și-n jocul lor strigăte de bucurie făceau cărări printre perdeaua de stele-n cădere. M-am ridicat și am intrat printre ei, în jocul lor, al copiilor, prinzând mâinile și cântând împreună ninge, ninge... Când am plecat dintre ei, copiii mi-au făcut semn cu mâinile, aruncând către mine un zâmbet de viață.
Am pornit-o încet către casă. Pașii lăsau urme adânci în zăpada care se așezase. Privesc către banca pustie, era acum acoperită de nea. I-am spus să mă aștepte-n primăvară. Mi-a zâmbit în amintirea soarelui. Din depărtare se mai auzeau glasuri vesele de copii. Vorbe noi într-un cântec necunoscut despre fulgi de zăpadă m-au condus până departe.
Despre suflet. Și despre fericire.
Nu exista nenorocire mai mare decât cea de a-ți “pierde sufletul”; a nu înțelege asta, a fi indiferent la pierderea propriului suflet, e pur și simplu imbecilitate; imbecilitatea nu e niciodată o scuza, ci o circumstanță agravanta.
(…)Cu adevărat importantă e fericirea. Veți spune: ei bravo, mare descoperire! Toată lumea e de acord cu asta! (Aproape toată lumea; sunt unii, feriți-vă de ei, care fac pe grozavii și disprețuiesc fericirea.)
De fapt, sunt foarte puțini cei care dau importanță cu adevărat fericirii. Aleargă după niște surogate, unele plăcute, altele plicticoase, la care acced sau nu, dar care, în cele din urmă, se vădesc insipide. Aceste “cele din urmă” anulează retroactiv toate agrementele, toate vanitățile, prestigiul și puterea de care vei fi avut parte. Sigur, povestea aceea cu cămașa fericitului nu e decât un apolog fără cine știe ce relevanță. Tot sigur este că marile lipsuri sunt teribile piedici în calea fericirii, însă nu insurmontabile. După cum plăcerile, huzurul, îndestularea sunt, dar nu negreșit, propice fericirii. Totul depinde de felul cum sunt primite. Acestea sunt arhiștiute, repetate de milenii. Le repet și eu acum. Arhiștiute, dar, în fond, nu prea știute.
Insul care nu se are decât pe sine ca scop trăiește într-o dezolanta tautologie sufletească. Sunt suflete fără vocație. Asta înseamnă a nu avea nimic sfânt.
După cum unora le lipsește simțul comicului sau al sublimului, altora (în bună măsură, probabil aceiași) le lipsește simțul divinului. Există și credincioși practicanți cărora le lipsește simțul acesta.
Simțul divinului, dacă îl ai, te face să recunoști fără greș, instantaneu, luminos și exaltant prezența a ceva “sfânt și însemnat”. Poate fi un semn imperceptibil, evanescent, în aparență cu totul oarecare. Bunăoară, în Jurnalul fericirii al lui N. Steinhardt, momentul perceperii, în sordida celulă a închisorii Jilava, a unei fracțiuni infime de cer însorit reflectat într-o mică băltoacă de apă murdară, printr-un interstițiu al oblonului ce interzicea lumina zilei.
(…)Dragostea nu înseamnă numai tinerețe, voluptate, romanțe și apoi plictiseala, goana după altceva, care e mereu același lucru. Dragostea e de la tinerețe până la bătrânețe, iar cuplul petrece din ce în ce mai bine cu cât se apropie de moarte (bineînțeles, dacă are simțul divinului). Petrece din ce în ce mai bine, în ciuda pierderii puterilor, în ciuda tuturor necazurilor. Lucru cu adevărat important, cel mai important: a petrece cât mai bine. Gândiți-vă la toate înțelesurile acestui cuvânt. La toate. Inclusiv la cel mai frivol.Alexandru Paleologu
(14 martie 1919 – 2 septembrie 2005)
Despre lucrurile cu adevarat importante
Sursa:Sufletul și fericirea | Webcultura
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.01.2019 la 20:01.
Tudor Arghezi - Poezii
Fă-te, suflete, copil
Şi strecoară-te tiptil
Prin porumb cu moţ şi ciucuri,
Ca să poţi să te mai bucuri.
Strânge slove, cărţi şi pană.
Dă-le toate de pomană.
Unui nou învăţăcel,
Să se chinuie şi el.
Gândul n-o să te mai fure
Prin zăvoaie şi pădure,
Cu ecoul de cuvinte
Care-ngână şi te minte.
Când tristeţile te dor,
Uită tot şi tâlcul lor.
Tudor Arghezi, din volumul "Copilărie"
"Lumina e-n geamul tău şi-n paharul tău cu apă. E-n ochii tăi.
Eşti ca un pom cu mugurii aprinşi. Lasă-ţi ramurile să pornească. Lasă-le să meargă până acolo unde singure se vor opri. Acolo face ramura fruct. Alte ramuri vor încolţi şi vor pleca în sus din trunchiul rădăcinilor tale.
Nu ieşi din sufletul tău, nu călători cu alte suflete, ca în nişte bărci fără lopeţi. Barca bună, cu lopeţile tari, e sufletul tău, e gândul tău. Pentru braţele tale numai sufletul tău are vârste potrivite. Adevărul tău numai în tine se află şi numai limba ta îl poate tâlcui. Fiecare om vorbeşte, cu glas deosebit, un grai deosebit. Minte cu minte nu se înţelege deplin, înstrăinată de graiuri. Tu eşti unul, şi ceilalţi sunt sute de mii de mii. Tu pe unul singur trebuie să îl mântuieşti: pe tine. Pomul vede numai de cireaşa lui.
Aş vrea să fac din fiecare din voi o comoară închisă, bine zidită pe dinlăuntru. Închidete-n za şi ascunde-ţi ochii în coif, şi în trupul tău de fier încremenit mişcă-te nevăzut, ca argintul-viu în stâncă.
Lumea nu este accea care se vede: aceea pe care ţi-o închipuieşti. Intră în închipuirea ta adânc şi ieşi pe tărâmul celălalt: nu te dezlipi de închipuirea ta.
În tine se găseşte lumea întreagă, oglindită pe dinlăuntru. Ca în bobul de mei, zac în tine puterile taurului şi farmecele tainelor strânse-n miez. Plodul tău ascuns, pe care n-ai ştiut să-l cauţi, e huştia şi aluatul vieţii; gândul tău, ca o drojdie vie, o sporeşte, înzecind-o în copaia ei. Ceea ce cauţi în alţii, se află pe măsura înţelesului tău în tine, rătăcitorule.
De ce pribegeşti în grădinile străine şi-ţi laşi florile neîngrijite, şi, copacul tău, cu omizi? Mireasma ta nu ţi se pare bună, fiindcă nu o cunoşti, altoaiele tale ţi se par sterpe, seminţele tale goale, fiindcă sunt ale tale. Gândeşte-te bine: e cineva mai bun ca tine? Nu e..."
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.01.2019 la 18:35.
„Prea multă sănătate poate fi nebunie, iar cea mai mare nebunie e să vezi viața așa cum e și nu cum ar trebui să fie”
Miguel de Cervantes Saavedra
„Aş dori să simt că durerea şi bucuria ţâşnesc din acelaşi izvor şi că sunt mişcări ale aceleiaşi forţe şi măsuri ale aceleiaşi muzici, fiecare din ele frumoasă şi necesară.”
Hermann Hesse
Krisjan Rossouw: The amateur photogr
/Girl with orchids
Ultima modificare făcută de latan.elena; 10.01.2019 la 20:20.
Nichita Stănescu - DEX ( 36 de definiții):
ADUNARE - "Știm că unu plus unu fac doi,dar eu și cu tine,
nu știm, vai, nu știm cât facem."
ABSURD - “ Absurdul este o formă a ratării sublimului. “
BĂRBAT - "Nu naște, ci visează, – nu doarme,
ci ține în mână arma!"
BOGĂŢIE – “Singura bogăţie a unui om este spiritul. “
CEASURI - "Ceasurile sunt bisericile noastre
De mână sau de buzunar,
De perete…
Ne rugăm luând cunoștință
De bătaia lor înscrisă pe cadrane…"
CINSTEA - “Cinstea nu este o vocație, cinstea este o opțiune.”
COPAC – “Copacii ne văd pe noi, iar nu noi pe ei.”
CUVÂNT – “Cuvintele sunt umbra de aur în conştiinţă a materiei.”
EXISTENȚĂ - "Cel mai miraculos fapt al existenței
este faptul că este."
FRICA – “Frica este forma nerealizată a curiozității!”
FRUMUSEȚE- "Ea era frumoasă ca umbra unui gând,
între ape numai ea era pământ."
GEOMETRIE - "Geometria e liniștea întâmplării!"
INTIMITATE - "Suntem doi si singuri, si-n loc de inimă
ne bate luna."
IUBIRE - "Atât de mult eu o iubeam pe ea,
că însuși cerul se curba albastru."
ÎMBRĂȚIȘARE - "Aș fi vrut să te păstrez în brațe
așa cum țin trupul copilăriei, în trecut,
cu morțile-i nerepetate
și să te-mbrățișez cu coastele-aș fi vrut."
LITERĂ - "Scriere este totul.
Peștele e literă
În alfabetul mării.
O frază sunt păsările în zbor."
MEMORIA – “ Memoria este act semnificând șirul unor despărțiri la timp, nimic din ceea ce continuă nu ținem minte!”
MURDĂRIE - "Sinceritatea poate fi o mizerie,
Iar adevărul pus în gura unui dihor, o murdărie!"
NAŞTERE - “A te naşte este o condamnare la moarte.După felul păcatului şi pedeapsa: unii oameni, alţii păsări, alţii pietre.”
NEMURIRE - "Moartea e starea de dinainte
de a te naște."
OAMENI - "Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
Cu aripile crescute înlăuntru,
Care bat, plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul."
OM –” Omul este natura naturii. “
POET-“Eu nu prea cred că există poeți, cred că există poezie.”
POEZIE - "Poezia nu este lacrimă,
ea este însuși plânsul."
PRADĂ - "Singura mea pradă e viața mea.
Tot ce pot pierde e viața mea."
PRIETEN - "A avea un prieten este mai vital decât a avea un înger."
SÂNGE - "Eu nu sunt altceva decât o pată de sânge care vorbește."
SCRIITOR – “Un scriitor este un cititor care îi citeşte pe cititori."
SECUNDA –” Secunda este fixă ca o perlă”
SETE – “Mă vor bea cândva, zeii
şi vor simţi în mine gustul tău”
TIMP – “Timpul este un lup devorator.”
TRISTEȚE - "Tristețea mea aude nenăscuții câini
Pe nenăscuții oameni cum îi latră."
VÂRSTĂ - "Adolescența e-o frânghie de aur
Pe care n-o poți tăia dacă vrei, cu cuțitul
Adolescența e-o frânghie de aur
Legând nadirul și zenitul."
VERDE – “Şi-am zis verde de albastru, mă doare un cal maiastru.”
VIAŢA – “Câteodată viaţa este surprinzătoare, punându-te la încercare prin propriile tale alegeri. “
ZESTRE - "Nu pot să am decât ceea ce au toți,
Acel ceva pe care l-ar avea toți
Absolut toți –
…stelele când devin însumi,
copacii când sunt însumi; restul
e o mașinărie de ceas."
"Suntem fragili ca și cristalul, ne putem sfărâma în orice moment. Dar suntem atât de frumoși când ne luminează soarele!"
Elisabetta Barbara de Sanctis
„Nu trebuie să permitem ceasului şi calendarului să ne împiedice să vedem că fiecare clipă a vieţii este un miracol şi un mister.”
H.G. Wells
*Mintea îmi spune: ”dormi!”; dar și mai profund îmi spune: ”visează!”*
Anne Rice
„Nu renunța la visele tale, continuă să dormi.” — Albert Einstein
„Omul poartă răspunderea unei lumi ce nu e opera cuiva din afară, ci a lui însuşi, şi în care se înscriu deopotrivă înfrângerile ca şi victoriile sale.”
Simone de Beauvoir.
„Nimic nu e aşa de tare ca trecutul. Pe acela nimeni şi nimic nu-l poate schimba.”
Lucian Blaga
„Corpul călătorește, dar nu el e călătorul...”
Anna Bianson
Way in the sky of the Azores.
Momentan sunt 260 utilizatori care navighează în acest subiect. (1 membri și 259 vizitatori)
Permisiuni postare
Răspunde cu citat
Marcaje