Elena Latan

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=Y4sHZMuF5Lc



Bobotează de Octavian Goga
Ieri un popa rumen mi-a venit in casa
(Lege nu-i pe lume sa si-l vrea proroc),
si din caldaruse mi-a uitat pe masa
Un sfios si galben fir de busuioc...
Busuioc cucernic, busuioc de-acasa,

Frate cu muscata prinsa-ntre feresti,
Floare de la tara, floare cuvioasa,
Cum sa-ti spun eu tie cat de drag imi esti?
Mi-ai adus cu tine farmecul livezii,

Mi-ai vrajit o clipa satul meu din deal,
Taina ce-nfioara noaptea bobotezii,
in intunecimea bietului Ardeal...
imi rasar acuma cantece uitate.

si-ntr-o pribegie fara de noroc,
Eu te simt ca tu esti singurul meu frate,
Ratacit si galben fir de busuioc...

in strainul chiot care strig-afara,
Langa mine-alaturi mi te irosesti,
Floare cuvioasa, floare de la tara,
Ce cataram, oare, noi la Bucuresti?...

[latan.elena]

https://www.youtube.com/watch?v=Txb66eSnC3w



O erată minunată - Dilema veche

Poezii de Emil Brumaru

Clipa cea lentă
Fără-ndemn intrăm în toamna
Cântecului plin de frică.
Nici o aripă de înger
Aerul nu-l mai despică.
Mâna spre pământ se lasă,
Pipăie-ntre ierburi rana
Larg deschisă. De sub pietre
Şerpi clociţi prelingu-şi zeama
Ce-o sorbim c-o poftă veche
Până mintea ni se strică.
Fără rost intrăm în toamna
Sufletului plin de frică...

* * *
Femeia mea frumoasă ca scriptura,
Nu-ţi cer nici coapsele, nici sânii şi nici gura,
Ci sufletul răscopt ca o căpşună
Cu mirosu-nţelept şi carnea bună
Şi gândurile moi şi-adânci ca mierea
După-amiezii, spre-a-mi spori puterea,
Şi-ţi fac din fluturi pat, din rouă masă,
Nelegiuit de alba mea mireasă,
Şi-ţi născocesc din vorbe raiul dulce
În care tinereţea ta să-şi culce,
Când ziua-ţi cade tristă la picioare,
Lacrima grea, strălimpede şi mare.

***
Mi-e sufletu împins de rouă
În groapa unui crin adânc.
Mă ţin cu mâinile-amândouă
De marginile lui şi plâng.
Nu vreau miresmele să-mi umple
Gura cu fluturi, nici lumini
Să mă îmbrace-n raze scumpe
Cu nasturi ticălos de fini.
Ci îmi doresc o portocală
Mare şi grea (oh, pe-ntuneric!)
Ca să mă joc în pielea goală
Cu trupu-i copilin şi sferic.

Cântec naiv

Iubita mea îmi poartă scrisorile-ntre sâni
şi e nebună de legat cu funii groase
Şi de adus pe-ascuns la mine-acasă
Şi de ţinut în şir cinci săptămâni.
Zic unii că-i prea mică şi nu ştie
Cum face roua fluturii să moară,
Cât puf există într-o păpădie,
De unde-şi iau motanii scorţişoară.
Dar asta n-are nici o importanţă!
Oh, ea nu conteneşte să mă cheme,
Netrebnica, în fiece vacanţă,
Cu chica spumegând de dulci blesteme!
Şi îmi trimite-un milion de poze
Lascive şi dilii pân' la ruină,
De-mi vine să sparg melci şi să rup roze,
Căci, Doamne-Dumnezeule!-i virgină.



Emil Brumaru - Wikipedia

[latan.elena]

"Cineva umblă prin mine în căutarea unui loc de odihnă."
Teodor Dume



"Fiecare om are în el harul iubirii: omul trebuie să iubească, aceasta e raţiunea lui de a fi."
Iulia Haşdeu


















Oleksandr Murashko

[latan.elena]

Înainte să învăţ să trăiesc cu alţi oameni, trebuie să trăiesc cu mine însumi.

"Oamenii văd, în general, ceea ce caută să vadă şi aud ceea ce vor să audă."

"Mierlele nu fac mare lucru, cu excepţia faptului că fac o muzică de care noi ne bucurăm. Mierlele nu mănâncă şi nu distrug grădinile oamenilor, nu îşi fac cuiburi în pătuluri, nu fac niciun lucru în afară de faptul că ele cântă din inimă pentru noi. De aceea este un păcat să ucizi o pasăre cântătoare."

"Oamenii ... ce ființe ciudate. În cele mai uimitoare situații, ei se comportă ca și când nu s-ar fi intâmplat nimic ..."



Deşi singura carte scrisă de Harper Lee, Să ucizi o pasăre cântătoare este un roman ce a câstigat cu uşurinţă un loc între clasicii literaturii americane şi universale şi premiul Pulitzer în 1960.

Romanul o plasează pe Harper Lee alături de scriitori precum William Faulkner sau Truman Capote, ca şi reprezentanţi ai literaturii sudiste americane ce se debarasează de miturile tradiţionale ale sudului idilic şi se remarcă prin descrieri realiste.

Cu toate că acţiunea se desfăsoară pe parcursul a doar 3 ani (din timpul marii crize economice), romanul poate fi considerat un bildungsroman, datorită evoluţiei personajului principal şi a evenimentelor pe care le trăieste pe parcursul cărţii.

Romanul este plasat într-un mic orăşel din Alabama şi are ca personaje centrale familia Finch - micuţa Scout (vocea naratorului), fratele ei Jem şi tatăl lor, Atticus. Datorită numeroaselor asemănări autobiografice, prezenţa în roman a unui prieten de joacă pe nume Dill este identificată de critici cu Truman Capote, prieten din copilărie cu autoarea.

Deşi aparent acţiunea se dezvoltă pe două direcţii diferite - copiii ce încearcă să dezlege misterul lui Boo Radley şi Atticus Finch încercând să-l apere în tribunal pe Tom Robinson - apropierea de deznodământ oferă dezlegarea şi uneşte cele două lumi separate într-o singură lecţie de viaţă.

Romanul tratează tematici importante şi spinoase, precum educaţia, rasismul încrâncenat al societăţii interbelice americane şi incapacitatea justiţiei de a fi imparţială.

Dacă Scout se dovedeşte a fi un copil foarte inteligent, precoce, cu foarte multă individualitate şi cu o capacitate puternică de a distinge între bine şi rău, descoperim pe parcursul romanului că aceste caracteristici se datoarează educaţiei oferite de Atticus. Părinte noncomformist, Atticus încurajează dezvoltarea independentă a copiilor săi, fără a le insufla prejudecăţi de ordin social sau a le impune bariere.

Pornind de la acest aspect, Harper Lee explorează cu delicateţe problema moralităţii, căutând dezlegarea enigmei dacă omul este fundamental rău sau fundamental bun.

Vocea naratoarei, adultul povestind din perspectiva copilului, este vibrantă, sinceră şi puternică. Harper Lee se dovedeşte un magician neîntrecut al limbajului, jonglând cu uşurinţă cu cel caracteristic unui copil de şase ani şi cel al unui adult, împiedicând de cele mai multe ori cititorul să observe limbajul nefiresc adoptat de Scout.

Chiar dacă titlul nu este reflectat decât într-un caz singular în roman şi nu are o conexiune clară cu desfăşurarea acţiunii, pe întreg parcursul romanului se simte încărcătura sa simbolică: uciderea inocenţei, păcatul de neiertat de a omorî ceea ce este frumos în noi.
Ana-Maria Petritan

Sa ucizi o pasare cantatoare - Bookblog.ro



Să ucizi o pasăre cântătoare - Harper L

[latan.elena]

Este baletul un lucru pur feminin? Da. Este o femeie, o grădină de flori frumoase, iar un bărbat este grădinarul.
George Balanchine





Baletul e cântecul de bucurie şi durere al corpului.
Martha Graham



Baletul clasic nu va muri niciodată.
Ninette de Valois

[latan.elena]

Am și uitat cum se zâmbește
Anna Ahmatova

Am și uitat cum se zâmbește,
De ger, mi-s buzele de iască.
Murit-a încă o nădejde,
Un cântec nou o să se nască.
Un cântec care, fără voie,
Îmi va porni spre judecată…
Iubirea, însă, n-are voie,
Când știe a cânta, să tacă.

[latan.elena]

Când te uiţi la o fiinţă umană şi simţi o mare iubire pentru ea sau când tu şi frumuseţea naturii rezonaţi împreună, închide-ţi ochii câteva clipe şi simte esenţa acelei iubiri sau a acelei frumuseţi, inseparabile de cine eşti tu, de adevărata ta natură.
Forma externă este o reflexie temporară a ceea ce eşti în interior, în esenţa ta.
Acesta este motivul pentru care iubirea şi frumuseţea nu te vor părăsi niciodată, deşi alte forme exterioare o vor face.
Eckhart Tolle

[latan.elena]

"Cuvintele sunt bune. Cuvintele sunt rele. Cuvintele ofensează. Cuvintele îmi cer scuze. Cuvintele ard. Cuvintele se mângâie. Cuvintele sunt date, schimbate, oferite, vândute și inventate. Cuvintele lipsesc. Câteva cuvinte ne suge, nu renunță; ele sunt ca niște căpușe: ele cuibăresc în cărți, ziare, hărți și afișe. Cuvintele sfătuiesc, sugerează, insinuă,ele ordonă, impun, segregă, elimină. Ele sunt melliflue sau acru. Lumea se întoarce la cuvinte lubrifiate cu untdelemn de răbdare. Creierele sunt pline de cuvinte care trăiesc în pace cu adversarii și dușmanii lor. Acesta este motivul pentru care oamenii fac opusul a ceea ce cred ei, crezând că ei cred că ceea ce fac ei ».José Saramago, "Din această lume și alții"



„Dumnezeu este tăcerea universului şi omul este strigătul care dă sens acestei tăceri.” (José Saramago)

[latan.elena]

Noapte de iarnă
George Toparceau

Cad din cer mărgăritare
Pe oraşul adormit...

Plopii, umbre solitare
În văzduhul neclintit,
Visători ca amorezii
Stau de veghe la fereastră,
Şi pe marmura zăpezii
Culcă umbra lor albastră.

Iarna!... Iarna tristă-mbracă
Streşinile somnoroase,
Pune văl de promoroacă
Peste pomi şi peste case.
Scoate-o lume ca din basme
În lumini de felinare -
Umple noaptea de fantasme
Neclintite şi bizare.
Din ogeagul de cărbune
Face albă colonadă
Şi pe trunchiuri negre pune
Capiteluri de zăpadă,
Iar prin crengile cochete
Flori de marmură anină, -
O ghirlandă de buchete
Care tremură-n lumină.
Reci podoabe-n ramuri goale
Plouă fără să le scuturi,
Ici, risipă de petale,
Colo, roi uşor de fluturi...
*
Şi din valul de zăpadă,
Ca o mută arătare
Legănându-se pe stradă,
Un drumeţ ciudat răsare...
Vine cu popasuri multe,
Face-n calea lui mătănii.
https://Versuri.ro/w/3n17
Câte-odată stă s-asculte
Clopoţeii de la sănii.
Alteori uimit tresare,
Dă din mâini şoptind grăbit -
Parcă spune-o taină mare
Unui soţ închipuit...
Ca o umbră din poveste
Se strecoară-ncet, şi iar
Stă deodată fără veste
Rezemat de-un felinar.

Faţa lui se lămureşte, -
Pare-nduioşat acum...
Visător şi lung priveşte
Casele de peste drum:
Poartă mică... pomi în floare...
O fereastră luminată...
Streşini albe de ninsoare...
Toate-i par ca altădată!

Şi păreri de rău trecute
Cad pe inima-i trudită,
Ca un stol de păsări mute
Pe-o grădină părăsită:
"Bulgăraş de gheaţă rece,
Iarna vine, vara trece
Şi n-am cu cine-mi petrece...
Bulgăraş topit în foc,
Dacă n-am avut noroc!
Dacă n-am avut noroc... "

Glasul, înecat, se curmă.
Omul, şovăind în stradă,
Pleacă iar, lăsând în urmă
Pete negre pe zăpadă.

[latan.elena]

Parcă aștept o veste!
Și nu mai vine. Sau n-o mai pricep?
Și-ntind o mînă, brațul drept,
Rămîne mînă.
Și-ntind și pe cealaltă și devine-aripă!
Și-atunci deodată-n mine se-nfiripă
Un înger ager, priceput, El este!
Și înțeleg…
(Emil Brumaru)

https://www.literaturadeazi.ro/author/emil-brumaru



În timpul iernii stelele par mai strălucitoare, luna mai triumfătoare, iar cerul mai aproape ca oricând.
John Burroughs