Ovidiu Gârbacea - un BUN ROMAN

[Adrian Pop]

Citeste mai mult: adevarul.ro/economie/imobiliare/a-deschis-pensiune-moeciu-1_50aca8747c42d5a66387c589/index.html


Ovidiu Gârbacea a anticipat încă din 1990 potenţialul turistic al zonei. Fiu de ţăran, student, sportiv şi antrenor de schi. Astăzi, om de turism cu un business care valorează peste 50 de milioane de euro.

Casa Ovidiu, Casa Dorina, Casa Alex, Casa Bogdan şi alte case-hotel, toate albe şi cu balcoane de lemn. Un restaurant, un hotel mai mare, drum privat... Apare şi patronul, un bărbat cu bocancii plini de noroi, nebărbierit, ce coboară dintr-o maşină de teren, care probabil era neagră, dacă nu ar fi fost murdară în ultimul hal. “Ovidiu Gârbacea sunt eu”, se prezintă bărbatul fără a zâmbi.

Fost antrenor al lotului olimpic de biatlon, fost antrenor de schi fond la clubul armatei din Braşov, Gârbacea a dus o viaţă de sportiv, însă cu funcţie de locotenent. Adică o ducea bine şi pe “vremea ailaltă”, că avea un salariu de 4.000 de lei pe lună, o casă la Moeciu, cu animale în curte, cu lemn şi cu piatră de munte sub nas şi tot ce trebuie.

“Ce-am văzut în Alpi am făcut şi eu acasă”

Sportiv fiind, a călătorit mult şi-a fost cazat la pensiuni turistice cochete din Alpii ţărilor unde concura cu schiorii. “Living primitor şi grup de refacere (o baie mare cu jacuzzi şi duşuri mai speciale). Asta am văzut acolo, asta trebuia să fac şi eu acasă”, se gândea pe atunci Gârbacea. Zis şi făcut. Casa bătrânească a fost transformată într-o pensiune cu 7 dormitoare chiar la începutul anului 1990.

De Crăciun au sosit şi primii turişti, care au plătit un tarif de 100 de dolari pe noapte, pentru toată vila. De atunci şi până astăzi, Ovidiu Gârbacea spune că în toate weekendurile camerele au fost ocupate 100%. “Eu nu am camere libere în niciun weekend, de 19 ani”, spune Gârbacea.

10 milioane de euro pentru al doilea complex

Când a început Gârbacea să cumpere teren prin Moeciu şi Fundata, preţurile erau foarte mici. “Pe atunci am luat teren cu 2 dolari metrul pătrat, iar astăzi costă şi 200 de euro metrul”, spune patronul de la Cheile Grădiştei. De la fraţi, de la mătuşi, de la vecini, Gârbacea a cumpărat în total 6 hectare de teren la Cheile Grădiştei şi alte 20 de hectare la Fundata, unde deja a demarat construcţiile pentru cel de-al doilea complex turistic.

“La Fundata o să fac un resort, aşa cum există în străinătate, unul de cinci stele. Investiţia este mare, dar merită. Voi construi şi un stadion cu pistă de alergare, o sală de sport, pârtie de schi, va fi cu adevărat un resort mare de lux”, spune Gârbacea.

Tot la schi îi stă gândul, şi doar atunci când vorbeşte despre sportul pe care l-a făcut timp de 25 de ani îi zâmbeşte şi faţa. Business de milioane de euro fără niciun credit În ultimii trei ani, Ovidiu Gârbacea a investit în complexul turistic de la Cheile Grădiştei peste 20 de milioane de euro. A fost scutit de impozit timp de 10 ani, iar profitul a fost mereu reinvestit. Astfel, omul de afaceri a reuşit să-şi consolideze businessul fără a împrumuta de la bănci niciun leu.

“Prin anii ’90 am împrumutat de la o bancă vreo 4.000 de mărci şi a fost cumplit. Cu o dobândă de 150%, m-am străduit şi am returnat banii în câteva luni. De atunci, nu am mai făcut niciun credit”, spune Gârbacea. Braşoveanul este pasionat de sport, pentru că îi place competiţia, de călătorii şi de cărţi.

[Adrian Pop]

Ovidiu Gârbacea: “Baza de la Cheile Grădiştei a necesitat o investiţie foarte costisitoare, dar a meritat”


Publicat la 5:53 pm, 26/02/2013 de Andrei Militaru

Ovidiu Gârbacea, fost antrenor al lotului naţional de schi şi proprietarul complexului de la Fundata Cheile Grădiştei pe care s-au desfăşurat întrecerile de schi biatlon din cadrul FOTE a declarat în emiunea Sport Revolution de la Sport Total FM că investiţia făcută în această bază sportivă şi-a arătat roadele odată cu găzduirea Festivalului de către România.
“Baza de la Fundata Cheile Grădiştei, din câte ştiu eu, este singura bază sportivă privată din lume. Ceea ce am construit la Cheile Grădiştei a fost apreciat de sportivii care au concurat la FOTE. Am început această bază în urmă cu trei ani, este la 1.300 de metri altitudine, iar relieful este potrivit pentru schi fond. Reprezentanţii federaţiei de specialitate au fost mulţumiţi de nivelul tehnic al pârtiei. A fost o investiţie foarte costisitoare, dar cred că a meritat. FOTE a fost ecoul reacţiei internaţionale la adresa României. Toţi oaspeţii noştri au fost foarte mulţumiţi de ce au găsit la Cheile Grădiştei. Am avut mulţi spectatori cunoscători ai sporturilor de iarnă, care au primit cu mare bucurie întrecerile din cadrul FOTE. Biatlonul este un sport foarte frumos, e imprevizibil şi asta place publicului spectator. Avem foarte mulţi juniori la biatlon în care trebuie să investim şi pe care trebuie să-i pregătim, acest sport poate avea un viitor în România”, a spus Gârbacea în exclusivitate pentru emisiunea Sport Revolution.

[Adrian Pop]

Cheile Grădiștei – Elveția din România

Posted on 24/07/2012224 by Andra Zaharia 231 Posted in Around and about 6 Comments

Când am ajuns la Cheile Grădiștei, primul lucru care mi-a venit în minte a fost întrebarea: mai sunt încă în România? Iar al doilea a fost: cine a făcut investiția asta uriașă aici?
Nu mai fusesem la Cheile Grădiștei de câțiva ani și am descoperit cu încântare o evoluție extraordinară a locului. Complexului inițial din Moeciu de Sus i s-a adăugat un nou complex, aflat la 5 km distanță, în Fundata, iar drumul dintre cele 2 este recent asflatat (cu o bucățică ce urmează a fi completată) și ne-a încântat cu o priveliște spectaculoasă a munților noștri care uităm deseori cât de frumoși sunt.

Fiindcă eram curioasă nu doar al cui este complexul, ci mai ales cine a fost atât de curajos să facă o asemenea investiție, am căutat și am și aflat răspunsurile. Un articol din Business Magazin din 2010 spune că:

”Investitia in Cheile Gradistei-Fundata este estimata de IBC Focus la circa 40 mil. lei (9,4 mil. euro). Noul complex va avea trei hoteluri, un restaurant si zece vile, detaliaza omul de afaceri Ovidiu Garbacea, care controleaza complexul Cheile Gradistei: “In prezent am finalizat un hotel, restaurantul si vilele, insa incercam sa terminam lucrarile la celelalte doua hoteluri in 5-6 luni, iar in acel moment vom putea pune la dispozitia turistilor un numar de 460 de locuri de cazare.
De asemenea, in doua luni si jumatate vom da in folosinta un centru spa”. Finantarea pentru acest proiect de investitii a venit din surse proprii, iar clientela careia i se va adresa complexul Cheile Gradistei-Fundata se vrea a fi extrem de diversificata. “Vrem sa atragem mai multe categorii de clienti, de la cei de business, care inchiriaza sali de conferinta, pana la turistii traditionali. De asemenea, vom construi partii, terenuri de tenis si de fotbal, prin care sa ne adresam atat sportului de masa, cat si celui de performanta. In general, vrem sa dezvoltam bazele sportive si de agrement”, spune Garbacea. Modelul de la Moeciu va fi astfel replicat si la Fundata, Ovidiu Garbacea vrand sa dubleze numarul de clienti carora li se poate adresa.”

Intuiția omului de afaceri a fost corectă, fiindcă, acum două săptămâni, complexul era ocupat complet, iar restaurantele mișunau de turiști și parcările erau pline de turiști. Iar toate acestea se întâmplă pentru un motiv foarte clar: calitatea serviciilor.

Iată câteva lucruri care mi-au plăcut la Cheile Grădiștei:
1. Camera foarte spațioasă din Vila Aron, unde am stat, cu 160 ron/noapte, care are uscător de păr, minibar cu prețuri absolut decente, lenjerie exemplar de curată și balcon cu priveliște superbă.
2. Mâncarea de la restaurant, care a fost excelentă, cu o servire foarte promptă, lucru care rar se întâmplă la noi. De asemenea, complexul are și păstrăvărie, iar păstrăvul lor la grătar e delicios! Am apreciat și faptul că ingredientele sunt locale, lucru care se simte, fiindcă mâncarea are acel gust autentic după care tânjesc adesea.
3. Amplasarea complexului: e foarte drăguț și la complexul din Moeciu, dar cel din Fundata e cu adevărat frumos! Pe lângă faptul că se află la o altitudine mai mare, acolo nu ai decât natură în jur, sunt poteci pentru drumeții și aer curat care te va face să nu-ți mai vină să te întorci acasă.

4. Pentru că ai ocazia să bei apă de izvor rece ca gheața (am testat pe pielea mea, chiar nu cred că are mai mult de 2-3 grade) și asta la doar la o scurtă plimbare distanță de complexul din Moeciu.

5. Fiindcă au o piscină extraordinară, jacuzi și loc de făcut plajă, iar așa poți să ai și munte și bălăceală în același loc.

De asemenea, e un loc perfect şi pentru team building-uri, fiindcă au și centru de conferințe și o mulțime de activități cu care să-ți umpli timpul liber. În sfârșit se crează și la noi locuri turistice interactive, în care să nu te duci doar să dormi și să mănânci.

În afară de doamna încruntată de la piscină, tot personalul a fost amabil și am petrecut un weekend minunat! Vă recomand cu drag locul și vă sfătuiesc să mergeți în complexul Fundata, la Hotel Piatra Craiului, care are o priveliște splendidă! Eu deja am planificat următorul weekend acolo.
Nu știu cum se face, însă de fiecare dată când ajung într-un loc frumos de la munte, ajung să regret fiecare zi petrecută în oraș. Mă simt în largul meu acolo unde am loc să respir, acolo unde mă pot bucura de lucrurile simple laolaltă cu cele complexe. Nu e de mirare că toată lumea vrea să evadeze în weekend din labirintul de beton, dar cu greu mai găsești locuri în care, deși sunt mulți oameni, se păstrează liniștea din dorința de a avea pace interioară. Locul acesta despre care v-am povestit e unul dintre ele.

Și nici nu e prea rău să pleci la drum cu noua achiziție muzicală pe post de coloană sonoră.

Care dintre voi ați fost la Cheile Grădiștei?

PS: Acesta nu a fost un advertorial, Cheile Grădiștei nu au campanie pe bloguri.

[Adrian Pop]

Reporatj Cheile Grădiştei Fundata, cu Ovidiu Gârbacea, patronul Complexului Sportiv

Ce vă voi spune în continuare poate fi interpretat şi ca o poveste, dacă vreţi neapărat. O poveste de-a dreptul incredibilă, ca toate poveştile, mai ales fiindcă s-a petrecut şi se petrece încă, în România. Este povestea unui om mai curând simplu, modest şi aşezat, fără ifose, fasoane şi aere de mare manager sau patron. Este povestea unui om care a muncit o viaţă din greu, plecând dintr-o familie nevoiaşă, rămas fără tată pe la doar cinci ani şi care pe la 11-12 devenea „barbatul din casă”, ajutându-şi mama la toate cele. Peisajul este de asemenea de poveste, mirific, evident binecuvântat de Dumnezeu, undeva între Munţii Bucegi şi Munţii Piatra Craiului, pe un platou ridicat la vreo 1.300 de metri altitudine, având deschidere spre Ţara Bârsei până hăt, departe. „Locul”, să-i spunem deocamdată aşa, are vreo 40 de hectare şi până la el urci matale prin pădure pe-un drum greu, deşi asfaltat ca-n palmă, cale de exact cinci kilometri. Drumul, vei afla curând, este unul privat, adică nu că n-ai putea să sui pe el, ba dimpotrivă, eşti chiar invitat să o faci, da-i „privat”, fiindcă-i făcut chiar de omul de care-ţi vorbeam, pe banii lui, fără niciun ajutor de la altcineva. Când ajungi sus şi deschizi ochii bine, de jur-împrejur sunt numai hoteluri şi vile de vacanţă – căsuţe ca din povestea despre care ziceam, făcute numai din bârne şi cu ferestre de care atârnă muşcate în timpul verii. Şi mai vezi încă o mulţime de lucruri, dar despre ele, puţin mai încolo.
Articolul complet il puteti citi in Revista Sport in Romania Nr. 4– ianuarie 2014.

[Adrian Pop]

http://www.youtube.com/watch?v=ooPMvELFUBo





INVESTIŢII NOI LA CHEILE GRĂDIŞTEI

[Adrian Pop]

REPORTAJUL SAPTAMANII / Falimentul pensiunilor de la Bran

14 oct 2009 Autor: Anca Nastasi

O afacere care promitea ii face acum pe mii de investitori sa planga! In Bran, sute de pensiuni au fost scoase la vanzare de proprietarii care au crezut ca se vor umple de bani de pe urma agroturismului. Numai ca socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea de pe munte! Au construit prea multe, iar concurenta i-a obligat sa scada din preturile de cazare. Pe timp de recesiune, fara studii si fara talent in ale turismului, multi proprietari traiesc adevarate drame. S-au trezit fara clienti si risca sa ramana fara constructii, daca nu-si platesc ratele. Turistii spun ca hotelierii au ce merita: vand turism rural, dar pun pe masa salam de la supermarket si branza topita, in loc de lapte si oua proaspete. Iar un petec de iarba e din ce in ce mai greu de gasit, pentru ca peste tot e beton.



Turism rural: romanii isi savureaza fresh-ul de portocale in praf de camioane, capitele se sufoca intre blocuri si betoane; de dupa gablonzuri, babele privesc cu pizma spre turistii care-si numara banii pana la leut, iar doina n-o mai fluiera ciobanasul, ci doamna de la tejghea care si-a deschis biznis in curtea castelului.
Suntem la Bran, oras de munte. La cei 5 mii si ceva de locuitori, sunt peste 1000 de pensiuni si hoteluri - mai toate.... goale! Dracula se rasuceste probabil in mormant la cat salam si cascaval de supermarket se serveste la micul dejun in vilele agroturistice. Branza de Moeciu si carnatii facuti in gospodariile taranesti sunt piese rare si se vand la suprapret.
Nu ne miram, deci, ca proprietarii de pensiuni se dau de ceasul mortii ca le-a ajuns cutitul la os: ii paste falimentul! Clientii, tot mai putini si tot mai saraci, abia daca lasa la plecare bani suficienti ca gazdele sa-si achite lumina si apa calda. Cat despre ratele la banca, din care s-au cladit mastodontii din beton, numiti artistic "pensiuni", sunt tot mai greu de platit.
Intram la intamplare intr-o curte fara urma de iarba. Proprietarii isi fac ingandurati calculele. Din 15 camere, doar 5 sunt ocupate - iar in doua dintre ele stau... prieteni de-ai lor. Ca sa nu ramana cu pensiunea goala, cei doi proprietari au pus pe site oferte speciale.
Cei cativa turisti care-si savureaza cafeaua si berea de la supermarket, par multumiti de gazde, desi ceva ii apasa. "Prea mult beton, spune unul dintre ei, poate se gandesc sa nu ne innamolim, dar noi poate vrem sa ne innamolim! Stiti, ca noi venim din beton si nu vrem sa stam tot in beton!"
Oana si Mircea au venit la Bran tocmai de la Constanta. Au vandut tot ce-au avut, au facut credit si s-au apucat de turism - dupa ureche, fiindca ea lucra la banca, iar el era sofer pe autocar. Au crezut ca dau lovitura, pentru ca, spre deosebire de mare, muntele atrage turisti si vara, si iarna. Au construit cat de multe camere au putut, au betonat curtea si au numit pensiunea dupa fiica lor. Si s-au apucat sa incaseze. Un an a mers bine. Cum n-au mai facut [COLOR=#0494E1 ! important]profit de la Revelion incoace, ca sa-si salveze afacerea de la faliment, cei doi au deschis in sat un magazin alimentar, in ideea de a mai face un ban de pe urma celor care ocolesc restaurantele, dar.... nu le-a mers, deja l-au inchis. [/COLOR]
Resemnati, fara [COLOR=#0494E1 ! important]buget sau vreo idee grozava care sa le relanseze afacerea, cei doi se consoleaza ca macar au avut timp de concediu. [/COLOR]
Cum Ingrid merge deja la scoala in Bran, vanzarea si fuga de faliment par imposibile.
Acest cuplu este doar un exemplu dintre multe altele...

Nestiind sa atraga turisti, multi proprietari isi scot pensiunile la mezat. Unii si-au dat seama de esec, chiar inainte de a termina constructiile. Dar preturile pe care le cer sunt de-a dreptul nerusinate. Una dintre pensiunele de vanzare s-a dorit o copie fidela a castelului Bran, n-a prea reusit, niciun turist n-a dormit aici niciodata, pentru ca nu e finisata pe dinauntru, dar proprietarul vrea deja s-o vanda si vrea 1,5 milioane de euro. Agentul imobiliar e realist si spune ca la un asemenea pret sunt slabe sanse sa vanda.
Numai in zona Branului sunt aproape 100 de pensiuni scoase la vanzare, iar alte cateva zeci de proprietari ar vinde, dar n-au voie, fiindca au construit cu [COLOR=#0494E1 ! important]fonduri Sapard. [/COLOR]
O alta pensiune costa 400 de mii de euro - cu tot cu clientela, si tot degeaba! E drept, n-are pic de curte sau gradina - doar terasa restaurantului. Proprietarii nu si-au mai platit ratele de aproape un an si asteapta din clipa in clipa executorul bancar. Turistii care au inceput sa apara acum, la spartul targului, nu fac decat sa-i rasuceasca proprietaresei cutitul in inima. Aurora Coltea si-a deschis pensiunea in decembrie 2007, si pe atunci credea ca agroturismul e floare la ureche: [COLOR=#0494E1 ! important]profitul din acea iarna a amagit-o si a lasat-o sa creada ca cearsafuri curate si mancare buna - fie ea si de la supermarket - sunt suficiente pentru [COLOR=#0494E1 !important]succes[/COLOR]. Profitul l-a reinvestit - evident, in imobiliare, crezand ca daca ridica vile si le vinde repede, va plati si creditul si se va si imbogati. "In luna iunie, nu stiu daca am scos 500 de lei, 600 de lei, pe toata luna: si din cazare si din masa, trei familii am avut... Sotul meu a slabit aproape 30 de kg si s-a internat. Cred ca si eu o s-o iau razna..." Cu angajatii concediati si cu mama operata pe inima transformata in bucatareasa, Aurora a ieftinit camerele la 80 de lei pe noapte si spera intr-o minune. Un lucru tot a invatat doamna Aurora din falimentul ei: ca stapan e clientul! Daca vrei ca el sa te recomande si altor oameni. S-a lecuit de turism si isi cauta acum un job, dar e la fel greu. [/COLOR]
Multi dintre vecinii doamnei Aurora gandesc acum la fel. Domnul Comsa, in schimb - e inca optimist. Are grija de pensiunea copiilor sai - proaspat inaugurata in plina criza si.... asteapta sa-i pice din cer clienti. Fara reclama, fara lansare publica, fara oferte speciale. Domnul Comsa e zugrav - n-are pic de talent sa imbie turistii, dar la intretinerea pensiunii e as, trebaluieste intruna, iar vila straluceste de curatenie, asta si pentru ca e pustie: are 8 camere, cu o suta de lei pe noapte, toate cu priveliste "bucolica"; o bucatarie ultramoderna in care turistii pot sa-si gateasca ce-si cumpara ei, plus frigider economic! Proprietarul a scos deja pensiunea la vanzare pentru 360 de mii de euro!
Criza mondiala pare sa fie doar in curtea neo-branenilor. La Castel, de exemplu, e puhoi de lume - desi nu-i sfarsit de saptamana, e luni! Zilnic se vand peste 2.000 de bilete, iar in week-end, uneori si 6.000 - mai toti vizitatorii sunt potentiali clienti pentru pensiuni, nu? Dar dintre miile de turisti care vin sa viziteze castelul Bran, prea putini innopteaza, iar proprietarii de pensiuni care si-au facut planuri cu profituri marete, inghit in sec. Inexplicabil, niciun proprietar de pensiune nu isi cauta aici clienti: ar fi locul ideal pentru a imparti pliante sau cupoane cu reducere, dar proprietarii prefera sa astepte la ei in batatura. Multi n-au mai dat de ani de zile pe aici si sunt convinsi ca n-au clienti de cand cu retrocedarea, de cand Ministerul Culturii a retras mobilierul din castel, speriind turistii ca nu mai au ce vedea. Dupa ce bifeaza castelul Bran in lista lor de monumente, majoritatea turistilor prefera sa plece.

Investitorii, lacomi, au ingropat fanetele in blocuri cu cat mai multe camere, uitand de ce vine romanul la munte. Acum, afacerile turistice se duc pe apa Sambetei, iar multi dintre investitori isi merita esecul, fiindca si l-au croit cu mana lor!
"Au venit din toate directiile - spune Ovidiu Garbacea, proprietarul unui complex turistic - , au construit in toate felurile, unii cu bun gust, altii cu mai putin, nu s-au orientat unde au asezat aceste pensiuni. Unele sunt langa soselele nationale, n-au nici un fel de agrement. Unii au construit blocuri cu garsoniere de vanzare, cum sunt in toate orasele care stau degeaba. Clientii din orasele mari sunt satui de aglomeratie, caldura, stres, cauta refugiu undeva, intr-o zona linistita, intr-o zona montana, sa aiba spatii sa poti sa te plimbi, nu sa intre dintr-un bloc in alt bloc."
Ovidiu Garbacea e branean neaos, are pensiune din 1992! A fost primul! A pornit cu 7 camere, in casa parinteasca, inca de pe atunci facuse pentru turisti sauna si semineu. Ca antrenor de schi fond pe vremea lui Ceausescu, a trecut prin zeci de pensiuni din Austria sau Elvetia, acolo a invatat ca masa si casa nu sunt de ajuns in turism. Se lauda ca a avut profit in fiecare an, de cand s-a reprofilat si acum are un complex in toata regula: cu hotel si pensiuni, teren de sport, parc de joaca pentru copii, partie, piscina, cai, helesteu cu lebede plus trasee in munte la doi pasi. Parcarea lui e plina. Camerele - in proportie de 80%. La Garbacea vine lume, chiar daca cea mai ieftina camera e 120 de lei pe noapte, fara mic dejun, iar cea mai ieftina ciorba 8,50 lei - fara smantana sau paine. Concurenta il invidiaza.
Atuul afacerii care merge si pe timp de criza sunt oamenii: seful de sala, de exemplu, a crescut odata cu restaurantul si a inceput ca picolo - acum 17 ani. Baiatul cel mic al lui Garbacea, Alexandru, pune si el suflet in afacere: e patron, dar se apleaca sa ridice capacele de bere, cazute la intamplare in iarba din mana turistilor si pune umarul la micile reparatii.
Iar Garbacea mai are un secret: se extinde. A croit un drum de 5 kilometri prin padure, ca sa ajunga la golul alpin, la 1.300 de metri altitudine, in Fundata. Aici, pe un platou de 22 de hectare, a construit vile, cabane si hotel, pentru 400 de turisti. De Revelion vrea sa faca inaugurarea.
Omul recunoaste ca, dupa 17 ani de turism, s-a imbogatit.

Jos, in vale, printre pensiuni si blocuri de vanzare, taranul roman e multumit, a facut si el un ban cinstit, fara agroturism si fara agricultura! Pur si simplu a profitat de boom-ul imobiliar de acum doi ani si... a vandut teren.
Cam asta a ramas din vacanta noastra la munte! Care parea sa fie salvarea turismului romanesc! Proprietarii de pensiuni erau cei care aveau toate motivele sa invete sa-si pretuiasca musteriii si sa ofere servicii de calitate, ca-n vest si ca-n est, dar... au dat-o in bara! Taranii nu s-au omorat sa faca pe gazdele primitoare si au preferat sa castige din vanzarea terenului, cei care au cumparat - au trantit vile mari, sa le inchirieze sau sa le vanda ca sa se imbogateasca peste noapte. Cei care inca se zbat sa faca un ban din turism au preturile prea mari pentru omul de rand, iar oamenii cu bani au deja propria vila, care le atarna oricum ca streangul de gat si nu mai stiu cum sa scape de ea. Si nu doar in zona Bran, ci si pe Valea Prahovei, sau in partile Sibiului. Cu totii au insa o scuza universal valabila: recesiunea. Toti sunt convinsi ca ea va trece, si businessul va merge din nou ca la inceput.

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 27 septembrie 2009
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar din data de 16.10.2009

[Adrian Pop]

http://www.cheilegradistei.ro/index....e=home&lang=ro

[Adrian Pop]

https://www.facebook.com/cheilegradistei

[Adrian Pop]

Cheile Gradistei

Apreciată · 17 octombrie 2012




Îmi place · · Distribuie

• Lui Mihai Zamfiroiu şi altor 326 le place asta.
  
  
  
  
• 65 distribuiri
  
  
  
• 
  Vezi încă un comentariu
  
  
  
  
• 
  Mioara Dragomir SUPERB!
  15 aprilie 2013 la 08:43 · Îmi place
  
  
  
  
  
  
• 
  Alyn Ary este foarte frumos
  19 aprilie 2013 la 22:12 · Îmi place
  
  
  
  
  
  
• 
  Alyn Ary este nemaipomenit
  
  19 aprilie 2013 la 22:12 · Îmi place
  
  
  
  
  
  
• 
  Ramona Si Sergiu Cobuz este super mai ales iarna
  21 aprilie 2013 la 09:57 · Îmi place
  
  
  
  
  
  
• 
  Mickii Mihaela am fost.....SUPERB
  21 aprilie 2013 la 13:51 · Îmi place
  
  
  
  
  
  
• 
  Loredana Nedelea locatia este spectaculoasa!am petrecut unul din cele mai frumoase weekend-uri alaturi de familia mea!...de abia asteptam sa revenim weekend-ul viitor!...avem o tara extraordinara!
  7 august 2013 la 12:58 · Editat · Îmi place
  
  
  
  
  
  
• 
  Adrian Pop http://www.sfatulbatranilor.ro/.../12077-Ovidiu-G%C3...Ovidiu Gârbacea - un BUN ROMAN
  www.sfatulbatranilor.rohttp://adevarul.ro/assets/adevarul.r...d2/646x404.jpg Citeste mai mult: adevarul.ro/economie/imobiliare/a-deschis-pensiune-moeciu-1_50aca8747c42d5a66387c589/index.html Ovidiu Gârbacea a anticipat încă din 1990 potenţialul turistic al zonei. Fiu de ţăran, stude…
  
  
  
  
  
  
  
  1 min · Îmi place · Şterge previzualizarea
  
  
  
  
  
  

[Adrian Pop]