Icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului

[Adrian Pop]

Sfântul Munte Athos cu Marya Furtuna şi Maria Babutiu
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului “Tricherusa” de la Hilandar
http://sfantulmunteathos.wordpress.c...e-la-hilandar/

[Adrian Pop]

Marta Simeon a distribuit o fotografie postată de Sfântul Munte Athos.


8 ore ·









Sfântul Munte Athos

Sfânta icoană Portăriţa este cunoscută ca cea mai mare făcătoare de minuni de pe Muntele Athos.
Când vergeaua arzătoare a fost văzută de la cer până la mare, ea arăta locul unde a fost găsită icoana, iar descoperirea a fost făcută de un pustnic ivirit, sfântul Gavriil, care s-a coborât din munte şi a mers pe mare ca pe pământ uscat. El a ridicat marea icoană, iar monahii au aşezat-o cu mare cinste în altar. Dar Maica Domnului i-a spus egumenului:
– Am venit aici să vă apăr, nu să fiu apărată de voi.
Aşa că monahii au găsit-o de mai multe ori la poarta mănăstirii, după ce au pus-o înapoi în altar. De atunci, icoana a fost numită Portăriţa, însemnând «a porţii, de la poartă». E plină de grandoare în înfăţişare, o pictură demnă de Maica Domnului, ea care este impresionanta noastră apărătoare, ajutătoare şi salvatoare.
Pe preacinstita faţă a Portăriţei este un semn, ca urmare a faptului că a fost lovită de sabia unui pirat care, când a dat lovitura, a văzut sânge curgând din rană. Această minune l-a afectat atât de mult, încât s-a botezat, a fost tuns monah şi a rămas în mănăstire. Deşi nu a vrut să fie numit altfel decât «Barbarul», el a trăit o astfel de viaţă dumnezeiască, de pocăinţă şi asceză, încât s-a sfinţit. Este o icoană a lui în paraclisul Portăriţei. E îmbrăcat ca pirat şi are titlul Sfântul Barberos.
Întreg capitolul la link: http://sfantulmunteathos.wordpress.c...kios-kotsonis/
Foto: Frescă cu Monahul Gavriil și Icoana Portărița în paraclisul închinat acestei Icoane la Mănăstirea Iviron, Sfântul Munte Athos








Îmi placeÎmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

Icoana făcătoare de minuni a Sfintei Ana din Mănăstirea Bistrița Neamț



Articol
Fotografii



RSS
Tipăreşte
Trimite prin e-mail



După cum citim în cronica lui Grigore Ureche, domnitorul, fiind trădat, s-a ascuns în Mănăstirea Bistrița, a plâns o noapte în genunchi la Sfânta Ana, împreună cu părinții călugări, a făcut făgăduință în fața icoanei, că, de va scăpa cu viață, va înnoi mănăstirea,și iată ca minunea s-a făcut.









Icoana de la Bistrița a scăpat pe voievodul Petru Rareș de la moarte și din mâinile turcilor! După cum citim în cronica lui Grigore Ureche, domnitorul, fiind trădat, s-a ascuns în Mănăstirea Bistrița, a plâns o noapte în genunchi la Sfânta Ana, împreună cu părinții călugări, a făcut făgăduință în fața icoanei, că, de va scăpa cu viață, va înnoi mănăstirea,și iată ca minunea s-a făcut. În zorii zilei următoare Petru Rareș capătă curaj de la Dumnezeu și reușește să evadeze printr-o portiță dosnică, care se vede și azi. Iar Sfânta Ana a îngreuiat cu somn ochii turcilor, ca să nu-l observe la timp și să nu-l prindă.
După patru ani, adică în 1541, Petru Rareș ajunge din nou domn al Moldovei și împlinește făgăduința dată Sfintei Ana.
(Arhimandrit Ioanichie Bălan, Sfintele icoane făcătoare de minuni din România, Editura Episcopiei Romanului 2003, pp. 75-76)

[latan.elena]

Maica Domnului
24 de icoane făcătoare de minuni din Muntele Athos


http://www.romaniamagnifica.ro/poze/...media/3223.pdf

[Adrian Pop]

Saveta Zegrean






Icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” (Bogoliubsky)
Această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost zugrăvită în secolul al XII-lea, la cererea Sfântului Andrei Bogoliubsky, spre amintirea unei apariții a Maicii Domnului. Icoana a fost numită după numele Cneazului, „Bogoliubsky” (iubitorul de Dumnezeu), fiind așezată în mănăstirea ridicată de acesta. Chiar și mănăstirea a devenit cunoscută sub numele de „Bogoliubsky”, iar orașul ce s-a întemeiat în jurul ei s-a chemat Bogoliubovo.

Icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” este prăznuită pe 18 iunie și 23 octombrie.
Această icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost zugrăvită în secolul al XII-lea, la cererea Sfântului Andrei Bogoliubsky (Andrei, iubitorul de Dumnezeu - prăznuit pe 4 iulie), spre amintirea unei apariții a Maicii Domnului. Sfântului Andrei Bogoliubsky este nepotul Marelui Cneaz Vladimir Monomahul de Kiev.

În anul 1155, Sfântul Cneaz Andrei a adus cu el atunci când s-a mutat de la Vishgorod la Suzdal, o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată de Sfântul Evanghelist Luca (aceasta a fost denumită ulterior Icoana Maicii Domnului din Vladimir). La șapte vestre distanță de Vladimir, caii ce transportau icoana s-au oprit neputând mișca din loc icoana făcătoare de minuni. Văzând aceasta, Sfântul Cneaz Andrei i-a cerut preotului Nicolae, care îi însoțea, să săvârșească rugăciuni înaintea sfintei icoane, el însuși rugându-se vreme îndelungată cu lacrimi ca să se descopere sensul opririi cailor.
Mai târziu, când s-a retras în cortul său, Andrei a continuat rugăciunea fierbinte. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu i s-a arătat, ținând un sul de hârtie în mâna stângă și a poruncit binecredinciosului cneaz ca icoana ce o aducea de la Vishgorod să o așeze în orașul Vladimir, și să ridice o biserică (o nouă mănăstire) pe locul în care Ea i s-a arătat. La final, Maica Domnului a ridicat mâna arătând spre cer, unde a apărut Hristos Mântuitorul binecuvântând. Apoi vedenia s-a încheiat.
Îmediat după arătare, cneazul s-a grăbit să împlinească porunca, construind o biserică din piatră în cinstea Nașterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, și de asemenea o mănăstire. Ulterior, cneazul a comandat unor iconografi talentați să zugrăvească o icoană în care Maica Domnului să fie reprezentată așa cum i s-a arătat lui în acea viziune: Fecioara Maria ține în mâna stângă un sul de hârtie, iar cu dreapta arătând spre Hristos din ceruri care-i binecuvânta. Însuși Cneazul Andrei este reprezentat stând în genunchi în fața Maicii Domnului.
Când biserica a fost finalizată, Icoana Maicii Domnului „Bogolubskaia” a fost așezată înăuntru, și a fost instituită o sărbătoare anuală în cinstea acesteia, pe 18 iunie.
Icoana a fost numită după numele Cneazului, „Bogoliubsky” (iubitorul de Dumnezeu), fiind așezată în mănăstirea ridicată de acesta. Chiar și mănăstirea a devenit cunoscută sub numele de „Bogoliubskaia”, iar orașul ce s-a întemeiat în jurul ei s-a chemat Bogoliubovo.
Noua icoană zugrăvită, „Bogolubskaia”, a fost înzestrată de Dumnezeu cu darul săvârșirii de minuni, ajutându-i pe credincioșii aflați în nevoi, care se rugau înaintea ei cu credință. Copii ale icoanei s-au împrăștiat în tot ținutul Rusiei, fiind și ele făcătoare de minuni.
În anul 1771, o copie a icoanei Maicii Domnului „Bogolubskaia” ce se afla în Kozlov s-a dovedit a fi făcătoare de minuni. Orașul a fost lovit de ciumă, iar localnicii, înspăimântați, nu știau cui să ceară ajutor. După ce icoana a fost purtată în procesiune prin oraș, epidemia a încetat.
În amintirea acestei minuni, locuitorii orașului merg anual în procesiune cu icoana prin jurul orașului în data de 23 octombrie (ziua izbăvirii de ciumă). Acum icoana este îmbrăcată în argint și împodobită cu pietre prețioase.

[Adrian Pop]

Saveta Zegrean








Icoana Maicii Domnului „Ozeriansk”

A doua zi, când s-a trezit dis de dimineață, nu a mai găsit icoana în locul în care o așezase în coliba lui, dar mergând în locul în care a descoperit-o în ziua dinainte, a aflat icoana lipită, având o mică cicatrice în locul tăieturii. Lângă icoană apăruse un izvor cu apa limpede, care nu existase până atunci în acel loc.
Icoana Maicii Domnului „Ozeriansk” este prăznuită pe 30 octombrie.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Ozeriansk” se află în Mănăstirea Schimbării la Față - Kuriazsky, din localitatea Ozerianko, ce aparține de eparhia Harkov. Această icoană s-a proslăvit prin minuni în secolul al XVI-lea în Ozerianko.
Arhivele Consistoriului din Harkov menționează: „În această mănăstire (Kuriazsky), se află o icoană făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu pruncul în brațe, numită „Ozeriansk” ce a fost proslăvită din timpurile cele vechi. Această icoană a fost descoperită în pustie, în timpul invaziilor tătare.”
Un bărbat a mers să cosească iarba pe un câmp dincolo de pădure. În timp ce cosea a auzit deodată un țipăt omenesc. Atunci a văzut lângă coasa sa jumătate din icoana Maicii Domnului, iar cealată jumătate la rădăcinile copacului din preajmă, având o lumânare aprinsă înaintea sa.
Atunci omul s-a oprit din cosit, a luat ambele jumătăți ale icoanei și le-a dus în coliba lui, așezându-le unite și s-a rugat înaintea icoanei.
A doua zi, când s-a trezit dis de dimineață, nu a mai găsit icoana în locul în care o așezase în coliba lui, dar mergând în locul în care a descoperit-o în ziua dinainte, a aflat icoana lipită, având o mică cicatrice în locul tăieturii. Lângă icoană apăruse un izvor cu apa limpede, care nu existase până atunci în acel loc.
Omul a mers și a înștiințat pe preotul locului, Teodor, care a raportat evenimentele episcopului său, primind binecuvântarea de a ridica o biserică din lemn cu hramul Nașterea Maicii Domnului, devenită ulterior Mănăstirea Kuriazsky.
Icoana este de tip Hodighitria, Maica Domnului fiind zugrăvită arătând spre Prunc. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are veșmântul de culoare roșie, iar mantia este albastră. Pruncul Hristos poartă veșmânt roșu și ține în mâna stângă o evanghelie, iar cu mâna dreaptă binecuvântează. Maica Domnului și Pruncul Hristos poartă același tip de coroană.
Puterea harului lui Dumnezeu s-a manifestat frecvent prin icoana Maicii Sale, vindecând mulțime de bolnavi, mai ales pe cei cărora „medicamentele le sunt fără putere”.
Locuitorii din Harkov ce se rugau înaintea Icoanei Maicii Domnului „Ozeriansk” au fost izbăviți de holeră în anii 1848, 1871 și 1883)








Îmi place

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

Cele șapte icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului de la Mănăstirea Vatoped

Dincolo de interesul pe care îl pot prezenta sub aspect istoric sau artistic, imaginile religioase au și o importanță aparte în cult, în măsura în care, prin intermediul acestora, este arătat ipostasul persoanelor zugrăvite. Puterea icoanei rezidă, prin urmare, în harul celui închipuit de iconar, har ce își are izvorul în Dumnezeu. Deși însușirea de a fi purtătoare de har este comună tuturor icoanelor, unele sunt considerate făcătoare de minuni, întrucât, la un moment dat, lucrarea harului lor a fost mai simțită, fie în vremuri grele, de strâmtorare pentru creștini, fie în împrejurări în care necinstirea lor a atras lucrarea harului spre pedepsire.

Între multele icoane făcătoare de minuni ce întregesc tezaurul mănăstirilor aghiorite, cele mai mult aparțin, desigur, Maicii Domnului, dată fiind importanța deosebită a Născătoarei de Dumnezeu pentru Sfântul Munte. În Mănăstirea Vatoped sunt păstrate cele mai multe icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului [din Sfântul Munte], cunoscute sub diferite denumiri.

Maica Domnului Vimatárissa

Maica Domnului Vimatárissa sau Ktitórissa este cea mai renumită icoană găzduită de Mănăstirea Vatoped, considerată a fi protectoarea acestui lăcaș. Este așezată în katholikón-ul Mănăstirii, pe scaunul arhieresc din interiorul Sfântului Altar. Potrivit tradiției, naufragiind corabia în care se afla Arcadie, fiul împăratului Theodosie cel Mare, acesta a fost izbăvit prin ajutorul minunat al Maicii Domnului, care l-a adus pe uscat, fiind aflat într-un tufiș (gr. vátos), în locul unde mai târziu avea să fie construită Mănăstirea Vatoped [gr. vátos, tufiș + pais, copil] și unde acesta a găsit icoana Născătoarei de Dumnezeu. De această icoană este legată o minune petrecută în secolul al X-lea. În vremea unui atac al piraților arabi asupra mănăstirii, ierodiaconul Sava apucase să ascundă icoana Maicii Domnului, aruncând-o în fântâna Sfântului Altar, împreună cu Crucea lui Constantin cel Mare și cu o făclie aprinsă ce ardea întotdeauna înaintea icoanei Născătoarei de Dumnezeu. Nu reuși, însă, să scape și el însuși de urgia cotropitorilor, care l-au prins și l-au vândut rob în Creta. Când după șaptezeci de ani, în vremea împăratului Nikiphóros Phokás, Creta s-a izbăvit de pirați, și-a recăpătat libertatea și Cuviosul Sava care, fiind acum la adânci bătrâneți, s-a întors în Mănăstirea sa de metanie. Aici îi arătă Egumenului Nicolae locul unde trebuia săpat pentru a descoperi vechea fântână a Altarului, în care, o, minune, găsiră icoana și Crucea plutind drepte deasupra apei, iar lumânarea încă aprinsă, așa cum fusese lăsată cu șatezeci de ani în urmă! Cu alte cuvinte, se petrecuse o îndoită minune – sfintele odoare aruncate în apă nu suferiseră vreo stricăciune, prin minunea și purtarea de grijă a Maicii Domnului, iar lumânarea ardea de șaptezeci de ani fără a se mistui! De atunci, în amintirea minunii, în fiecare luni seara se cântă Paraclisul Maicii Domnului, iar în fiecare zi de miercuri se săvârșește în katholikon-ul Mănăstirii Dumnezeiasca Liturghie. În cadrul procesiunilor Mănăstirii, această icoană a Maicii Domnului ocupă locul de cinste. În ziua prăznuirii sale, în marțea din Săptămâna Luminată, are loc, în cinstea acesteia, procesiune cu Sfânta icoană în jurul Mănăstirii.

Μaica Domnului Paramythía (Mângâietoarea)

Exista în trecut obiceiul ca părinții Mănăstirii, ieșind din katholikon, să sărute această icoană a Maicii Domnului, după care Egumenul încredința cheile mănăstirii călugărului ce îndeplinea ascultarea de portar al sfântului lăcaș. Potrivit acestei tradiții, pe vremea Bizanțului, într-una din zile când egumenul înmâna cheile portarului, auzi un glas venind dinspre icoană: „Nu deschideți astăzi porțile mănăstirii, ci urcați pe ziduri și izgoniți-i pe pirați”. Aceleași glas răsună și a doua oară. Îndreptându-și privirea spre icoană, egumenul văzu cum Pruncul din brațele Născătoarei de Dumnezeu își întinde mâna, acoperind buzele Maicii Sale și spunând: „Nu te milostivi, Maica Mea, de acești păcătoși. Lasă-i să fie pedepsiți prin năvălirea piraților, după cum merită”. Maica Domnului, însă, luând mâna Pruncului Hristos și întorcând ușor capul, repetă aceleași cuvinte. Monahii alergară îndată spre ziduri, de unde era lesne de văzut cum pirații încercuiseră mănăstirea și așteptau momentul deschiderii porții pentru a năvăli înăuntru și a o prăda. Prin intervenția minunată a Maicii Domnului, mănăstirea a fost izbăvită de urgia piraților. De atunci, în icoană au rămas întipărite aceste ultime mișcări ale feței Dumnezeiescului Prunc și ale Maicii Sale. Μaica Domnului Esfagméni (Înjunghiata)

Această icoană făcătoare de minuni este o frescă din secolul al XIV-lea amplasată în pridvorul Paraclisului Sfântului Dimitrie, care a fost adăugat katholikon-ului Sfintei Mănăstiri Vatoped. Din lucrarea „Locuri de închinare ale Sfintei Mănăstiri Vatoped”, capitolul „Despre minunea petrecută cu Sfânta Icoană a Maicii Domnului (În)Junghiata” aflăm următoarele: Un ierodiacon, eclesiarhul katholikon-ului, ajungea în repetate rânduri, date fiind îndatoririle ascultării sale, cu întârziere în trapeză. La un moment dat, din pricina unei asemenea întârzieri, trapezarul refuză să îi mai dea eclesiarhului porția cuvenită de mâncare. Cu sufletul plin de revoltă pentru cele petrecute, ierodiaconul se întoarse în biserică și oprindu-se în fața icoanei Maicii Domnului, îi grăi: „Până când o să te tot slujesc și o să mă ostenesc pentru tine, iar tu nici măcar de hrana mea nu te îngrijești?”. Și luând un cuțit, lovi chipul Maicii Domnului, din care, de parcă ar fi fost viu, începu să curgă sânge. Ierodiaconul orbi pe loc și căzu la pământ, ca ieșit din minți. În această stare rămase în fața icoanei timp de trei ani, plângând și rugând-o pe Maica Domnului să fie iertat. După trecerea celor trei ani, Maica Domnului i se arătă egumenului, înștiințându-l de tămăduirea ierodiaconului ce îndrăznise să îi lovească icoana, dar spunându-i, totodată, că mâna ce lucrase această batjocorire va fi pedepsită. Într-adevăr, după adormirea ierodiaconului, odată cu mutarea rămășițelor sale, văzură toți cum, spre deosebire de restul trupului care se dezlegase în cele din care fusese alcătuit, mâna sa dreaptă rămăsese neputrezită și astfel se păstrează până astăzi. Odată, un preot, pelerin în Mănăstire, îndoindu-se de această minune, își puse neîncrezător degetul în locul vechii lovituri de cuțit, de unde țâșni îndată sânge. Cutremurat de minune, preotul nu apucă să iasă din katholikon, căzând jos mort.

Maica Domnului Eleovrýtissa (Izvorâtoarea de ulei)

Această icoană datează din secolul al XIV-lea și este amplasată în chelăria Mănăstirii. De aici este adusă în katholikon în Vinerea din Săptămâna Luminată, ziua prăznuirii sale. Tradiția amintește de următoarea minune: Într-o vreme în care în mănăstire se împuținase uleiul, Cuviosul Ghenadie, chelarul mănăstirii, începuse să-l iconomisească, rânduindu-l doar pentru întrebuințarea sa la candelele bisericii. Bucătarul se plânse, însă, de aceasta egumenului, care îi porunci chelarului să împartă cu generozitate uleiul pentru folosul întregii obști, avându-și nădejdea în purtarea de grijă a Stăpânei Născătoarei de Dumnezeu. Când, într-una din zile, intră în chelărie, Cuviosul Ghenadie văzu uleiul prelingându-se din vasul mai înainte golit, încât ajunsese să curgă până la ușa încăperii. De atunci icoana răspândește o mireasmă deosebită.

Maica Domnului Pyrovolithísa (Împușcata)

Este vorba de o frescă amplasată pe zidul exterior de deasupra porții ce permite accesul în incinta mănăstirii. În anul 1822, un grup de soldați turci, înarmați, au intrat în mănăstire, prilej cu care unul dintre ei, văzând icoana, trase asupra acesteia, astfel încât glonțul găuri mâna dreaptă a Maicii Domnului. În urma săvârșirii acestei fapte, turcul, ca ieșit din minți, se spânzură de un măslin în fața mănăstirii. Ceilalți turci, văzând această pedeapsă dumnezeiască, s-au umplut de spaimă și au părăsit de îndată lăcașul de cult. Comandantul turc, înștiințat fiind de cele petrecute, dispuse ca soldatul, deși îi era nepot, să fie lăsat neîngropat, ca un nelegiuit.

Maica Domnului Pantánassa (Împărăteasa tuturor)

Această icoană făcătoare de minuni, portabilă, este executată pe lemn, datând din secolul al XVII-lea și este amplasată la iconostasul stâng din dreptul coloanei ce ocupă latura nord-vestică a katholikon-ului Mănăstirii Vatoped. Potrivit istorisirilor din zilele noastre ale Părinților mănăstiri, cea dintâi mărturie a faptului că această icoană deține un har deosebit este următoarea întâmplare: Într-o zi un tânăr, intrând în biserică și mergând să se închine la icoană, văzu cum deodată chipul Maicii Domnului străluci ca fulgerul, moment în care o putere nevăzută îl aruncă la pământ. Venindu-și în fire, se spovedi cu lacrimi Părinților, mărturisind că ducea o viață departe de Dumnezeu și că se ocupa cu magia. Astfel, intervenția minunată a Maicii Domnului îl făcu pe tănăr să își schimbe viața și să devină un om cu frica lui Dumnezeu. Această icoană a primit totodată, har de la Dumnezeu pentru a tămădui o boală cumplită, cancerul. Sunt cunoscute nenumărate cazuri de bolnavi de cancer din zilele noastre, care s-au vindecat în urma rugăciunilor făcute în fața icoanei Maicii Domnului Pantánassa.

Μaica Domnului Antifonítria (Împotrivă glăsuitoarea)

Este vorba de o frescă amplasată în pridvorul („mesonyktikó”) katholikon-ului. Denumirea a fost dată ca urmare a glasului ce s-a auzit din această icoană (gr. anti-fonó, a glăsui împotrivă). Potrivit tradiției, pe vremea când împărăteasa Plakídia, fiica lui Theodosie cel Mare, a vizitat Mănăstirea, îndreptându-se spre intrarea în katholikon, prin mica ușă din partea laterală a clădirii, auzi un glas venind dinspre icoană: „Oprește-te și nici un pas să nu mai faci! Cum ai îndrăznit, femeie fiind, să vii în acest loc?”. Cutremurată, împărăteasa ceru iertare Maicii Domnului și părăsi îndată Sfântul Munte. De altfel, în amintirea acestei minuni, Plakídia ridică, cu propriile sale cheltuieli, Paraclisul Sfântului Dimitrie, anexă a bisericii mari a Mănăstirii.