1540
„După Lazius, locuitorii au găsit în 1540 lângă Sântă Maria Orlea (jud. Inidoara), în apropierea Streiului 40 000 de lisimahi de aur, care, ajunşi în posesia lui Martinuzzi, au fost în parte (10 000) expediaţi la Viena de Castaldo.“ („Revista Istorică“, nr. 4-6, aprilie - iunie 1924)
1551
„După Miles (+ 1686) pe la 1551 s-a găsit o comoară lângă Streiu: un şarpe de aur, care după moartea lui Martinuzzi a ajuns la Viena, nenumăraţi lisimahi, trimeşi asemenea la Viena, şi două busturi de aur ale lui Ninus şi Semiramidei, destinate lui Carol al VI-lea.“ („Revista Istorică“, nr. 4-6, aprilie - iunie 1924)
1601
12 aprilie, Lvov – „...La Alba Iulia, în Transilvania, monseniorul nostru l-a înştiinţat pe Mihai domnul român, mai înainte ca acesta să fi fost învins şi alungat din Transilvania, că o doamnă i-ar fi spus, la Roma, că s-ar afla la Suceava, cetate din Moldova, o comoară <îngropată> în pământ, într-un loc anumit.
Mihai i-a dat episcopului o careta, // cai şi slujitori înarmaţi chiar din palatul său; nu ştiu de loc, şi nu vreau să spun un neadevăr, dacă episcopul s-a oferit lui Mihai să se ducă la Suceava în acest scop sau dacă a fost rugat de către Mihai; ci doar că a pornit el însuşi cu acea caretă cu slujitori şi ca i-a pus pe oamenii din acel oraş să sape, în urma bătăilor pe care le dădeau acei slujitori; aş crede desigur că nu din porunca episcopului erau bătuţi acei bieţi locuitori ci din obrăznicia slujitorilor. Dar negăsind nimic, acel episcop s-a întors îndată pe drumul <cel mai> drept cu aceeaşi careta şi slujitori, la Alba Iulia, la Mihai. Din care cauză umblau vorbe rele în acele oraşe din Transilvania, pe seama noastră, a romano-catolicilor.“ (relatarea fratelui dominican Andrea Bobbi publicată în „Cercetări istorice“, IV, 2, Iaşi, 1928)
1604
30 martie, Iaşi – „Acelaşi prea cuvios episcop al Argeşului uitând de starea sa sub domnia lui Mihai [Viteazul] cu care se unise, desbrăcând haina episcopală, ca să nu fie recunoscut de suceveni, a venit la Suceava în haine de mirean şi nu s-a ruşinat să sape o comoară în cetatea Sucevei, comoară despre care auzise de la o fiică a unui domn al Moldovei [probabil Maria, fiica lui Petru Şchiopul, căsătorită pe atunci cu Polo Minio] pe când se afla el la Roma, – iar alţii după el săpând mai adânc temeliile turnului au năruit turnul cetăţii.
Recunoscut de suceveni şi salutat de mine parohul sucevean, cuprins de ruşine, a plecat din nou în Transilvania.“ (relatarea preotului Ştefan Balthazar, paroh de Suceava, publicată în „Columna lui Traian“ din 1876)
1865
„La uşa intrării [bisericii manastirii Agaton] se văd resturi dintr-o inscripţie, devenită indescifrabila. Tradiţia zice că acea inscripţie, dacă se citea de la dreapta spre stânga, arăta locul unde se află ascunsă o mare comoară. Iar de la stânga spre dreapta, arată pe fondatori.
Comoara s-a găsit în 1865, de nişte călători austro-ungari, într-o grotă, ce era săpată sub biserică şi a cărei gură era astupată cu o mare piatră.
Stareţa de la Sfântul Gheorge conservă şi acum lada în care a fost păstrată comoara.
E probabil ca aci să fi fost unul din cazurile despre care vorbeşte Şincai în a sa cronică.“ („Cronica“, vol. III, pag. 53, ed. II).
1869
În împrejurimile Zimnicei sunt descoperite aproximativ 2000 de constande de aramă şi bilon din epoca Comnenilor. Tezaurul este amintit pentru prima oară de Cezar Bolliac în ziarul „Trompeta Carpaţilor“ din 23 dec. 1869.
1886
Marcaje