BIOGRAFIA LUI TRAIAN BĂSESCU-BRAUNOVICI (I)

Publicat de Ion Coja in Textele altora pe 30.06.2012 | 92 comentarii
http://www.ziartricolorul.ro/1742/bi...i-%28i%29.html
Născut la 4 noiembrie 1951 īn oraşul Basarabi, jud. Constanţa. Referitor la părinţii săi – deoarece atīt Ion Iliescu, cīt şi Emil Constantinescu īşi ascund originea, chiar falsificīnd-o – şi Traian Băsescu-Braunovici a declarat numai fragmente din ea. Vadim Tudor a prezentat public biografia lui T. Băsescu: „Surse din Serviciile Secrete ne-au informat că tatăl adoptiv al lui Traian Băsescu se numea Dumitru şi era de meserie tīmplar. Acesta s-a născut īntr-o localitate de līngă Bacău“.
„A urmat Şcoala Militară, făcīnd parte din promoţia 30 decembrie 1949. După absolvirea Şcolii Militare, a fost repartizat la Divizia Mecanizat㠄Mărăşeşti“, din localitatea Basarabi (judeţul Constanţa), devenind şef al BDS (Biroul de Documente Secrete). La scurt timp, ofiţerul a cunoscut o femeie din localitate, pe nume Elena, de profesie croitoreasă, divorţată şi cu doi copii mici – Traian şi Mircea. Tatăl natural al celor doi copii, evreu, plecase din Romānia, abandonīndu-şi soţia şi copiii. Menţionăm că şi mama celor doi este tot de origine evreiască. Dumitru Băsescu s-a căsătorit cu acea femeie şi i-a adoptat pe cei doi minori“.
Traian Băsescu a absolvit Liceul Teoretic „Gheorghe Vrānceanu“ din Bacău, devenit īntre timp Colegiu Naţional. A fost racolat de Securitate īn 1973, pe cīnd era elev al Institutului de Marină, īntocmindu-i-se Dosarul personal nr. 3990/09.11.1973. Pīnă la terminarea studiilor, īn 1976, a fost colaborator al lucrătorilor din Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare. (A nu se confunda cu Direcţia a IlI-a de Contraspionaj.)
Īn această calitate, elevul militar Băsescu Traian avea obligaţia să informeze organele de Securitate despre modul īn care se desfăşurau activităţile specifice īn Institut, despre comportamentul şi atitudinea colegilor şi ale cadrelor didactice, atīt īn cadrul activităţilor specifice, cīt şi īn particular.
La terminarea studiilor, Direcţia a IV-a de Contrainformaţii Militare a īncetat legătura cu colaboratorul Băsescu Traian, Dosarul personal al acestuia fiind transferat la Inspectoratul Judeţean Constanţa al MI – DSS, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976.
Iată portretizarea vitriolantă pe care Ştefan Nicolau, fost director general al Televiziunii Romāne, i-a făcut-o preşedintelui: „Traian Băsescu nu a fost niciodată un personaj dedublat, nu a fost dr. Jekyll si mr. Hyde ai politicii romāneşti. A fost, simplu, farsorul cel mai seducător, pentru că īntruchipează deopotrivă mitocănia şi şmecheria periferiei. Te minte cu neruşinare, făcīndu-te īntre timp la buzunar, fără să i se mişte vreun muşchi pe faţă. Devine expresiv ca un cioclu doar cīnd anunţă o nouă tragedie pentru romāni sau cīnd, asemenea unui clovn hīd, īl apucă hăhăitul spasmodic la auzul propriei glume grosolane. După ce ai avut de-a face cu el, eşti mai sărac şi mai umilit. Cum periferia domină numeric centrul, plus trădarea intelectualilor care au validat mişeleşte «un pseudo-Cezar care de fapt e īnsuşi Mamona», s-a creat premisa recunoaşterii populare īntr-o democraţie de tip «Vacanţa Mare». La suprafaţ㠖 manelistul politic Traian Băsescu, cu şpriţ şi dansuri din buric, dedesubt – bani mulţi şi putere ameţitoare“.
„Fiind un rău viguros, Traian Băsescu a fost revelatorul trădărilor, meschinăriilor şi neputinţelor romāneşti. Răscolind murdăria din subsolurile societăţii, a favorizat aducerea la suprafaţă a mizeriilor şi a făcut purulente bubele ascunse. Pare a fi şi singurul beneficiu care va rămīne după el. Preşedintele-jucător a fost şi rămīne doar un preşedinte-impostor, pus pe harţă şi jaf şi care, din joacă, a falimentat o ţară, a flămīnzit un popor. A jucat destinul ţării la ruleta istoriei personale, mizīnd totul pe blond. Crimele sale sīnt cu premeditare, chiar dacă lasă să se īnţeleagă că ştie ce spune, dar habar n-are ce face. Disipează vinovăţia democratizīnd eroarea şi proasta guvernare, cu scopul de a arunca propria culpă īn cīrca unei conduceri colective reprezentate de Guvern şi de Parlament, la modul general, de clasa politică manipulată de moguli.“
„După modelul preşedintelui, guvernarea a prefăcut minciuna, nedreptatea şi jaful īn principii călăuzitoare. Devenit captiv camarilei lui Traian Băsescu, Statul Romān şi-a modificat personalitatea şi comportamentul după chipul strīmb al stăpīnului. Vedem un Cotroceni īn permanent delir, la Palatul Victoria un Gīgă īntors cu cheia, iar pe intelectualii de serviciu ai Puterii cum se chinuie să-şi ridice propriile statui la televiziunea publică. Spectacol sinistru al unei Puteri monstruoase şi caraghioase īn acelaşi timp. Totodată, cei care nu s-au lăsat mīnjiţi cu portocaliu nu reuşesc decīt să supravieţuiască. Aşa a ajuns pesimistul să spună: „Mai rău nu se poate!“, iar optimistul să-i răspundă: „Ba se poate!“. Pīnă de curīnd n-am putut să-mi explic ce i-a īmpins pe romāni, īn urmă cu un veac şi jumătate, să aducă şi să accepte un domn străin. Experienţa trăită īn epoca Băsescu mă face să cred că atunci, ca şi acum, au fost suficiente motive. Doar că acum, altfel decīt atunci, domnitorii nu se mai importă. Este suficientă binecuvīntarea ce-o primeşte cel care se-nchină īn direcţia din care bate vīntul, pentru a ajunge vătaf peste feuda romānească.“
„Băsescu e o pacoste pentru Romānia, s-au lămurit cei mai mulţi. Problema e: cine vine după? Are cine să-l īnlocuiască, există un lider credibil şi capabil de a guverna altfel? Īn pofida faptului că Traian Băsescu a coborīt standardul de preşedinte atīt de jos, īncīt cetăţeanul s-ar mulţumi cu oricine, numai să se vadă scăpat de pacostea hăhăitoare, nici un nume-alternativă nu stīrneşte cu adevărat entuziasmul. Asta īi dă posibilitatea lui Traian Băsescu să-şi pregătească succesorul īn care se va reīncarna. Cu banii strīnşi din furăciuni, cu serviciile Serviciilor şi sprijinul reţelelor criminalităţii transnaţionale, romānii vor fi determinaţi să aleagă iarăşi răul cel mai mic, bucurīndu-se că trăiesc īn democraţie, proslăvind economia de piaţă. Abia după alegeri vor constata c㠄răul cel mai mic“ creşte uluitor de repede. O primă reflecţie, care s-a impus de la sine: un destin tragic i-a fost dat poporului pe care īl conduce, dacă ţinem seama cīt de rapid şi exponenţial s-a autoclonat Traian Băsescu īn maimuţele clasei politice romāneşti.“
„A doua reflecţie, absolut necesară: cum putea să se manifeste un astfel de caracter şi personalitate īn ipostaza de colaborator al Securităţii? Cīte ceva s-a mai aflat şi se ştie că vocaţia sa spre delaţiune nu avea egal īn Compania Navrom, iar dorinţa de a face rău, de a provoca şi īnscena, a creat mari īngrijorări şi rezerve ofiţerilor care l-au avut īn legătură. Sursa «Piratul» a fost foarte prolifică.”
„A treia reflecţie, corolar al anterioarelor: ce putea să facă un astfel de personaj malefic, ştiindu-se sub o puternică protecţie secretă a Securităţii? Găsim răspunsul īn prezentul nostru. Cum a fost verificat candidatul la Preşedinţia Romāniei, Traian Băsescu, sub aspectul colaborării cu Securitatea?“
„La 19 noiembrie 2004, Gheorghe Onişoru, preşedintele Colegiului CNSAS, s-a deplasat la Arhivele MApN din Piteşti, unde a studiat, īn original, documentul «U.M. 02510 Mangalia, Serviciul 1 Jurnal pentru reţeaua informativă 1972-1980». Din pagina 65, poziţia 3990 a extras următoarele date:
Numele şi prenumele: BĂSESCU TRAIAN
Categoria: colaborator
Denumirea U.M. sau ofiţerul care a efectuat recrutarea: Lt. col. TUDOR GHEORHE
Semnătura de primire a coperţilor dosarului de colaborator sau numărul adresei de expediere: Borderou nr. 001744/09.11.73
Data īncetării legăturii: 27.09.76
Data clasării la arhivă/predării la altă unitate: Transferat la Inspectoratul Judeţean Constanţa – Securitate, cu adresa nr. 00151392/29.09.1976
Īn etapa următoare, CNSAS a solicitat Serviciului Romān de Informaţii Dosarul Fond Reţea privind pe Băsescu Traian. Generalul Sorin-Marius Brăteanu, şeful Secretariatului General al SRI (unitatea deţinătoare a arhivelor Securităţii), l-a convocat la „un drink“ pe Gheorghe Onişoru şi i-a dat spre studiu dosarul de colaborator al numitului Băsescu Traian, după care, de comun acord, au īncheiat şi semnat actul de clasificare a dosarului, ca fiind de interes pentru securitatea naţională. Apoi, generalul a semnat şi a trimis la CNSAS adresa prin care comunica: «Băsescu Traian nu este cunoscut īn evidenţele S.R.I.» Dar īn alte evidenţe? Īn ianuarie 1990, cīnd s-a percheziţionat seiful şefului Centrului de Informaţii Externe, s-a găsit şi o adresă a ministrului Apărării Naţionale, īn care se specifica: «(…) Urmare a īncetării misiunii pentru care fost detaşat (…) dispuneţi restituirea dosarului maiorului (rez.) Băsescu Traian».“
Continuăm cu biografia sa.
După absolvirea Institutului de Marină, este īncadrat ca ofiţer la Īntreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanţa. Īn această calitate, Traian Băsescu este preluat ca informator-sursă de către lucrătorii Biroului de Securitate Port Constanţa, condus la acea vreme de ofiţerul Dumitru Nicuşor. De folosirea lui s-a ocupat direct locotenentul major de Securitate Mihai Avramides, care organiza contacte cu acesta, īnainte de plecarea īn cursă şi la īntoarcere. La aceste īntīlniri participa, de regulă, şi şeful lui Avramides, Dumitru Nicuşor, care īnsă se īntīlnea şi separat cu Traian Băsescu. Acesta dădea informaţii cu privire la starea de spirit a echipajului, temele de discuţie abordate de membrii echipajului, activităţile şi contactele pe care membrii echipajului le aveau īn porturi, īn timpul escalelor, activităţi de contrabandă şi speculă, dar şi despre eventuale aprecieri sau comentarii făcute de membrii echipajului cu privire la conducerea superioară de partid şi de stat.
Īn jurul anului 1980, Băsescu a fost preluat de ofiţerii Roşioru Ioan şi Deacu Constantin, tot sub coordonarea şefului biroului, Dumitru Nicuşor. Acesta a trecut, după 1989, īn SRI, ajungīnd general, şef al Secţiei SRI -Constanţa şi apoi şeful Centrului Operativ Zonal Dobrogea.
Traian Băsescu a susţinut, īn 1981, examenul de Comandant, care a durat… 5 minute, după care a primit comanda navei Argeş. Īn jurul anului 1984, a fost trecut īn reţeaua Centrului de Informaţii Externe, din DSS, unde a lucrat cu ofiţerul Silvian Ionescu, din cadrul Direcţiei I.
Īn 1987 este numit şef al Agenţiei Economice NAVROM din Anvers, Belgia, unde īşi desfăşoară activitatea sub directa coordonare a lui Silvian Ionescu, ce conducea Serviciul I (Belgia-Olanda-Luxemburg) din Direcţia I a CIE. Īn acea perioadă, T. Băsescu a transmis preponderent informaţii de interes economic cu privire la activităţile din porturile maritime Anvers şi Roterdam, dar şi informaţii cu privire la echipajele navelor care acostau īn aceste porturi, precum şi informaţii despre membrii personalului diplomatic romān din ţările respective.
Īn vara anului 1988, a fost retras temporar de la Anvers, pentru a participa la un instructaj, care a durat două luni şi s-a desfăşurat la Şcoala de Ofiţeri MI de la Băneasa. Īn 22 decembrie 1989, ofiţerul de Securitate Silvian Ionescu s-a infiltrat printre revoluţionarii din faţa CC, a intrat īn anturajul lui Dan Iosif şi, ulterior, al lui Gelu Voican Voiculescu; īn ianuarie 1990 a fost numit secretar executiv al FSN.
Pe 8.03.1989 este rechemat īn ţară, fiind acuzat de nereguli grave īn administrarea fondurilor NAVROM. A fost sancţionat pentru că a autorizat, fără aprobarea NAVROM Constanţa, o plată suplimentară de 300.000 de franci belgieni pentru lucrările de reparaţii efectuate la nava Zimnicea. Sancţiunea primită s-a datorat, mai ales, faptului că a decis ca lucrările de reparaţii să fie executate de Şantierul Naval Belliard din portul Anvers, deşi existau oferte de execuţie a lucrărilor, mult mai ieftine, din partea altor şantiere navale din acelaşi port.
Īn perioada ianuarie-martie 1989, a trimis numeroase note informative şi rapoarte īn ţară, īncercīnd să-şi justifice deciziile, dar şi lansīnd acuze grave şi neīntemeiate la adresa comandantului navei Zimnicea, despre care scria că este „lipsit de profesionalism“ şi că este „un afacerist notoriu, care se plīngea repetat că el a venit pe acea navă ca să facă un ban“.
Datorită gravităţii excepţionale a faptelor de care a fost acuzat, ţinīnd cont de legislaţia din acea vreme, numai susţinerea din partea Securităţii poate explica faptul că T. Băsescu a fost sancţionat doar administrativ şi nu a suportat şi rigorile legii. El a fost chiar menţinut ca angajat al NAVROM Constanţa, fără să mai primească īnsă nici o īnsărcinare pīnă la evenimentele din decembrie 1989. Imediat după acestea, a fost numit director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor. Pentru a obţine această funcţie foarte importantă, s-a bucurat de recomandarea şi susţinerea secretarului executiv al FSN, Silvian Ionescu, dar şi ale vechiului său prieten, Călin Marinescu, zis Shogunul, pe atunci preşedinte al CFSN Constanţa.
Departamentul anti-KGB i-a cerut lui Ceauşescu arestarea lui Băsescu.
Doc. 43766.
După accesele de independenţă faţă de Moscova ale lui Nicolae Ceauşescu din 1968 (lucru de netolerat de Kremlin), URSS a pus la cale schimbarea acestuia cu un conducător fidel Moscovei şi repunerea Romāniei īn sfera de influenţă directă sovietică. Planul īntocmit de KGB s-a numit „Dniestr“ (Nistru). A ţinut piept Moscovei doar UM 0110, divizia anti-KGB, o divizie ultra-secretă a Securităţii.
Ceauşescu a creat propria Securitate, UM 0920/A, devenită apoi UM 0110. O divizie secretă, aparte de restul DSS (Departamentul Securităţii Statului). Era secretă chiar şi faţă de DSS, care nu ştia nici măcar care sīnt agenţii şi nici unde este sediul. UM 0110 şi-a făcut bine treaba, avīnd īn arhivă detalii despre reţeaua KGB īn Romānia, numele sovieticilor de legătură şi numele agenţilor sovietici din Romānia.
Amiralul Gheorghe Anghelescu, ca şef al Marinei Comerciale, era şeful lui Traian Băsescu, comandantul navei Biruinţa. Īntre 1987-1989, Silviu Predoiu, ofiţer sub acoperire DIE, este trimis la Anvers, ca reprezentant comercial, avīnd biroul alăturat de cel al lui Traian Băsescu. Mentorii tripletei Traian Băsescu – Gheorghe Marin – Silviu Predoiu sīnt suspectaţi sau au fost urmăriţi ca agenţi sovietici/ruşi. Vasile Ionel era īn grupul „Corbii“ (Iliescu – Militaru). Gheorghe Anghelescu era urmărit de UM 0110 Biroul Constanţa, Adrian Isac a fost īn atenţia UM 0195, Gheorghe Fulga era urmărit de UM 0110 Biroul Braşov, Mihai Caraman era īn atenţia UM 0195, iar Petre Roman era īn atenţia 0544 (din cadrul DIE).
Mai trebuie adăugat că Silviu Predoiu a fost numit īn 1992 de Ion Iliescu, la propunerea lui Gheorghe Fulga, īn postul de director al Direcţiei Generale de Securitate a SIE. CIA a semnalat faptul că Adrian Isac a colaborat neoficial cu Serghei Lavrov, ministrul de Externe al Rusiei, agent al FSB, Serviciul Secret rus (continuatorul KGB). Traian Băsescu a fost pupilul, protejatul, favoritul agentului sovietic/rus Gh. Anghelescu. Acesta l-a racolat şi instruit pe Traian Băsescu īn direcţia servirii intereselor ruse… Iată legătura lui Traian Băsescu cu FSB, Serviciul rus de Informaţii.
Băsescu a fost urmărit pas cu pas de agenţii lui Ceauşescu. S-a cerut arestarea lui. Ceauşescu a preferat continuarea filării pentru a prinde īntreaga filieră, apoi a ezitat arestarea, de frica reacţiei ruseşti. Īn perioada 1996-2000, T. Băsescu a fost din nou numit ministrul Transportului. Īn acest interval de timp s-a realizat un singur lucru: asfaltarea unor şosele naţionale, ajunse īntr-un grad de degradare extrem. Reabilitarea lor s-a făcut cu banii cetăţenilor, care au fost obligaţi să plătească celebra taxă Băsescu, bani care au ajuns īn conturile firmelor apropiate lui şi PD-ului. (Va urma)
Fragment din lucrarea „Distrugerea şi cucerirea Romāniei fără război“, de Mircea Vālcu-Mehedinţi, 2011