Coja Ion a distribuit actualizarea de stare postată de Răscrucea.



Răscrucea


FILE DE ISTORIE

MARTIRELE DE LA MIERCUREA CIUC


COMEMORAREA FEMEILOR CE AU SUFERIT SI MURIT IN INCHISORI

Arhiva Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania
("Rezistenta" - nr.4)

Dupa 30 de ani ne intoarcem la Miercurea-Ciuc, in cautarea surorilor noastre, care au suferit aici, la inchisoare si au fost ingropate in acest cimitir, fara cruce si fara un serviciu religios, nestiute de nimeni.

In perioada 1955-1964, inchisoarea Miercurea - Ciuc a fost locul cel mai greu de detentie pentru detinutele politice.
Asezata in polul frigului din tara noastra, aceasta inchisoare, o adevarata cetate medievala, cu pereti grosi si inghetati, in care nu patrundea nici o raza de soare prin ferestrele batute in obloane, a adapostit sute de detinute politice.

Femei de toate varstele, de la 20 la 80 de ani, de toate profesiunile, din toate colturile tarii, supuse unui regim celular sever ce depaseste orice inchipuire.

Aceste femei au fost smulse din mijlocul familiilor lor, [..] ramanand rupte de acestea si izolate pentru ani si zeci de ani.

Aici erau mame care lasasera acasa copii, chiar de cateva luni, fara sa stie ce soarta au avut si daca cineva a avut grija de ei. Mame care au lasat acasa copii pe care i-au gasit adolescenti sau aproape adulti. Aici erau persoane care lasasera acasa parinti batrani sau bolnavi, la pat, fara nici un sprijin si nici un mijloc de trai. Fete tinere care isi intrerupsesera studiile si nu le-au mai urmat niciodata sau care lasasera acasa logodnici pe care i-au gasit casatoriti si cu copii. Persoane legate de munca si de profesia lor, pe care le-au intrerupt sau abandonat pentru totdeauna. Sotii divortati si recasatoriti.

Vina pentru care au fost pedepsite aceste femei era, in general, dragostea de tara, dragostea de adevar, dar mai ales omenia.

Erau mame care faceau ani grei de inchisoare, pentru ca nu-si denuntasera copiii, sotii care-si ascunsesera sotii, surori care nu-si vandusera fratii sau alte rude.

Aici, la inchisoarea Miercurea-Ciuc, detinutele nu au avut niciodata dreptul sa primeasca sau sa scrie o scrisoare acasa sau sa primeasca pachet.

Aici, ele au tremurat de frig, au suferit de foame si de oboseala. Aici, indiferent de varsta si de sanatate, dimineata la desteptare, ele trebuiau sa sara din pat intr-o camera inghetata si pana noaptea la stingere nu mai aveau voie sa se apropie de pat si asta ani la rand.

Aici, ele se spalau dimineata cu o canita de apa inghetata, dupa ce spargeau cu borcanul gheata din lighean.

Aici, ele au fost dezbracate de hainele lor de acasa, li s-au smuls captuselile de pe pulovere si ele au purtat numai zeghe roase, de puscariasi.

Aici, ani de zile, ele nu au vazut un fruct, o floare, un copac, si nimic, decat zidurile intunecate.

Aici, ele nu aveau voie sa faca nimic, sa nu stie nimic, sa vorbeasca tare, sa cante, sa rada sau sa adoarma sezand pe banca.

Aici, ele erau pedepsite si duse la izolatoare, incaperi fara pat si fara incalzire, unde nu primeau mancare decat o data la trei zile.

Aici, la perchezitie, li s-au golit toate saltelele in mijlocul camerei. Aici au fost pedepsite camere intregi, fiind obligate sa demonteze paturile de metal asezate pe trei etaje si sa le scoata pe coridor.

Aici, cand regimul s-a inasprit, dupa evenimentele din Ungaria, izolatoarele fiind prea aglomerate, ele au fost puse in catuse, adevarat mijloc de tortura. Aici, pentru intimidare, ele au purtat lanturi si li s-au pus mastile de gaze.

Aici, ele nu au fost niciodata satule, aici ele nu au dormit niciodata destul, aici ele nu si-au incalzit niciodata oasele.

Dar tot aici, in pofida tuturor greutatilor, o sfanta solidaritate a legat pe toate detinutele. Am fost o mare familie, o lume aparte, rupta complet de exterior, cu framantarile, bucuriile si durerile ei.

Aici, toti peretii inchisorii vorbeau alfabetul Morse, asigurand comunicarea intre camere.

Aici, ca sa aduci o veste, o incurajare, ca sa transmiti o coaja de paine sau alt bun pretios, riscai orice pentru oricine.

Aici, cu toate interdictiile si pedepsele severe, s-au invatat si transmis poezii, s-au invatat limbi straine, s-au tinut prelegeri, s-au povestit carti.

Aici, cu toata paza, perchezitiile si supravegherea continua, a fost ascuns in fascicule Noul Testament, sursa de tarie si arma impotriva deznadejdii.

Aici, intelectuale, muncitoare, taraniste, liberale, legionare, Evreice, Unguroaice, comuniste, etc., am fost toate surori, ne-am iubit si ne-am respectat.

Aici ne-am rugat in comun, am dorit cu fervoare reunificarea Bisericii, aici am invatat sa ne rugam pentru cei ce ne asupresc.

Aici nu am avut nici un ajutor si nici o mangaiere decat de la Cel de Sus, care ne-a aratat ca singura politica care poate impaca contradictiile si suferintele oamenilor este politica lui Hristos.

La voi ne intoarcem, dragi surioare, care nu ati trait ziua luminoasa a eliberarii din inchisoare.

La voi, care nu ati mai revazut pe cei dragi, care nu v-ati mai bucurat de un rasarit de soare, de o casa adevarata, de zambetul unui copil, de parfumul unei flori.

Pe voi va cautam :

Mia Antonescu din Bucuresti, condamnata la 10 ani, delicata si discreta, decedata aproape de expirarea pedepsei, in duba, de meningita, in 1958.

Laurentia Arnautoiu, din Nucsoara-Muscel, falnica Romanca, intrata in legenda cu toata familia, mama lui Petre si Toma Arnautoiu, luptatorii din munti, decedata prin 1958.

Eleonora Bunea, nascuta printesa de Widd, care a stiut sa poarte cu distinctie si demnitate povara inchisorii, decedata in 1957.

Anuta Candea din Ighisul Vechiu- Sibiu, condamnata la 20 de ani, harnica, dornica oricand sa ajute pe cineva, decedata la Arad, in 1962, o pomenim aici, unde a facut anii cei mai grei de inchisoare.

Marieta Iordache din Nicorestii Tecuciului, care in 1942 a imbracat haina monahala sub numele de Maica Mihaela, condamnata la 25 de ani, suflet pur, insetat de lumina, zbuciumat si insangerat, si-a adus tineretea si viata prinos la manastire, rugandu-se pentru toate framantarile si suferintele generatiei sale, decedata in 1963 in bratele dr.Medeea Hanutu, decedata si ea, ulterior.

Germanine Luciu, condamnata la 15 ani, parizianca, casatorita in Romania, femeie in varsta, care a suportat cu rabdare tot calvarul inchisorii si a murit in inchisoarea Miercurea-Ciuc in 1958.

Marioara Plop, nascuta pe plaiurile Basarabiei, arestata in munti cu Toma Arnautoiu, condamnata pe viata, mama nemangaiata a unei fetite nascuta in munti, care i-a fost smulsa de la piept la varsta de doi ani (si aruncata intr-un orfelinat -n.n.). Marioara Plop a decedat in 1961.

Maria Teodorescu, din Bucuresti, condamnata la 5 ani, la expirarea pedepsei i se gaseste un bilet ascuns, pentru familia unei colege de camera. Este amenintata ca nu va fi eliberata si este pedepsita la izolatorul 1 de sub scara, unde moare in preajma Craciunului 1956. Acasa o astepta o fetita.

Ne gandim si la voi, dragi surioare, care ati murit in alte inchisori si locuri de suferinte, si pe al caror nume il stim sau nu il stim.

Mater Clementina, decedata in 1955 la spitalul inchisorii Vacaresti, cu un zambet bland pe buze, era superioara de la Pitar-Mos si era condamnata la 15 ani inchisoare.

Anusca, decedata in 1955 la spitalul Vacaresti - congestie cerebrala.

Chiriha Ileana, mama Ileana, taranca din Muscel, decedata in 1953 la spitalul inchisorii Vacaresti, lasase acasa un copil pe care-l alapta, [..] moare inainte de a fi judecata.

Titi Gâtă - studenta din Bucuresti, neînfricata, moare in chinuri, in timpul anchetei,torturata de Securitate, la Malmaison, in primavara lui 1948.

Maria Herescu, din Pitesti, rapusa in 1954 de tuberculoza, [..] avea acasa o fetita si un baiat in inchisoare.

France Marcovici, din Bucuresti, condamnata la 25 de ani,moarta in 1957, la Vacaresti, dupa o grea suferinta.

Elena Stetin, condamnata la 20 de ani, moarta la Vacaresti, in 1958, dupa un lung si cumplit calvar.

Silvia Hoffner, din Sighisoara, condamnata pentru 3 ani, moare in 1950, la Mislea.

Ne gandim si al voi, dragi surioare, la voi, care v-ati eliberat intr-o lume ostila si timorata si nu ati trait sa vedeti ziua cand iuresul nestavilit al libertatii s'a abatut si asupra tarii noastre.

Paula Wenzel Liliana Protopopescu

Sonia Hildegrad Arlette Coposu

Lizica Papastere Bopsi Samueli

Lenuta Constantin Madi Cancicov

Lenuta Stan Maria Golescu

Frau Priorin Mama Marioara Samoila

Niculina Mihalache D-na Berta

si multe altele.



Va cautam pe toate, pe drumul amintirilor si va regasim in gand si in suflet, unde am vrea sa va purtam cu noi mereu.

Ne gandim la toti cei care au platit pentru tara si care nu au vazut ziua cand duhul libertatii intretinut prin suferintele lor, s-a intrupat in copiii si tinerii, care cu piepturile goale si cu flori in mana, au infruntat tancurile si mitralierele, spaland cu sangele lor povara multor ani de servitudine.

Harul si indurarile Domnului sa odihneasca si sa mangaie sufletele voastre, transformand suferintele pe care le-ati infruntat, in cununi de pace si lumina.

Iar din sacrificii, din suferintele si din lacrimile care au curs, sa rasara pe pamantul Romaniei Mari florile curate ale cinstei, daruirii si iubirii de tara.