Paul Purea

8 februarie

POLITICA ROMANEASCA - INTRE INFANTILISM SI PARANOIA

…in spirit de pamflet .

S-a vorbit în ultima vreme , şi se vorbeşte încă de acel Pact de Coabitare , între Instituţia Prezidenţială şi cea Guvernamentală .
În primul rând trebuie spus că existenţa unei asemenea “înţelegeri scrise” este o mare ruşine pentru România şi poporul nostru ; de altfel pentru orice ţară în care ar fiinţa un asemenea acord . O atitudine de infantilism politic ; o atitudine “de grădiniţă “ . Într-o ţară care se vrea respectată n-are ce căuta un asemenea “pact” .
Este nevoie oare de asemenea meschinării publice ( făcute cunoscut inclusiv Europei ) , sau este nevoie de maturitate politică ? Este nevoie de seriozitate şi simţ responsabil , sau de certuri aşa zise “pe ciolan şi putere” (inclusiv pe Justiţie ) care nu fac altceva decât să menţină instabilitate pentru ziua de azi şi incertitudine pentru ziua de mâine ?
În loc ca fiecare să-şi vadă de “compartimentul “ lui şi să se apuce serios de treabă , ei se ceartă - vorba românească - precum “la uşa cortului “. Este tot un rezultat derivând din neputinţa şi impotenţa clasei politice actuale de a rezolva adevăratele probleme ale ţării . Sunt toţi preocupaţi de nimicuri , de matrapazlâcuri , de putere , nu de problemele serioase ale naţiunii , ale poporului . Este uşor de perceput şi catalogat asemenea gesturi de “nimicnicie “, cu care populaţia ţării este “îndopată “ zi şi noapte .
Sigur , este mult mai uşor să emiţi “vâltori verbale “ în microfoane , decât să te aşezi la masă şi să-ţi stâlceşti creierul în găsirea de căi şi soluţii de a scoate ţara din criză .Practic din mizerie.
Nu vi se pare cumva că politicienii noştri responsabili s-au transformat în personaje de telenovele ? Că suferă toţi de un acelaşi sindrom de dependenţa faţă de “micile ecrane “ similar cu cel al alcoolicilor ( faţă de pahar ) şi al drogaţilor ( faţă de “stupefiante “ ) ? Că sunt “bolnavi “ ?
Ştiaţi că un premier din West , apare în direct pe “sticla” televiziunilor , doar de câteva ori pe an ? Atunci când are lucruri importante ( foarte importante ) de transmis naţiunii ? O spun , fiindcă prea mult ne plac , nouă românilor , - repet - comparaţiile cu exteriorul . Mai ales cu Occidentul .
Dar ai noştri ? Ce se întâmplă cu „vedetele noastre politice „ ? Premierul nostru , Preşedintele nostru , Miniştrii noştri , de câte ori sunt văzuţi pe zi în faţa microfoanelor şi a camerelor de luat vederi ? Este greu de răspuns ; şi mai greu de numărat …Oricum , important este un lucru : ţara nu se guverneaza de pe micul ecran !

Aproape un an de zile s-a discutat , şi s-a şi acţionat , despre , şi înspre , demiterea Preşedintelui . De parcă soarta ţării depinde în exclusivitate de această demitere .
Haideţi să gândim puţin corect şi cinstit . Să presupunem că Băsescu era , sau este demis . Crede cineva , este convins , că soarta şi traiul cetăţeanului de rând din România va fi altul ? Unul mai bun ? Că astfel se rezolvă problemele ţării ? Este o mare naivitate să se creadă aşa ceva . Un cetăţean raţional este convins chiar de contrariu . Dacă n-ar mai exista nici acest Băsescu (aşa rău cum este el !) , ar mai exista un singur strop de opoziţie ? De cât de cât , - abia vizibilă chiar - posibilitatea unui echilibru în menţinerea statului de drept ? ( Fac o declaratie foarte importanta : nu numai ca nu sunt nici macar un mic “simpatizant “ al dlui T.Basescu , dar il pun mereu , si chiar la loc de frunte , in “trocul politicii romanesti “de dupa ’90 - cu nici macar un singur merit inaintea celorlalti ).
Problema se mai pune şi pe alt plan : nu cumva comuniştii au fost obişnuiţi din totdeauna să nu aibă opoziţie ? Să aibă putere absolută ? Să elimine orice tentativă “adversă “, de control şi supraveghere ? Eu cred că da !
( Tendinţa principală este ca PSD-ul sa ajungă la 80-85 % în preferinţele electoratului – exact aşa cum a fost pe vremea lui Iliescu . Celelalte 15-20% să existe doar ca „figuraţie „ , ca motiv de a arunca în ochii străinătăţii „pleava „ simulatiei ca în România există pluripartidism, practic opoziţie – şi prin aceasta , democraţie !).
Din toată tevatura care a avut loc în vara anului 2012 , s-a mai desprins un aspect , groaznic de grav : cel al unei boli psihice manifeste , descoperită la mulţi dintre aşa-zişii politicieni români . Şi ca să nu fiu eu cel care nominalizează persoane , vă enumer doar simptomele , caracteristicile unei maladii foarte grave , PARANOIA .
Este o suferinţă psihică destul de cunoscută de către specialişti ; rămânând , cel mai adesea , ascunsă ochiului cetăţeanului de rând . Dacă se ştie despre ce este vorba insă , care sunt simptomele ei , diagnosticul este totuşi uşor de stabilit – inclusiv de către nespecialişti . Aşa că , după enumerarea “semnelor “ las pe fiecare cititor să pună diagnosticul exact . Să depisteze persoanele bolnave din politica românească .
Paranoia ( “ minte pe alături “ ) – egocentrism , supraaprecierea propriei persoane , “narcisism “, neîncredere în cei din jur , jignirea lor , falsitate profundă a judecăţii . Pentru cei care îi ascultă , judecata paranoicilor pare relativ logică , cu toate că este o interpretare eronată a unor evenimente reale ; susţinerea argumentelor este de fiecare dată , cu intervenţia “în scenă “ a participării afective , pornind de la evenimente conflictuale deci, existente . Bolnavul este vehement , sau din contră , liniştit în expunerea argumentelor . Depinde de reacţia, de acceptul sau nu , al celor din jur . Paranoicul are în permanenţă nevoie de aprobarea şi susţinerea celorlalţi ; a ideilor expuse în care el crede cu adevărat . În fapt , paranoicii trăiesc într-un delir psihic permanent ; bolnavul putând rămâne multă vreme pentru oamenii cu care el intră în contact direct , un individ normal . Paranoicii luptă continuu ( venind cu argumente şi documente – interpretate de ei ca fiind corecte, care în realitate sunt false ; cred cu adevărat în “înscrisuri tălmăcite “ !) – totul intreprins întru traducerea în realitate a delirului lor . Pentru acest lucru fac orice . Lucru cel mai grav , datorită expunerii destul de logic a argumentelor , mulţi indivizi din preajma percep mesajul şi încep să creadă ei înşişi în corectitudinea faptelor expuse de bolnavul paranoic . Când un paranoia începe să delireze , nu mai are linişte decât atunci când îşi vede delirul transformat în realitate . Ba şi atunci , vrea să continuie .
Paranoicul crede că doar el are dreptate şi nimeni altul. Dacă un asemenea bolnav a început un conflict , o ceartă cu cineva , devine atât de consecvent în urmărirea delirului său , încât poate ajunge până la crimă . În general este bine ca paranoicii să fie evitaţi . De un adevărat paranoic , atunci când a pus ochii pe tine , nu mai scapi niciodată !
Să ne întoarcem acum la ceea ce s-a întâmplat , si se intampla ( spre exemplu , cu suspendarea şi dorinţa de demitere a lui Băsescu , dar mai ales cu certurile interminabile, etc ) din manifestarea zilnica “ de atitudine “ a multor politicieni romani . Pentru o buna parte dintre ei ( care cu adevărat sunt paranoici ) această tevatură – si multe altele de “satra “- nu s-a încheiat nici după trecerea unui an si jumatate . Ei încă îşi urmăresc delirul . Trecând foarte mulţi dintre aceşti bolnavi de la delirul halucinatoriu la obsesia delirantă . Aceasta , mult mai periculoasă decât prima fază . Şi…mai grav este faptul, că , până la schizofrenia paranoida – „nebunia fără de întoarcere“ - nu mai este decât un pas ! Oare câţi dintre politicienii români , nu l-au făcut deja ?