Coja Ion a distribuit un link.
acum aproximativ o oră
Un evreu despre „pogromul” din ianuarie 1941
Majoritatea marturiilor lui Marcel Iancu despre ultimii sai ani in Romania, au vazut lumina tiparului in Israel. Multumita fiicei sale, doamna Dadi Janco, am ajuns in posesia unui manuscris, din care numai o mica parte a fost tradusa in ebraica si engleza si tiparita in cadrul expozitiei On the Edge (Kav Haketz, Pe muchie) organizata de muzeul Janco-Dada in 1990, sase ani dupa incetarea din viata a artistului, prezentind 80 de desene, avind ca subiect Pogromul de la Bucuresti si Holocaustul.
In ciuda cautarilor in arhive, nu am reusit sa gasesc vreo indicatie ca acest document a fost redat in intregime. Desi il am de circa doi ani, iar doamna Dadi Janco m-a asigurat ca nu a fost preluat de nicio publicatie, nu l-am scos la iveala, deoarece, dintre cele 12 pagini ale copiei xeroxate pe care o am la indemina, lipseste pagina 10, iar unele cuvinte sint greu de descifrat sau sterse. Si totusi, am hotarit sa public acum acest document, in ciuda dificultatilor de descifrare, pentru ca am remarcat, in presa de limba romana, din Bucuresti sau de pe alte meleaguri, o tendinta de reabilitare a miscarii criminale legionare, uneori o prezentare aproape nostalgica a liderilor asasinilor legionari si o toleranta care cauta justificari artificiale masacrelor cumplite.
Din spusele doamnei Dadi Janco, tatal sau a simtit un impuls dureros de a pune pe hirtie amintirea tregicelor evenimente. Nu stiu cind a scris Marcel Iancu aceste rinduri, la putin timp dupa ianuarie 41, sau la mare distanta, in perspectiva timpului. Pogromul din Bucuresti nu era primul, fusese anticipat de Pogromul din Dorohoi, despre care, fara indoiala, Marcel Iancu stia (parte din familia sa fiind originara din Dorohoi). Va fi urmat de Pogromul din Iasi (27-29 iunie 1941), si de deportarea si asasinarea evreilor in Transnistria, din ordinul Maresalului Antonescu.
Marcel Iancu
Pogromul din Romania sau seria masacrelor in masse
Cu toate ca de mai multe saptamani nu contenisera deloc sub toate pretextele din lume “cercetarile” si anchetele in locuintele evreilor instariti, care se terminau intotdeauna cu schingiuiri, pradaciuni, preturi grase de rascumparare, cu care sefii cuiburilor legionare isi intocmisera in graba confortul necesar oricarui politician, incepand dela mobilier si casa cu bae, pana la limusina confiscata pentru o batae sau doua.
Cu toate ca de luni de zile generalul revoltat de faradelegile legionarilor sai promisese oficial ca nesiguranta caminului si libertatea cetateanului nu va mai fi turburata, hoardele politiei sociale a comisarului Stanga din prefectura orasului, intocmisera listele cetatenilor evrei in afara de lege care trebuiau “cercetati”.
Iar in ultimul timp parola de lupta contra”dusmanului” intern a fost judeo-masoneria care trebuia distrusa, leitmotivul care a adus in laba salbaticilor din legiune noi surse de venituri si sange.
In plina desfasurare a activitatii productive, legionarii au fost insa intrerupti in zelul lor “nationalist”, caci generalul Antonescu descoperise complotul organizat de generalul Petrovicescu, impreuna cu seful Horia Sima contra statului si vietii insasi a Conducatorului Statului.
In dimineata zilei de 21 Ianuarie, dupa ce generalul convocase la presedentie pe toti prefectii legionari din tara, numind provizoriu in loc sefi militari din garnizoane, pentru a nu avea vre-o surpriza, a dat ordinul sa fie ocupate de armata toate institutiile de stat, ministere, tribunal, posta, radio, telefoanele, si apoi dand ordin de asediere a tuturor punctelor de rezistenta a rebelilor condusi de Horia Sima.
In timp ce legionarii inarmati pana in dinti se baricadasera cu tancuri, tunuri mici si mitraliere in palatul corpului gardienilor din sos.Bonaparte (600 de barbati), in prefectura politiei (400 oameni) la sediul din str (…), si alte cuiburi de unde trebuia sa porneasca lupta, s’au vazut ministrii ca Radu Gyr, care indemnau tineretul legionar la moarte pentru a ocupa telefoanele, si altii cari conducand baricade in oras, dupa ce oprisera intreaga circulatie a tramvaelor, taxiuri, varsand benzina, ordonand lupta pe strazi.
In tot acest timp se continua cu furie “ridicarea evreilor” de pe strazi, fara distinctie de varsta sau avut, fara alegerea locului unde sa fie anchetati sau schingiuiti ca ostateci, sau ca ultima prada a legiunei.
Cu toate ca la inceput soldatii aveau ordin sa nu traga in legionari, la impuscaturile acestora si la acte de barbarie ca aprinderea unor soldati, dupa ce au fost stropiti cu gaz, raspunsul armatei a fost drastic si hotarator. Cu toate ca legionarii incercasera sa intimideze armata impingand cu forta in primele randuri la atac pe fetele legionare si tineretul cel mai fraged, armata a tras orbeste si tacanitul mitralierelor, ca si bubuitul tunurilor, s’a auzit fara intrerupere din dupa amiaza zilei de 21 pana in 23 Ianuarie, inclusiv cand aceasta rebeliune a avortat rusinos pentru legiune.
Au cazut in aceasta lupta fracticida sute de legionari, fete tinere neinarmate, copii nestiutori, alaturi de muncitori si studenti care credeau ca lupta pentru o cauza mai buna, pe cand sefii lor lasi si fara constiinta si talhari au reusit, parte sa se ascunda, parte sa isi procure pasapoarte diplomatice, cu cari au parasit in graba tara.
Au cazut in aceasta lupta pentru apararea tarii si sute de soldati, pentru ca au sovait sa traga in cetele de instrainati si rebeli salbatici care se organizasera si inarmasera militareste.
In tot timpul acestei lupte functiona pogromul, secerand sute si sute de nevinovati cari nu au cerut nici puterea si nu erau nici inarmati pentru aparare. A cazut floarea populatiei evreesti, decimata cu bestialitate si cruzimea celor mai intunecate timpuri ale istoriei.
Nota redacției: Aproape nimic din ce spune Marcel Iancu nu este confirmat de ce știm sigur despre acele zile. Textul nu a fost publicat de Marcel Iancu niciodată, deși a trăit până în 1984. Și nici nu a lăsat „cu limbă de moarte” să se publice aiurelile sale despre ianuarie 1941. Știa bine ce valoare au și le-a lăsat literă moartă., netipărite, deși nimic nu l-a împiedicat să le tipărească. Nimic în afară de propria conștiință. Căci nu i-a lipsit cu totul!
Texte asemănătoare, cu exagerări și invenții, au mai scris și alți evrei, printre ei și Baranga. Textul scris de Baranga dădea și un nume de român „torționar”, complet nevinovat, care a avut apoi mult de tras. Când a aflat Baranga ce consecințe a provocat textul său iresponsabil, s-a căit amarnic, dar prea târziu! Bietul român a plătit cu viața elanul retoric al dramaturgului de două parale! În orice caz, Baranga nu a mai reeditat niciodată prostiile scrise despre ianuarie 1941. La fel nici Marcel Iancu nu s-a gândit să publice textul de mai sus. Text scris în febra acelor zile, cu exagerări penibile! L-a publicat fie-sa, cu o motivație strict personală! Probabil stîrnită de activiștii minciunii, ai dezinformării.
Publicăm acest text deoarece ni l-a trimis un cititor, ca fiind altera pars a disputei! Fie… Rușinea scrierii și tipăririi acestui text nu ne atinge!
http://ioncoja.ro/holocaust-in-roman...ianuarie-1941/
Un evreu despre „pogromul” din ianuarie 1941 - Ion Coja
ioncoja.ro
Majoritatea marturiilor lui Marcel Iancu despre ultimii sai ani in Romania, au vazut lumina tiparului in Israel. Multumita fiicei sale, doamna Dadi Janco, am ajuns in posesia unui manuscris, din care numai o mica parte a fost tradusa in ebraica si engleza si tiparita in cadrul expozitiei On the Edge...
5Îmi place · · Distribuie
Marcaje