Mic portret robot al persoanei manipulate

[Adrian Pop]

Mic portret robot al persoanei manipulate

De Horia Grancea la 5 august 2013 la 17:30
Persoana manipulată se recunoaște ușor:
- vorbește folosind replici ale postului tv favorit atât când afirmă ceva,
cât și atunci când combate ceva.
- este convinsa ca binele dreptatea și adevarul sunt exclusiv de partea liderului,
sau a partidului favorit.
- este convinsă că toți ceilalți, cu alte opinii politice, sau chiar fără opinii clare
sunt dușmani ai ţării și chiar dușmanii lor personali.
- când întâlnește o altă persoană, mai mult sau mai puţin cunoscută
imediat îi testează opiniile politice
- dacă acestea sunt diferite, mai întâi încearcă după măsura puterilor
sa aducă interlocutorul pe calea cea bună
- dacă vede ca acesta are argumente și îi demontează tentativa de propaganda,
invariabil dă replica... "da' lasă că nici ai voștri nu sunt mai grozavi"
chiar dacă interlocutorul nu are un " ai voștri " clar definit...
persoana manipulată nu poate concepe așa ceva.
- nu poate concepe că există oameni cu idei proprii, inițiative proprii,
care nu aderă cu fanatism la un partid sau altul ci eventual cu moderație
sau, eventual, după cum o impune interesul țării în momentul votului.

Dacă întâlniți o persoană manipulată procedați cu calm și toleranță maximă:
- nu îi jigniți liderul sau partidul favorit, o va lua
ca pe o jignire personală și va riposta violent.
- la tentativele de propagandă încercați să nu răspundeți
cu fraze tip din sfera opoziției.
- nu căutați nici să lăudați o tabăra adversă.
- încercați doar să formulați întrebări noi, originale,
care să îl facă să observe unele fisuri între raționamentele induse
de propagandă și lozinci, și realitatea imediată.
- nu așteptați răspuns la întrebări și mai ales
- nu vă faceți iluzii că îl veți putea trezi pe loc din manipulare.
- raționamentele induse prin manipulare devin raționamente proprii,
devin parte din ființa persoanei, a-i cere cuiva să renunțe la ele ar fi ca și cum
i-ai cere să își schimbe brusc identitatea și numele, să devină alt om.

Trezirea din manipulare se face pe cont propriu și deobicei în urma unor dezamăgiri politice, cel trezit astfel, devine scârbit de politică, demoralizat, dezinteresat, nu mai votează în veci ...
fără să își dea seama că și acest tip de comportament
este tot produsul unei inteligente manipulări
"ori ești cu noi, ori nu mai ești cu nimeni".

P.S. Persoana manipulată crede cu tărie ca făcând de bună voie propagandă
pentru un partid și un candidat, dar mai ales denigrând prin orice mijloace alte
partide și alți candidați face un act patriotic, face ceva bun și util pentru țară.

[Adrian Pop]

http://stareanatiunii.com/zece-strat...anipulare.html
manipularea si manipulatorul de lânga noi: http://www.youtube.com/watch?v=8-yqt_bElwQ#t=54
Zece strategii de manipulare a poporului nostru:
1. A distrage în permanenţă atenţia publicului,
- departe de adevăratele probleme sociale, captivată de subiecte fără importanţă adevarată. A ţine mereu publicul ocupat, ocupat, ocupat, fără nici “un timp pentru gândire“, scrie Chomsky.
2. A cauza probleme şi apoi, a oferi soluţii
Aceasta metodă se mai numeşte şi ” problema – reacţie – soluţie”. La început, se creeaza problema, sau “situaţia”, prevăzută pentru a suscita o anume reacţie a publicului, pentru ca tocmai acesta să ceară măsurile mai dinainte stabilite pentru a fi acceptate. De exemplu: dezvoltarea intenţionată a violentei urbane sau organizarea de atentate sângeroase, pretinse antisemite, pentru ca publicul să ceara legi represive, în detrimentrul libertăţii.
3. Strategia “în degradeu”
Pentru ca publicul să accepte o măsură inacceptabilă, este de ajuns să fie aplicată în mod progresiv, în “degradeu”, pe o durată de zece ani.In acest fel, au fost impuse condiţii sociale şi economice absolut noi din 1980 pâna în 1990. Somaj masiv, imigraţie – invazie, precaritate, flexibilitate, delocalizări, salarii care nu mai asigură un venit decent, iata schimbările care ar fi provocat o revoluţie dacă ar fi fost aplicate în mod brutal.
4. Strategia acţiunii cu date diferite
O altă manieră de a obliga publicul să accepte o hotărâre nepopulară este de a o prezenta ca “dureroasă, dar necesară”, obţinând acordul publicului în prezent, pentru aplicarea în viitor. Este mult mai uşoară acceptarea unui sacrificiu viitor decât al unuia apropiat. In primul rând, pentru că efortul nu trebuie făcut imediat, apoi, pentru că publicul are mereu tendinţa de a nădăjdui “totul va merge mai bine mâine” şi că sacrificiul cerut va putea fi evitat. In fine, această manieră lasă publicului timp pentru a se obişnui cu ideea schimbării, pe care o va accepta cu resemnare la momentul venit. Exemplu recent: trecerea la Euro şi pierderea suveranităţii monetare şi economice, acceptate de ţările europene între 1992 – 1995 şi aplicate în 2002.
5. A se adresa publicului ca unor copii mici
Cea mai mare parte a publicităţilor destinate marelui public folosesc discursuri, argumente, personaje şi un ton absolut copilăreşti, aproape debile, ca şi cum spectatorul ar fi un copil mic sau un handicapat mental. De ce oare ? “de 12 ani.” Dacă ne adresăm unei persoane ca şi cum ar avea 12 ani, atunci aceasta, prin sugestibilitate şi cu o oarecare probabilitate, va avea un răspuns sau o reacţie tot atât de lipsita de simţ critic ca a unui copil de 12 ani, analizează Chomsky.
6. A face apel mai mult la partea emoţională decât la gândire
Este o tehnică clasică pentru a opri analiza raţionala şi, deci, simţul critic al oamenilor. In plus, folosirea emoţionalului deschide accesul la subconştient, pentru implantarea unor anumite idei, dorinţe, spaime, pulsiuni sau comportamente.
7. Menţinerea poporului în neştiinţă şi prostie
A face în aşa fel ca poporul să nu înţeleagă tehnologiile şi metodele folosite pentru controlarea şi robirea lui. Calitatea educaţiei dată claselor inferioare trebuie să fie cât mai slabă, încât prăpastia de neştiinţă, care separă clasele de jos de cele de sus să fie şi să rămână de neînţeles de cele dintâi.
8. A încuraja publicul să se complacă în mediocritate
A încuraja publicul să creada că e “bine” să fii prost, vulgar şi incult. A-l îndopa cu seriale americane şi emisiuni de tele-realitate, nişte dobitocenii monstruoase.
9. A înlocui revolta cu învinovăţirea
A face omul să creadă că numai el singur este vinovat de propria-i nenorocire, din cauza unei inteligenţe insuficiente sau a capacităţilor şi eforturilor necorespunzatoare. Astfel, în loc să se ridice împotriva sistemului, individul se subestimează şi se învinovăţeşte, ceea ce crează o stare depresivă, având ca efect abţinerea de la acţiune. Åži, fără acţiune, nu există revoluţie !
10. A cunoaşte oamenii mai bine decât se cunosc ei înşişi
In ultimii 50 de ani, progresele fulgerătoare ale ştiinţei au săpat o prăpastie crescândă între cunoştinţele publicului şi acelea deţinute şi folosite de elitele conducătoare. Mulţumită biologiei, neurobiologiei şi psihologiei aplicate, “sistemul” a ajuns la cunoaşterea avansată a făpturii omeneşti, fizic şi psihic. Sistemul cunoaşte individul mediu mai bine decât el însuşi Aceasta înseamnă că, în majoritea cazurilor, sistemul deţine un control mai mare şi o putere mai importantă asupra oamenilor decât ei înşişi.