BIOPSIHOTRONICA
Dedic acest blog celor care au inteles ca fiinta umana este o structura complexa formatata din trei structuri congruente: trup fizic, trup sufletesc si trup spiritual si care vor a cunoaste cu mult mai mult despre aceasta fiintare.
duminică, 22 decembrie 2013
"Perceptia extrasenzoriala nu este in nici un caz o chestiune de credinta. In acest domeniu are loc o buna parte din activitatea propriu-zis stiintifica. In ultimii treizeci de ani, s-a demonstrat ca avem de-a face aici cu probabilitati cuantice si ca acestea s-au dovedit a fi dincolo de orice hazard statistic". Edgar D. Mitchell, astronaut, 1971Biopsihotronica cuprinde atat efectele biopsihocinetice, cat si intregul spectru al perceptiei "extrasenzoriale", precum telepatia, teleperceptia, precognitia, retrocognitia, experientele extracorporale, miscarile psihice de obiecte, efectele de indoire, teleportarile, aportarile, penetratiile, materializarile, levitatiile, fenomenele psihotrope etc. In fizica, particulele sau stariloe virtuale sunt cele incompatibile cu legea conservarii energiei si care, deci, nu pot exista decat in afara universului nostru spatio-temporal. De aceea, Thomas E, Bearden fost ofiter de informatii, tactician si specialist in sistemele de aparare antiaeriana, le localizeaza si fizic intr-un "spatiu multidimensional, la distanta de *trei rotatii* de starea materialitatii noastre" - sau altfel spus , intr-o dimensionalitate mai inalta. In consecinta, el defineste psihotronica drept "gestionarea tehnica a starii virtuale". Potrivit conceptiei sale, nu numai campurile "nefizice", adica acelea ale constiintei, domina campul psihotronic - sau campul PSI, in legaturile care se stabilesc cu tipurile de camp cunoscute noua (electric, magnetic, gravitational si de alta natura). El considera ca a indentificat, dee asemenea, raportuei concrete spatio-temporale intre fiintele vii, Pamant si Cosmos, idee in sustinerea careia face ape la cele mai noi descoperiri ale stiintelor care se ocupa de lumea fizica. Activitatile biopsihotronice ar provoca, in principiu, anumite "reactii specifice suprafetelor de granita", reactii ce ar avea loc intre termenii cuplului spirit-constiinta pe de o parte, si obiuectele materiale, fizic reale, pe de alta parte. In cursul activitatilor paranormel/biopsihotronice, sunt aduse in rezonanta sisteme de diferite grade de materialitate, pentru a aduna energia biopsihotronica (a se citi: bioenergia) necesara transformarii nematerialului in material, in asa fel, incat, la atingerea unei valori liminare, aceasta energie sa fie folosita pentru proiectarea "obiectelor mentale" in realitatea noastra fizica. In acest fel, niste lucruri nemateriale, gandite, deci "subiective", pot fi obiectivate, adica pot deveni materiale si vizibile.
John Hasted, profesor de fizica experimentala la Colegiul Birkbeck al Universitatii din Londra, care s-a ocupat multi ani cu studiul fenomenelor psihocinetice (mai ales al fenomenelor de indoire) si al cauzelor lor, este de parere ca si "nematerialul" (de exemplu un obiect mental) poate fi crcetat prin metode stiintifice, intrucat el contine cel putin o componenta fizica, fiind transportat in structura creierului pe purtatoare electromagnetice.
Ce este conştiinţa: Conştiinţa reprezintă informaţia definită de mentalul colectiv în universul implicit sau înfăşurat aflat dincolo de lumea noastră spaţio-temporală, aşa cum a fost el postula de fizicianul DavidJoseph Bohm. Frecvenţa conştiinţei se află în plaja de frecvenţă de 425 – 450 Mhz., al câmpului morfic emis prin epifiză ca antenă centrală şi prin fiecare nucleu aflat în procesul de radiaţie mitogenetică a nucleului, respectiv prin emisia de biofotoni ca purtători de informaţie.
Atacul biopsihotronic: Se efectuează prin armele microleptice, cronale, microunde sau prin tehnici radionice. Se pot transmite în matricea energetică a unei ţinte prin telepatie comenzi de suicid, afecţiuni ale organelor, sau boli mortale. Toate aceste semnale se transmit prin biofotoni în frecvenţă UV, deci energie electromagnetică de înaltă frecvenţă prin purtătoarele câmpurilor de torsiune.
Cel mai insidios mod de atac biopsihotronic este cel iniţiat pe matricea energetică:
- se utilizează tehnicile psihometrice, şi radionice;
- se exemplifică atacul prin fotogramă şi sugestiile telepatice şi telehipnotice Vezi: Florian Anghelesu, Florin Ierbaşu, Cristian Panait.
Ce este convingerea totală şi care este rolul ei: EMPATIA, utilizandu-se ca tehnica de relatie, telehipnoza.
CÂMPURILE DE TORSIUNE – CĂRĂMIZILE LA BAZA LUMII
Teoria vidului fizic a fost cea care a precedat teoria interacţiunilor de torsiune. La vremea sa, Newton a folosit termenul de eter definindu-l ca un mediu elastic în care acţionează forţele de atracţie dintre corpuri.
În anticele "Vede" (din anul 4000 î.e.n.) se vorbea despre existenţa unei paramaterii primare din care se naşte totul şi în care se întoarce totul. Putem sesiza o corespondenţă între aceste concepte.
Proprietăţile mediului de vacuum determină o autocompensarea acestuia, el fiind închis. Acest mediu nu poate fi observat întrucât suma sarcinilor pozitive este egală cu suma celor negative, iar rotaţiei de stânga a elementelor îi corespunde una de dreapta, iar masa lor în stare de repaos este egală cu zero.
Acest fenomen nu se manifestă prin prisma unui observator al materiei fizice. Totuşi acest mediu are o densitate extraordinară, aceasta fiind de ordinul a 1095. Cercetările asupra vacuumului au arătat că în interiorul acestuia decurg procese de autocreaţie a materiei. Aceste procese, cum ar fi că „ de nicăieri” apar electronii şi pozitronii, nu pot fi explicate de fizica clasică, doarece acesteia îi este dificil conceptul de Potenţial şi Dinamică. Tot ce se află în Potenţial „trece” concomitent şi în Dinamică.
Aceste particule ale substanţei există pentru foarte scurt timp, se unesc şi dispar în acelaşi punct al mediului unde au apărut. Această apariţie şi dispariţie a materiei ne dă dreptul să spunem că un asemenea mediu există, acestea fiind tocmai interacţiunile despre care se spunea în "Vede”.
Vacuumul sau Potenţialul, este acel mediu primar din care se naşte totul şi în care se întoarce totul. „Anume vacuumul reprezintă acel mediu primar care nu conţine substanţă proprie”. Acesta este o materie care nu are greutate în stare de repaos. Acesta este în fond Spiritul, sau Informaţia.
În lucrările teoreticianului rus Ghenadiy Şipov a fost arătat un sistem de 3 ecuaţii prin care, ca şi în teoria lui Newton, se poate descrie exact orice mişcare din punct de vedere analitic.
Proprietăţile câmpurilor de torsiune.
oSe formează în jurul unui obiect în rotaţie şi reprezintă totalitatea microturbionului spaţiului. Întrucât substanţa constă din atomi şi molecule, iar atomii şi moleculele au propriul lor spin, în momentul rotirii, substanţa are întotdeauna rotaţie torsionica (RT).
oProprietăţile magnetului. Sarcinile de torsiune de acelaşi sens (cel al direcţiei de rotire) se atrag, de sensuri opuse - se resping.Un grop (săculeţ) cu greutate în mişcarea de rotaţie are de asemenea RT. Există RT statică şi unduitoare. Poate apărea datorită unei anumite geometrii a spaţiului. O altă sursă de RT este reprezentată de câmpurile electromagnetice.Legătura cu vacuumul. Componenta vidului - fotonul, conţine două pachete inelare care se rotesc în direcţii opuse (spinul stâng şi cel drept). Iniţial aceştia se compensează şi momentul total al mişcării de rotaţie este egal cu zero, din această cauză vacuumul nu se manifestă nicicum. Mediul de răspândire a sarcinilor de torsiune este vidul fizic.
oProprietăţile memoriei. Obiectul creează în spaţiu (în vacuum) o polarizare spinală stabilă care rămâne în spaţiu şi după eliminarea obiectului propriu-zis.
oViteza de răspândire este practic de ordinul clipei, din orice punct al Universului până în orice punct al acestuia.
oAcest câmp are proprietăţi de natură informaţională, el nu transmite energie, ci informaţie. Câmpurile de torsiune sunt baza Câmpului Informaţional al Universului.
oEnergia, ca şi consecinţă secundară a modificărilor câmpului de torsiune. Modificările de la nivelul câmpurilor de torsiune sunt însoţite de modificarea caracteristicilor fizice ale substanţei, de degajarea energiei.
oRăspândirea prin intermediul mediului fizic. Întrucât RT nu suferă pierderi energetice, ea nu scade la trecerea prin diferite medii fizice.
oOmul poate să perceapă şi să transforme câmpurile de torsiune. Gândul este de natură torsionară.
oCâmpurile de torsiune nu sunt limitate în timp. Semnalele torsionare de la un obiect pot fi recepţionate în trecutul, prezentul şi viitorul obiectului.
oCâmpurile de torsiune se află la bază creării lumii.
Câmpurile de torsiune prin prisma biofizicii.
Când H. Herz cu o sută de ani în urmă a obţinut experimental unde electromagnetice artificiale, aceasta a constituit o revelaţie nu numai pentru ştiinţă şi tehnică, ci a dat naştere unei situaţii principial noi în mediul înconjurător al Pământului.
Drept mărturie stau descoperirile contemporane şi tehnologiile din domeniul câmpurilor fizice fine, care ne permit să privim cu alţi ochi lucrurile care sunt foarte obişnuite şi comune pentru noi, s-ar părea.
Astfel, cercetările efectuate în SUA şi Suedia au scos la iveală faptul că câmpurile electromagnetice create de sistemele electronice, care sunt de sute de ori mai slabe decât câmpul natural al Pământului, prezintă pericol pentru sănătate. (Intensitatea câmpului electrostatic în zona monitorului constituie 1-10 W/m, (waţi pe metru) inducţia magnetică este de 0,1-10 mGs, (se citeşte microgauşi) ceea ce e cu mult mai puţin decât fonul natural al Pământului (care e de 140 W/m şi respectiv de circa 400 mGs).
Printre altele, radiaţiile electromagnetice din zonele din apropierea televizoarelor, a radiotelefoanelor şi a altor aparate electrocasnice au aceleaşi valori).
Aceste descoperiri ne permit să înţelegem mai bine natura lumii înconjurătoare şi în particular vom discuta despre interacţiunea dintre fluctuaţiile electromagnetice ale diferitelor aparate şi structura omului.
Structura omului, din punct de vedere biologic, reprezintă totalitatea nenumăratelor contururi de fluctuaţie. Inima, plămânii, stomacul etc. Şi toate organele interne funcţionează pe propriile lor frecvenţe. (În total au fost descoperite în organismul uman circa 300 de ritmuri zilnice. A se corela cu cele 300 de suflete de care vorbeam cu altă ocazie ).
Pornind de la această premiză putem spune că procesele de fluctuaţie, din care fac parte şi radiaţiile magnetice şi electromagnetice, constituie şi stau la baza lumii noastre.
Ce spun însă fizicienii despre acest lucru? În prezent în prim-planul ştiinţei actuale stau teoriile particulelor elementare: („Teoria vacuumului fizic”, „Teoria câmpurilor de torsiune”, „Teoria microleptonică a câmpului", etc). Aceasta este teoria prin care savanţii încearcă să explice geneza tuturor lucrurilor din lume.
Ultima şi cea mai avansata realizare reprezinta formula „vidului fizic” care caracterizează şi descrie golul distorsionat şi spaţiul spiralat. Teoria examinată descrie naşterea din vacuum nu numai a particulelor elementare, ci şi a unor obiecte fizice mai complexe (teleportarea).
Ce explică teoria câmpurilor de torsiune?
Pornind de la ipotezele de bază ale acestei teorii putem spune că fiecărui parametru independent al particulelor elementare îi corespunde un câmp independent.
Analizând un parametru independent cum este spinul, echivalentul cuantic al momentului de rotaţie unghiular, „reiese” că spinul sau rotirea pe nivel macroscopic dă naştere unui câmp material propriu, care asigură interacţiunea dintre obiectele care au spin sau rotaţie.
Aceste cercetări ale câmpurilor de torsiune au fost motivate de nenumăratele fenomene observate de diverşi savanţi în urma unor experimente fizice, pe parcursul unui interval îndelungat de timp şi care nu se încadrau în legităţile cunoscute ale fizicii clasice, precum şi capacităţile fizice ale oamenilor care pot reproduce constant, după propria voinţă, abilităţi neobişnuite.
Câmpurile de torsiune nefiind nicidecum o abstracţie teoretică care explică aceste fenomene, existenţa lor a fost demonstrată experimental.
Există generatoare de câmpuri de torsiune, instalaţii electrice, folosirea cărora ne permite să modificăm proprietăţile obiectelor materiale, de exemplu ale lichidelor, metalelor şi aliajelor.
O direcţie de mare perspectivă a acestor tehnologii reprezintă căutarea minereurilor utile, etc. În afară de aceasta sunt elaborate mijloace de protecţie împotriva diverselor tipuri de radiaţii.
Explicând natura câmpurilor de torsiune, savanţii au ajuns la concluzia că în funcţie de direcţia de rotaţie există câmpuri de torsiune de dreapta şi de stânga.
Ei au mai demonstrat că câmpurile de dreapta sunt benefice pentru om, îmbunătăţesc fluiditatea tuturor mediilor, cresc conductibilitatea membranelor celulare, iar prin creşterea fluidităţii se reduce posibilitatea apariţiei cheagurilor de sânge, are loc o îmbunătăţire a proceselor metabolice, se ameliorează homeostaza generală a omului etc.
Mai mult decât atât, frecvenţele pot fi selectate astfel încât acestea să nu acţioneze asupra întregului organism, ci numai asupra unor organe separate, cu efecte terapeutice.
La rândul lor, câmpurile de stânga au o influenţă nocivă asupra omului. Ceea ce este interesant de fapt este că tocmai câmpurile de torsiune de stânga predomină dacă nu în toate, atunci în majoritatea aparatelor electronice.
Ultimele cercetări din domeniul vacuumului fizic şi al câmpurilor de torsiune au arătat că şi componenta de torsiune a câmpului electromagnetic are un efect negativ asupra organismului uman, ea reprezentând o superpoziţie foarte complexă a câmpurilor de torsiune de dreapta şi de stânga, care apar impulsiv atunci când funcţionează echipamentele electromagnetice.
Mai mult decât atât ea nu poate fi ecranată prin metode tradiţionale, întrucât această superpoziţie are o radiaţie mai complexă decât cea electromagnetică. Aceste componente au un efect extrem de negativ asupra structurii energetico-informaţionale a fiinţei umane.
În prezent a fost elaborată o întreagă direcţie in domeniul protecţiei şi neutralizarii a radiaţiilor electromagnetice.
Cum funcţionează protecţie torsionica tip Torser?
Echipamentul electronic, în momentul funcţionării, creează o superpoziţie foarte complexă de radiaţii electromagnetice care are o formă de răspândire spaţialo-dimensională. Pentru localizarea unei asemenea surse este necesară crearea unui contur de volum sau a unei reţele în jurul sursei.
Acest lucru se realizează prin amplasarea pe corpul sau în apropiere sursei a unor echipamente locale. Când acest echipament începe să interacţioneze, se formează o reţea de forma unei spirale care acoperă, ca un scut de forţă, sursa de iradiere negativă.
Complexul componentelor de iradiere negativă, nimerind în această reţea, îşi schimbă orientarea, supunându-se legilor sistemei de forţă de forma unei spirale tridimensionale sau reţelei.
Sistemul emiţătorului capătă o formă sferică care reorientează în cele din urmă totalitatea formelor de radiaţie (electromagnetice, de torsiune, microleptonice, etc.) care provin dintr-o sursă concretă de iradiere (a monitorului şi a microprocesorului, a televizorului, a radiotelefonului, etc.)
Mai mult de atât, la anumiţi parametri de setare a acestei reţele de protecţie este posibilă transformarea câmpului de torsiune de stânga în câmp de torsiune de dreapta. În acest fel are loc localizarea şi neutralizarea radiaţiei negative. După acest principiu funcţionează sisteme de protecţie energo-informaţională.
În afară de aceasta mai există o influenţă negativă care are un impact asupra structurii energo-informaţionale a omului, aşa-zisa psi-acţiune, mai exact câmpurile de psi-acţiune (deşi şi acelea sunt holograme a căror reţeaua poate fi calculatorul).
Aceasta este legată de supraexcitarea cu informaţie-energie negativă primită de la ecranele monitoarelor, televizoarelor într-un contur închis nemanifestat. Drept exemplu pot servi jocurile de calculator agresive.
La ora actuală, aceasta este practic singura protecţie bazată pe principiul funcţiei de reflexie dimensionale a numeroase câmpuri de forţă geometrice exploataţionale care creează un complex rezistent de eliberare a câmpului de efectele negative.
Obiectul cercetării - cooperarea dintre un grup de fizicieni şi Ministerul Apărării.
Era vorba despre crearea unei arme pe baza câmpurilor de torsiune. Au fost alocaţi bani din buget pentru acest program de cercetare:
oAcţiunea medico-biologică de la distanţă asupra trupelor şi a populaţiei prin intermediul iradiaţiilor torsionare.
oAcţiunea psiho-fizică de la distanţă asupra trupelor şi a populaţiei prin intermediul iradiaţiilor torsionare.
oProtecţia medico-biologică a armatei şi a populaţiei de efectele de torsiune.
Aceste radiaţii nu se diminuează la distanţă, cu ajutorul lor se poate transmite selectiv informaţia oricărei persoane sau acea persoană poate fi ucisă.
După părerea directorului Centrului Ştiinţific al Vidului Fizic din Rusia, academicianul RAEN G.Şipov, materia se naşte într-adevăr din nimic şi într-adevăr cu ajutorul informaţiei.
Numai informaţia există în câmpul de torsiune. Câmpul de torsiune al Universului trebuie să aibă neapărat o înrâurire şi asupra subconştientului colectiv, care determină în final procesele sociale şi transformările care au loc pe planeta noastră.
Istoria ştiinţei ne arată convingător că abordările vechi opun întotdeauna o rezistenţă disperată noilor teorii şi descoperiri. De exemplu H. Herz, creatorul generatorului fluctuaţiilor electromagnetice nega posibilitatea folosirii undelor electromagnetice pentru transmiterea informaţiei. N.Borr, propunând modelul cuantic al atomului se îndoia de posibilitatea dezagregării acestuia.
Din această cauză noi înţelegeam că rezistenţa din partea mediului academic vechi nu ne-ar fi permis să ne desfăşurăm activitatea, dacă am fi încercat să lucrăm în cadrul acestor instituţii şi, de aceea, am găsit căi ocolitoare.
În 1987 am reuşit, primind rezoluţia lui N. Rîjkov, să trecem la organizarea unei direcţii de cercetări speciale. Am început să experimentăm cu câmpul de torsiune generat de corpurile în rotaţie. Unitatea câmpului de torsiune – spinul, reprezintă moment de rotaţie. Am remarcat următoarele proprietăţi ale câmpului de torsiune:
onu este diminuat de distanţă şi mediu; se răspândeşte instantaneu în spaţiu;
oelementele omonime din câmpul de torsiune se atrag, cele opuse se resping;
ospinul influenţează alt spin;
ocâmpul are efectul de memorie spinală.
Dar cel mai important este faptul că câmpul de torsiune poate să acţioneze asupra obiectelor materiale fără schimb de energie!
Câmpurile de torsiune - sateliţii nemijlociţi ai radiaţiilor electromagnetice.
Câmpurile de torsiune (spinale, axiale, formale) reprezintă perturbări de vacuum. Toate corpurile materiale ale lumii vii cât şi a celei neînsufleţite pot genera aceste câmpuri. Însă în condiţii obişnuite aceste câmpuri sunt foarte slabe şi de aceea aproape că nu se manifestă.
Totuşi, cu ajutorul anumitor corpuri sau echipamente de o anumită formă geometrică, capabile să deformeze geometria plată a vacuumului fizic, pot fi generate câmpuri de torsiune de mare intensitate, care pot fi înregistrate cu ajutorul unor echipamente de laborator sau indicatori.
Lucrările savanţilor ruşi referitoare la utilizarea unor noi tipuri de energie sunt cele mai promiţătoare. Energia poate fi extrasă direct din spaţiu, iar rezervele acesteia sunt nelimitate. Nu mai e nevoie de staţii atomice, linii de transmisie electrică, petrol, gaz. Deja există echipamente termice a căror randament este de 150%.
Cum rămâne cu legea păstrării energiei?
Această lege este adevărată doar în anumite privinţe, de exemplu în cazul interacţiunii corpurilor materiale. Câmpurile de torsiune însă acţionează asupra obiectelor materiale fără transmitere de energie. Şi aceasta nu e ficţiune, este realitate.
Lumea energiei psihice a omenirii este bazată pe câmpurile de timp-spaţiu, pe care omul de ştiinţă le numeşte de torsiune. Aceste câmpuri păstrează informaţia despre lume, în ele se fixează gândurile fiecărui om.
Baza substanţei, pe care o numim de obicei sufletul omului, reprezintă tocmai aceste câmpuri de torsiune, care sunt unite după modelul reţelelor de calculatoare şi formează un Spaţiu Informaţional Comun (SIC), ceva de genul unei bănci cosmice de date. Centrul de conducere al SIC este Raţiunea Supremă, sau Dumnezeu.
Conform surselor religioase antice, civilizaţiile anterioare (atlanţii) erau conectaţi la această reţea. Copiii atlanţilor nu trebuiau, ca cei ai oamenilor, să înveţe să vorbească, să scrie, să citească. Odată apăruţi pe lume ei deţineau deja un set de cunoştinţe şi erau conectaţi la raţiunea Universului.
Cum susţinea filosoful Spinoza: „este posibil doar ceea ce se realizează şi se realizează doar ceea ce e posibil”, iar în Sfânta Scriptură scrie: „Nu există nimic tainic, ce nu ar putea fi aflat”.
Aceasta a făcut omul de ştiinţă rus G.Şipov. Teoria lui despre vacuumul fizic a condus la cea mai mare descoperire a secolului XX, câmpurile de torsiune - una din proprietăţile cărora reprezintă posibilitatea transmiterii instantanee a informaţiei fără pierderi de energie, indiferent de distanţă.
De asemenea, pe baza câmpurilor de torsiune au fost elaborate generatoarele de torsiune - cele mai eficiente sisteme de protecţie bioinformationala împotriva diferitelor tipuri de radiaţii.
Aprecierile analitice referitor la criza globala
Majoritatea aprecierilor analitice, fără îndoială, juste privind stadiul dezvoltării civilizaţiei de la sfârşitul secolului al XX-lea se rezumau la constatarea crizei globale tot mai accentuate a civilizaţiei. Dacă o astfel de criză globală ar fi apărut în istorie pentru prima dată, atunci, probabil, pentru omenire ar mai fi rămas o speranţă foarte slabă, sau speranţa că se va întâmpla o minune, sau că ne mai rămânea posibilitatea de a trăi doar pentru două generaţii şi nu pentru trei. Însă crizele au apărut de nenumărate ori în istoria omenirii pe parcursul ultimelor 12 000 - 15 000 de ani.
Prima criză globală a civilizaţiei a apărut în perioada neoliticului. Caracterul colectiv, ca bază de existenţă a omenirii, şi-a epuizat resursele şi numărul populaţiei de pe pământ, care, potrivit ultimelor aprecieri ale arheologilor, era de aproximativ 3 milioane de oameni, s-a redus de aproape 2 ori. Iată când ameninţarea dispariţiei omului, ca specie de pe Pământ, a fost cu totul reală. Însă acest lucru nu s-a produs.
A fost inventată roata, uneltele de prelucrare a pământului, omenirea a trecut la un mod de viaţă sedentar şi, într-un interval scurt de timp, şi-a sporit numărul de câteva ori şi, deci, criza a fost depăşită. Descoperirile din domeniul noilor tehnologii au reprezentat în istoria omenirii întotdeauna un factor principal în depăşirea crizelor civilizaţiei. Dar în ultimele secole, spre deosebire de epoca neoliticului, tehnologiile de vârf au luat fiinţă din paradigme ştiinţifice noi, din noi cunoştinţe.
Din cele relatate mai sus se pot trage concluzii foarte importante. Dacă o să credem în legile privind istoria dezvoltării civilizaţiei, atunci, nimerind într-o stare de criză globală, omenirea în mod obligatoriu va acumula noi cunoştinţe. Problema constă în aceea, cât timp îi va trebui omenirii pentru a putea fi elaborate unele tehnologii de vârf, bazate pe principii fizice noi.
Noua paradigma fizica
Putem constata cu satisfacţie că noua paradigmă fizică a fost deja creată şi, la ora actuală, este în desfăşurare procesul de creare a unei sume de tehnologii de vârf. Pe parcursul ultimelor trei sute de ani, ştiinţa a cunoscut două câmpuri universale cu acţiune pe distanţă mare. Acestea sunt: câmpul gravitaţional şi câmpul electromagnetic.
Însemnătatea câmpurilor universale cu acţiune pe mare distanţă este bine observată pe exemplul câmpurilor electromagnetice. A devenit evident faptul că în secolul al XX-lea este greu să numim o problemă tehnică, ştiinţifică sau orice altă problemă, legată de viaţa de toate zilele, care să nu poată fi rezolvată cu ajutorul electromagnetismului.
Aici intră electroenergetica, transportul electric, comunicaţiile radio, tehnica de calcul, navigaţia şi multe altele. În apartamentele noastre, oriunde ne-am îndrepta privirea, vom vedea tot felul de aparate electromagnetice - frigider, televizor, aspirator de praf, cuptor cu microunde şi altele.
Când un om bolnav vine la cabinetul unui fizioterapeut, el observă acolo multe echipamente diferite, iar majoritatea dintre acestea este reprezentată de aparate electromagnetice. Rarele excepţii printre aceste echipamente, care nu sunt electromagnetice, sunt reprezentate, de exemplu, de tărgi, duşul Şarko, de aplicări cu muştar şi de lipitori.
În ultimii trei sute de ani nu s-a reuşit descoperirea nici unui câmp universal cu acţiune la mare distanţă, care ar putea să ofere o sferă atât de impresionantă în privinţa diversităţii utilizărilor sale practice cum este cazul electromagnetismului.
Nasterea teoriei fenomenologice
La începutul secolului al XX-lea savantul francez E.Cartan a postulat existenţa în natură a câmpurilor de torsiune, care reprezintă nişte câmpuri generate de momentul unghiular al rotaţiei. Până la descoperirea spinului, natura câmpurilor de torsiune era legată de rotaţia obiectelor masive. În cadrul unei astfel de abordări, câmpurile de torsiune sunt văzute ca o manifestare a câmpului gravitaţional pentru obiectele masive cu rotaţie.
Mai târziu, o dată cu descoperirea spinului - analogul cuantic al momentului unghiular de rotaţie, s-a înţeles că aceste câmpuri de torsiune la nivel cuantic sunt generate de către spin, spre deosebire de câmpul electromagnetic care este generat de sarcină şi câmpul gravitaţional care este generat de masă. De pe aceste poziţii, câmpurile de torsiune reprezintă nişte obiecte fizice independente, ca şi câmpurile electromagnetic şi gravitaţional.
La mijlocul anilor '70, cercetările teoretice privind câmpurile de torsiune au condus la formarea unui capitol special al fizicii teoretice care a fost denumit prin Teoria lui Einstein - Cartan (TEC). Practic, toţi specialiştii care lucrează în cadrul TEC pornesc de la un punct de vedere iniţial că aceste câmpuri de torsiune reprezintă doar o manifestare specifică a câmpurilor gravitaţionale.
Cei mai cunoscuţi specialişti în domeniul acestei teorii sunt: în Rusia - E.Fradkin, D.Ghitman, V.Ponomarev, I.Obuhov, în SUA - R.Hammond, în Germania - R.Hell, în Italia - V.Sabbota şi C.Sivaram, în Israel - M.Karmeli şi alţii.
TEC a rămas ca teoria din care nu au rezultat probleme aplicative, întrucât în cadrul TEC a fost demonstrat faptul că aceste câmpuri de torsiune sunt slabe şi nu pot genera fenomene sau efecte observabile. Astfel, în anii '80 şi '90, o dată cu crearea de către G.Şipov a teoriei vidului fizic (TVF), s-a demonstrat că TEC reprezintă o teorie fenomenologică, în primul rând, în legătură cu caracterul fenomenologic al geometriei E.Cartan. În TVF a fost construită o teorie fundamentală a teoriei câmpurilor de torsiune, bazată pe geometria Ricci.
Teoria vidului fizic a lui G.Şipov
E.Cartan, postulând câmpurile de torsiune ca un obiect generat de intensitatea momentului unghiular de rotaţie, pentru introducerea acestora a folosit geometria în care nu au existat unghiuri, adică aceste câmpuri de torsiune, în imaginaţia lui E.Cartan, în realitate nu sunt generate de rotaţie.
De pe aceste poziţii, câmpurile de torsiune ale lui E.Cartan reprezintă o anumită abstracţie matematică care nu are sens fizic. În teoria vidului fizic a lui G.Şipov se aplică geometria Ricci, care conţine coordonate unghiulare, ceea ce indică rotaţia care determină natura câmpurilor de torsiune.
Ce înţelegem prin vid fizic, folosind una dintre cele mai simple interpretări? Să ne imaginăm un volum limitat de spaţiu din care este îndepărtat aerul. Într-o interpretare tradiţională, în acest volum nu mai există nimic, deci, este un vid. Însă, într-o tratare modernă, acesta reprezintă un vid tehnic, întrucât acest volum, într-un sens fizic strict, nu este gol.
Să presupunem că noi am reuşit să îndepărtăm din acest volum toate particulele elementare şi să îl ecranăm în aşa fel, încât în el să nu pătrundă particule din exterior.
Dar şi în acest caz, din punct de vedere al fizicii moderne, nu se poate afirma că volumul în discuţie este gol. În acest volum de spaţiu, în nişte puncte arbitrare, apar aşa numitele perechi virtuale de electroni-pozitroni. Ca obiecte din substanţă, aceste perechi electrono-pozitronice nu pot apărea din nimic.
Acestea pot fi generate numai de către materie şi, dacă noi nu reuşim să le fixăm nemijlocit în volumul indicat, din care se nasc acele perechi virtuale, prin urmare, acestea reprezintă o materie specifică ce nu se observă într-o stare obişnuită.
Această materie specifică a şi primit denumirea de vid fizic. În afară de apariţia perechilor de electroni-pozitroni, vidul fizic se manifestă încă într-o serie de fenomene observate în mod experimental. Se cunoaşte faptul că vidul fizic reprezintă cauza apariţiei aşa numitei deplasări Lembov într-o structură ultrasubţire a radiaţiei atomului de hidrogen şi determină aşa numitul efect Cazimir.
Într-o interpretare standard, vidul fizic reprezintă un obiect cuantic complex şi dinamic, care se manifestă prin fluctuaţii. La o asemenea abordare, descrierea ştiinţifică a vidului fizic se bazează pe teoria lui S.Veinberg, A.Salam şi Ş.Gleshou.
Teoria vidului fizic a lui G.Şipov este construită pe baze fundamentale riguroase. Această teorie oferă o descriere analitică a vidului fizic pe baza a trei ecuaţii de vid: ecuaţia lui A.Einstein, ecuaţia lui Heizenberg şi ecuaţia lui Yung-Millis, care reprezintă ecuaţii structurale ale geometriei lui R.Veitzenbok.
Ierarhia realitatii
Teoria vidului fizic a lui G.Şipov a permis înţelegerea, de pe poziţii noi, a structurii universului. Realitatea, a cărei parte suntem noi toţi, se compune din şapte niveluri ierarhice.
Cel mai înalt nivel al ierarhiei realităţii este "Nimicul" Absolut şi acesta reprezintă nivelul care, în cadrul teoriei vidului fizic, nu are o descriere analitică riguroasă.
Rezolvarea acestei probleme reprezintă o sarcină a teoriilor viitoare. Însă există temei de a considera că acest nivel al realităţii conţine informaţii care determină necesitatea de generare a următorului nivel al realităţii, realitate ce determină procedeul (legile) în ce mod trebuie să aibă loc această generare, care, la rândul său, determină proprietăţile următorului nivel al realităţii.
Acestui nivel următor al realităţii i-a fost dată denumirea, de către G.Şipov, de câmp de torsiune primar.
Câmpul de torsiune primar este o formă specială de existenţă a materiei şi reprezintă nişte turbioane cuantice care nu posedă energie şi nici nu transferă energie. Aceste turbioane cuantice interacţionează informaţional. În absenţa energiei de interacţiune a turbioanelor cuantice în câmpul de torsiune primar, viteza de transmitere a perturbaţiei în mediul acestui nivel poate fi egală doar cu infinit.
În câmpul de torsiune primar trebuie să fie conţinută informaţia care determină necesitatea de generare a următorului nivel al realităţii, care, de asemenea, determină procedeul (legile) privind modul în care trebuie să aibă loc această generare şi, în acelaşi timp, determină proprietăţile următorului nivel al realităţii. Acest nivel al realităţii este cunoscut în fizica modernă sub denumirea de vid fizic.
Vidul fizic este destul de bogat din punct de vedere al numărului de elemente care îl compun şi după structura sa. Vidul fizic, ca şi câmpul de torsiune primar, conţine nişte structuri circulare turbionare care, de asemenea, nu transferă energie şi în care perturbaţia se propagă momentan, adică cu o viteză egală cu infinit. Printre proprietăţi ale vidului fizic trebuie să fie conţinută informaţia ce determină mecanismul de naştere din acesta a unor perechi virtuale de particule şi antiparticule concrete, nu la întâmplare.
Aceste particule, născute din vidul fizic, formează următorul nivel al ierarhiei realităţii, care este plasma. Proprietăţile unui ansamblu de particule, cum ar fi electronul, protonul şi neutronul, cât şi proprietăţile vidului fizic cu care acestea intră în interacţiune, determină apariţia unor atomi concreţi, şi nu la întâmplare, care sunt formaţi din particulele indicate mai sus. Aceşti atomi, cât şi moleculele formate din aceştia, în diferite stări de fază, compun următoarele trei niveluri ale realităţii - gaze, lichide şi corpuri solide.
În această structură pe şapte niveluri a realităţii, cele patru niveluri inferioare au fost denumite de către G.Şipov ca fizică obiectivă, care reprezintă obiectul de studiu în cadrul direcţiilor standard ale fizicii. Două niveluri superioare au fost denumite de către acesta drept fizică subiectivă. O serie de rezultate teoretice şi experimentale arată că aceste două niveluri, împreună cu nivelul vidului fizic, răspund nu numai pentru multe procese şi fenomene fizice, dar, în acelaşi timp, joacă un rol primordial în conştiinţa omului.
Este probabil faptul că "Nimicul" Absolut reprezintă nivelul legat de manifestarea globală a Spiritului ca factor cosmic. Nivelul Spiritului trebuie să aibă un început creator şi unul volitiv. Este iminentă existenţa esenţei creatoare a Spiritului şi aceasta se defineşte prin aceea că toată structura verticală şi proprietăţile tuturor nivelurilor orizontale trebuie să fie întâi "formulate" la nivelul "Nimicului" Absolut.
Inevitabilitatea esenţei volitive a spiritului nivelului "Nimicului" Absolut se defineşte prin aceea că trebuie să existe un impuls care ar declanşa mecanismul de creare a nivelurilor amintite ale realităţii. În concluzie, reiese faptul că teoria vidului fizic, ca şi modelele fizice construite, nu ne dau doar bazele de creare a unei fizici a conştiinţei, dar ne permit să ne apropiem de reprezentările fizice ale rolului Spiritului.
Formule teoretice se transforma in aplicatii practice
La începutul anilor '80, în Rusia, au fost construite modele fenomenologice ale vidului fizic, care au fost mai târziu adecvate pentru concluziile teoriei vidului fizic. Important a fost faptul că aceste modele nu sunt în contradicţie cu rezultatele experimentale deja cunoscute.
Crearea de către G.Şipov a teoriei fundamentale a câmpurilor de torsiune, teorie ce permite demonstrarea posibilităţii unei manifestări intensive a câmpurilor de torsiune şi, prin urmare, posibilitatea de observare a unor efecte puternice, iar de aici posibilitatea rezolvării unui spectru larg de probleme aplicative, a reprezentat una dintre laturile foarte importante ale noii revoluţii în domeniul fizicii.
O parte componentă importantă a noii revoluţii în fizică a fost crearea în anii '80, în Rusia, pentru prima dată în lume, a generatoarelor de torsiune, care sunt nişte dispozitive ce generează câmpuri de torsiune statice şi radiaţii ondulatorii de torsiune. În douăzeci de ani de elaborare şi perfecţionare a generatoarelor de torsiune câteva laboratoare, care în prezent sunt reunite în structura Institutului Internaţional de Fizică Teoretică şi Aplicată (Moscova), au creat peste douăzeci de generatoare de torsiune de diferite construcţii.
Generatoarele de torsiune elaborate formează două serii de dispozitive. În prima serie intră generatoarele de torsiune care creează câmpuri de torsiune statice cu grad diferit de intensitate, cu diferite configuraţii spaţiale, cu periodicitate spaţială diferită şi cu rază diferită de acţiune.
În a doua serie intră generatoarele care creează radiaţii de torsiune ondulatorii cu intensitate diferită, cu frecvenţe diferite, cu spectre de frecvenţă diferite, cu diferite tipuri de modulaţii, cu diferite moduri de adresare a informaţiilor către diferite obiecte.
Au fost elaborate generatoare de torsiune universale care, pe lângă radiaţii ondulatorii de torsiune, pot crea câmpuri de torsiune statice şi curent de torsiune. Într-o serie de situaţii practice apare ca necesară folosirea concomitentă a generatoarelor de torsiune de tipuri diferite.
Pe parcursul a douăzeci de ani au fost efectuate, pe scară largă, lucrări privind utilizarea câmpurilor de torsiune şi a generatoarelor de torsiune pentru crearea unor surse de energie de torsiune, a transportului de torsiune, metalurgiei de torsiune, sistemelor de transmisie prin torsiune a informaţiilor şi celor de comunicaţii, a sistemelor de torsiune pentru diagnosticare medicală şi pentru alte multiple utilizări.
Într-o serie de direcţii de utilizare a câmpurilor de torsiune a fost demonstrată în mod experimental posibilitatea de realizare a acestora şi eficienţa lor practică. În unele domenii, de exemplu, în utilizarea deşeurilor de la diferite capacităţi atomice prin folosirea tehnologiilor de torsiune, există deja fundamentarea ştiinţifică şi rezultate experimentale preliminare. Într-o serie de direcţii există şi tehnologii elaborate.
Eficienţa ridicată a tehnologiilor de torsiune, cât şi simplitatea mijloacelor fizice şi tehnice care conduc la realizarea acestor tehnologii, sunt determinate, într-o mare măsură, de caracterul neobişnuit al proprietăţilor câmpurilor de torsiune.
Proprietatile campurilor de torsiune
Vom enumera principalele proprietăţi ale acestora: este important de subliniat faptul că toate proprietăţile câmpurilor de torsiune au fost deja pronosticate teoretic şi confirmate în mod experimental.
oSursa de câmpuri de torsiune o reprezintă spinul clasic sau rotaţia macroscopică. Câmpurile de torsiune pot lua naştere prin răsucirea spaţiului sau ca urmare a perturbării vidului fizic, care este de natură geometrică sau topologică, sau, de asemenea, pot apărea ca o componentă inseparabilă a câmpului electromagnetic. Câmpurile de torsiune se pot autogenera. În toate cazurile indicate mai sus este vorba de câmpuri de torsiune care iau naştere la nivelul substanţei, al materiei. Însă, potrivit teoriei vidului fizic, există câmpuri de torsiune primare, care sunt generate de către "Nimicul" Absolut sau, altfel mspus, din Potential.. În acelaşi mod în care materialul iniţial al lumii materiei - particulele elementare - se nasc din vidul fizic, la rândul său, vidul fizic se naşte din câmpul de torsiune primar.
oCuantele câmpului de torsiune sunt reprezentate de către tordioni. Există argumente de a considera că tordionii reprezintă nişte neutrino de joasă energie, având energia de ordinul unităţilor eV. Aceştia reprezintă o clasă specială de neutrino.
oÎntrucât câmpurile de torsiune sunt generate de către spinul clasic, atunci în cadrul acţiunii lor asupra diferitelor obiecte, la aceste obiecte, ca rezultat al acestei acţiuni, se poate modifica doar starea de spin a acestora (starea spinilor nucleari sau atomici).
oSpre deosebire de sursele de câmpuri electromagnetice şi gravitaţionale, care creează nişte câmpuri cu simetrie centrală, sursele de câmpuri de torsiune creează câmpuri cu o simetrie axială. Obiectul care se răsuceşte ("spinează") creează în două conuri spaţiale o polarizare care într-una din direcţii corespunde câmpului de torsiune din stânga - SL, iar în cealaltă direcţie - câmpului de torsiune din dreapta - SR. În afară de aceasta, apare zona câmpului de torsiune sub forma unui disc perpendicular pe axa de rotaţie. În zonele indicate sub formă de conuri apare un câmp de torsiune axială (Ta), iar în disc - un câmp de torsiune radială (Tr). Fiecare din aceste câmpuri de torsiune poate fi din dreapta (TaR, TaL) şi din stânga (TrR, TrL).
oSpre deosebire de sarcinile electrice, sarcinile de torsiune de acelaşi semn, spinii clasici de acelaşi semn (SRSR sau SLSL) se atrag , iar cele de semne diferite (SRSL) - se resping.
oObiectul staţionar care "spinează" creează un câmp de torsiune static. Dacă în obiectul care "spinează" există o anumită neuniformitate, cum ar fi modificarea frecvenţei unghiulare de rotaţie, repartizarea neuniformă a masei faţă de axa de rotaţie, atunci un asemenea obiect dinamic care "spinează" creează o radiaţie de torsiune turbionară.
oCâmpul static de torsiune are raza finală de acţiune g0, în intervalul căreia intensitatea câmpului de torsiune rămâne aproape constantă. Radiaţia de torsiune turbionară nu este limitată de intervalul g0, iar intensitatea acesteia nu depinde de distanţă.
oPentru câmpurile de torsiune potenţialul este identic egal cu zero, ceea ce corespunde caracterului neenergetic al acestora. Acesta este unul din factorii care determină faptul de ce semnalele de torsiune se transmit informaţional şi nu energetic, adică fără transferuri de energie şi cu o viteză infinită.
oMediul prin care se propagă radiaţiile de torsiune îl reprezintă vidul fizic. Faţă de undele de torsiune vidul fizic se comportă ca un mediu holografic. În acest mediu undele de torsiune se propagă prin portretul de fază al acestei holograme. Acesta este cel de-al doilea factor fizic principal care explică caracterul informaţional (şi nu energetic) de a transmite semnale, cât şi o viteză infinit de mare de transmitere a semnalelor.
oCâmpurile de torsiune trec prin medii naturale fără a suferi pierderi. Acest fapt reprezintă un factor natural, dacă ţinem cont că în calitate de cuante ale câmpurilor de torsiune figurează neutrino.
oViteza undelor de torsiune din punct de vedere teoretic este egală cu infinit. Vitezele mult mai mari decât cea a luminii nu reprezintă ceva neobişnuit pentru fizică. Acestea au fost prezente în teoria gravitaţiei a lui Newton. Vitezele mai mari ca a luminii au fost observate experimental pentru prima dată de către N.Kozârev, mai târziu au fost confirmate de către alţi doi colegi, iar la nivel cuantic de către Zeilinger. Este util de remarcat faptul că perturbaţiile de spin într-un mediu de spin se propagă în aşa fel, încât ele nu pot fi ecranate. În acest caz apare posibilitatea de creare de comunicaţii subacvatice şi subterane, cât şi de legături prin alte medii naturale.
oToate corpurile din natura vie şi din cea moartă se compun din atomi, dintre care majoritatea au spinii atomici sau nucleari clasici care nu sunt nuli. Ţinând cont că toate corpurile se află în câmpul magnetic al Pământului, de prezenţa momentelor magnetice ale atomilor şi nucleelor, care reprezintă urmări ale prezenţei spinilor şi sarcinilor clasice indicate, ia naştere o procesiune care generează radiaţia de torsiune turbionară. În felul acesta, toate corpurile posedă câmpuri de torsiune (radiaţii) proprii.
oÎntrucât diferite corpuri au un ansamblu diferit de elemente chimice, un set diferit de compuşi chimici cu stereochimie diferită - cu repartizare spaţială diferită în corpuri a acestor atomi şi a compuşilor chimici, atunci toate corpurile posedă câmpuri de torsiune strict individuale.
Oricât de neobişnuite ar fi proprietăţile câmpurilor de torsiune, ele nu numai că trebuie să fie acceptate, dar trebuie să ne ghidăm după ele în mod obligatoriu, întrucât aceste proprietăţi reprezintă realitatea obiectivă care ne este dată de către natură, ceea ce, în plus, este confirmat şi din punct de vedere experimental.
Caracterul neobişnuit al proprietăţilor şi, implicit, al manifestării câmpurilor de torsiune se poate ilustra prin următorul exemplu: tuturor ni se pare că fizica cunoaşte totul despre mecanică. Se vorbeşte mult, în special, despre inerţie, însă nu se explică ce este inerţia. Fizica nu numai că nu cunoaşte ce este inerţia, dar nici nu poate explica dacă forţele inerţiei sunt interne sau externe în raport cu corpurile în mişcare.
În TVF este demonstrat faptul că inerţia reprezintă manifestarea câmpurilor de torsiune în mecanică. De aici rezultă în mod direct că dacă pot fi comandate câmpurile de torsiune, atunci implicit pot fi dirijate şi forţele inerţiei şi, pe această bază, pot fi create propulsoarele universale care nu folosesc tracţiunea reactivă sau factorul de frecare. Cel mai neobişnuit factor este posibilitatea nu numai teoretică, dar şi practică, de a se crea sisteme care se mişcă pe seama unor forţe interne.
Aplicatii practice a campurilor de torsiune
Cercetările în domeniul tehnologiilor de torsiune cuprind toate domeniile economiei, inclusiv industria, agricultura şi medicina, cât şi toate problemele legate de viaţa de toate zilele a omului.
Tehnologiile de torsiune reprezintă prevestitorii intrării omenirii în era tehnologiilor noosferice, iar acestea vor schimba viaţa noastră mai mult decât toate revoluţiile tehnico-ştiinţifice ale secolului al XX-lea. Este de importanţă primordială posibilitatea ca, prin utilizarea sumei tehnologiilor de torsiune, se pot rezolva toate problemele care au condus omenirea spre criza globală de sistem a civilizaţiei.
Friederich Engels a avut dreptate când a scris că, dacă în societate apar necesităţi, atunci acestea împing înainte ştiinţa mai mult decât sute de universităţi. Necesitatea omenirii de a ieşi din criza de sistem a generat teoria vidului fizic, teorie ce a permis demararea creării unor tehnologii de torsiune de vârf, care să fie în măsură să indice calea şi modul de ieşire din această criză sistemică.
Surse noi de energie
Legat de acuitatea problemei privind criza energetică globală şi de imposibilitatea unei rezolvări radicale a acestei crize prin diferite procedee, cum ar fi utilizarea energiei solare, eoliene, surselor termale etc., apar adesea propuneri de a se folosi în aceste scopuri energia vidului fizic. Printre fizicienii teoreticieni există, în acest sens, două puncte de vedere diferite.
Primul punct de vedere se rezumă la afirmaţia că, întrucât vidul fizic este un obiect cu energie minimă, atunci simpla punere a problemei privind obţinerea energiei din vidul fizic este lipsită de sens.
Al doilea punct de vedere porneşte de la faptul că oscilatoarele care nu interacţionează reprezintă fenomene ale vidului fizic, posedă energie şi aceasta este infinită. Pentru energia de fluctuaţie a vidului fizic este cunoscută estimarea lui G.Whiller ce poate fi analizată ca limita inferioară a acestei energii, care este egală cu 1095 g/cm3.
Pentru comparaţie putem sublinia că energia nucleară este estimată la o densitate a nucleului de 1014 g/cm3, iar energia obţinută prin arderea petrolului este apreciată ca având o densitate de aproximativ l g/cm3.
Dacă energia vidului fizic este nelimitat de mare, atunci sporirea utilizării energiei pentru nevoile Pământului, lăsând în afara cadrului problemele echilibrului termic, pe seama utilizării energiei vidului fizic, nu poate sub nici o formă să exercite influenţă asupra stării acestuia.
Pornind de la acel fapt că în teorie se admite posibilitatea de obţinere a energiei din vidul fizic, problema constă în găsirea principiilor fizice care pot fi puse la baza construirii de echipamente pentru rezolvarea acestei probleme şi căutarea ulterioară a soluţiilor tehnice pentru un dispozitiv comercial corespunzător. Principiile fizice indicate reprezintă obiectul pentru o serie de grupe de cercetare. Sunt cunoscute multe dispozitive care au randamentul de peste 100 %.
În orice curs standard de termodinamică se demonstrează în mod riguros că pentru sistemele închise randamentul niciodată nu poate fi mai mare de 100%. Dacă însă sistemul este deschis şi din cauza aceasta poate primi energie din mediul exterior, atunci un astfel de sistem poate avea un randament oricât de mare.
Dacă măsurătorile randamentului unei instalaţiei au fost executate corect şi randamentul este într-adevăr mai mare de 100%, atunci de aici rezultă în mod automat că această instalaţie este deschisă şi, în acest caz, trebuie găsit răspunsul la cea de-a doua întrebare: prin ce canal şi ce tip de energie intră în această instalaţie?
Când, în urma cercetărilor, se reuşeşte stabilirea acestui canal şi a tipului de energie care intră în instalaţie, atunci, după includerea energiei evidenţiate în bilanţul general al energiei instalaţiei, randamentul acesteia va deveni din nou mai mic de 100%.
Sisteme de încălzire a apei.
Generator de caldură hidrodinamic – GCH
GCH este un dispozitiv termic pentru încălzirea unui lichid. Acest dispozitiv reprezintă un nou pas pe calea dezvoltării şi perfecţionării tehnologiilor moderne de economisire a energiei.
Generatorul de căldură hidrodinamic este destinat încălzirii spaţiilor de locuit, a celor administrative, industriale, celor de depozitare, a serelor. El poate fi utilizat şi pentru uscarea diferitelor materiale şi plante, pentru încălzirea apei în diferite bazine şi rezervoare, cât şi pentru alimentarea cu apă caldă a apartamentelor, a camerelor de hotel, pentru încălzirea unor lichide vâscoase.
GCH este un dispozitiv cu dimensiuni de gabarit mici, care ocupă o suprafaţă mai mică de doi metri pătraţi şi mai puţin de un metru cub în ceea ce priveşte volumul. Caracterul compact al dispozitivului permite ca acesta să poată fi montat direct pe obiectivul de utilizare a energiei, ceea ce exclude amenajarea traseelor de căldură şi a conductelor de transport.
Generatorul poate fi conectat la sistemele tradiţionale existente deja, unde, în calitate de agent termic, este folosită apa obişnuită, care nu necesită nici un fel de pregătire, a cărei temperatură de încălzire poate să ajungă până la 95 grade Celsius.
GCH face parte din noua generaţie de surse ecologice de energie termică, care nu are nevoie de arderea diferitelor tipuri de combustibil şi la care sunt absente elementele de încălzire.
Principiul de functionare
Acest generator torsionic este compus dintr-un panou cu echipamente electrice şi de automatică. Aansamblu format dintr-o pompă electrică şi un rezervor cu cap termic în care se produce încălzirea nemijlocită a apei, conform următorului ciclu : la punerea în funcţiune a pompei, lichidul, printr-un racord de injecţie, sub anumită presiune şi într-o anumită cantitate, ajunge în partea ciclonică a carcasei (corpului) – acceleratorul mişcării lichidului, care are conturul sub formă de spirală.
Aici se produce creşterea energiei mecanice a lichidului şi aceasta ajunge în partea cilindrică superioară şi în cea inferioară a carcasei. Diametrul părţii cilindrice a carcasei este mult mai mare decât orificiul de intrare al racordului de injecţie.
În această parte a carcasei are loc o schimbare bruscă a presiunii lichidului, care, în conformitate cu legile termodinamicii general cunoscute, conduce la modificarea temperaturii mediului.
Lichidul încălzit deja parţial, având încă o rezervă de energie cinetică , ajunge în dispozitivul de frânare, unde scade viteza acestuia şi se modifică presiunea, ceea ce conduce, în mod corespunzător, la creşterea în continuare a temperaturii lichidului.
În timpul acestor procese în capul termic ia naştere şi se crează un câmp de torsiune de undă concentrat care exercită acţiune asupra structurii legăturilor atomice ale moleculelor apei, obligând să se degaje energia internă potenţială a acestora.
Temperatura apei pe parcursul unui ciclu de lucru creşte până la 4 grade Celsius. Pompa este echipată cu un motor electric cu puterea de la 3 la 65 kW. Productivitatea termică a capului termic al generatorului este de la 4,5 la 110 kW. În timpul funcţionării GCH se produce o economisire reală de energie electrică, care poate atinge până la 50%.
Reducerea substanţială a cheltuielilor legate de exploatare este datorată de utilizarea în acest complet (ansamblu) a unui contor electronic multifuncţional pentru energie electrică – FPN (în rusă – ФПН). Calcularea cheltuielilor de exploatare demonstrează faptul că utilizarea GCH prezintă un grad ridicat de eficienţă.
Aceast generator funcţionează de la o reţea de curent electric trifazat. Căldura produsă se utilizează pentru încălzirea apei direct în sistemul de încălzire, prin intermediul conectării la calorifer sau la schimbătorul de căldură pentru consumul de apă caldă pentru diferite necesităţi, iar în caz de nevoie, acesta poate produce abur dur.
Instalaţiile de încălzire torsionice.
Date tehnice.
Reprezintă nişte dispozitive torsionice ce funcţionează în mod autonom, ecologice, cu un înalt grad de economisire, a căror automatică permite funcţionarea în oricare regim de temperatură de până la plus 95 de grade C.
Instalaţia de încălzire prezintă siguranţă în funcţionare, are un grad ridicat de eficienţă, în comparaţie cu alte tipuri de dispozitive de încălzire. Nivelul zgomotului, fără izolare fonică, al motorului asincron este de 84 decibeli, nivelul de zgomot al produsului de bază – 45 de decibeli. Nivelul zgomotului poate fi micşorat până la 34 DB prin utilizarea unor motoare cu nivel scăzut de zgomot, prin instalarea unor perne suplimentare în timpul montării echipamentelor.
Caracterul compact, reducerea maximală a distanţei de la sursa de căldură până la utilizator, caracterul asolut steril din punct de vedere ecologic, funcţionarea după un program în regim automat, eliminarea chelutielilor pentru construcţia şi reparaţia conductelor de căldură, fac ca această instalaţie să reprezinte una din realizările remarcabile ale acestui secol.
Avantajele termocentralei torsionice
Eficienţa maximă de pe urma utilizării acestor instalaţii termice este atinsă prin îmbinarea optimă a caracteristicilor termice şi a celor hidrodinamice ale acestora cu parametrii sistemului de încălzire şi de alimentare cu apă caldă a clădirilor în care acestea sunt montate.
Eficienţa acestor instalaţii de încălzire este mai mare cu 46%, în comparaţie cu sursele de căldură cu electrozi şi cu 84% în comparaţie cu încălzitorii cu ţevi pe bază de curent electric.
odispare dependenţa de presiunea scăzută, cât şi de deconectarea totală a gazelor sau de păcura de proastă calitate, în procesul de exploatare, având în vedere că acestea nu sunt utilizate aici;
oeconomia substanţială de cheluieli pentru exploatare prin absenţa cheltuielilor legate de întreţinerea personalului de serviciu, fapt datorat de funcţionarea echipamentelor în regim automat;
oexistă posibilitatea de conectare şi de deconectare a echipamentelor, în caz de nevoie, şi nu conform graficului sistemului termoenergetic ;
oapa nu are nevoie de pregătire din punct de vedere chimic ;
odispare necesitatea de legături cu sistemul de alimentare electric, cu serviciul ecologic, cu inspectoratul orăsănesc de control al cazanelor (numai în limitele regulilor de securitate împotriva incendiilor în cazul exploatării instalaţiilor electrice).
Medicina
O direcţie importantă de preocupări, legate de vidul fizic şi de câmpurile de torsiune, o reprezintă cercetările fundamentale şi aplicative medico-biologice. O importanţă deosebită au avut-o cercetările privind influenţa câmpurilor de torsiune statice şi a radiaţiilor ondulatorii de torsiune asupra obiectelor din natura vie de la diferite niveluri, cât şi lucrările privind studierea câmpurilor de torsiune caracteristice şi integrale ale obiectelor din natura vie de la diferite niveluri.
Ultima direcţie de cercetări a devenit posibilă datorită creării unor sisteme cuantice cu un înalt grad de sensibilitate pentru înregistrarea radiaţiilor de torsiune, sisteme care au permis să se înregistreze spectrele de frecvenţă ale acestor radiaţii.
Pe parcursul unei lungi perioade de timp au fost efectuate lucrări privind formarea unei bănci de date pentru spectrele radiaţiilor de torsiune ale diferitelor ţesuturi la diferite îmbolnăviri, în stadii diferite.
Pe această bază a apărut posibilitatea de a fi create echipamente care vor permite realizarea diagnosticării stării de sănătate a omului, măsurând spectrele caracteristice ale frecvenţelor de torsiune ale diferitelor grupuri de celule din anumite părţi ale organelor omului, sau ale ţesuturilor acestuia, şi apoi prin compararea acestora cu spectrele corespunzătoare ale celulelor sănătoase sau ale celulelor aflate într-un anumit stadiu de patologie.
A fost elaborat sistemul de diagnosticare a omului pe baza înregistrării câmpurilor de torsiune ale acestuia (a primit denumirea de sistem de diagnosticare prin torsiune (TORDI). Sistemul TORDI reprezintă o instalaţie industrială. Cu toate acestea, este important să înţelegem că potenţialul ştiinţific şi tehnic inclus în acest model nu este încă în întregime epuizat şi încă pe parcursul unei lungi perioade de timp vor apărea în viitor variante tot mai perfecţionate ale acestui model.
Metalurgie
Începând cu prima jumătate a anilor '80, o mare importanţă a fost acordată cercetărilor experimentale şi lucrărilor aplicative privind modificările proprietăţilor diferitelor substanţe sub acţiunea câmpurilor de torsiune asupra acestor substanţe în diferite stări de fază ale acestora. Drept exemplu al unor astfel de lucrări este cercetarea acţiunii undelor de torsiune asupra topiturilor metalelor.
Au fost elaborate tehnologii de torsiune pentru obţinerea unei serii de aliaje, care au fost brevetate. S-a reuşit găsirea regimurilor de acţiune prin torsiune asupra topiturilor, care duce la mărunţirea granulelor, iar într-o serie de cazuri, se modifică reţeaua cristalină.
A fost elaborată tehnologia de torsiune pentru producerea siluminului, un amestec dintre aluminiu şi siliciu. Spre deosebire de tehnologiile standard de producere a siluminului, în tehnologia de torsiune nu sunt utilizate diferite adaosuri pentru sporirea rezistenţei acestui metal şi nici adaosuri chimice speciale pentru fixarea gazelor în silumin.
În cadrul folosirii tehnologiei de torsiune numai pe seama unei acţiuni a undelor de torsiune de un spectru elaborat special, se observă împingerea bulelor de gaz şi mărirea rezistenţei de 1,3 ori şi a plasticităţii de 2,5 ori. Sporirea concomitentă a rezistenţei şi a plasticităţii, prin utilizarea radiaţiilor de torsiune, din punct de vedere al tehnologiilor standard nu este posibilă. Aceste tehnologii au fost demonstrate în anul 2000 la Tedjon (Coreea de Sud).
NASA despre tehnologia utilizata in Torser
In aceasta sectiune sunt prezentate ultimele studii si, de asemenea, numeroase documentare cu descrierea experimentelor practice in privinta campurilor de torsiune efectuate de specialistii de la NASA (Agentia Nationala pentru Aeronautica si Spatiu) USA si cu precadere, cele studiate de rusi..
NEXUS despre campurile de torsiune
In aceasta sectiune sunt prezentate numeroase documentare cu descrierea experimentelor practice in privinta campurilor de torsiune efectuate de specialistii de la NASA in colaborare cu oamenii de stiinta din Rusia.
PARTEA II –A
A. Akimov, Director al Institutului Internaţional pentru
Fizică Teoretică şi Aplicată al RAEN, Akademician RAEN
Majoritatea aprecierilor analitice, fără îndoială, juste privind stadiul dezvoltării civilizaţiei de la sfârşitul secolului al XX-lea se rezumau la constatarea crizei globale tot mai accentuate a civilizaţiei. Dacă o astfel de criză globală ar fi apărut în istorie pentru prima dată, atunci, probabil, pentru omenire ar mai fi rămas o speranţă foarte slabă, sau speranţa că se va întâmpla o minune, sau că ne mai rămânea posibilitatea de a trăi doar pentru două generaţii şi nu pentru trei. Însă crizele au apărut de nenumărate ori în istoria omenirii pe parcursul ultimelor 12 000 - 15 000 de ani.
Prima criză globală a civilizaţiei a apărut în perioada neoliticului. Caracterul colectiv, ca bază de existenţă a omenirii, şi-a epuizat resursele şi numărul populaţiei de pe pământ, care, potrivit ultimelor aprecieri ale arheologilor, era de aproximativ 3 milioane de oameni, s-a redus de aproape 2 ori. Iată când ameninţarea dispariţiei omului, ca specie de pe Pământ, a fost cu totul reală. Însă acest lucru nu s-a produs.
A fost inventată roata, uneltele de prelucrare a pământului, omenirea a trecut la un mod de viaţă sedentar şi, într-un interval scurt de timp, şi-a sporit numărul de câteva ori şi, deci, criza a fost depăşită. Descoperirile din domeniul noilor tehnologii au reprezentat în istoria omenirii întotdeauna un factor principal în depăşirea crizelor civilizaţiei. Dar în ultimele secole, spre deosebire de epoca neoliticului, tehnologiile de vârf au luat fiinţă din paradigme ştiinţifice noi, din noi cunoştinţe.
Din cele relatate mai sus se pot trage concluzii foarte importante. Dacă o să credem în legile privind istoria dezvoltării civilizaţiei, atunci, nimerind într-o stare de criză globală, omenirea în mod obligatoriu va acumula noi cunoştinţe. Problema constă în aceea, cât timp îi va trebui omenirii pentru a putea fi elaborate unele tehnologii de vârf, bazate pe principii fizice noi. Putem constata cu satisfacţie că noua paradigmă fizică a fost deja creată şi, la ora actuală, este în desfăşurare procesul de creare a unei sume de tehnologii de vârf.
Pe parcursul ultimelor trei sute de ani, ştiinţa a cunoscut două câmpuri universale cu acţiune pe distanţă mare. Acestea sunt: câmpul gravitaţional şi câmpul electromagnetic. Însemnătatea câmpurilor universale cu acţiune pe mare distanţă este bine observată pe exemplul câmpurilor electromagnetice. A devenit evident faptul că în secolul al XX-lea este greu să numim o problemă tehnică, ştiinţifică sau orice altă problemă, legată de viaţa de toate zilele, care să nu poată fi rezolvată cu ajutorul electromagnetismului. Aici intră electroenergetica, transportul electric, comunicaţiile radio, tehnica de calcul, navigaţia şi multe altele. În apartamentele noastre, oriunde ne-am îndrepta privirea, vom vedea tot felul de aparate electromagnetice - frigider, televizor, aspirator de praf, cuptor cu microunde şi altele. Când un om bolnav vine la cabinetul unui fizioterapeut, el observă acolo multe echipamente diferite, iar majoritatea dintre acestea este reprezentată de aparate electromagnetice. Rarele excepţii printre aceste echipamente, care nu sunt electromagnetice, sunt reprezentate, de exemplu, de tărgi, duşul Şarko, de aplicări cu muştar şi de lipitori. În ultimii trei sute de ani nu s-a reuşit descoperirea nici unui câmp universal cu acţiune la mare distanţă, care ar putea să ofere o sferă atât de impresionantă în privinţa diversităţii utilizărilor sale practice cum este cazul electromagnetismului.
La începutul secolului al XX-lea savantul francez E.Cartan a postulat existenţa în natură a câmpurilor de torsiune, care reprezintă nişte câmpuri generate de momentul unghiular al rotaţiei. Până la descoperirea spinului, natura câmpurilor de torsiune era legată de rotaţia obiectelor masive. În cadrul unei astfel de abordări, câmpurile de torsiune sunt văzute ca o manifestare a câmpului gravitaţional pentru obiectele masive cu rotaţie. Mai târziu, o dată cu descoperirea spinului - analogul cuantic al momentului unghiular de rotaţie, s-a înţeles că aceste câmpuri de torsiune la nivel cuantic sunt generate de către spin, spre deosebire de câmpul electromagnetic care este generat de sarcină şi câmpul gravitaţional care este generat de masă. De pe aceste poziţii, câmpurile de torsiune reprezintă nişte obiecte fizice independente, ca şi câmpurile electromagnetic şi gravitaţional.
La mijlocul anilor '70, cercetările teoretice privind câmpurile de torsiune au condus la formarea unui capitol special al fizicii teoretice care a fost denumit prin Teoria lui Einstein - Cartan (TEC). Practic, toţi specialiştii care lucrează în cadrul TEC pornesc de la un punct de vedere iniţial că aceste câmpuri de torsiune reprezintă doar o manifestare specifică a câmpurilor gravitaţionale. Cei mai cunoscuţi specialişti în domeniul acestei teorii sunt: în Rusia - E.Fradkin, D.Ghitman, V.Ponomarev, I.Obuhov, în SUA - R.Hammond, în Germania - R.Hell, în Italia - V.Sabbota şi C.Sivaram, în Israel - M.Karmeli şi alţii.
TEC a rămas ca teoria din care nu au rezultat probleme aplicative, întrucât în cadrul TEC a fost demonstrat faptul că aceste câmpuri de torsiune sunt slabe şi nu pot genera fenomene sau efecte observabile. Astfel, în anii '80 şi '90, o dată cu crearea de către G.Şipov a teoriei vidului fizic (TVF), s-a demonstrat că TEC reprezintă o teorie fenomenologică, în primul rând, în legătură cu caracterul fenomenologic al geometriei E.Cartan. În TVF a fost construită o teorie fundamentală a teoriei câmpurilor de torsiune, bazată pe geometria Ricci.
E.Cartan, postulând câmpurile de torsiune ca un obiect generat de intensitatea momentului unghiular de rotaţie, pentru introducerea acestora a folosit geometria în care nu au existat unghiuri, adică aceste câmpuri de torsiune, în imaginaţia lui E.Cartan, în realitate nu sunt generate de rotaţie. De pe aceste poziţii, câmpurile de torsiune ale lui E.Cartan reprezintă o anumită abstracţie matematică care nu are sens fizic. În teoria vidului fizic a lui G.Şipov se aplică geometria Ricci, care conţine coordonate unghiulare, ceea ce indică rotaţia care determină natura câmpurilor de torsiune.
Ce înţelegem prin vid fizic, folosind una dintre cele mai simple interpretări? Să ne imaginăm un volum limitat de spaţiu din care este îndepărtat aerul. Într-o interpretare tradiţională, în acest volum nu mai există nimic, deci, este un vid. Însă, într-o tratare modernă, acesta reprezintă un vid tehnic, întrucât acest volum, într-un sens fizic strict, nu este gol. Să presupunem că noi am reuşit să îndepărtăm din acest volum toate particulele elementare şi să îl ecranăm în aşa fel, încât în el să nu pătrundă particule din exterior. Dar şi în acest caz, din punct de vedere al fizicii moderne, nu se poate afirma că volumul în discuţie este gol. În acest volum de spaţiu, în nişte puncte arbitrare, pot apărea aşa numitele perechi virtuale de electroni-pozitroni. Ca obiecte din substanţă, aceste perechi electrono-pozitronice nu pot apărea din nimic. Acestea pot fi generate numai de către materie şi, dacă noi nu reuşim să le fixăm nemijlocit în volumul indicat, din care se nasc acele perechi virtuale, prin urmare, acestea reprezintă o materie specifică ce nu se observă într-o stare obişnuită. Această materie specifică a şi primit denumirea de vid fizic. În afară de apariţia perechilor de electroni-pozitroni, vidul fizic se manifestă încă într-o serie de fenomene observate în mod experimental. Se cunoaşte faptul că vidul fizic reprezintă cauza apariţiei aşa numitei deplasări Lembov într-o structură ultrasubţire a radiaţiei atomului de hidrogen şi determină aşa numitul efect Cazimir.
Într-o interpretare standard, vidul fizic reprezintă un obiect cuantic complex şi dinamic, care se manifestă prin fluctuaţii. La o asemenea abordare, descrierea ştiinţifică a vidului fizic se bazează pe teoria lui S.Veinberg, A.Salam şi Ş.Gleshou. Teoria vidului fizic a lui Şipov este construită pe baze fundamentale riguroase. Această teorie oferă o descriere analitică a vidului fizic pe baza a trei ecuaţii de vid: ecuaţia lui A.Einstein, ecuaţia lui Heizenberg şi ecuaţia lui Yung-Millis, care reprezintă ecuaţii structurale ale geometriei lui R.Veitzenbok. Teoria vidului fizic a lui G.Şipov a permis înţelegerea, de pe poziţii noi, a structurii universului. Realitatea, a cărei parte suntem noi toţi, se compune din şase niveluri ierarhice.
Cel mai înalt nivel al ierarhiei realităţii este "Nimicul" Absolut şi acesta reprezintă nivelul care, în cadrul teoriei vidului fizic, nu are o descriere analitică riguroasă. Rezolvarea acestei probleme reprezintă o sarcină a teoriilor viitoare. Însă există temei de a considera că acest nivel al realităţii conţine informaţii care determină necesitatea de generare a următorului nivel al realităţii, realitate ce determină procedeul (legile) în ce mod trebuie să aibă loc această generare, care, la rândul său, determină proprietăţile următorului nivel al realităţii. Acestui nivel următor al realităţii i-a fost dată denumirea, de către G.Şipov, de câmp de torsiune primar.
Câmpul de torsiune primar este o formă specială de existenţă a materiei şi reprezintă nişte turbioane cuantice care nu posedă energie şi nici nu transferă energie. Aceste turbioane cuantice interacţionează informaţional. În absenţa energiei de interacţiune a turbioanelor cuantice în câmpul de torsiune primar, viteza de transmitere a perturbaţiei în mediul acestui nivel poate fi egală doar cu infinit. În câmpul de torsiune primar trebuie să fie conţinută informaţia care determină necesitatea de generare a următorului nivel al realităţii, care, de asemenea, determină procedeul (legile) privind modul în care trebuie să aibă loc această generare şi, în acelaşi timp, determină proprietăţile următorului nivel al realităţii. Acest nivel al realităţii este cunoscut în fizica modernă sub denumirea de vid fizic.
Vidul fizic este destul de bogat din punct de vedere al numărului de elemente care îl compun şi după structura sa. Vidul fizic, ca şi câmpul de torsiune primar, conţine nişte structuri circulare turbionare care, de asemenea, nu transferă energie şi în care perturbaţia se propagă momentan, adică cu o viteză egală cu infinit. Printre proprietăţi ale vidului fizic trebuie să fie conţinută informaţia ce determină mecanismul de naştere din acesta a unor perechi virtuale de particule şi antiparticule concrete, nu la întâmplare. Aceste particule, născute din vidul fizic, formează următorul nivel al ierarhiei realităţii, care este plasma. Proprietăţile unui ansamblu de particule, cum ar fi electronul, protonul şi neutronul, cât şi proprietăţile vidului fizic cu care acestea intră în interacţiune, determină apariţia unor atomi concreţi, şi nu la întâmplare, care sunt formaţi din particulele indicate mai sus. Aceşti atomi, cât şi moleculele formate din aceştia, în diferite stări de fază, compun următoarele trei niveluri ale realităţii - gaze, lichide şi corpuri solide.
În această structură pe şapte niveluri a realităţii, cele patru niveluri inferioare au fost denumite de către G.Şipov ca fizică obiectivă, care reprezintă obiectul de studiu în cadrul direcţiilor standard ale fizicii. Două niveluri superioare au fost denumite de către acesta drept fizică subiectivă. O serie de rezultate teoretice şi experimentale arată că aceste două niveluri, împreună cu nivelul vidului fizic, răspund nu numai pentru multe procese şi fenomene fizice, dar, în acelaşi timp, joacă un rol primordial în conştiinţa omului. Este probabil faptul că "Nimicul" Absolut reprezintă nivelul legat de manifestarea globală a Spiritului ca factor cosmic. Nivelul Spiritului trebuie să aibă un început creator şi unul volitiv. Este iminentă existenţa esenţei creatoare a Spiritului şi aceasta se defineşte prin aceea că toată structura verticală şi proprietăţile tuturor nivelurilor orizontale trebuie să fie întâi "formulate" la nivelul "Nimicului" Absolut. Inevitabilitatea esenţei volitive a spiritului nivelului "Nimicului" Absolut se defineşte prin aceea că trebuie să existe un impuls care ar declanşa mecanismul de creare a nivelurilor amintite ale realităţii. În concluzie, reiese faptul că teoria vidului fizic, ca şi modelele fizice construite, nu ne dau doar bazele de creare a unei fizici a conştiinţei, dar ne permit să ne apropiem de reprezentările fizice ale rolului Spiritului.
La începutul anilor '80, în Rusia, au fost construite modele fenomenologice ale vidului fizic, care au fost mai târziu adecvate pentru concluziile teoriei vidului fizic. Important a fost faptul că aceste modele nu sunt în contradicţie cu rezultatele experimentale deja cunoscute.
Crearea de către G.Şipov a teoriei fundamentale a câmpurilor de torsiune, teorie ce permite demonstrarea posibilităţii unei manifestări intensive a câmpurilor de torsiune şi, prin urmare, posibilitatea de observare a unor efecte puternice, iar de aici posibilitatea rezolvării unui spectru larg de probleme aplicative, a reprezentat una dintre laturile foarte importante ale noii revoluţii în domeniul fizicii. O parte componentă importantă a noii revoluţii în fizică a fost crearea în anii '80, în Rusia, pentru prima dată în lume, a generatoarelor de torsiune, care sunt nişte dispozitive ce generează câmpuri de torsiune statice şi radiaţii ondulatorii de torsiune. În douăzeci de ani de elaborare şi perfecţionare a generatoarelor de torsiune câteva laboratoare, care în prezent sunt reunite în structura Institutului Internaţional de Fizică Teoretică şi Aplicată (Moscova), au creat peste douăzeci de generatoare de torsiune de diferite construcţii.
Generatoarele de torsiune elaborate formează două serii de dispozitive. În prima serie intră generatoarele de torsiune care creează câmpuri de torsiune statice cu grad diferit de intensitate, cu diferite configuraţii spaţiale, cu periodicitate spaţială diferită şi cu rază diferită de acţiune. În a doua serie intră generatoarele care creează radiaţii de torsiune ondulatorii cu intensitate diferită, cu frecvenţe diferite, cu spectre de frecvenţă diferite, cu diferite tipuri de modulaţii, cu diferite moduri de adresare a informaţiilor către diferite obiecte. Au fost elaborate generatoare de torsiune universale care, pe lângă radiaţii ondulatorii de torsiune, pot crea câmpuri de torsiune statice şi curent de torsiune. Într-o serie de situaţii practice apare ca necesară folosirea concomitentă a generatoarelor de torsiune de tipuri diferite.
Pe parcursul a douăzeci de ani au fost efectuate, pe scară largă, lucrări privind utilizarea câmpurilor de torsiune şi a generatoarelor de torsiune pentru crearea unor surse de energie de torsiune, a transportului de torsiune, metalurgiei de torsiune, sistemelor de transmisie prin torsiune a informaţiilor şi celor de comunicaţii, a sistemelor de torsiune pentru diagnosticare medicală şi pentru alte multiple utilizări. Într-o serie de direcţii de utilizare a câmpurilor de torsiune a fost demonstrată în mod experimental posibilitatea de realizare a acestora şi eficienţa lor practică. În unele domenii, de exemplu, în utilizarea deşeurilor de la diferite capacităţi atomice prin folosirea tehnologiilor de torsiune, există deja fundamentarea ştiinţifică şi rezultate experimentale preliminare. Într-o serie de direcţii există şi tehnologii elaborate.
Eficienţa ridicată a tehnologiilor de torsiune, cât şi simplitatea mijloacelor fizice şi tehnice care conduc la realizarea acestor tehnologii, sunt determinate, într-o mare măsură, de caracterul neobişnuit al proprietăţilor câmpurilor de torsiune. Vom enumera principalele proprietăţi ale acestora: este important de subliniat faptul că toate proprietăţile câmpurilor de torsiune au fost deja pronosticate teoretic şi confirmate în mod experimental.
l. Sursa de câmpuri de torsiune o reprezintă spinul clasic sau rotaţia macroscopică. Câmpurile de torsiune pot lua naştere prin răsucirea spaţiului sau ca urmare a perturbării vidului fizic, care este de natură geometrică sau topologică, sau, de asemenea, pot apărea ca o componentă inseparabilă a câmpului electromagnetic. Câmpurile de torsiune se pot autogenera.
În toate cazurile indicate mai sus este vorba de câmpuri de torsiune care iau naştere la nivelul substanţei, al materiei. Însă, potrivit teoriei vidului fizic, există câmpuri de torsiune primare, care sunt generate de către "Nimicul" Absolut. În acelaşi mod în care materialul iniţial al lumii materiei - particulele elementare - se nasc din vidul fizic, la rândul său, vidul fizic se naşte din câmpul de torsiune primar.
2. Cuantele câmpului de torsiune sunt reprezentate de către tordioni. Există argumente de a considera că tordionii reprezintă nişte neutrino de joasă energie, având energia de ordinul unităţilor eV. Aceştia reprezintă o clasă specială de neutrino.
3. Întrucât câmpurile de torsiune sunt generate de către spinul clasic, atunci în cadrul acţiunii lor asupra diferitelor obiecte, la aceste obiecte, ca rezultat al acestei acţiuni, se poate modifica doar starea de spin a acestora (starea spinilor nucleari sau atomici).
4. Spre deosebire de sursele de câmpuri electromagnetice şi gravitaţionale, care creează nişte câmpuri cu simetrie centrală, sursele de câmpuri de torsiune creează câmpuri cu o simetrie axială.
Obiectul care se răsuceşte ("spinează") creează în două conuri spaţiale o polarizare care într-una din direcţii corespunde câmpului de torsiune din stânga - SL, iar în cealaltă direcţie - câmpului de torsiune din dreapta - SR. În afară de aceasta, apare zona câmpului de torsiune sub forma unui disc perpendicular pe axa de rotaţie. În zonele indicate sub formă de conuri apare un câmp de torsiune axială (Ta), iar în disc - un câmp de torsiune radială (Tr). Fiecare din aceste câmpuri de torsiune poate fi din dreapta (TaR, TaL) şi din stânga (TrR, TrL).
5. Spre deosebire de sarcinile electrice, sarcinile de torsiune de acelaşi semn, spinii clasici de acelaşi semn (SRSR sau SLSL) se atrag , iar cele de semne diferite (SRSL) -se resping.
6. Obiectul staţionar care "spinează" creează un câmp de torsiune static. Dacă în obiectul care "spinează" există o anumită neuniformitate, cum ar fi modificarea frecvenţei unghiulare de rotaţie, repartizarea neuniformă a masei faţă de axa de rotaţie, atunci un asemenea obiect dinamic care "spinează" creează o radiaţie de torsiune turbionară.
7. Câmpul static de torsiune are raza finală de acţiune g0, în intervalul căreia intensitatea câmpului de torsiune rămâne aproape constantă. Radiaţia de torsiune turbionară nu este limitată de intervalul g0, iar intensitatea acesteia nu depinde de distanţă.
8. Pentru câmpurile de torsiune potenţialul este identic egal cu zero, ceea ce corespunde caracterului neenergetic al acestora. Acesta este unul din factorii care determină faptul de ce semnalele de torsiune se transmit informaţional şi nu energetic, adică fără transferuri de energie şi cu o viteză infinită.
9. Mediul prin care se propagă radiaţiile de torsiune îl reprezintă vidul fizic. Faţă de undele de torsiune vidul fizic se comportă ca un mediu holografic. În acest mediu undele de torsiune se propagă prin portretul de fază al acestei holograme. Acesta este cel de-al doilea factor fizic principal care explică caracterul informaţional (şi nu energetic) de a transmite semnale, cât şi o viteză infinit de mare de transmitere a semnalelor.
12. Câmpurile de torsiune trec prin medii naturale fără a suferi pierderi. Acest fapt reprezintă un factor natural, dacă ţinem cont că în calitate de cuante ale câmpurilor de torsiune figurează neutrino.
13. Viteza undelor de torsiune din punct de vedere teoretic este egală cu infinit. Vitezele mult mai mari decât cea a luminii nu reprezintă ceva neobişnuit pentru fizică. Acestea au fost prezente în teoria gravitaţiei a lui Newton. Vitezele mai mari ca a luminii au fost observate experimental pentru prima dată de către N.Kozârev, mai târziu au fost confirmate de către alţi doi colegi, iar la nivel cuantic de către Zeilinger. Este util de remarcat faptul că perturbaţiile de spin într-un mediu de spin se propagă în aşa fel, încât ele nu pot fi ecranate. În acest caz apare posibilitatea de creare de comunicaţii subacvatice şi subterane, cât şi de legături prin alte medii naturale.
14. Toate corpurile din natura vie şi din cea moartă se compun din atomi, dintre care majoritatea au spinii atomici sau nucleari clasici care nu sunt nuli. Ţinând cont că toate corpurile se află în câmpul magnetic al Pământului, de prezenţa momentelor magnetice ale atomilor şi nucleelor, care reprezintă urmări ale prezenţei spinilor şi sarcinilor clasice indicate, ia naştere o procesiune care generează radiaţia de torsiune turbionară. În felul acesta, toate corpurile posedă câmpuri de torsiune (radiaţii) proprii.
15. Întrucât diferite corpuri au un ansamblu diferit de elemente chimice, un set diferit de compuşi chimici cu stereochimie diferită - cu repartizare spaţială diferită în corpuri a acestor atomi şi a compuşilor chimici, atunci toate corpurile posedă câmpuri de torsiune strict individuale.
Oricât de neobişnuite ar fi proprietăţile câmpurilor de torsiune, ele nu numai că trebuie să fie acceptate, dar trebuie să ne ghidăm după ele în mod obligatoriu, întrucât aceste proprietăţi reprezintă realitatea obiectivă care ne este dată de către natură, ceea ce, în plus, este confirmat şi din punct de vedere experimental.
Caracterul neobişnuit al proprietăţilor şi, implicit, al manifestării câmpurilor de torsiune se poate ilustra prin următorul exemplu: tuturor ni se pare că fizica cunoaşte totul despre mecanică. Se vorbeşte mult, în special, despre inerţie, însă nu se explică ce este inerţia. Fizica nu numai că nu cunoaşte ce este inerţia, dar nici nu poate explica dacă forţele inerţiei sunt interne sau externe în raport cu corpurile în mişcare. În TVF este demonstrat faptul că inerţia reprezintă manifestarea câmpurilor de torsiune în mecanică. De aici rezultă în mod direct că dacă pot fi comandate câmpurile de torsiune, atunci implicit pot fi dirijate şi forţele inerţiei şi, pe această bază, pot fi create propulsoarele universale care nu folosesc tracţiunea reactivă sau factorul de frecare. Cel mai neobişnuit factor este posibilitatea nu numai teoretică, dar şi practică, de a se crea sisteme care se mişcă pe seama unor forţe interne.
Începând cu prima jumătate a anilor '80, o mare importanţă a fost acordată cercetărilor experimentale şi lucrărilor aplicative privind modificările proprietăţilor diferitelor substanţe sub acţiunea câmpurilor de torsiune asupra acestor substanţe în diferite stări de fază ale acestora. Drept exemplu al unor astfel de lucrări este cercetarea acţiunii undelor de torsiune asupra topiturilor metalelor.
Au fost elaborate tehnologii de torsiune pentru obţinerea unei serii de aliaje, care au fost brevetate. S-a reuşit găsirea regimurilor de acţiune prin torsiune asupra topiturilor, care duce la mărunţirea granulelor, iar într-o serie de cazuri, se modifică reţeaua cristalină.
A fost elaborată tehnologia de torsiune pentru producerea siluminului, un amestec dintre aluminiu şi siliciu. Spre deosebire de tehnologiile standard de producere a siluminului, în tehnologia de torsiune nu sunt utilizate diferite adaosuri pentru sporirea rezistenţei acestui metal şi nici adaosuri chimice speciale pentru fixarea gazelor în silumin. În cadrul folosirii tehnologiei de torsiune numai pe seama unei acţiuni a undelor de torsiune de un spectru elaborat special, se observă împingerea bulelor de gaz şi mărirea rezistenţei de 1,3 ori şi a plasticităţii de 2,5 ori. Sporirea concomitentă a rezistenţei şi a plasticităţii, prin utilizarea radiaţiilor de torsiune, din punct de vedere al tehnologiilor standard nu este posibilă. Aceste tehnologii au fost demonstrate în anul 2000 la Tedjon (Coreea de Sud).
Legat de acuitatea problemei privind criza energetică globală şi de imposibilitatea unei rezolvări radicale a acestei crize prin diferite procedee, cum ar fi utilizarea energiei solare, eoliene, surselor termale etc., apar adesea propuneri de a se folosi în aceste scopuri energia vidului fizic. Printre fizicienii teoreticieni există, în acest sens, două puncte de vedere diferite.
Primul punct de vedere se rezumă la afirmaţia că, întrucât vidul fizic este un obiect cu energie minimă, atunci simpla punere a problemei privind obţinerea energiei din vidul fizic este lipsită de sens.
Al doilea punct de vedere porneşte de la faptul că oscilatoarele care nu interacţionează reprezintă fenomene ale vidului fizic, posedă energie şi aceasta este infinită. Pentru energia de fluctuaţie a vidului fizic este cunoscută estimarea lui G.Whiller ce poate fi analizată ca limita inferioară a acestei energii, care este egală cu 1095 g/cm3. Pentru comparaţie putem sublinia că energia nucleară este estimată la o densitate a nucleului de 1014 g/cm3, iar energia obţinută prin arderea petrolului este apreciată ca având o densitate de aproximativ l g/cm3.
Dacă energia vidului fizic este nelimitat de mare, atunci sporirea utilizării energiei pentru nevoile Pământului, lăsând în afara cadrului problemele echilibrului termic, pe seama utilizării energiei vidului fizic, nu poate sub nici o formă să exercite influenţă asupra stării acestuia.
Pornind de la acel fapt că în teorie se admite posibilitatea de obţinere a energiei din vidul fizic, problema constă în găsirea principiilor fizice care pot fi puse la baza construirii de echipamente pentru rezolvarea acestei probleme şi căutarea ulterioară a soluţiilor tehnice pentru un dispozitiv comercial corespunzător. Principiile fizice indicate reprezintă obiectul pentru o serie de grupe de cercetare. Sunt cunoscute multe dispozitive care au randamentul de peste 100 %.
În orice curs standard de termodinamică se demonstrează în mod riguros că pentru sistemele închise randamentul niciodată nu poate fi mai mare de 100%. Dacă însă sistemul este deschis şi din cauza aceasta poate primi energie din mediul exterior, atunci un astfel de sistem poate avea un randament oricât de mare.
Dacă măsurătorile randamentului unei instalaţiei au fost executate corect şi randamentul este într-adevăr mai mare de 100%, atunci de aici rezultă în mod automat că această instalaţie este deschisă şi, în acest caz, trebuie găsit răspunsul la cea de-a doua întrebare: prin ce canal şi ce tip de energie intră în această instalaţie? Când, în urma cercetărilor, se reuşeşte stabilirea acestui canal şi a tipului de energie care intră în instalaţie, atunci, după includerea energiei evidenţiate în bilanţul general al energiei instalaţiei, randamentul acesteia va deveni din nou mai mic de 100%.
Atenţia inventatorilor este concentrată asupra instalaţiilor termice ce au randamentul de peste 100%. Din construcţiile cunoscute deja de astfel de instalaţii există unele exemplare de asemenea instalaţii ce au un randament de până la 400%. Însă doar pentru una din construcţiile instalaţiei termice, ale cărei modelele de serie au trecut cu câţiva ani în urmă expertiza independentă, a fost confirmat un randament de peste 120%. Anul trecut, în Rusia, a fost demonstrat un model de serie de astfel de instalaţie cu un randament de 150%. Pentru toate tipurile de instalaţii cu randamentul de peste 100% există o particularitate comună - toate acestea au drept element principal un element cu rotaţie care are cerinţe speciale faţă de caracteristicile rotaţiei.
Întrucât mişcarea în spirală generează un câmp de torsiune, ceea ce se fixează de către dispozitivele de măsurare a câmpurilor de torsiune, acest lucru ne permite să considerăm că interacţiunea câmpului de torsiune al instalaţiei cu câmpul de torsiune al vidului fizic conduce la acel fapt că o mică parte din energia de fluctuaţie a vidului fizic se transmite obiectului care generează câmpul de torsiune al instalaţiei, adică spiralei de apă. Tocmai pe seama acestui fapt se observă creşterea temperaturii apei. Pentru un observator din afară, acest lucru este receptat ca o autoîncălzire a apei. Luând în considerare că mecanismul de obţinere a energiei pentru încălzirea apei se bazează pe efecte de torsiune şi ţinând cont, de asemenea, că acest mecanism se realizează printr-un proces în spirală, turbionar, iar funcţionarea instalaţiei este legată de extragerea energiei suplimentare, această instalaţie termică de încălzire a căpătat denumirea de generator de torsiune turbionar (GTT).
Generatorul de torsiune turbionar are două surse de energie: prima sursă o reprezintă reţeaua electrică ce oferă energie pentru funcţionarea electromotorului, necesar pentru pomparea apei prin instalaţie, iar cea de-a doua sursă este reprezentată de vidul fizic care dă energie pentru încălzirea apei. În continuare, când randamentul unor astfel de instalaţii va fi în mod semnificativ mai ridicat, se va reuşi sporirea substanţială a cantităţii de energie, extrase din vidul fizic, va apărea posibilitatea utilizării unei părţi din energia extrasă din vidul fizic pentru asigurarea energiei necesare pentru funcţionarea motorului electric, transformând energia termică obţinută în energie electrică. În acest caz va cădea necesitatea de folosire a reţelei electrice şi o astfel de instalaţie termică va deveni o sursă autonomă de energie. Acest lucru va însemna o revoluţie în energetică. Mai mult, nu va avea importanţă dacă o astfel de instalaţie va fi termică, electrică, magnetică sau de orice alt tip de construcţie.
O direcţie importantă de preocupări, legate de vidul fizic şi de câmpurile de torsiune, o reprezintă cercetările fundamentale şi aplicative medico-biologice. O importanţă deosebită au avut-o cercetările privind influenţa câmpurilor de torsiune statice şi a radiaţiilor ondulatorii de torsiune asupra obiectelor din natura vie de la diferite niveluri, cât şi lucrările privind studierea câmpurilor de torsiune caracteristice şi integrale ale obiectelor din natura vie de la diferite niveluri. Ultima direcţie de cercetări a devenit posibilă datorită creării unor sisteme cuantice cu un înalt grad de sensibilitate pentru înregistrarea radiaţiilor de torsiune, sisteme care au permis să se înregistreze spectrele de frecvenţă ale acestor radiaţii.
Pe parcursul unei lungi perioade de timp au fost efectuate lucrări privind formarea unei bănci de date pentru spectrele radiaţiilor de torsiune ale diferitelor ţesuturi la diferite îmbolnăviri, în stadii diferite. Pe această bază a apărut posibilitatea de a fi create echipamente care vor permite realizarea diagnosticării stării de sănătate a omului, măsurând spectrele caracteristice ale frecvenţelor de torsiune ale diferitelor grupuri de celule din anumite părţi ale organelor omului, sau ale ţesuturilor acestuia, şi apoi prin compararea acestora cu spectrele corespunzătoare ale celulelor sănătoase sau ale celulelor aflate într-un anumit stadiu de patologie.
A fost elaborat sistemul de diagnosticare a omului pe baza înregistrării câmpurilor de torsiune ale acestuia (a primit denumirea de sistem de diagnosticare prin torsiune (TORDI). Sistemul TORDI reprezintă o instalaţie industrială. Cu toate acestea, este important să înţelegem că potenţialul ştiinţific şi tehnic inclus în acest model nu este încă în întregime epuizat şi încă pe parcursul unei lungi perioade de timp vor apărea în viitor variante tot mai perfecţionate ale acestui model.
În încheiere, trebuie să ne îndreptăm atenţia asupra acelui fapt, că cercetările în domeniul tehnologiilor de torsiune nu se limitează doar la direcţiile indicate mai sus. În realitate, cercetările care se efectuează acum cuprind toate domeniile economiei, inclusiv industria, agricultura şi medicina, cât şi toate problemele legate de viaţa de toate zilele a omului.
Tehnologiile de torsiune concrete reprezintă prevestitorii intrării omenirii în era tehnologiilor noosferice, iar acestea vor schimba viaţa noastră mai mult decât toate revoluţiile tehnico-ştiinţifice ale secolului al XX-lea. Este de importanţă primordială posibilitatea ca, prin utilizarea sumei tehnologiilor de torsiune, să rezolvăm toate problemele care au condus omenirea spre criza globală de sistem a civilizaţiei. Friederich Engels a avut dreptate când a scris că, dacă în societate apar necesităţi, atunci acestea împing înainte ştiinţa mai mult decât sute de universităţi. Necesitatea omenirii de a ieşi din criza de sistem a generat teoria vidului fizic, teorie ce a permis demararea creării unor tehnologii de torsiune de vârf, care să fie în măsură să indice calea şi modul de ieşire din această criză sistemică.\
Traducere din limba rusă şi prelucrare de Lucian Iordănescu
Despre controlul minţii şi atacuri energetice la distanţă s-au făcut studii importante în timpul războiului rece în Statele Unite şi URSS. “Savanţii” şi-au desfăşurat activitatea în departamente specializate, finanţate din fondurile armatei. Noi am împrumutat modelul sovietic.
În România, studiul acestor fenomene a luat amploare în anii’80, odată cu scandalul Meditaţiei Transcedentale (în care erau implicaţi membrii de vază ai PCR şi intelectualii zilelor noastre), când Securitatea a primit verde pentru operaţiunea specială cu nume de cod Oracolul. Armata, dar mai ales Securitatea ceauşistă au avut compartimente specializate în studiul fenomenelor extrasenzoriale. Un pasionat al domeniului, fiind generalul-mason Francisc Radici, fost (până-n 2008) director al Direcţiei Generale de Informaţii a Apărării. Compartimentul de studii paranormale al Securităţii a funcţionat în cadrul celebrei Brigăzi Speciale U, numită şi “Fantome”.
Generalul în rezervă Cornel Biriş, nume de cod Gruber, astăzi profesor universitar la o cunoscută facultate particulară, a condus brigada până la desfiinţare, la începutul anului 2000. După dezmembrarea Brigăzii U, în H256 (componenta internă) şi Formaţiunea R (componenta externă), compartimentul “violet” s-a împărţit şi el în două.
O parte din paranormalii Securităţii au fost trecuţi la Direcţia H256 în subordinea generalului Nicolaie Iana (nume de cod Prahoveanul), restul compartimentului fiind transferat la Direcţia Operaţiuni Speciale, condusă de generalul Isac Adrian, eliberatorul-şef al ostaticilor români din Irak. Cele mai bune rezultate în domeniul “Flăcării Violete” le-a înregistrat ofiţerul SIE Iuri Floroiu, coleg de “Securitate” cu faimosul colonel Dan Dumitru, mai cunoscut în presă ca directorul sub acoperire al Oficiului pentru Gestionarea Relaţiilor cu Republica Moldova din subordinea Cancelariei Primului Ministru. Iuri Floroiu a fost scos în rezervă relativ recent, cu gradul de maior, fiind absolvent de psihologie la o universitate nerecunoscută de SIE. Floroiu apare ocazional în aceleaşi emisiuni frecventate de un alt politruc şcolit la Ştefan Gheorghiu. Este vorba de generalul Emil Străinu, consilier al Parlamentului României în probleme neconventionale si asimetrice. La bază, Floroiu este ofiţer de interceptări în cadrul Serviciului de Informaţii Externe, preocupările sale zilnice rezumându-se la scanarea eterului, în căutare de transmisiuni neautorizate de pe teritoriul României. După trecerea sa în rezervă, ocupându-se de parapsihologie şi de secretele dacilor. Cât despre colegul său Dan Dumitru, acesta este mason de frunte şi prieten la cataramă cu mulţi din greii serviciilor secrete ruseşti şi moldoveneşti. Ofiţerul a copilărit cu Mircea Geoană. A spionat în SUA până în 2000 şi a colaborat intens la dosarul “Patriarhul” cu ofiţereasa securităţii Doina Moinescu. Este implicat alături de Moinescu şi alţi ofiţeri SIE în firme pe spaţiul Republicii Moldova. Jurnalista Adriana Duţulescu l-a identificat pe Dan Dumitru în staful de campanie al pesedistului Geoană, chiar în noaptea în care s-au anunţat rezultatele turului II al alegerilor prezidenţiale din 2009. Se pare că era cel puţin consilier pe probleme de securitate al celui de-al doilea om în stat. Împreună cu alţi haidamaci ai Securităţii, Dumitru făcea demonstraţii de forţă (folosind arme de foc) în faţa jurnaliştilor prezenţi la eveniment. În ceea ce priveşte „Flacăra Violetă”, se pare că Mircea Geoană nu a fost consiliat doar de securiştii săi de taină în care are încredere oarbă, ci şi de doctorii americani care i-au inoculat ideea că ar fi fost atacat energetic.
Eduard Ovidiu Ohanesian
ENERGII SI RADIAȚII MALEFICE. ATACURI ENERGETICE
Atacul energetic se manifestă asupra corpului nostru energetic și are în vedere crearea unor blocaje energetice, pierderea de energie vitală sau chiar decesul celui in cauză. Acesta poate fi făcut conștient și din răutate, sau inconștient (vampirismul energetic), poate fi direct sau indirect, se poate petrece ziua sau noaptea (când omul este mai deschis energetic și nu se poate proteja conștient) și poate fi provocat de una sau mai multe persoane și îndreptat, de asemenea, asupra unei persoane, a unei colectivități sau a unei comunități. Corpul nostru fizic este înconjurat sau aflat în imersiune în fluidul unui câmp de forţă energetic, ce urmăreşte conturul corpului şi care, deşi ar putea fi asemănat cu o umbră, este, mai degrabă, ca un „frate geamăn“. Acest corp geamăn, deşi invizibil, poate fi perceput de cineva care este sensibil şi a cărui capacitate de percepție vizuală depăşeşte plaja de vibraţii a vederii normale, cu ajutorul ochilor, ca fiind o luminiscenţă albăstruie, pe care unele persoane cu capacităţi de extrasenzoriale o numesc „eterică“. Este „Corpul energetic“, el dă energie şi „modelează“ corpul fizic, are aproximativ aceeaşi formă cu acesta, fiind nu numai o extensiea lui, ci şi o „formă“, deoarece el dă posibilitatea corpului fizic să îşi menţină caracteristicile şi forma. El dă energie corpului fizic distribuindu-i putere vitalizatoare care îl încarcă cu dinamism. Corpul energetic poate fi privit ca un corp de natură electromagnetică. Aflat între realitatea fizică şi cea non-fizică el transformă cele mai delicate şi eterice energii non-fizice, decodifică și transmite informații corpului fizic. Dar, din păcate, vibrațiile energiilor decodificate nu sunt tot timpul pozitive, ci și negative, iar acestea vor duce la intruziuni, lipsă de armonie, blocaje (în chakre) sau defecţiuni care se vor manifesta mai devreme sau mai târziu asupra părţii corespunzătoare din corpul fizic, sau chiar a întregului. Printre informațiile decodificate în câmpul energetic sunt și cele furnizate de gândurile celor din jur, mai ales atunci când sunt programate și direcționate către noi. Gândurile pozitive au, în general, un efect benefic, deoarece menţin starea de armonie în interiorul corpului energetic, pe câtă vreme gândurile negative provoacă acorduri dizarmonice în undele de energie și, odată decriptate, oferă individului direcția de acțiune dorită de emitent sau contribuie la apariţia unei afecţiuni sau boli.
Gândurile negative – forță distructivă
Gândul este o forţă, o energie, dar este de asemenea o materie foarte subtilă care lucrează într-o regiune foarte îndepărtată de planul fizic. În stare abia creată, gândurile pe care le formăm nu ating, încă, materia densă, vizibilă; ele nu ating şi nu fac să vibreze decât ceea ce se apropie cel mai mult de natura lor, adică elementele cele mai subtile care există în noi sau în alţii. Gândirea, ca energie, ca vibraţie şi forţă este percepută de anumiţi centri care sunt dotaţi cu antene: aceste antene, situate în creier sau chiar mai sus, în planul eteric, se pun în vibraţie şi trimit mesaje altor aparate; în acest moment, în tot corpul se produc înregistrări, cuplări, circulaţii de forţe, de energii. Imediat ce se stabileşte comunicarea, energiile circulă şi pot produce efecte în materie. În acel moment gândul este puternic, se manifestă în plenitudine: trece prin ziduri şi obiecte, se poate realiza, acţionează asupra materiei. Fiecare gând se materializează: fiecare gând, dorinţă, intenţie, fiecare idee are formă, culoare, dimensiune, iar pentru a le vedea este suficient să privim în jur. Dar aceste efecte nu sunt imediate. Gândirea este capabilă să atingă materia, dar ca să poată acţiona asupra obiectelor sau fiinţelor, gândul trebuie condensat: lucrând mult timp asupra unor creaţii mentale, adăugându-le chiar particule din propria lor materie, oamenii ajung să îmbrace aceste forme gânduri de materie psihică. Anumiţi indivizi o pot face rapid, pentru că ei cunosc tehnicile ce permit materializarea unei forme gând, pentru ca ea să devină vizibilă şi tangibilă. Atâta timp cât oamenii au gânduri şi dorinţe divine, totul este armonie, dar când oamenii sunt răi, răzbunători, cruzi, gândurile și dorinţele lor pot chiar să ucidă. Dar să nu uităm că suntem și emitenți de gânduri și implicit, putem fi și cei care atacă energetic pe cei din jur.
Câmpul fiecărui om conține câte un set de programe care determină interrelațiile sale cu lumea și cu oamenii. Sentimentele de dragoste, ură, supărare pe care le nutresc cei din jur față de om corespund cu strictețe de ceea ce este sădit în karma acestuia. De aceea există oameni care sunt în permanență jigniți, care suferă traumatisme, care sunt invidiați etc. În câmpul omului sunt conținute programe informaționale ale atitudinilor față de el însuși și programe ale atitudinii acestuia față de alți oameni. Când împotriva noastră se întreprinde ceva neplăcut, nu e bine să răspundem în același fel. Ne putem opune doar la nivel fizic, însă la nivelul câmpului și la nivelul spiritual trebuie să ne păstrăm întotdeauna o atitudine de smerenie, de blândețe, să manifestăm iubire față de oameni și să ținem minte că orice neplăcere este cauzată de imperfecțiunea noastră. Acest lucru ne curață karma, ne ferește de boli, ne ameliorează destinul și sănătatea copiilor. Irascibilitatea în raporturile cu oamenii, răutatea constituie o tentativă de atac bioenergetic nu numai asupra unui individ ci și asupra Universului, provocând deformări ale structurii câmpului. „Rugați-vă pentru cei ce vă blestemă și binecuvântați-i pe cei care vă urăsc!”. Aceasta este cea mai puternică apărare împotriva nenorocirilor, bolilor și a aceea ce numim “deochi”.
Sursa: Esența vieții … între adevăr și iluzie…
Prin urmare, starea de disconfort resimtita se poate manifesta in forme si momente diferite:
- in timpul noptii, spre exemplu, persoana se poate trezi din somn, brusc, agitata, fara a exista un motiv precis;
- uneori, ea poate simti o senzatie de caldura interioara ne*obisnuita, ce se intensifica cu trecerea timpului, si care este insotita de scaderea energiei sale vitale si incapacitatea de a mai reactiona;
- de asemenea, poate simti o presiune la nivelul unor zone ale corpului (de obicei cele mai sensibile) sau intepaturi, frisoane, tahicardie (fara o cauza reala), transpiratii, dureri locale, emotii nejustificate.
Sunt numeroase starile de disconfort deter*minate de cauze reale, obiective, dar sunt multe si cele induse.
Răspunde cu citat
Marcaje