Coja Ion a distribuit o fotografie postată de Răscrucea.








EDITORIAL Ce am vrut şi ce am primit la Revoluţie S-au născut nenumărate teorii, mai mult sau mai puţin conspiraţioniste, despre evenimentele sângeroase de la sfârşitul anului 1989. Debarcarea lui Ceauşescu s-a hotărât la întâlnirea Gorbaciov-Bush de la Malta. Pe un vas, ca să nu ştie nimeni. La schimb cu lovitura dată de SUA în Panama, care a avut ca scop eliminarea dictatorului Manuel Noriega, ce conducea cu o mână de fier Panama. Un număr situat între 40.000 (evaluarea minimă) şi 60.000 (evaluarea maximă) de cadre bine instruite ale KGB (unele provenite din Moldova Sovietică) au invadat România la bordul unor automobile Lada şi au contribuit decisiv atât la pornirea Revoluţiei, cât şi la întreţinerea atmosferei de teroare de pe străzi din zilele de după schimbarea de regim de la Bucureşti. Serviciile secrete străine (Mossad, CIA, ungurii, KGB, MI5 etc) au colaborat la planul de a-l răsturna pe Ceauşescu, îndeosebi la faza de la Timişoara, adică la protestele iniţiale din jurul casei pastorului Laszlo Tokes. De la Comitetul Central al PCR şi până la Casa Poporului exista un tunel subteran, pe unde Ceauşescu ar fi putut fi transportat pentru a fi instalat într-un buncăr, de unde ar fi putut conduce operaţiunile militare împotriva insurgenţilor. Pe 22 decembrie 1989, securiştii au depus armele în depozite şi, fie au plecat acasă, fie au fraternizat cu manifestanţii. Lui Ceauşescu i s-a tras cel mai mult de la faptul că intenţiona să pună pe picioare o bancă românească, dar şi cu capital arab, care să ofere împrumuturi la dobânzi mici, ridiculizând astfel FMI. Mitingul de la Bucureşti, din 21 decembrie 1989, a fost spart de nişte KGB-işti, care aveau steaguri tricolore cu ţepuşe în vârf, cu care i-au înţepat pe oameni, determinându-i să strige şi să o ia la fugă. Care este elementul comun al acestor teorii strâmbe, în aparenţă atât de diferite între ele? Ele spun că românii erau mulţumiţi şi că niciodată nu ar fi ieşit în număr mare pe stradă pentru a-şi câştiga libertatea. Vorbe adânci, cu consecinţe până azi. Degeaba vă pierdeţi vremea pe stradă, la tot felul de proteste, pentru că voi, oamenii obişnuiţi, nu puteţi face nimic. Deciziile le iau alţii. Voi sunteţi sclavi şi trebuie să executaţi ordinele primite. Şi mai este o mare minciună legată de evenimentele de acum 24 de ani. Românii nu au vrut capitalism. La Timişoara a fost scandat numele lui Gorbaciov, nu numele lui Bush. Iar Proclamaţia Frontului Democratic Român, citită din balconul Operei la 21 decembrie 1989, făcea o singură trimitere la econonomie, la punctul şase (dintr-un total de zece). FDR avea ca revendicare "revitalizarea economiei naţionale". Nu punerea ei pe butuci şi nici vânzarea resurselor naturale către străini. Dar comuniştii şi securiştii care au pus mâna pe putere după uciderea lui Ceauşescu aveau alte planuri. Iar în Piaţa Palatului a început să se tragă după ce mulţimea a scandat: "Fără comunişti". E de prisos să spun că vorbele acestea îi erau adresate lui Ion Iliescu, care a încercat să se adreseze celor aflaţi în Piaţa Palatului.