Postul Nașterii Domnului- remediu pentru sufletele noasre
Când vezi că oamenii sunt preocupaţi în a găsi cât mai multe reţete de post, e semn că omul nu mai vede din el decât trupul. Uităm că suntem chemaţi să postim nu numai de bucate, ci şi de păcate. Există mai multă preocupare pentru îndelunga pregătire a mâncărurilor, decât pentru ştergerea din inimă a cuvintelor şi faptelor care ne-au tulburat.Nu e nimic rău în a-i împărtăşi aproapelui o reţetă de post, după cum nu este rău să mănânci.
Însă, atunci când la finalul postului rămâi doar cu o reţetă de post, denotă că avem un suflet mort în această viaţă. Postul nu are menirea de a face din noi bucătari, ci de a ne curăţi de patimi. Nu mi-a fost dat să aud că în cadrul unei predici să se rostească o reţetă de post. Sigur, nici nu-mi doresc, căci nu stau de vorbă cu Dumnezeu ca să fiu inspirat în a găsi cel mai potrivit mod de a aşeza o legumă lângă alta. Stau de vorbă cu El, ca să ajung la asemănarea cu El.
Iar dacă patimă a fost definită ca un ataşament “iraţional” faţă de trup, postul are rolul de a elibera trupul de sclavia patimilor.Să reţinem: trupul prospera doar în măsura în care sufletul slăbeşte şi sufletul prospera în măsura în care trupul slăbeşte.Postul restaurează aici şi acum starea în care se afla Adam înainte de căderea în păcat: era vegetarian şi nu era rob nevoilor trupului.A nu mânca mult, dar a râvni mâncăruri rafinate, e semn că firea omului e îmbolnăvita. În acest caz, Avva Dorotei mărturiseşte: “Când un asemenea gurmand mănâncă ceva ce-i place, e până într-atât de stăpânit de plăcerea sa, încât o ţine mult timp în gură, o plimba încoace şi încolo şi n-o înghite decât cu greu, din pricina plăcerii pe care o încearcă.”Dar nu doar prin restrângerea cantitativă a hranei şi prin abţinerea de la anumite categorii de alimente se obţine tămăduirea firii omeneşti. Căci nu este nici un câştig să ştim că unii au postit săptămâni întregi, dar au refuzat să-şi îmbrăţişeze şi să le vorbească semenilor cu care s-au certat.Sfântul Ioan Gură de Aur spune că nu trebuie să săvârşim postul cu mâinile goale: “Când cineva îţi va zice: “Eu am ţinut tot postul”, răspunde-i: “Eu aveam un duşman şi m-am împăcat cu el, obişnuiam să bârfesc şi m-am oprit.”"Postul este infranarea de la toate mancarurile, sau la caz de boala, numai de la unele, de asemenea si de bauturi si de toate cele lumesti si de toate poftele cele rele, pentru ca sa poata crestinul sa-si faca rugaciunea lui mai cu inlesnire si sa-I fie milostiv Dumnezeu insa si pentru a ucide poftele trupului si a primi harul lui Dumnezeu.
Postul este o fapta de virtute, un exercitiu de infranare a poftelor trupului si de intarire a vointei, o forma de pocainta, un mijloc de mantuire. Dar este in acelasi timp si un act de cult, adica o fapta de cinstire a lui Dumnezeu, pentru ca el este o jertfa, adica o renuntare de buna voie la ceva care ne este ingaduit, izvorata din iubirea si respectul pe care il avem fata de Dumnezeu. Postul foloseste si sufletului si trupului, pentru ca intareste trupul, usureaza si curateste sufletul. Pastreaza sanatatea trupului si da aripi sufletului. De aceea, Legea Veche il recomanda si il impune de atatea ori: "nu fi nesatios intru toata desfatarea si nu te apleca la mancaruri multe. In mancarurile cele multe va fi durere si nesatiul va veni pana la ingretosare. Pentru nesatiu, multi au pierit; iar cel infrant isi va inmulti viata", zice inteleptul Iisus, fiul lui Sirah (37, 32-34). Mantuitorul insusi a postit 40 de zile si 40 de nopti in pustie, inainte de a incepe propovaduirea Evangheliei. El ne invata cum sa postim si ne spune ca diavolul nu poate fi izgonit decat cu post si rugaciune. Posteau de asemenea Sfintii Apostoli si ucenicii lor; ei au randuit postul pentru toti crestinii. Sfintii Parinti lauda si recomanda postul cu staruinta. Iata ce spune, de pilda, Sfantul Ioan Gura de Aur: "Postul potoleste zburdalnicia trupului, infraneaza poftele cele nesaturate, curateste si inaripeaza sufletul, il inalta si il usureaza. Postul nu este placut omului bogat, dar este placut celui muncitor. Postul este lungime de viata. Postul este armonie intre trup si suflet cu sanatate indelungata.
Prin post descatusezi trupul de lacomie, de lene, de furt, de minciuna, de pizma, de rautate, de sudalma, de batjocora, de fumat, de betie, de indiferentism. Postul nu este o schingiuire a trupului ci o adevarata hrana de viata. Postul cel adevarat nu trebuie sa-l postim numai cu trupul ci si cu sufletul. Adica nu numai sa mancam de post ci si infranandu-ne totodata si de la patimi, pacate si ispite. Odata cu infranarea de la mancarurile de dulce, sa ne silim a ne curati nu numai trupul ci si sufletul, petrecand in rugaciuni si pocainta. Postul adevarat si desavarsit este deci nu numai trupesc ci si sufletesc. Postul de bucate impreuna cu celelalte fapte bune este post. Asa ne invata Biserica in Cantarile Postului Mare, zicand: "sa postim post bine placut Domnului; postul cel adevarat este instrainarea de rautati, infranarea limbii, lepadarea maniei, departarea de pofte de clevetire, de minciuna si de juramant mincinos. Sfantul Ioan Gura de Aur zice: "Postiti ? Aratati-mi-o prin fapte. Cum ? De vedeti pe sarac, aveti mila de el; un dusman, impacati-va cu el; un prieten inconjurat de un nume bun, nu-l invidiati; o femeie frumoasa, intoarceti capul. Nu numai gura si stomacul sa posteasca ci si ochii si urechile si picioarele si mainile voastre si toate madularele trupului vostru. Mainile voastre sa posteasca ramanand curate de rapire si lacomie; picioarele, nealergand la privelisti urate si in calea pacatosilor. Ochii, neprivind cu ispitire frumusetile straine: gura trebuie sa posteasca de sudalme si de alte vorbiri rusinoase". Postul nu trebuie sa fie o dieta ci o jertfa de credinta. La capatul postului Craciunului crestinul trebuie sa mearga la preotul duhovnic sa-si marturiseasca pacatele cu sinceritate si cainta ca astfel sa primeasca dezlegare sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Mantuitorului nostru Iisus Hristos- Sfanta Cuminecatura. Postul Craciunului este o mica jertfa adusa de noi crestinii Bunului Dumnezeu fata de Marea Sa Milostivire de atrimite in lume pe Unicul Sau Fiu sa se jertfeasca pentru noi oamenii si sa ne mantuiasca. Tinand Postul Craciunului bucuria marii sarbatori a intruparii Fiului lui Dumnezeu-Craciunul va fi pentru noi un castig sufletesc in lupta noastra pentru mantuire.
ÂÂ
Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu
Răspunde cu citat
Marcaje