Sfintii doctori fara de arginti

[Adrian Pop]

Manastirea Prislop
Apreciată · acum 3 ore







Sfintii doctori fara de arginti Cosma si Damian


Sfintii Cosma si Damian au trait in secolul al IV lea. S-au nascut dintr-un tata pagan si o mama crestina, in Asia Mica. Datorita vindecarilor daruite oamenilor, ei sunt cunoscuti si sub numele de doctori fara arginti. Au primit acest nume pentru ca vindecarea era data nu de medicamente, ci de Hristos. Pentru acest motiv ei nu primeau niciun fel de plata de la pacientii lor. Singura lor plata era ca cel tamaduit sa creada in Hristos. Pentru ca Damian a acceptat trei oua de la Palladia, o femeie care a fost vindecata de o boala, acesta a cerut sa nu fie ingropat alaturi de fratele sau. Dar, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, cei doi au fost ingropati impreuna.

Trebuie sa retinem ca orice sfant alina suferintele oamenilor, dar unii au fost si doctori: Cosma si Damian (1 noiembrie), Chir si Ioan (31 ianuarie), alti sfinti ce poarta numele Cosma si Damian (1 iulie) si Pantelimon (27 iulie).

Tot astazi, facem pomenirea:
- Sfintelor Mucenite Chiriena si Iuliana;
- Sfintilor Mucenici Chesarie, Dasie si a altor cinci;
- Sfintilor Sfintiti Mucenici Ioan, episcopul, si Iacov, preotul;
- Sfantului Mucenic Erminingheld;
- Sfintilor Mucenici Ciprian si Iuliana;
- Sfantului Cuvios Mucenic Iacov cel Nou, impreuna cu doi ucenici, Iacov, diaconul, si Dionisie, monahul.

Maine facem pomenirea Sfintilor Mucenici Achindin, Pigasie, Aftonie, Elpidifor si Agapie

[Adrian Pop]

Saveta Zegrean a distribuit o fotografie postată de Ioan Danci.







În aceasta luna, în ziua întâia, pomenirea Sfintilor si facatorilor de minuni fara de arginti Cosma si Damian, fiii Teodotei celei din Asia. DamianSfinţii Făcători de Minuni şi Doctori fără Arginţi Cosma şi Damian împreună cu mama lor Teodota erau din Asia Mică (după unii, din Mesopotamia). Tatăl lor care era necredincios a murit când ei erau încă copii. Mama i-a crescut în evlavia creştină. Prin exemplul vieţii ei şi prin citirea cărţilor sfinte, Sf. Teodota a păstrat puritatea vieţii copiilor ei prin respectarea poruncilor lui Dumnezeu, ajutîndu-i să devină bărbaţi virtuoşi şi drepţi. Educaţi şi formaţi ca doctori, ei au primit în dar harul vindecării trupurilor şi sufletelor bolnave prin puterea rugăciunii. Ei vindecau chiar şi animale. Din iubire curată faţă de Domnul şi faţă de semeni ei nu luau niciodată plată pentru serviciile lor, respectînd porunca Mântuitorului Nostru Iisus Hristos care a spus: "În dar aţi luat, în dar să daţi" (Mt. 10:8). Faima Sf. Cosma şi Damian s-a răspândit în toată regiunea şi oamenii i-au numit doctori fără de arginţi. Odată, sfinţii au fost chemaţi la căpătâiul unei femei foarte grav bolnave, pe nume Paladia, care nu a mai găsit vindecare la nici un doctor. Cei doi sfinţi, numai prin credinţă şi puterea rugăciunii au reuşit să o vindece pe Paladia, care s-a sculat perfect sănătoasă şi a dat slavă lui Dumnezeu. Dorind să-i răsplătească pentru binele făcut, Paladia s-a îndreptat spre Damian, arătîndu-i trei ouă şi zicînd: "Ia acest dar în numele Sfintei Treimi Dătătoare de Viaţă, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt." Auzind numele Sf. Treimi doctorul fără de arginţi nu a îndrăznit să refuze. Când a auzit Cosma întâmplarea, s-a întristat crezînd că făcînd aceasta fratele său a încălcat porunca. Pe patul de moarte, el a cerut ca fratele său să nu fie înmormântat lângă el. Sf. Damian s-a stins şi el din viaţă la scurt timp şi toţi se întrebau unde va fi îngropat. Dar Dumnezeu a făcut o minune printr-o cămilă, pe care "doctorii" au vindecat-o şi care glăsuind cu voce omenească le-a spus să nu se îndoiască şi să-l pună pe Damian lângă Cosma pentru că Damian nu a acceptat ouăle de la femeie drept plată ci din respect pentru numele lui Dumnezeu. Sfintele trupuri ale doctorilor fără arginţi au fost îngropate împreună în Thereman (Mesopotamia). După moartea lor s-au înfăptuit multe minuni. În Thereman, aproape de biserica Sfinţilor Cosma şi Damian, trăia un om pe nume Malchus. Într-o zi el a plecat în călătorie, lăsîndu-şi femeia singură pentru o perioadă destul de lungă de timp. Înainte să plece el s-a rugat la biserica "doctorilor fără de arginţi" să aibă grijă de nevasta lui. Dar vrăjmaşul omului a luat chipul prietenului lui Malchus uneltind uciderea femeii. El i s-a arătat femeii spunîndu-i că l-a trimis bărbatul ei să o ia şi să o ducă acolo unde era el. Crezîndu-l, ea s-a dus cu el şi când au ajuns într-un loc pustiu vrajmaşul a vrut să o omoare. Văzînd pericolul care o păştea, femeia s-a rugat fierbinte lui Dumnezeu să o ajute. Atunci au apărut doi bărbaţi înfricoşători care l-au alungat pe diavol şi acesta a căzut de pe o stâncă. Cei doi au condus-o pe femeie acasă unde ajungînd ei, ea s-a închinat şi i-a întrebat cum le este numele ca să le poată mulţumi toată viaţa. Ei au răspuns că sunt slujitorii lui Dumnezeu, Cosma şi Damian, după care s-au făcut nevăzuţi. Tremurînd de uimire şi bucurie, ea a povestit la toată lumea minunea şi a mers la icoana binefăcătorilor ei rugîndu-se şi mulţumind lui Dumnezeu. De atunci, cei doi sfinţi sunt consideraţi protectori ai sfinţeniei căsniciilor creştine, precum şi dătătorii de armonie în viaţa soţilor. Sărbătorirea lor se face până şi în Rusia din vremuri străvechi. Sfinţii Doctori fără Arginţi Cosma şi Damian din Asia Mică nu trebuie confundaţi cu Sfinţii Cosma şi Damian din Roma (prăznuiţi la 1 iulie) sau cu Sfinţii fără de Arginţi din Arabia (prăznuiţi la 17 octombrie). Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintelor Mucenite femei Chiriena si Iuliana. Acestea au patimit pe vremea împaratului Maximian. Si era Chiriena de la Tars, din eparhia Ciliciei, iar Iuliana era din cetatea rosonilor. Deci fiind prinse si constrânse de guvernatorul Marchian, nu s-au lepadat de Hristos. Pentru aceea Chirienei i-au ras capul si ostasii fara de omenie o purtau despuiata prin cetatea Tarsului, înconjurând-o de patru ori. Si aducând-o la cetatea rosonilor, au aruncat-o în foc cu Sfânta Iuliana. Si asa si-au savârsit mucenicia lor. Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Chesarie, Dasie si a altor cinci. Acesti sfinti fiind prinsi la Damasc si cercetati cu felurite chinuri, mai pe urma si-au primit moartea prin sabie. Tot în aceasta zi, Sfintii sfintitii Mucenici Ioan episcopul si Iacov preotul. Acestia au fost pe vremea lui Savorie împaratul persilor, învatând cuvântul credintei si îndemnând pe multi la dreapta credinta. Au fost prinsi de slugile împaratului si, chinuindu-i cu multe feluri de chinuri, si-au luat sfârsitul prin sabie, dându-si sufletele lui Dumnezeu. Tot în aceasta zi, Sfântul Mucenic Erminingheld. Acesta s-a nascut din tata ce se chema Liuvingheld, regele gotilor celor mai dinlauntru, care cu tot neamul lui era arian. Deci învatându-se dreapta credinta de la Leandru episcop ortodox si mâniindu-se tatal sau pentru aceasta, îl lua si cu bine si cu rau în toate zilele, iar sfântul era neschimbat si nebiruit. Pentru care lucru întâi l-a lipsit tatal sau de mostenirea împarateasca si, legându-i mâinile si picioarele, l-a închis într-o temnita întunecata. Deci fiind Praznicul Pastilor, a trimis tatal sau pe popa cel arienesc sa-l ispiteasca sa se plece sa-l cuminece cu tainele arienesti; dar el nu s-a plecat, ci, scârbindu-se, l-a gonit. Fiind înstiintat de aceasta Liuvingheld, tatal lui cel mai înrautatit decât fiarele, a poruncit sa-i taie capul acolo în temnita, unde se afla legat. Si dupa ce i-au taiat capul, s-au pogorât cântari si versuri îngeresti împrejurul trupului fericitului, împreuna cu faclii, care, minune înfricosatoare, a pornit pe toti credinciosii spre frica lui Dumnezeu, iar pe ucigas l-a înspaimântat si l-a tulburat si-l silea sa se pocaiasca de pagânatatea ce a facut. Si nu a trecut multa vreme si l-a lovit pe ucigas o boala care îl scotea din minti. Deci chemând pe Leandru bine cinstitorul episcop si ridicând împarat pe fiul sau cel mai mic Rechader, l-a rugat sa-l învete si pe acesta asemenea precum învatase si pe Mucenicul Erminingheld. Si zicând acestea a murit. Iar Rechader, primind samânta Ortodoxiei, a întors si pe cei de sub stapânirea lui sa fie si ei ortodocsi cu dânsul. Si iata cum a lucrat Pronia lui Dumnezeu: ca a lasat sa fie omorât Erminingheld pentru evlavie, iar prin mijlocirea mortii lui a adus pe tot neamul la credinta ortodoxa. Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor Mucenici Ciprian si Iuliani (Iuliana), care prin foc s-au savârsit. Tot în aceasta zi, pomenirea Sfântului Cuviosului noului Mucenic Iacov cel nou, împreuna cu doi mucenici ai lui, Iacov diaconul si Dionisie monahul, care prin sugrumare s-au savârsit la anul 1520. Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

[Adrian Pop]

Saveta Zegrean









Sfintii Doctori fara de arginti Cosma si Damian

Sfintii Cosma si Damian erau frati, de neam din Asia, avand tata pagan si mama crestina, anume Teodotia. Aceasta, dupa moartea barbatului ei, a trait in vaduvie, avand vreme libera si fara piedici si a slujit cu sarguinta lui Hristos, inchinandu-si toata viata lui Dumnezeu. Ea s-a facut ca vaduva aceea pe care o lauda Apostolul, cand zicea ca vaduva cea adevarata si singura nadajduieste spre Dumnezeu si petrece in rugaciuni si in cereri, ziua si noaptea.
Deci, precum vietuia Teodotia, cu placere de Dumnezeu, asa ii invata si pe iubitii sai fii, Cosma si Damian, caci i-a hranit cu buna invatatura, in credinta crestineasca si cu dulceata dumnezeiestii Scripturi, povatuindu-i spre toata fapta buna. Iar ei, venind in varsta desavarsita, petrecand in legea Domnului si deprinzandu-se in viata cea fara de prihana, s-au facut ca doi luminatori, stralucind pe pamant cu faptele cele bune. Pentru aceasta au si luat de la Dumnezeu darul tamaduirii, dand sanatate sufletelor si trupurilor, vindecand tot felul de boli, tamaduind toate neputintele si izgonind duhurile cele viclene.
Sfintii Doctori fara de arginti Cosma si Damian
Dar ajutau nu numai oamenilor, ci si dobitoacelor si nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, caci toate acestea le faceau nu pentru avere, adica sa se imbogateasca cu aur si cu argint, ci pentru Dumnezeu, ca sa arate catre El dragostea lor, prin dragostea cea catre aproapele; nici nu doreau slava omeneasca prin aceste tamaduiri, ci slava lui Dumnezeu. Ei tamaduiau neputintele pentru slava numelui Domnului lor, Care le-a daruit puterea de a tamadui. Dar nu cu buruieni, ci cu numele Domnului izbaveau de boli, fara plata si fara sa astepte multumire, implinind porunca Celui ce a zis: In dar ati luat, in dar sa dati. Pentru aceea au fost numiti de cei credinciosi, doctori fara plata sau fara de arginti. Astfel, petrecandu-se viata lor cu buna credinta, in pace s-au sfarsit. Si nu numai in viata lor, ci si dupa moarte s-au preamarit prin felurite minuni, pentru care se cinstesc de Biserica cu pomenirea cea de peste an, ca niste calzi folositori si doctori, aparatori ai sufletelor si trupurilor noastre.
Iar despre viata lor cea buna si despre tamaduirea cea fara de plata, exista o astfel de povestire: O femeie oarecare, cu numele Paladia, zacand pe patul durerii de multi ani si neavand nici un ajutor de la doctori, a auzit de acesti sfinti ca tamaduiesc toate bolile, si a trimis la dansii cu rugaminte ca sa vina la ea, caci era aproape de moarte. Sfintii, ascultand rugamintea, au mers in casa ei si indata femeia, dupa credinta sa, a dobandit tamaduire, prin venirea la dansa a Sfintilor doctori si s-a facut sanatoasa, slavind pe Dumnezeu, Cel ce a daruit robilor Sai un dar al tamaduirii ca acesta. Fiind multumita de acea mila a doctorilor, a vrut sa-i rasplateasca cu daruri. Dar acestia n-au vrut sa ia, ca niciodata nu luasera nimic de la nimeni, fiindca nu vindeau darul pe care il aveau de la Dumnezeu.
Deci, femeia a cugetat ca macar pe unul dintr-insii sa-l sileasca prin rugaminte, sa primeasca de la dansa cat de putina rasplata; si, luand trei oua, a venit in taina la Sfantul Damian, rugandu-l sa ia de la dansa acele oua in numele Sfintei Treimi. Iar Damian, auzind de numele lui Dumnezeu in Treime, a luat de la femeie acel mic dar, pentru juramantul ei cel mare, prin care l-a rugat.
Sfantul Cosma, instiintandu-se de aceasta, s-a mahnit foarte mult. Apoi, sosind mutarea din viata a Sfantului Cosma, acesta a poruncit, aproape de iesirea sufletului din trup, sa nu fie pus Damian langa dansul, cand se va sfarsi, pentru ca a calcat porunca Domnului si a luat plata de la femeie pentru tamaduire. Deci, odihnindu-se in Domnul, Sfantul Cosma, dupa catava vreme a venit si ceasul sfarsitului lui Damian, mutandu-se din viata aceasta vremelnica la cea vesnica. Iar oamenii chibzuiau unde sa-l ingroape, ca stiau porunca Sfantului Cosma si nu indrazneau sa puna pe Damian langa fratele sau. Si fiind ei in nepricepere, a alergat indata acolo o camila, care fusese mai inainte indracita, si pe care o tamaduisera sfintii. Aceea a grait cu glas omenesc ca, fara indoiala, sa-l puna pe Damian aproape de Cosma, de vreme ce nu pentru plata a luat de la femeie acele trei oua, ci pentru numele lui Dumnezeu. Si asa cinstitele lor moaste au fost puse impreuna, la locul numit Firaman.
Odinioara, un barbat oarecare din acele locuri, in vremea secerisului, a iesit sa-si secere holda si, slabit de arsita soarelui, a mers sub un stejar sa se odihneasca si, culcandu-se, a adormit greu. Tinand gura deschisa, venind un sarpe, i-a intrat in gura si in pantece. Apoi, desteptandu-se omul, nu stia ce i se intamplase si, mergand in tarina, a secerat pana seara, apoi a venit la casa sa si, dupa cina, s-a culcat. In timp ce se odihnea, sarpele a inceput a musca cele dinlauntrul lui. Iar el striga de durere si, desteptandu-se toti si alergand la dansul, il pipaiau si nu pricepeau de unde vine acea durere. Iar el a strigat cu glas mare, zicand: "Sfintilor doctori, Cosma si Damian, ajutati-ma!" Si indata ce au sosit sfintii, l-au adormit, incat sarpele sa iasa pe aceeasi cale pe unde a intrat. Dormind omul iarasi cu gura deschisa, prin rugaciunile Sfintilor Cosma si Damian, cu puterea lui Dumnezeu au scos sarpele din om si, iesind acesta din gura lui, toti cei care se aflau acolo s-au inspaimantat de acea minune infricosatoare. Apoi, iesind sarpele, indata s-a desteptat omul acela si s-a facut sanatos desavarsit, cu ajutorul sfintilor celor fara de arginti.
In acelasi loc era un alt barbat, pe nume Malh, ce locuia aproape de biserica Sfintilor doctori Cosma si Damian, care era in Firaman. Vrand el sa plece la drum lung, a dus-o pe femeia sa la biserica si i-a zis: "Iata, eu ma duc departe, iar pe tine te las in seama Sfintilor Cosma si Damian, spre paza; sezi in casa ta, pana cand iti voi trimite semn de la mine, pe care il vei cunoaste ca este al meu si, cand va voi Dumnezeu, iti voi trimite semnul acela si te voi lua la mine". Malh, incredintand sfintilor pe femeia sa, a plecat la drum.
Trecand cateva zile, diavolul a luat chipul unui om cunoscut si, venind la femeia lui Malh, i-a aratat un semn ca acela despre care zisese barbatul ei. Diavolul aratandu-i semnul, ii poruncea sa mearga la barbatul ei, zicand: "pe mine m-a trimis barbatul tau ca sa te duc la dansul". Iar femeia a zis: "Semnul acesta il cunosc, dar nu voi merge, ca sunt incredintata Sfintilor fara de arginti, Cosma si Damian; iar daca voiesti sa merg cu tine la barbatul meu, vino impreuna cu mine in biserica sfintilor si jura-te mie, inaintea altarului, ca nu-mi vei face nici un rau pe drum". Iar diavolul a fagaduit asa; si, mergand cu dansa in biserica, inaintea altarului, s-a jurat, zicand: "Asa ma jur pe puterea lui Cosma si Damian, ca nu-ti voi face nici un rau pe drum, ci te voi duce la barbatul tau".
Femeia, auzind juramantul, a crezut diavolului celui mincinos, care se aratase in chip de om cunoscut si a pornit cu dansul la drum. Iar inselatorul, luand-o pe ea, a dus-o in loc pustiu si neumblat voind sa-i faca rau si s-o omoare. Dar ea, vazandu-se in cea mai de pe urma nevoie, si-a ridicat ochii la cer si a strigat din inima catre Dumnezeu, zicand: "Dumnezeule, ajuta-mi cu rugaciunile Sfintilor Cosma si Damian si grabeste de ma izbaveste din mainile acestui ucigas". Si indata s-au aratat grabnicii ajutatori, Sfintii cei fara de arginti, Cosma si Damian, strigand asupra diavolului. Iar el, vazandu-i pe dansii, a lasat femeia si a fugit si, alergand la o ripa inalta, a cazut in prapastie si a pierit.
Sfintii, luand pe femeie, au dus-o la casa ei. Si a zis femeia, inchinandu-se lor: "Multumesc voua, stapanii mei, ca m-ati izbavit de groaznica pierzare; deci, rogu-va, spuneti-mi cine sunteti, ca sa stiu cui sa dau multumire pana la sfarsitul vietii mele". Iar ei au zis catre dansa: "Noi suntem Cosma si Damian, robii lui Hristos, carora te-a incredintat barbatul tau, cand a plecat la drum; si pentru aceea ne-am sarguit a grabi spre ajutorul tau si te-am izbavit pe tine de diavol, cu darul lui Dumnezeu".
Atunci femeia, auzind aceasta, a cazut la pamant de frica si de bucurie, iar ei s-au facut nevazuti. Apoi femeia striga, laudand si multumind lui Dumnezeu si slugilor lui, Sfintilor Cosma si Damian. Si, cu lacrimi alergand la biserica, a cazut inaintea icoanei sfintilor, spunand tuturor ceea ce se facuse, cum si-a facut Domnul mila de dansa, cu rugaciunile placutilor Sai. Si graia in rugaciune cuvintele acestea: "Dumnezeul parintilor nostri, al lui Avraam, al lui Isaac, al lui Iacov si al semintiei lor celei drepte, Care ai stins cuptorul cel cu foc celor trei tineri si Care ai ajutat roabei tale Tecla, in priveliste, Iti multumesc ca si pe mine, pacatoasa, m-ai izbavit de lanturile diavolului, prin placutii Tai, Cosma si Damian. Ma inchin Tie, Care faci minuni mari si preaslavite si Te maresc pe Tine, Tatal, Fiul si Sfantul Duh, in veci. Amin".

[Adrian Pop]

Iar ei, venind in varsta desavarsita, petrecand in legea Domnului si deprinzandu-se in viata cea fara de prihana, s-au facut ca doi luminatori, stralucind pe pamant cu faptele cele bune. Pentru aceasta au si luat de la Dumnezeu darul tamaduirii, dand sanatate sufletelor si trupurilor, vindecand tot felul de boli, tamaduind toate neputintele si izgonind duhurile cele viclene.

[Adrian Pop]

[10:08:30 PM] Alina: http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...osma-si-Damian
[10:08:51 PM] Alina: Din iubire curată faţă de Domnul şi faţă de semeni ei nu luau niciodată plată pentru serviciile lor, respectînd porunca Mântuitorului Nostru Iisus Hristos care a spus: "În dar aţi luat, în dar să daţi"

[Adrian Pop]

Dar ajutau nu numai oamenilor, ci si dobitoacelor si nu primeau nimic pentru aceasta de la nimeni, caci toate acestea le faceau nu pentru avere, adica sa se imbogateasca cu aur si cu argint, ci pentru Dumnezeu, ca sa arate catre El dragostea lor, prin dragostea cea catre aproapele; nici nu doreau slava omeneasca prin aceste tamaduiri, ci slava lui Dumnezeu.

[Adrian Pop]

Ei tamaduiau neputintele pentru slava numelui Domnului lor, Care le-a daruit puterea de a tamadui. Dar nu cu buruieni, ci cu numele Domnului izbaveau de boli, fara plata si fara sa astepte multumire, implinind porunca Celui ce a zis: In dar ati luat, in dar sa dati.

[Adrian Pop]

Fiind multumita de acea mila a doctorilor, a vrut sa-i rasplateasca cu daruri. Dar acestia n-au vrut sa ia, ca niciodata nu luasera nimic de la nimeni, fiindca nu vindeau darul pe care il aveau de la Dumnezeu.

[admin]

Viaţa Sfântului Cuvios Timotei


1 FEBRUARIE 2013 VIEŢILE SFINŢILOR

Lângă muntele Olimpului era un loc pustiu, ce se numea Simvoli, şi o mănăstire într-însul. În acea mănăstire era arhimandrit cuviosul Teoctist, un bărbat îmbunătăţit, de care şi cuviosul Platon mărturisitorul se povăţuia spre viaţa monahicească. La acest fericit arhimandrit Teoctist se afla unul din ucenici, adică acest cuvios Timotei, care din tinereţe a primit viaţa monahicească şi se nevoia în post, în înfrânare şi în rugăciunile cele de toată noaptea, omorându-şi cu totul zburdările cele pătimaşe. El a fost nepătimaş şi desăvârşit până la sfârşitul său, fiind feciorelnic cu trupul şi cu sufletul, pentru că a pus aşezământ ochilor săi, din tinereţile sale, ca să nu privească niciodată la faţa femeiască. De aceea, s-a învrednicit a lua darul tămăduirii şi putere asupra diavolilor şi făcea minuni cu rugăciunile sale, tămăduind toate neputinţele şi izgonind de la oameni duhurile cele viclene. Apoi a trecut din loc în loc mulţi ani, vieţuind singur prin munţi şi prin pustietăţi întru Dumnezeu, şi cu rouă de lacrimi răcorindu-şi sufletul în neîncetatele rugăciuni. Într-o viaţă ca aceasta petrecându-şi zilele, a ajuns la adânci bătrâneţi şi s-a dus către Domnul.
https://doxologia.ro/viata-sfant/via...vios-timotei-0

[admin]

Părintele Nicolae Nechifor Nil Dorobanţu