Joi seară se lansează la Sibiu cartea „Părintele Arsenie Boca în Arhivele Securităţii

[Adrian Pop]

http://anomismia.wordpress.com/2013/...ul-ardealului/

[Adrian Pop]

02 Noiembrie 2013 Noi aparitii editoriale lansate la Sibiu În cadrul celei de-a XIII-a ediţii a Târgului Naţional de Carte şi Revistă Religioasă, au fost lansate volumul „The Path to the Kingdom“, traducerea în engleză a „Cărării Împărăţiei“, scrisă de părintele Arsenie Boca, primul volum din „Arsenie Boca în Arhivele Securităţii“ şi „Când Satana îţi dă târcoale… George Racoveanu, ucenicul lui Nae Ionescu în Dosarele Securităţii“. Prima zi a Târgului Naţional de Carte şi Revistă Religioasă de la Sibiu a adus câteva evenimente deosebite pentru mediul cultural sibian, între acestea cele mai importante fiind lansările de carte. Sute de oameni au umplut până la refuz foaierul Bibliotecii „ASTRA“, unde au fost lansate în seara zilei, cele trei volume. La eveniment au participat Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, Preasfinţitul Daniil al Episcopiei Dacia Felix şi alţi oaspeţi. Prezentarea primei lucrări, traducerea în limba engleză a cărţii „Cărarea Împărăţiei“, scrisă de părintele Arsenie Boca, a fost făcută de PS Episcop Daniil, ucenic al marelui duhovnic din Ardeal. Ierarhul a salutat apariţia acestei traduceri la Editura „Charisma“ din Deva şi a subliniat faptul că teologia părintelui Arsenie Boca şi personalitatea sa vor fi mult mai bine cunoscute în Occident prin această traducere a lui Ioan Socol. „Începând de astăzi, sperăm ca lucrarea părintelui Arsenie Boca în limba engleză să aibă un impact deosebit, pozitiv, să aibă efecte şi să aducă roade bune pentru românii din Statele Unite ale Americii şi Canada, care poate şi-au uitat graiul, pentru cititorii de limbă engleză, pentru creştinii britanici şi pentru toţi cei care doresc să cunoască o parte din spiritualitatea noastră creştin-ortodoxă, exprimată şi concentrată în această carte a părintelui nostru Arsenie“, a spus PS Episcop Daniil. La rândul său, traducătorul cărţii, Ioan Socol a dorit să sublinieze în câteva cuvinte dificultatea traducerii unei astfel de lucrări, pentru care a fost nevoit să studieze îndelung opera părintelui Arsenie Boca. Documente din Arhivele Securităţii A doua lansare a serii a avut în prim-plan tot memoria părintelui Arsenie Boca. Primul volum al lucrării „Arsenie Boca în Arhivele Securităţii“, realizat de Florian Bichir, Romeo Petraşciuc şi Raluca Toderel, aduce cititorilor documente inedite din Arhivele fostei Securităţi, prin care sunt scoase la iveală noi informaţii cu privire la viaţa părintelui Arsenie. „Părintele Arsenie Boca reprezintă o parte a istoriei noastre, pe care încă nu ne-am asumat-o. A fost urmărit sub patru regimuri, din 1943, sub guvernarea Antonescu, apoi sub comunişti şi până la moarte. A fost verificat până în 1989, iar primul raport al autorităţilor lui Antonescu arată că părintele Arsenie nu a avut nici o implicare politică, ci că a fost dedicat Bisericii Ortodoxe Române. La două luni după ce şi-a dat seama că este urmărit, părintele Arsenie a cerut autorităţilor să înfiinţeze un post de jandarmi lângă Mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, pentru a arăta că nu are nimic de ascuns şi că nu se întâmplă nimic acolo. Prin aceste documente se restituie adevărul cu privire la părintele Arsenie Boca, acuzat pe nedrept de unii că ar fi colaborat cu legionarii şi se arată că părintele a fost un duhovnic care a slujit cu devotament Biserica străbună“, a spus Florian Bichir. Următoarele volume din această lucrare vor aduce la lumină alte documente din Arhivele Securităţii, prin care anumite aspecte din viaţa marelui duhovnic vor fi mai bine cunoscute. Florian Bichir a mai prezentat şi cea de-a treia lucrare lansată la Sibiu, apărută ca şi primul volum din documentele privitoare la părintele Arsenie Boca, tot la Editura Agnos din Sibiu. Autorul a subliniat personalitatea lui George Racoveanu, un teolog mai puţin cunoscut, care a suferit mult de pe urma ororilor comuniste. “Părintele Arsenie a adus lumină“ Prezent la festivitatea prin care s-au lansat cele trei lucrări, IPS Mitropolit Laurenţiu i-a felicitat pe autori şi pe editori pentru lucrările aduse la acest târg. Ierarhul a vorbit apoi despre personalitatea părintelui Arsenie Boca şi despre viaţa sa duhovnicească. „Am venit să binecuvintez pe toţi cei care gustă din spiritualitatea ortodoxă, din învăţăturile şi din mesajele lăsate de părintele Arsenie Boca. Cărarea Împărăţiei este pentru noi o şansă, un deziderat şi nu este altceva decât calea mântuirii. Este foarte greu să mergi pe calea cea strâmtă şi mult mai uşor să mergi pe calea cea largă, a pierzaniei, unde fiecare se călăuzeşte pe sine însuşi. În momentul în care Îl avem Călăuzitor pe Mântuitorul Iisus Hristos, suntem salvaţi. În viaţa duhovnicească, nu ajungem nici la prima staţie dacă nu-L urmăm pe Hristos. Mă bucur că sunt atât de mulţi credincioşi la acest eveniment şi că toţi simţiţi duhul unei vieţi deosebite pentru că, pe unde a trecut, părintele Arsenie Boca a lăsat ceva. De la Sâmbăta de Sus la Prislop, de la Drăgănescu până la acele locuri întunecate, părintele a adus lumină. Cei care au simţit atunci lumina, o mărturisesc şi acum“, a spus IPS Mitropolit Laurenţiu. Sursa: Ziarul Lumina, Editia de Transilvania

© 2006 Mitropolia Ardealului

[Adrian Pop]

Pr. Arsenie Boca · 3.476 apreciază asta
acum 3 ore ·

Declaratie:
Subsemnatul Ieromonah Arsenie Boca de la Manastirea Brancoveanu - Sambata - Fagaras, declar urmatoarele:

1. "Cand v-ati inscris in miscarea legionara?"
Raspuns: In miscarea legionara n-am fost inscris niciodata.
2. "Cine v-a inscris?"
Raspuns: Neinscriindu-ma nu m-a inscris nimeni.
3. "Daca ati fost simpatizant?"
Raspuns: Neutru si independent de orice politica.
4. "Ce legionari ati cunoscut?"
Raspuns: Fiind la Bucuresti pentru studii intre 1933-1938 am vazut pe capitanul Codreanu, dar n-am vorbit cu el niciodata. Cunosc pe Petrascu, dar pe el numai datorita faptului ca a venit la manastire sa se spovedeasca. A fost de vreo doua ori la manastire in 1947. A mai fost si in 1948, dar locuind in apropiere a fost simplu trecator. Legaturi politice cu el n-am avut, decat cele strict preotesti.
Au mai trecut pe la manastire si alti fosti legionari atat din comunele invecinate tarani si de mai departe dar n-am avut discutii politice ci numai duhovnicesti. Ba mai mult aflandu-le starea politica le-am dat insistent sfatul de a se astampara si de a renunta la pistol la razbunare si alte pacate.
I-am facut sa inteleaga ca stapanirile se oranduiesc de sus iar cei de jos n-au decat sa le primeasca.
Mai cunosc pe Avocatul Mateiaș din Fagaras a venit de vreo 3-4 ori. Ultima data a venit acum in Vinerea Izvorului 7 Mai 1948.
Mai cunosc pe Ierodiaconul Dancu care pe vremea cand studiam la Bucuresti apartinea de manastirea Cernica. Pe Victor Dobrin din Arpas, pe Gheorghe Apostol care ne-a lucrat ceva tamplarie si l-am primit provizoriu ca sa vedem poate fi primit definitiv ori el era fugar.
5. "Ce rol si unde ati fost in intervalul 6 Sept 1940 si 25 Ianuare 1941?"
Raspuns: Eram intors din Sfantul Munte Grecia calugarit la Pasti 1940 la Manastirea Brancoveanu cu slujba de ierodiacon unde am stat in continuare.
6. "Daca ati avut vreun rol in timpul reveliunii?"
Raspuns: Nici un rol.
7. "Ce legaturi de prietenie ati avut cu legionarii de la data 1941-1948."
Raspuns: Singurele legaturi ce le-am avut cu legionarii au fost cele spirituale, care sunt firesti intre preot si credinciosi. Iar intre preotii (Pr. Gheorghe Melene si Pr. Uria) cele normale de colegi.
8. "Cu ce conducatori ai miscarii legionare ati avut legaturi?"
Raspuns: (Referitor la si la 4) Singur cu Patrascu legaturi duhovnicesti, cum am spus de asemenea am cunoscut ca prieten pe avocatul Mateiaș.
9. "Cine conduce acum miscarea legionara din regiune?"
R: Eu nu am nici o cunostinta precisa. Stiu ca Patrascu e din Sambata si probabil el ar putea fi.
10. "Cu ce suma ati cotizat pentru miscare si cand?"
R: N-am cotizat, nu mi s-a cerut.
11. "Ce ziare sau brosuri ati primit in anii din urma?"
R: N-am primit politice dar sectare mi s-au trimis brosuri mici tiparite la Bucuresti de adventisti.
12: "Unde si in ce tara ati umblat si ce romani ati cunoscut in tarile unde ati umblat?"
R: N-am calatorit decat in Grecia la Sfantul Munte unde n-am intalnit decat calugari de toate neamurile printre ei si romani: Parintele Teodoise Domnaru, Par. Antipa Dinescu, Gherontie si altii. In afara de acestia am fost pe la legatia romana din Tesalonic. La Atena n-am fost. Calatoria a fost in 1939-40. M-am reintors in tara la 8 iunie 1940.
13. "Daca intentionati sa va ascundeti in munti sau nu?"
R: De a ma ascunde in munti n-am nici gand; Dar de a ma retrage la chilie, pentru care am invoirea stapanirii, asta as avea de gand.
Aceasta-mi este declaratia pe care o dau si o semnez.


7 iunie 48
Ierom. Arsenie
[Dos. I 2637, vol II , ff 114-115]





1Îmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

Arsenie Boca - Omul durerilor (teatru radiofonic)

http://www.youtube.com/watch?v=9DRnXUuI-JM

[Adrian Pop]

Iulian Balan



Părintele Arsenie - mângâietorul flămânzilor din temniță

Cam după o oră, era spre seară, am fost dus pe un culoar, chiar în centura din interiorul Vilei Popovici. (...) Am fost dat în primire unui gardian îmbrăcat tot în vechea uniformă a vechilor polițiști. (...)

-Vezi că ți se va aduce ceva de mâncare, vine călugărul Arsenie Boca, cel de la Sâmbăta, e și el aici, are voie să stea pe terasă, dar aici nu mai face minuni!

Nu știu ce interpretare să dau vorbelor spuse de gardian. Într-adevăr nu peste mult timp, apare părintele Arsenie îmbrăcat în ținuta de călugăr și îmi așează pe suportul ferestrei un castron emailat luat dintr-un sufertaș în care îmi pune dintr-un vas mai mare câteva linguri de ciorbă de fasole verde. Îmi lasă și câteva bucăți mici de mămăligă și o lingură de lemn.

Mi-a zis: ”Ia fiule și mănâncă! Voi veni să iau castronul și lingura!”. (...) Mâncarea servită de părintele Arsenie părea binecuvântată, mi se părea ca o cină de taină. Era gustoasă și extrem de puțină. Am aflat mai târziu că femei credincioase din Schei, împreună cu altele din Brașov, veneau la poartă și aduceau această mâncare pe care părintele Arsenie o împărțea prin rotație, când unor arestați, când altora, după cum i se permitea întrucât arestații trăiau numai din aceasta și rația de pâine, un sfert de kilogram. (...) Iată că, în curând, a revenit părintele Arsenie după castron și lingura de lemn. N-am întrăznit să-l abordez din cauza gardianului, dar prezența lui mi-a făcut bine pe plan sufletesc. Avea voie să meargă cu mâncarea și la cei din beci.

(Luca Călvărăsan - Istoria în lacrimi. Episodul Târgșor și altele, vol. II, Editura Bucura, Sibiu, 1998, pag. 34-36)

Acțiunea se petrece în arestul Siguranței din Brașov.





Îmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

• 
  
  Scrie un comentariu...
  
  
  
  
  
  
  
  

Marta Simeon a distribuit o fotografie postată de Libraria Ortodoxia.





!!! NOU !!! Parintele Arsenie Boca in Arhivele Securitatii - Vol 1 - 30 lei http://www.librariaortodoxia.ro/cart...tii-vol-1_3564




Îmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

Pr. Arsenie Boca



"În fiecare noapte, la orele 12.00, se deschideau singure ușile închisorii"


Categoria: Mărturisitori Subcategoria: Pr. Arsenie Boca
Eu am avut un unchi, care in `48 era ofiter de Securitate la Brasov. Eram tanar si mergeam la Brasov unde mai ramaneam la el cate o saptamana, ca asa mai vedeam si eu lumea. Mergeam seara cu el prin oras, pe unde avea el treburi, ma mai lua si la serviciu si asa am aflat ceea ce va povestesc in continuare.Securitatea l-a ridicat pe parintele Arsenie de la Sambata pentru ca se stia ca face minuni si vin puhoaie de oameni la el. In `44, de exemplu, a spus la slujba oamenilor sa-si aduca copiii de la Bucuresti acasa ca va veni un prapad, si la putin timp dupa aceea a fost cumplitul bombardament american. Le era groaza ca acum, in timpul comunismului, le va spune oamenilor cu aceeasi claritate care este realitatea. Si din cauza aceasta l-au luat la Securitate si l-au schingiuit mult, saracul de el. Mie mi-a spus lucrurile acestea unchiul meu. Problema era ca desi el nu se misca din fundul celulei, ci sta in genunchi si se ruga, in fiecare noapte la ora 12.00 se deschideau usile inchisorii. Celula era un loc imprejmuit, intr-o sala uriasa ca o hala. Iar in mijlocul acestei hale, statea la o masa, permanent, un subofiter de paza, care-l supraveghea fara incetare. L-au scos, l-au batut si l-au facut in fel si chip sa le spuna cum face, caci ei credeau ca are iarba fiarelor, cu care umbla aricii in bot, iar el cum a stat tot timpul in padure la Sambata, a facut rost de iarba aceea si o pune pe lacat. Dar el cum sa puie iarba pe lacat daca statea tot timpul in genunchi in fundul celulei si erau si doua randuri de usi? Intr-o noapte, au bagat doua iscoade securiste la el in celula ca sa-l vada cum face. Parintele, insa, nu a avut treaba cu ei. Ei il tot intrebau, se tot luau de el, iar el in celula tot sta in genunchi si se tot ruga. Noaptea, la ora 12.00, cand s-au deschis lacatele, pe securisti parca i-ar fi lovit fulgerul lui Dumnezeu, i-a razbit frica si au fugit de acolo. Si, de la o vreme, nimeni nu mai voia sa faca de paza, pentru ca le era frica. Pe comandant l-a luat si pe el frica si ce-a zis: eu, ca sa scap si sa-mi spal mainile, ii aduc pe toti aici sa vada si pe urma nu il mai tin.Intr-o seara, vine unchiul meu si-mi spune ca in noaptea aceea ma ia cu el sa vedem un calugar de la Sambata, care deschide rugandu-se usile de la inchisoare. Asa ca am ajuns acolo seara, fiind si eu curios sa vad. Toata Securitatea era atunci acolo. Eu am stat pe scari, ca nu am mai avut loc sa intru, si cu totii asteptam sa vina ora 12.00 noaptea sa vedem daca-i adevarat. Si, ce sa vezi, nu asa ca s-a deschis doar un lacat, norocul meu a fost ca m-am tinut de balustrada scarilor, ca la 12.00 noaptea bara de la usa temnitei a sarit cat colo si tot amarul de lume care era jos s-a napustit inspaimantata pe scari in sus. De frica nu mai stiau ce sa faca, se calcau in picioare. Din ceasul acela, nu l-au mai tinut acolo, i-au dat drumul cu domiciliu fortat. Mie mi-a spus unele din lucrurile acestea unchiul meu. Dar am vazut cu ochii mei lacatele deschizandu-se si bara aceea sarind in laturi si securistii aceia care erau oameni in varsta, nu tineri ca mine, care aveam 18-19 ani, fugind de mancau pamantul. Multa vreme dupa aceea, cand mai mergeam cu unchiul meu pe la restaurant, prietenii lui securisti numai de asta vorbeau.
(Mărturia lui Baglazan Dumitru din Porumbacu de Sus - Sfântul părinte Arsenie Boca, pag. 45-46)

[Adrian Pop]

Pr. Arsenie Boca



Martirajul părintelui Arsenie în moara lui Kalusek


Categoria: Mărturisitori Subcategoria: Pr. Arsenie Boca
Ca în toate localitățile din țară, sediul Siguranței Regionale Brașov fusese instalat într-una din cele mai frumoase case din oraș, vila fruntașului liberal Mihai Popovici, situată la o oarecare distanță de clădirile învecinate. (...)
Eram în arest, în celula comună. În fața noastră aveam imaginea unui spital de campanie din timpul războiului. Pe un prici cu două nivele, erau lungiți unul lângă altul oameni tăcuți, cu figurile supte de suferință. Văzându-ne, în primul moment, au prins viață, pentru ca în clipa următoare să se retragă unul câte unul într-o apatie controlată, reacție de ființe captive.Erau strânși aici cei cu ancheta terminată sau cei ținuți pentru o cercetare suplimentară. Printre ei am zărit o figură normală, luminoasă, un călugăr. El stătea întins cu picioarele dezvelite pâna la genunchi. Văzându-ne, s-a ridicat și ne-a întrebat cu vocea blajină:- Sunteți elevi?- Da!- De unde?- De la Liceul Radu Negru din Făgăraș.Părintele Arsenie, pentru că acesta era călugărul, găsindu-ne probabil prea firavi pentru ”Moara lui Kalusek”, a făcut semn cu arătătorul mâinii stângi în sus și a rostit ca pentru el, dar cu voce tare să auzim și noi:- Legiunea îngerilor din cer încă nu-i completă!Preotul arhimandrit Arsenie Boca, Starețul Mănăstirii Brâncoveanu din Sâmbăta de Sus fusese arestat cu o lună sau două înaintea noastră. Urma lui o întâlnisem în pivnița Siguranței din Făgăraș, unde, pe un perete al beciului, scrijelise câteva cuvinte de îmbărbătare. Aici, la Brașov, drumul lui s-a încrucișat din nou pentru scurt timp cu drumul nostru.Părintele Arsenie nu părea tulburat de condiția lui de deținut. Obișnuit cu privațiunile monahale afară, mortificându-și el însuși trupul, regimul din beciul Siguranței îl suporta ca o prelungire a vieții sale de ascet.Pentru că era seară, ne-am căutat fiecare câte o fâșie pe podina de prici. Eu cu Ionică Mogoș și Ioan Glăjar ne-am urcat la etaj, în preajma părintelui Arsenie. Un imbold interior mă împingea cât mai aproape de dânsul. După dușul rece al arestării, prezența părintelui Arsenie alături de noi nu era numai un reper pe drumul ce ne era hărăzit, ci și o dovadă că suferința noastră avea o semnificație profund creștină. După ce i-am spus că la Făgăraș trecusem prin aceeași celulă în care poposise și el, printre alte teme pe care voiam să ni le lămurească, l-am întrebat:- Cum trebuie să ne rugăm?- Ducând război împotriva ispitei, așa cum ați făcut-o afară împotriva celor fără de Dumnezeu. Acum, voi stăpâniți e experiență, folosiți-o! ne-a răspuns părintele.Eram strânși în jurul lui ca puii lângă cloșcă. La un moment dat își întoarce privirea spre Ionică Mogoș și fixându-l insistent îl întreabă:- Tu de ce ești îmbrăcat în negru?Ionică nu era îmbrăcat în negru, însă destinul lui era așa cum îl vedea părintele Arsenie, era cernit. Alături de el minutele erau clipe și chiar dacă nu vorbeam trăiam o stare euforică, o stare de mare liniște și pace.Un milițian a ordonat prin vizetă: ”Singerea!”.Deținuții posomorâți, vlăguiți de presiunea amenințărilor, au evadat unul după altul în lumea binecuvântată a uitării. (...) Deodată, o învârtitură de cheie. Apoi, pași pierduți urcând scările spre camerele de anchetă. Și, iar liniște. Un nou zăngănit de cheie. S-a deschis ușa celulei noastre. Cineva a intrat tiptil și s-a îndreptat spre priciul nostru. S-a oprit în dreptul părintelui Arsenie și cu o mână la tras de picior, iar cu cealaltă i-a făcut semn să tacă. Părintele s-a sculat în liniște, s-a încălțat și a dispărut între zidurile ”morii”. (...)Spre ziuă, părintele Arsenie a fost readus în celulă. Am distins apoi clar mersul târâș, al uui schilodit între pașii îndesați ai gardienilor, care-l cărau de subțiori. (...)Părintele Arsenie..., pe părintele Arsenie l-au chinuit la început, la arestare, prin luna mai. Atunci, toți demonii lui Kalusek se năpusteau asupra lui; fiecare vroia să dea măcar un pumn unui ”sfânt”, ca să-și arate fidelitatea față de doctrina Partidului. Dar, spre deosebire de ceilalți deținuți, ce urlau în timpul torturii, părintele se ruga pentru bătăuși. Și, prin sfințenia sa, a reușit să-i îmblânzească. De atunci, Kalusek, șeful Siguranței Regiunii Brașov, cel mai înrăit torționar, i-a permis să primească mâncarea de la femeile ce vin zilnic la poartă. Pentru că el n-a fost uitat de credincioși nici chiar aici. Secretul arestării sale a fost repede aflat. La numai câteva zile după aducerea sa la Brașov, la ușa Siguranței au apărut femeile din Schei, apoi din alte localități, cu coșuri încărcate cu mâncare. Primele venite au fost alungate, dar, după producerea miracolului, pentru că domesticirea acestor turbați este un miracol, Kalusek a acceptat merindea femeilor, din care o parte o aduce părintelui aici, în celulă. Și părintele ne-o împarte nouă. (...)Înzestrat cu calități duhovnicești ieșite din comun, dotat cu o mare putere de intuiție, erudit, cunoscător al calitățilro și slăbiciunilor omenești, după o lună de anchete, părintele Arsenie devenise prizonierul preferat, în nopțile albe, ale inspectorilor Ionescu și Tomescu. Ziua era lăsat în așteptare ca toți ceilalți deținuți, dar noaptea, după plecarea funcționarilor, era dus sus, în biroul lor. În timpul interogatoriului la întrebările puse răspundea cu digresiuni interesante, ce stârneau curiozitatea celor doi bătăuși cu pretenții de intelectuali.În anul 1948 Patriarhia Română avansase numele preotului arhimandrit Arsenie Boca pentru a fi titularizat episcop pe scaunul Episcopiei Maramureșului ocupat temporar de episcopul Policarp al Americii. Cu această ocazie, Ministerul Culturii a cerut Siguranței comuniste informațiile necesare deciziei pe care trebuia s-o ia în legătură cu această numire.În urma cercetării, părintele Arsenie a fost considerat de Siguranță un pericol public pentru dictatura proletară și în locul deciziei de numire în scaunul episcopal s-a hotărât imediata lui arestare. Un preot cu atâta autoritate și cu o așa de puternică influență asupra masei de credincioși trebuia scos repede din biserică și întemnițat.Părintele Arsenie era cercetat pentru legăturile presupuse cu conducătorii rezistenței anticomuniste care, între anii 1945 și 1947, s-ar fi adăpostit în apropierea mănăstirii Sâmbăta de Sus. O altă acuzație foarte gravă era faptul că dăduse viață acestui așezământ monahal brâncovenesc de la poalele Munților Făgărașului și făcuse din el un centru de spiritualitate creștină opus comunismului ateu. În ultimii doi ani, însăși prezența lui în mijlocul satelor din Țara Făgărașului devenise pentru partidul comunist o sfidare la acțiunea de sovietizare. Întemnițarea noastră în aceeași celulă cu părintele Arsenie o consideram un mare privilegiu.
(Victor Roșca - Moara lui Kalusek. Începutul represiunii comuniste, Ed. Curtea Veche, București, 2007, pp. 87-94)

[Adrian Pop]

Părintele Arsenie Boca · 142.268 apreciază asta

acum 19 ore ·

Părintele Arsenie Boca și securiștii
un text de Dan Lucinescu

Părintele aşeza măsuţa din lemn pe zidul dinspre răsărit, transformând-o într-un mic altar, pe care puse tot ce avea în mica boccea luată din chilia lui de la mănăstirea Brâncoveanu. El aprinse o lumânare pe un sfeşnic de lemn, cu un chibrit din singura cutie luată cu el în boccea. Alături puse crucea sfinţită, cât şi Sfânta Evanghelie.

Aşezat în genunchi pe lespedea rece, Părintele trecu imediat în lumea marei spiritualităţi divine, mulţumindu-I Domnului Atotputernic pentru revărsarea harului Sau, peste omenească să existenţă.

După un timp, veni în inspecţie ofiţerul de serviciu, însoţit de gardianul de pe secţia respectivă, ridicând capacul vizetei de la celula Părintelui Arsenie şi văzându-l cum se ruga. Când deschiseră uşa celulei, imediat după vizionarea prin vizetă, văzură cu stupoare şi groază, ca aceasta era complet goală.

Cu cât priveau mai mult celula goală, cu atât întreaga lor fiinţă se tulbură. Gardianul, care provenea din mediul ţărănesc din zonă, avea binele şi mila înăscute în fiinţa sa. El fusese tulburat că trebuia să ţie închis un preot, care era un sfânt, care se ruga tot timpul în genunchi Domnului Atotputernic.

Ochii celor doi se măreau în orbite, în timp ce sângele adunat în capul lor, le transforma figura într-un cuptor în flăcări, aproape de a ţâşni prin piele. Atât ofiţerul, cât şi gardianul îşi scuturau întregul corp, să se poată trezi din cel mai mare coşmar trăit de ei vreodată. Cu cât se uitau mai atent în celulă, cu atât aceasta apărea complet goală. Deja prin minţile celor doi se depanau scenariile cele mai sumbre, de arestare şi de anchetă prin tortură, pentru dezvăluirea întregii operaţii de facilitare a evadării unui deţinut, aflat în timpul anchetei.

Nevenindu-le să creadă acea realitate, amândoi se proptiră în uşă pentru a o închide cu cheia, după care, plini de emoţie, cu mâinile tremurând, au dat la o parte capacul vizetei, uitându-se fiecare pe rând, din ce în ce mai derutaţi, având fiecare din ei senzaţia că şi-au pierdut minţile. Revenindu-şi treptat din acel şoc groaznic, au început să se uite pe rând, prin vizeta, nevenindu-le să creadă că deţinutul lor, părintele Arsenie Boca, stătea nemişcat în genunchi, lipit de măsuţa pe care era aprinsă lumânarea şi având alături Sfânta Evanghelie.

Starea lor psihică şi nervoasă se înrăutăţea, pe măsură repetării deschiderii celulei, neaflând pe nimeni înăuntru şi cea de privire pe vizeta, în care Părintele Arsenie era înăuntru în carne şi oase. Ofiţerul cu faţa congestionată, dându-şi seama că se afla în pragul demenţei, ordona gardianului să vie cu el, îndreptându-se ca hipnotizat spre biroul comandantului său, aflat în apropierea porţii de intrare în cetate. Între timp, un alt securist, alarmat de turbulenţa creată în legătură cu celula părintelui Arsenie, dădu telefon comandantului securităţii din Făgăraş, să vie de urgenţă acolo.

Întreaga formaţie de securişti se îndreptă spre celula în care era încarcerat Părintele, fiind siguri că atât ofiţerul de serviciu cât şi gardianul, delirează din motive pe care erau siguri că le vor afla imediat. În drumul spre celulă, securistul şef îl apostrofă pe ofiţerul de serviciu, acuzându-l de incompetenţă şi de labilitate psihică, cât şi de faptul că este sub influenţa unui misticism retrograd. Ajuns în faţa celulei cu probleme, şeful securităţii se apropie de uşă şi, dând la o parte clapeta vizetei, îl văzu pe Părintele Arsenie.

Cu fața radiind de victorie, el se adresă dispreţuitor atât gardianului, cât în special ofiţerului de serviciu, anunţându-i că viitorul lor va fi mai mult decât sumbru, ei fiind implicaţi într-o acţiune de derutare şi de inducere în eroare a comandamentului securităţii, urmând să se stabilească în slujba cărui serviciu străin se află.

Venirea zgomotoasă şi plină de orgoliu a conducerii securităţii dădu loc la un spectacol unic. Întreaga superioritate şi siguranţa de sine a proaspătului comandant de securitate se dezumflă ca balonul înţepat de ceva ascuţit, când ofiţerul de serviciu, cu faţa crispată de iritare, smulse cheia celulei din mâna gardianului, deschizând brusc uşa. În faţa tuturor apărea celula goală, aşa cum raportase ofiţerul de serviciu, care-i strigă ieşit din fire, să-i spuie cărui serviciu străin aparţine acel comandant. Comandantul zonei de securitate Braşov, având gradul de colonel, se deplasă a doua zi la Făgăraş, unde se declanşase un mare scandal, în cadrul cadrelor de acolo. Cazul respectiv ajunsese şi la organele superioare de partid care coordonau întreaga zonă. Ei veniră special să vadă “ce elucubraţii pot scoate nişte cadre de partid, insuficient pregătite şi influenţate de curente mistice retrograde”.

O comisie compusă din medicul şef al municipiului Braşov, şeful regionalei de partid, cât şi a celei de securitate, fu întrunită în plen pentru a rezolva manifestările retrograde recente. Cercetările întreprinse de aceştia au decurs la fel ca cele anterioare, văzându-l pe părintele Arsenie prin vizetă şi dispărând atunci când se descuia uşa celulei. Atunci s-a produs unul din puţinele cazuri de mare compromis şi de păstrare sub totală tăcere a unui fenomen pe care atotştiutorul partid marxist-leninist nu l-a putut explica.

De comun acord, într-un context de păstrare totală a secretului, s-a ajuns la o hotărâre unică, de punere în liberate a călugărului preot Arsenie Boca. Această decizie era singura care putea rezolva acel inexplicabil eveniment.

Sursa: Dan Lucinescu - Părintele Arsenie Boca, un sfânt al zilelor noastre, editura Siaj, 2009, pag. 53-55 via http://www.fericiticeiprigoniti.net/arsenie-boca/256-parintele-arsenie-boca-si-securistii

Foto: Parintele Arsenie - fotografia din dosarul intocmit de Securitate







978Îmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

Pr. Arsenie Boca



Cătălina i-a arătat unui preot, în catedrala din Sibiu, un om cu o mână ce o ţinea nemişcată şi i-a spus: «Omul acesta l-a bătut pe Părintele Arsenie în închisoare, la Braşov. Mi-a spus-o chiar el. Când l-a lovit foarte tare, Părintele a spus: „De acum, mâna aceasta a ta nu va mai bate pe nimeni”. Şi imediat a zbierat acela căci mâna i s-a făcut moale. Şi s-a întors către Dumnezeu, el şi familia lui». Îl vedeam noi plângând în catedrală, dar nimeni nu ştia taina lui. (Pr. Petru Vanvulescu)





Îmi place · · Distribuie