Saveta Zegrean - Sfantul Parinte Arsenie Boca

[saveta zegrean]

Numai pentru păcatele tale să te întristezi, iar pentru altceva să nu te întristezi nicicum



Articol
Fotografii



RSS



Nu înălţa glasul tău mâniindu-te asupra cuiva, „că slugii lui Dumnezeu nu i se cade să se sfădească” (II Tim. 2, 24).









Să nu ţii răutate împotriva nimănui în inima ta, altminteri, rugăciunea ta nu se va înălţa la Dumnezeu curată. „Să nu apună soarele peste mânia voastră” (Ef. 4, 26). Fii blândă, răbdătoare, plecată şi simplă cu inima ca un copil, că Domnul spune: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi ca pruncii, nu veţi intra întru împărăţia Cerurilor” (Mt. 18, 3).
Nu te întrista dacă vei păţi vreun necaz din pricina neajunsurilor sau a defăimărilor: „întristarea lumii moarte lucrează” (II Cor. 7, 10). Numai pentru păcatele tale să te întristezi, iar pentru altceva să nu te întristezi nicicum, că toate sunt nimic. Nu înălţa glasul tău mâniindu-te asupra cuiva, „că slugii lui Dumnezeu nu i se cade să se sfădească” (II Tim. 2, 24). Să nu iasă jurământ din gura ta, nici ocară, nici grăire de rău, că gura ta este sfinţită prin cântări duhovniceşti şi prin slavoslovirea lui Dumnezeu.
(Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, pp. 133-134)

[saveta zegrean]

Înţelepciunea lui Dumnezeu - din invataturile Parintelui Arsenie Boca
Trebuie să ne plecăm înţelepciunii atotştiutoare a lui Dumnezeu,
Care, în tot ce face, numai bine face, ori pricepem aceasta, ori n-o pricepem. Când ne plecăm capul şi vrem şi noi ce a vrut Dumnezeu, în clipa aceea căpătăm liniştea sufletului orice ar fi dat peste zilele noastre.
Oamenii, legaţi în neştiinţă, scurţi la minte şi slabi în credinţă, urmăresc viaţa pământească, şi toată mâhnirea lor e pentru trup (Sirah 41,14). „Cel ce nu primeşte necazurile care îl depărtează de patimi, acela fuge de ceea ce nu trebuie să fugă” (Sf. Maxim Mărturisitorul, Filocalia vol. 3). Drept aceea, până nu vom ajunge de aceeaşi părere cu Dumnezeu despre viaţa noastră pământească, precum şi despre cealaltă, de pe celălalt tărâm, nu vom avea linişte în suflet, nici unii cu alţii, nici sănătate în trup şi nici în orânduirea omenească.
Trebuie să ne plecăm înţelepciunii atotştiutoare a lui Dumnezeu, Care, în tot ce face, numai bine face, ori pricepem aceasta, ori n-o pricepem. Când ne plecăm capul şi vrem şi noi ce a vrut Dumnezeu, în clipa aceea căpătăm liniştea sufletului orice ar fi dat peste zilele noastre. Căci El e Stăpânul vieţii şi al morţii, de El ascultă zidirea şi de El se teme iadul, şi din porunca Lui ascultă dracii de satana lor. „Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea Cerului şi cu locuitorii pământului, şi nimenea nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-i zică: Ce faci?” (Daniel 4, 32).
(Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca -Despre durerile oamenilor,vol. 7, Ed. „Credinţa strămoşească”, 2011, p. 40)











Îmi placeÎmi place · · Distribuie

[saveta zegrean]

Semnele prezenței harului lui Dumnezeu



Articol
Fotografii



RSS



Unde este harul - izvorul vieţii, acolo din inimă izvorăsc fapte bune; când Duhul Sfânt pogoară, atunci orice muncă devine mai uşoară şi rugăciunea neîncetat iese din inimă şi ochii lăcrimează fără încetare şi orice cugetare este trează şi curată, fiindcă Duhul Sfânt lucrează atunci în om.









Cum poate să înţeleagă omul, dacă a dobândit harul desăvârşit ori nu?

Unde este harul - izvorul vieţii, acolo din inimă izvorăsc fapte bune; când Duhul Sfânt pogoară, atunci orice muncă devine mai uşoară şi rugăciunea neîncetat iese din inimă şi ochii lăcrimează fără încetare şi orice cugetare este trează şi curată, fiindcă Duhul Sfânt lucrează atunci în om. Dar cine se lasă pradă patimilor, la acela patimile se înmulţesc şi când prin ele cel viclean pune stăpînire pe om, atunci în sufletul lui se face întuneric beznă şi povară.

(Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski de la Neamţ, Crinii țarinei sau Flori preafrumoase adunate pe scurt din Dumnezeiasca Scriptură, Editura Bisericii Ortodoxe din Moldova, Orhei, 1995, p. 11)

[saveta zegrean]

Din ce pricină păcătuim?
Pricina pentru care omul păcătuieşte este înşelarea lui în căutarea binelui, de a cărui desfătare însetează şi pe care o caută.

Pricina pentru care omul păcătuieşte este înşelarea lui în căutarea binelui, de a cărui desfătare însetează şi pe care o caută. Despre aceasta Sfântul loan Damaschin zice: „Şi al celor rele început şi sfârşit este binele, căci pentru bine sunt toate, şi câte sunt bune şi câte sunt potrivnice, căci şi pe acestea le facem însetând de bine, căci nimeni nu face ceea ce face privind spre rău, fiindcă răul nici nu are existenţă, ci este o lipsă de existenţă, având existenţă pentru bine, şi nu pentru sine. Căci tot ceea ce există fie este pentru bine, fie pentru că este socotit bine”.
În căutarea binelui, omul, înşelat din necunoştinţă, face o alegere rea a celor încredinţate lui, adică alege în locul binelui adevărat ceea ce este socotit a fi bine, către care tinde nu prin fire, ci îl preferă împotriva firii din slăbirea judecăţii. Dar fiindcă binele este iubit şi dorit prin fire, omul care alege binele care nu este prin fire bine, ci este doar crezut bine, fiindcă alege un bine dorit contra firii, un bine care nu este creat de Dumnezeu, prin urmare răul, acel om păcătuieşte.
(Sfântul Nectarie de Eghina, Despre îngrijirea sufletului, Editura Sophia, București, 2009, p. 51)











Îmi placeÎmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

acum 33 minute

Buna seara ! Am incerca t sa ma conectez singura la Skype si nu am reusit. Poate cand apare Alina ma ajuta ea . Pana acum m-a ajutat Alexandra dar vad ca ''tace''. Este si prinsa in treburi cu serviciu si renovarile dar... Mai asteptam... O seara frumoasa tuturor !





SARUT MANA !





Mi-este f. greu ca nu comunicam.. Toata lumea este bine ?





daaa





ati schimbat calc ?





Am umblat prin calc. sa rezolv cu Skype-ul si nu mai am nici sonor.





o sa va ajute Alexandra





candare timp





avem si o conferinta cu doamna saveta





suntem 3 pe conf aia noua





Am schimbat unitatea sar nici asta nu e prea grozava ... Imi trebuie ceva performant,am milte de facut .





puteti sa scrieti pe fb





https://www.facebook.com/groups/6437...37897/?fref=ts
Sfantul Parinte Arsenie Boca






MA bucur sa fie alaturi de noi ! ''Incetul cu incetul se face otetul'' spune un proverb romanesc ! Pas cu Pas , vin ei.





daaa





m-a sunat stefan..am discutat de stupii lui





Cred ca va ajunge departe ,este ambitios !





este un tanar format acum...se poate miza pe el





Da , pe mine m-a impresionat ca un tanar la 22 de ani sa gandeasca asa. De cand este langa Dumneavoastra ?





de 4 ani





Vad ca si Doamna Saveta a inceput sa posteze pe forum....





Are o mare credinta....





Daa !





Toti trei trebuie sa-l cautam pe-al patrulea...





Cred ca vine singur ! Noi mergem inainte .





trebuie sa vedem ce le spunem, .sa vedem cum reusim sa comunicam cu ei...





interesant





m-am gandit la varianta asta. Important este sa doreasca sa comunicam, asa cum facem noi trei...pe fb si pe forum....





sa facem totul transpparent....





si o sa vina Timpul cand discutam despre DEMNITATEA de-a obtine banii necesari Vietii normale...

[Adrian Pop]

il culc pe sebisor Si eu pe Rares . Vorbim mai tarziu . a trecut Doinita sa stea cu el. Am discutat mult cu sebisoru si i-am spus sa stea cu Sfantul Arsenie Boca de vorba...si-mi spuse ca l-a intrebat Sfantul ce vrea sa faca in Viata si Sebi il intreba pe Sfant ce vrea sa faca el...si acesta i-a spus ca vrea sa ajute...doar atat, sa ajute... Sfârşitul conversaţiei

[saveta zegrean]

Sfântul Prooroc Oseea
17 Octombrie

Viaţa Sfântului Prooroc Oseea
Sfântul prooroc Osea era fiul lui Veriin de la Valemot, din seminţia Isahar, bărbat temător de Dumnezeu. În acea vreme mulţi din poporul lui Israel, abătându-se de la Dumnezeu şi uitând facerile de bine şi minunile Lui, se închinau idolilor, iar el slujea lui Dumnezeu, Celui ce a făcut cerul şi pământul şi Care a scos pe părinţii lor din Egipt cu mână tare; îi învăţa pe oamenii cei rătăciţi de la adevăr şi îi întorcea prin sfaturile sale cele înţelepte la strămoşeasca dreaptă credinţă. Umplându-se de Duh Sfânt, mult a proorocit pentru Israel şi pentru venirea lui Hristos şi învierea Sa, precum se vede în cartea lui. Pentru că a scris prooroceştile sale cuvinte, însumând paisprezece capete care se socotesc în Sfânta Scriptură ca fiind grăite prin Sfântul Duh. Osea a vieţuit ani îndelungaţi, cu 822 de ani înainte de naşterea lui Hristos. Iar numele lui se tâlcuieşte: mântuitor, păzitor sau umbritor. A murit întru bătrâneţe adânci şi cinstite şi a fost îngropat cu pace în pământul său.
Sfântul Cuvios Mucenic Andrei Criteanul
17 Octombrie

Viaţa Sfântului Cuvios Mucenic Andrei Criteanul
După prigoanele cele multe în care s-a vărsat sângele sfinţilor mucenici pentru mărturisirea dumnezeirii şi a întrupării lui Iisus Hristos, fiind urmăriţi de împăraţii şi de domnii cei necredincioşi; când Biserica lui Dumnezeu, ca un pământ bine roditor, adăpându-se cu cinstitul sânge al robilor Domnului, se lăţise în toate marginile pământului şi acum se făcuse pace şi unire în casa Domnului şi înflorea dreapta credinţă; când se înmulţeau între popoare obiceiurile cele bune, se păzeau poruncile Domnului şi credincioşii mergeau din putere în putere, aflându-se în toate bunătăţile, atunci diavolul, zavistuind şi vrând acum să aducă pe oameni spre lepădarea de Hristos - nu la vedere precum lucrase mai înainte, ci cu meşteşug, sub chipul râvnei pentru Dumnezeu, a ridicat lupta împotriva icoanelor, ca oamenii, lepădându-se de sfânta icoană a lui Hristos, pe Însuşi Hristos să-L lepede, pentru că cinstea ce se face icoanei se urcă spre Acela a Cărui faţă este închipuită pe icoană.
Diavolul, potrivnic mântuirii omeneşti, a îndemnat pe împăratul Constantin - nu cel ce a fost asemenea cu apostolii şi a luminat lumea cu credinţa lui Hristos, ci pe altul cu acelaşi nume, care a fost numit Copronim, pentru că a spurcat mai întâi scăldătoarea botezului său, iar după aceea Biserica lui Hristos, cu păgânescul său eres - pe acela l-a ridicat diavolul, zicându-i că nu se cade ca creştinii să se închine icoanelor şi să le cinstească, căci aceasta este închinarea de idoli. Nechibzuitul n-a înţeles că unde este lucru rău, vătămător de suflet şi oprit, acolo şi icoana lucrului aceluia este rea, vătămătoare de suflet şi oprită, iar unde este lucru bun, folositor şi neoprit, acolo şi icoana lucrului aceluia este bună, folositoare şi neoprită. Răi sunt zeii păgânilor şi vătămători de suflet şi este oprit a-i cinsti pe ei, deci şi icoanele lor sunt rele şi vătămătoare de suflet şi Legea lui Dumnezeu a oprit a le cinsti pe ele. Bun este Domnul Dumnezeul nostru Iisus Hristos şi buni sunt robii Lui şi ne sunt nouă foarte folositori de suflet şi nu numai că nu ni se opreşte, ci ni se porunceşte să cinstim pe Dumnezeu şi pe sfinţii Lui, precum a zis David: "Iar mie îmi sunt foarte cinstiţi prietenii Tăi, Dumnezeule". Deci şi icoanele Domnului şi ale cinstiţilor Lui prieteni, către care a grăit: "voi sunteţi prietenii Mei", sunt bune şi foarte folositoare de suflet şi suntem datori a le cinsti, ştiind că cinstea cea adusă icoanelor trece asupra celui închipuit pe icoană.
Nebunul şi nelegiuitul împărat, neînţelegând aceasta, a trimis poruncă prin toate ţările stăpânirii sale ca să fie aruncate icoanele din casele Domnului şi să nu îndrăznească cineva să ţină în casa sa icoane. Şi îi îngrozea cu înfricoşate chinuri şi cu moarte pe toţi cei ce nu vor voi să se supună poruncii lui. Era mare necaz, mâhnire şi strâmtorare în Biserica lui Dumnezeu. Mulţi din cei credincioşi, temându-se de ameninţările cele înfricoşătoare ale împăratului, fugeau şi se ascundeau, cetăţile erau pustii şi popoarele fugeau prin pustietăţi, iar cei ce rămâneau, unii se supuneau poruncii împăratului şi se lepădau de închinarea icoanelor, iar alţii, ţinându-se cu străşnicie de învăţăturile Sfinţilor Părinţi, se împotriveau cu îndrăzneală luptătorilor de icoane şi erau în multe feluri chinuiţi; puteai să vezi închisorile, temniţele şi gropile cele adânci, pline, nu de tâlhari, nici de hoţi, nici de alţi făcători de rele, ci de episcopi, de preoţi, de călugări şi de alte popoare dreptcredincioase.
În acea vreme era în insula Creta, care acum se numeşte Candia, un oarecare om, cu numele de Andrei, care era încă din copilărie temător de Dumnezeu. El a părăsit lumea aceasta şi slava ei, toate el le-a defăimat şi nu le-a socotit şi, luându-şi crucea, petrecea o viaţă strâmtorată, care ducea spre cer şi pe mulţi îi atrăgea în această viaţă plăcută lui Dumnezeu. Auzind Andrei că în Constantinopol nelegiuitul Copronim chinuia pe mulţi sfinţi pentru noua învăţătură eretică şi hulitoare împotriva icoanelor, s-a aprins cu râvnă credinţei şi a dragostei de Hristos şi, sculându-se, a mers la Constantinopol, netemându-se de nimic. Acolo cu bărbăţie şi îndrăzneală mare învăţa pe faţă poporul că să nu se lase înşelat de cuvintele împăratului şi de învăţătura lui cea eretică. Pe cei ce rămâneau în credinţă, în mărturisirea cea adevărată şi în răbdarea chinurilor, îi deştepta.
Andrei, văzând că mărturisitorii lui Hristos sufereau chinuri pentru cinstirea sfintelor icoane - căci, după porunca împăratului, unii erau bătuţi cumplit cu vîne de bou, alţii erau arşi cu foc, unora li se scotea ochii şi li se tăia limba, iar altora li se tăiau mâinile şi picioarele - şi neputând să rabde mai mult, a alergat în biserica Sfântului Mucenic Mamant, unde era mândrul împărat cu toată mulţimea boierilor şi curtenilor săi şi, trecând printre oameni în adunarea cea mare a poporului, Andrei a ajuns la împărat. Stând înaintea lui cu inimă curajoasă, a strigat cu glas mare, zicând: "Pentru ce, o, împărate, te numeşti creştin şi slugă a lui Hristos, iar icoanele Lui le calci în picioare şi robilor Lui le faci multe răutăţi?!"
După ce a terminat de grăit, împăratul a poruncit să fie prins şi îndată, repezindu-se slujitorii, l-au apucat cu mâinile lor ucigaşe, unii de cap, alţii de mâini, iar alţii de umeri şi de haine şi, aruncându-l la pământ, l-au bătut, târându-l şi călcându-l cu picioarele. Împăratul, vrând să se arate milostiv, a poruncit să înceteze de a-l mai bate. Şi, ieşind din biserică, l-au dus pe Andrei la împărat şi acesta a început a grăi cu el : "De unde, îi zise, ai îndrăzneala aceasta, căci fără ruşine ai venit să-mi grăieşti de rău în faţă? Oare din nebunie, oare din vreo părere, sau pentru aceea ca să fii ştiut de mine?" Iar Andrei a răspuns: "Nu din nebunie fac aceasta, nici din părere, nici pentru o slavă deşartă te caut, pentru că toate acestea pe care tu le ai în lume eu că pe un vis le-am defăimat şi ca fumul le-am socotit. Eu am auzit de învăţătura ta cea rea, cum că surpi cinstea sfintelor icoane şi prigoneşti Biserica lui Dumnezeu dreptcredincioasă şi pentru aceasta râvnă casei lui Dumnezeu m-a mâncat pe mine şi am venit de departe aici să te sfătuiesc pe tine, sau să mor pentru Hristos. Căci dacă însuşi Dumnezeul meu a murit pentru mine, apoi eu, chipul Lui fiind, oare nu pot să mor pentru icoane?" Iar împăratul i-a zis: "La voi este acea îndrăcire şi nebunie a minţii voastre deşarte ca să daţi lemnului, vopselelor şi pietrei slava veşnicului Dumnezeu şi nu ascultaţi ceea ce a poruncit El prin Moise: de a nu face chip cioplit, nici orice altă asemănare. De unde, dar, creşte în voi această nebunie, că vă împotriviţi adevărului, pe care singuri îl vedeţi şi singuri pe voi vă daţi pierzării? Să mă crezi că nu pentru adevăr, nici pentru Hristos, ci numai pentru îndrăzneala şi împotrivirea cea fără de ruşine te voi chinui". Iar Sfântul Andrei, neputând suferi hula aceasta, i-a zis: "O, cap sec, oare nu pentru Hristos pătimeşte cel ce pătimeşte pentru icoanele Lui? Oare necinstea pe care o faci icoanelor, nu trece la acela a cărui este icoana? Pentru ce voi pedepsiţi cu moarte cumplită pe cei ce nu cinstesc stâlpii şi chipurile voastre cele împărăteşti? Iar voi, care sunteţi azi şi mâine pieriţi ca praful, vreţi să fiţi cinstiţi întru chipurile voastre, apoi nu este mai mare păcat să vă porniţi împotriva chipului lui Hristos? Căci necinstea făcută chipului lui Hristos este necinstea făcută însuşi lui Hristos, pe al Cărui chip îl reprezintă!"
Când voia Sfântul Andrei să-i tâlcuiască ce chipuri a poruncit Dumnezeu prin Moise să nu se facă - pe care omul le-ar fi avut în loc de Dumnezeu - nu l-a lăsat împăratul să mai grăiască, zicându-i: "Dacă împăraţii se mânie pe chipurile lor, cu mult mai mult pentru aceea, dacă cineva de faţă ar îndrăzni să grăiască asupra lor cu limbă aşa de rea". Şi îndată a poruncit ca să fie dezbrăcat şi bătut fără milă. Iar când sfântul răbda bătaia cu bărbăţie, a început împăratul să-l amăgească cu momeli, ca să se supună păgâneştii porunci. Dar Sfântul Andrei, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: "Dumnezeule, scapă-mă, să nu mă lepăd de Hristos, Care este zugrăvit pe sfânta Lui icoană. Mai de folos îţi era ţie, împărate, ca să te îndeletniceşti cu lucruri ostăşeşti şi să rânduieşti poporul, decât să goneşti pe Hristos şi pe robii Lui". Împăratul, mânios, a poruncit ca iarăşi să fie bătut, încât se înroşea pământul cu sângele lui. Unii, care se asemănau împăratului, aruncau pietre asupra lui Andrei, încât i-au spart gura şi i-au sfărâmat coastele. Apoi, după ce l-au chinuit multă vreme, l-au aruncat pe sfânt în temniţă, unde, stând câtva vreme, întărea în dreapta credinţă pe credincioşii care veneau la dânsul. După aceasta împăratul a poruncit ca iarăşi să fie scos şi să fie chinuit, înnoindu-i rănile cele dintâi; şi făcându-se aceasta, cădea carnea de pe el. Iar mai pe urmă, legându-l de picioare, a poruncit chinuitorilor ca să-l târască prin cetate, până la locul unde se pedepseau făcătorii de rele şi apoi să-l ucidă acolo. Pe când sfântul era târât astfel prin târg, un oarecare om dintre eretici, care adusese în târg peşte de vânzare, fiind înştiinţat de pricină răbdării lui şi fiind îndemnat de diavol, a apucat securea şi degrabă a tăiat picioarele mucenicului şi în felul acesta i s-a scurtat mult chinuita lui alergare, pentru că îndată a murit din pricina acelei dureri. Iar trupul lui a fost aruncat în prăpastie între trupurile tâlharilor şi a zăcut acolo mai mult de douăsprezece săptămâni. Prin porunca lui Dumnezeu, adunându-se din diferite părţi cei chinuiţi de duhuri necurate, au scos trupul sfântului din prăpastie şi dintre stârvuri, punându-l la loc sfinţit şi îndată, drept răsplătire, au câştigat tămăduire. Mulţi alţii s-au vindecat la mormântul sfântului cu rugăciunile lui, pentru că are îndrăzneală către Dumnezeu şi se roagă pentru noi toţi, stând cu sfinţii înaintea scaunului Domnului, în veci. Amin.










Îmi placeÎmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

ADI ,AM REUSIT CEVA
[12:05:20 AM] saveta zegrean:
[12:05:31 AM] saveta zegrean: SPER SA FIE OK
[9:00:21 PM] saveta zegrean: BUNA DIMINEATA ,ADI !
[9:01:36 PM] Pop Adrian : Este ok
[9:01:41 PM] Pop Adrian : Buna
[9:01:51 PM] Pop Adrian : este foarte bine, ca am inceput
[9:02:04 PM] saveta zegrean: MA BUCUR
[9:02:30 PM] Pop Adrian : http://www.sfatulbatranilor.ro/threa...ghlight=saveta
[9:02:51 PM] Pop Adrian : tu ai postat aici si este foarte bine....
[9:03:09 PM] saveta zegrean: MULTUMESC
[9:03:27 PM] Pop Adrian : dar, uite...in locatiile de care zic....ca aici unde ai postat, sunt unele dupa altele si sunt mai greu de urmarit....
[9:03:47 PM] Pop Adrian : asa ca in cele 2 locatii este usor de urmarit
[9:04:25 PM] saveta zegrean: SPERAM SA FIE BINE
[9:04:31 PM] Pop Adrian : si bine ar fii ca sa discutam pe conferinta skype....
[9:04:52 PM] Pop Adrian : aici,individual, ne spunem ceva mai confidential...daca este cazul
[9:05:11 PM] Pop Adrian : eu, iau discutia de aici si o postez pe conferinta unde este si d-na Elena
[9:05:20 PM] Pop Adrian : si fac o munca in plus
[9:05:57 PM] Pop Adrian : plus ca eu transfer de pe conferinta noastra, a celor din proiectul acesta 30.000.000 /3, in conferinta celor din scoala
[9:06:06 PM] Pop Adrian : este bine
[9:06:12 PM] Pop Adrian : dar, sa facem sa fie perfect
[9:06:20 PM] Pop Adrian : eu ma bucur ca ai inceput sa postezi
[9:06:37 PM] Pop Adrian : ajustam doar sistemul, sa fiue usor de lucrat
[9:06:51 PM] Pop Adrian : este f f bine ca ai inceput, repet
[9:07:01 PM] Pop Adrian : orice sistem este ajustabil.
[9:07:19 PM] Pop Adrian : noi acum il cladim...si fiecare cizelare a lui....ajuta sa fie usor de lucrat

[Adrian Pop]

hai sa discutam pe conferinta unde suntem toti 3

[saveta zegrean]

Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea” („Eliberatoarea”)
Dorind să fugă de lume, bătrânul Martinian a luat icoana și s-a retras într-o sihăstrie athonită. Acolo, Maica Domnului i s-a arătat, poruncindu-i să se întoarcă la mănăstire și să nu ascundă icoana de cei aflați în nevoi. Întorcându-se, mulți demonizați și bolnavi au primit vindecare prin rugăciunile rostite înaintea Sfintei Icoane.

Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea”, numită și „Eliberatoarea” este prăznuită pe 17 octombrie.
Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea” a fost adusă la Muntele Athos de schimonahul Martinian († 1884), care o primise cu mare evlavie de la pustnicul Teodul.
În anul 1841, locuitorii din Sparta (Grecia) s-au rugat înaintea acestei icoane și au fost izbăviți de invazia lăcustelor. De atunci, icoana a fost numită „Izbăvitoarea” sau „Eliberatoarea” și a început să fie căutată de mulți pelerini.
Dorind să fugă de lume, bătrânul Martinian a luat icoana și s-a retras într-o sihăstrie athonită. Acolo, Maica Domnului i s-a arătat, poruncindu-i să se întoarcă la mănăstire și să nu ascundă icoana de cei aflați în nevoi. Întorcându-se, mulți demonizați și bolnavi au primit vindecare prin rugăciunile rostite înaintea Sfintei Icoane.
După ce schimonahul Martinian a murit († 1884), Icoana Maicii Domnului „Izbăvitoarea” a rămas în Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Athos. Egumenul Macarie, a lăsat cu limbă de moarte ca icoana să fie dăruită Mănăstirii Simono-Kananitsk (Noul Athos) din Kaucaz, fapt ce s-a petrecut pe 20 iulie 1889.
În ziua primei prăznuiri a Icoanei Maicii Domnului „Izbăvitoarea”, o furtună a aruncat la țărmul de lângă mănăstire peste o tonă de pește.
Icoana este de tip „Hodighitria”. Fecioara Maria ține Pruncul pe brațul stâng și arată spre El cu mâna dreaptă, iar Pruncul Hristos binecuvântează cu mâna dreaptă.