Fecioara Maria si pruncul

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]

Marta Simeon a distribuit o fotografie postată de Arhimandrit Andrei Coroian.






Câteva gânduri despre rugăciune. Posfaţă şi recomandare pentru o carte folositoare.Cartea părintelui Prof. Vasile Vlad ,,Rugăciune şi imaginaţie”.Editura Renaşterea,Cluj-Napoca,2013. Rugăciunea nu este o îndeletnicire între alte îndeltniciri, după cum nu este nici o virtute între alte virtuţi,ci este cel mai important lucru, pe care poate să-l facă omul muritor, zidit după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. De aceea sfinţii Părinţi o numesc : ,,respiraţia sufletului”, „arta artelor”, „stiinţa ştinţelor”, „maica tuturor virtuţilor”(1) pentru că întradevăr,prin ea ne împărtăşim de Dumnezeu, respirându-L,înţelegându-L şi gustându-L şi unindu-ne cu El. Respirâdu-L prin toţi porii existenţei noastre,înţelegându-L din toată făptura şi firea creată, şi mai ales gustându-L nemişlocit prin harul lucrător al credinţei, al rugăciunii şi al faptelor bune, unindu-ne prin harul Sfintelor Taine şi prina rugăciunea ne-ncetată.Rugăciune foarte necesară,indispensabilă am spune, în lucrarea mântuirii noastre, şi rămane veşnic prezentă în procesul îndumnezeirii noastre. Aici pe pământ, potrivit sfantului Ioan Scărarul, lucrarea rugăciunii este de „susţinătoarea lumii”(2),şi tot potrivit lui, este şi aceia de „lucrare a îngerilor”(3) şi oamenilor mântuiţi. Adică în împărăţia cerurilor, îngerii şi oamenii împreună, vor lăuda veşnic pe Dumnezeu, bucurându-se. Rugăciunea implică o stare de jerfă continuă,sfântul Siluan atenţionându-ne,spune că : „a ne ruga pentru oamenii,înseamnă a ne vărsa sângele pentru ei”(4),precum Domnul Şi-a vărsat scump Sângele Său,mai întâi în rugăciune cu sudori de sânge în Ghetsimani,iar apoi răstignit pe Cruce. Dar şi roadele dobândite prin rugăciune sunt multiple şi nu mai puţin bogate ca darurile izvorâte din Învierea Domnului nostru Iisus Hristos.Sfântul Grigore de Nissa ne-a lăsat, poate cel mai complet text,scris vreodată despre roadele rugăciunii(5): ,,Rugăciunea ,spune el, este paza neprihănirii, potolirea mâniei,înfrânarea mândriei,curăţire de pomenirea răului,dezrădăcinarea invidiei,înlăturarea nedreptăţilor,îndreptarea necredinţei. Rugăciunea este tăria trupului,belşugul casei,dreapta cârmuire,asigurarea păcii,împăcarea celor învrăjbiţi,stăruinţa în împăcare.Este pecetea fecioriei,credinţa în căsătorie,arma călătorilor, păzitorea celor ce dorm,îndrăzneala celor ce priveghează,apărarea celor prigoniţi, mângâierea celor întristaţi,uşurarea celor legaţi,veselia celor ce se bucură,cununa celor ce se căsătoresc,sărbătoarea zilei de naştere, însoţitoarea celor ce mor.Şi însfârşit,rugăciunea este vorbirea cu Dumnezeu, vederea celor nevăzute,dobândirea celo dorite,bucuria ăn cele de faţă şi arătarea celor viitoare”. Pentru că procesul de dobândire a rugăciunii, ca stare permanentă, este deosebit de greu de dobândit, în timp îndelungat şi se desfăşoară în împrejurări complexe uneori ,este bine să cunoaştem cu limpezime etapele acestui drum,fiecare cu specificul său. Deja am deosebit două stări de rugăciune. Rugăciunea ca lucrare şi mai apoi ca stare de trăire. Sunt se de fapt şapte stări sau trepte ale rugăciunii(6): I. Rugăciunea ca vorbire, care este cea dintâi, cea mai cunoscută, cea mai accesibilă, cea mai necesară. Canoane, acatiste,psalmi,rostite cu atenţie şi cu dragoste timp îndelungat,duc trepta la ceiace numim rugăciunea minţii, sau la înţelegere; II. Rugăciunea ca înţelegere. Dacă rostirea cu cuvântul al unei rugăciuni sau cântări rămâne în suflet în acel moment sau foarte puţin după aceia , o rugăciune, un text scripturistic sau liturgic înţeles, rămâne în suflet vreme îndelungată; III. Rugăciunea ca stare de simţire sau trăire al lui Dumnezeu numită şi rugăciunea inimii. Adică când înţelegerea noastră unită cu iubirea,sau mintea unită cu inima,laudă,slăveşte, mulţumeşte şi şi se roagă lui Dumnezeu.Această treaptă sau stare, este numită rugăciune completă sau rugăciune implinită. IV. A patra treaptă este starea permanentă de rugăciune numită ciclică. Adică cuvintele rugăciunii rostite la nivel de gănd rămân mereu în suflet fie în minte fie în inimă, fie în mintea unită cu inima;Este o treaptă înaltă de rugăciune pe care urcă foarte puţini din cei care ostenesc în lucrarea dobândirii rugăciunii ne-ncetate. V.)A cincea treptă este starea de rugăciune văzătoare, când mintea şi sufletul devin transparente şi ca atare prin propria transparenţă capabile de vederea stării sufletelor altor oameni sau a unor evenimente din lume.O asemenea stare de rugăciune dobândi-se sfântul Antonie cel Mare. Această lucrare a vederii duhovniceşti, este mai preus de materie, timp şi spaţiu; VI.) A şasea treaptă de rugăciune,este cea numită extatică, când sufletul este răpit în extaz din această lume şi rămane în extaz sau uimire săptmâni de-a rândul. VII. Treapta a şaptea este o stare de unire exatatică cu Dumnezeu,numită contemplativă ,când sufletul petrece în răpire extatică, zile,săptmămâni sau luni de-a rândul,în ceia ce sfinţii Părinţi numesc „beţia duhului” depăsind nevoile firii,ca: foamea, setea, somnul, etc. Sigur drumul rugăciunii desăvârşite şi al desăvârşirii prin rugăciunea, nu î-l parcurg mulţi, iar la treptele superioare amintite în ultimile trei stări , ajung foarte, foarte puţini,dintre acei ce se dedică integral şi exclusiv rugăciunii. Pentru a practica o rugăciune folositoare, ascultată de Dumnezeu,trebuie se ne rugăm cu înţelegere(adică cu smerenie),din toată inima, păzindu-ne de păcatul care ne pândeşte, dar mai ales să iertăm greşelile semenilor noştri,care este condiţia iertării noastre. Părintele profesor dr. Vasile Vlad, ca un dascăl duhovnicesc de telologie ce se află,ne dăruieşte prin cartea de faţă „ un minitratat tratat despre rugăciune şi duhovnicie în lumea contemporană”. În acelaşi timp cartea nu se constitue doar într-un obiect sau manual de studiu, ci poate fi şi o carte un real folos duhovnicesc, pentru omul şi mai ales tânărul contemporan, bântuit de confuzie şi necunoaştere duhovnicească. Părintele profesor analizează cu multă competenţă, dobîndită prin studiu şi experienţă duhovnicească, parcursul unei vieţi de rugăciune şi de duhovnicie,cu toate ispitele, nelămuririle,confuziile şi capcanele,care pot fi întâmpinate, sub multiple şi felurite forme,în viaţa şi în lumea care ne sunt date să le trăim. Cartea ar putea fi împăţită în trei mari capitole:1. Despre rugăciune în general şi despre rugăciunea creşrinilor în special;2.Aspectele vieţii duhovniceşti;3. Importanţa rugăciunii perasonale. Oferind soluţii şi exemple pozitive, prin nenumărate citate din Sfânta Scriptură,din experienţa Bisericii şi cea Părinţilor ei, din experienţa şi cunoaşterea unor mari duhovnici sau telologi contemporani,psihologi şi oameni de ştiinţă,părintele profesor Vasile Vlad porneşte dela premisa că omul este o fiinţă rugătoare, că acesta este lucrul fundamental pentru el. „A fi om înseamnă a te ruga”scrie părintele în primul subcapitol:,, Rugăciunea –temei al vieţii moral-religioase. Ne duce apoi mai departe răpunzând la întrebarea : La cine(sau cui) trebuie să ne rugăm?, pentru că Dumnezeu deşi este Unul, adevărat, revelat în creştinism şi mozaism,majoritatea religiilor nu conştientizează această revelaţie .În următorul subcapitol:,, Rugăciunea omului căzut de la Dumnezeu” face o distincţie absolut necesară între rugăciunea pe care o pot practica toţi oamenii, din toate religiile şi rugăciunea ca dar al lui Hristos,dat celor ce care cred în El şi participă la viaţa Lui, definind aceaste întru-n mod simplu, prin sintagma: ,,rugăciune şi dreaptă rugăciune”. Prezintă apoi starea firii umane căzute,în: „patima şi duhul patimii”, arătând că omul lipsit de cunoştinţa revelaţiei dumnezeieşti, nu conştientizează faptul că în in.teriorul patimii şi promotorul ei, este în fapt un duh al lui satan. De aici,subcapitolul: „ despre rugăciune şi înşelare demonică” arătând că omul poate lua drept divinitate însuşi proecţiile psihismului său,ba chiar poate ajunge, ca prin rugăciune să cinstească şi să invoce duhurile satanei.Dreapta sau adevărata rugăciune,scrie părintele Vasile ,,trebuie să fie precedată de dezlegarea naturii umane de pacat şi de necunoaşterea lui Dumnezeu”, să fie expresia „unei vieţi renăscute prin Sfântul Botez”. Conţinutul rugăciunii,deasemenea : ,,trebuie să se regăsească în Revelaţia Dumnezeiască”, argumentând prin exemple practicate din biserica primară, în care primele rugăciuni, erau texte revelate, atât din Noul cât şi din Vechiul Testament.De aici consederaţia că : ,,Rugăciunea Bisericii este temeiul şi izvorul tuturor rugăciunilor creştinilor”. Dacă baza rugăciunii, sunt însuşi cuvintele lui Dumnezeu revelate omului,de-a lungul istoriei bimilenare, creştinii au întâmpinat serioase probleme în păstrarea revelaţiei autentice, darorită apariţiei ereziilor.De aici,importanţa legăturii dintre: ,,rugăciune şi dogmele de credinţă”, pentru că rugăciunea Bisericii exprimă doxologic în cultul ei,întrega bogăţie dogmatică revelată. Analizând apoi ,,roadele rugăciunii”,redate prin expresiile unor mari rugătorii contemporani, ca părintele Arsenie Boca,aurul ne arată adevăratul scop al rugăciunii, este:,,transfigurarea vieţii umane”,citând în acest sens pe sfântul Ioan Gură de Aur, care spune că:,,rugăciunea î-l face pe om templu al lui Hristos”.Dacă rugăciunea este calea împlinirii omului,a îndumnezeirii şi înfericirii lui,tot ea este şi salvarea lui, unica lui sansă de fapt.Un întreg capitol este dedicat acestei probleme,este cel numit:,,rugăciunea sansa lumii şi a istoriei” iar altul biruinţei prin rugăciune ,,a puterilor celor nevăzute ale iadului”,concluzionand că în psihosomatismul lui omul, nu se poate ruga, nici „sta înaintea lui Dumnezeu” fără harul şi ajutorul Lui. Mai multe capitole sunt dedicate relaţiiei din dintre „dreapta rugăciune” şi mişcării create pe fondul geo-politic de globalizare,oficializată în anii 1948, numită „mişcarea ecumenică”.Analizată din punct de vedere ortodox şi protestant,mişcarea care a stîrnit şi până astăzi simpatii şi adversităţi,care a trecut şi trece actualmente prin unele momente de criză, este până la urmă speranţa tuturor creştininilor.Unitatea creştină în iubire şi adevăr este ,,sensul şi esenţa creştinismului”. Este îndeobşte ştiut că practica rugăciunii este nemişlocit legată de împlinirea poruncilor lui Dumnezeu,de menţinerea stării sănătăţii sufleteşti prin practicarea vituţilor şi implicit al celei trupeşti.Lipsa acestor îndeletnicirii în societatea umană contemporană a dus la diferite anomalii,care pot fi cauza diferitelor boli şi suferinţe psihice şi fizice. Partea a doua a cărţii tratează tocmai aceste probleme.,,Imaginaţia şi viaţa duhovniceacă” este un prim subcapitol.Pentru că toate cuvintele şi acţiunile noatre pornesc de la gând, este important de ştiut că mintea are puterea naturală de a mişca simţurile spre bine,răul nefiind sădit în firea noastră,potrivit sfântului Isaac Sirul, este o acţiune exteioră. Astfel că mintea în lucrarea ei poate ca prin imaginaţie să cultive cinstirea lui Dumnezeu sau să devină lucrătoare a păcatului insuflat de satan.Ea poate să fie bună sau rea ,,cuviinciosă” sau „necuviincioasă”. ,,Două consecinţe ale imaginaţiei căzute”, adică denaturarea frumuseţii întregii vieţii duhovniceşti şi ,,reveria duhovnicească”sau visarea religioasă subiectivă sunt analizate în continuare iar mai apoi :,,visurile în viaţa duhovnicească”.Un extins spaţiu acordă părintele profesor Vasile: ,,depresiei su duhului deprimării”.Această anomalie sau boală sufletească, specifică veacului nostru şi întâlnită la aproape toate categoriile de vrâstă se manifestă prin tristeţe,nelinişte(anxietate),împuţinare de suflet,lipsă de curaj(îndrăzneală),accedia, înrunecarea şi împietrirea inimii.De asemenea sunt enumerate şi multiplele şi realele lor cauze.Dar toate acestea au un remediu duhovnicesc expus pe larg de autor. Întristarea sufletului, spre exemplu, se tămădueşte tot printr-o întristare, comutând sensul.În loc să te întristezi pentru lipsa banilor, întristează-te pentru lipsa virtuţilor, şi te vei umple de bucurie sfântă. Tămăduirea deprimării indiferen de gradul ei se face mai ales prin Spovedanie şi celelalte mişloce duhovnicesc. A treia parte a cărtii este dedicată ,,Rugăciunii sau pravilei personale” şi importanţei ei. Sfântul Ioan Scărarul scrie undeva,că :,,bogăţia sau puterea împăratului stă în mulţimea numărului de oşteni, iar bogăţia şi puterea călugărului în multa rugăciune”. Acest lucru este valabil şi pentru creştini necălugări. Timpul acordat rugăciunii personale, a ,,liturghiei după liturgie” este foarte important.,,pregătirea pentru rugăciune”; ,,psalmodia şi rugăciunea”; „chilia şi rugăciunea”; trupul(poziţia lui) la rugăciune” ; „gesturi la rugăciune”; „rugăciunea în picioare” ;„ridicarea mâinilor la rugăciune şi a ochilor spre cer”; „plecarea duhovnicească a genunchilor”; „rugăciunile şi metaniile”; „cu faţa întoarsă spre răsărit” ;„roagă-te cum poţi”; „roagă-te cât mai des”; „puterea cuvintelor”; „biserica şi chilia de acasă”; „ alegerea locului de rugăciune” „ timpurile rugăciunii”; „pravila de rugăciune” sunt titlurile subcapitolelor acestei a treia părţi dedicate rugăciunii personale. Toate descrise cu multă atenţie,râvnă şi documentare. Cel mai bun şi mai fericit lucru este să te rogi,dar a citi o carte bună despre rugăciune şi duhovnicie este la fel de important.Citirea cărţii părintelui Vasile poate reaprinde în suflet dorinţa de a te ruga. De a afla întaia oară, sau a rememora bucuriile şi întristările unei vieţi dedicate rugăciunii. De a privi cu îndurerare la dramele atâtor vieţii nefericite,ale semenilor şi fraţilor noştri,dar şi de a dorinţa sfântă de a te roga fierbinte pentru ei.Acest zel sfânt şi această râvnă î-l stăpâneşte şi pe ostenitorul şi autorul cărţii pe care am lecturat-o. Gândul unui părinte şi dascăl duhovnicesc nu poate fi decât acel de-a împlini dorinţa şi porunca Stăpânului Hristos, adică acela de a lumina cu învăţătura şi a ajuta cu slujirea, cu rugăciunea şi cu harul Sfîntului Duh,la mântuirea a pe cât mai mulţi cu putinţă. Cu bucuria şi mulţumirea de am fi oferit prilejul înserării aceste rânduri, mă rog Bununului Dumnezeu ca această carte să aducă rod bogat, iar autorului ei ,părintelui profesor dr.Vasile Vlad, să-i dăruiască sănătate,linişte,bucurie şi tărie duhovnicească, spre a se ruga, a predica şi a scrie în acest fel, din ce în ce cât mai mult. Arhim. Andrei Coroian. Deva. 3.martie 2013. Duminica Fiului Risipitor. Note. 1. Sfântul Ioan Scărarul. Filocalia vol.IX. Despre feicita rugăciune.Editura Humanitas.Bucureşti 2002.pag.381 2. Ibidem. 3. Ibidem. 4. Sfântul Siluan Atonitul. Între Iadul deznădejdii şi Iadul smereniei.Editura Deisis. Sibiu 1996,pag.17 5. Sfântul Grigore de Nissa. P.S.B. nr. 29 Editura I. B. M. Al B.O.R.Bucureşti 1982,pag. 406 6. Marele duhovnic Arhimadritul Cleopa Ilie expunea în mai multe rânduri cele şapte trepte ale rugăciunii .Ele sunt consemnate în înregistrările audio-video şi în colecţia „Ne vorbeşte părintele Cleopa”.






Îmi place · · Distribuie ·

[Adrian Pop]

[Adrian Pop]