Un colonel pensionar ridica, singur, la Rosiori, o minastire
29.01.2001
Credincios ideii ca un om nu se poate numi om decit daca zideste o casa, face un copil si sadeste un pom, colonelul pensionar Ioan Nica din Bacau s-a gindit ca el ar putea face, totusi, chiar mai mult. Pentru ca are o familie si copii de care este mindru si pentru ca in viata a avut vocatie de constructor, Ioan Nica s-a gindit ca acum, in anii de pensie, poate face ceva mai mult si pentru oamenii dintre care a plecat cu multi ani in urma, consatenii sai din Strimba - un catun cu 25 - 30 de familii aruncat de soarta la marginea unui adevarat colt de rai, intre dealurile si padurile din comuna Rosiori. "Sint inginer constructor - spune Nica - si am fost o viata intreaga militar de cariera. Genist. Am lucrat la canalul Dunare - Marea Neagra si la canalul Dunare - Bucuresti, la Porto Franco Sulina si pe Bratul Borcea, apoi m-am retras mai catre casa, la Bacau, unde am iesit la pensie de la Apararea Civila. Nu pot sta sa vad cum trece viata pe linga mine fara sa ma mai implic. Asa am ajuns si la concluzia ca la Strimba, in satul meu natal, as putea face cite ceva pentru ca viata oamenilor sa fie mai usoara". Un om cu vocatie de constructor La Strimba - sau in Valea Mica, asa cum gasesti catunul trecut pe hartile cadastrale - am ajuns din Bacau in mai putin de o ora, dupa ce am lasat asfaltul pentru colbul unui drum de tara. Urcam si coboram peste burice de deal, cind am aflat de la colonelul Nica, aflat la volan, ca o anumita portiune de drum, un pod sau o inlantuire de adapatori pentru vite ce ne-au iesit in cale, ca si o scurta retea de stilpi pentru electrificare, au fost construite chiar de el sau au aparut prin staruinta sa, in ultimii citiva ani. "Satul Strimba a fost electrificat in 1994 - spune colonelul. Cam tot pe atunci m-am ingrijit si de drum si de pod, chiar si de adapatori. Satul nostru nu a prea fost bagat in seama de primari nici in campaniile electorale, asa ca ii lipsesc multe". qNu prea avem timp de vorba, pentru ca dam imediat de o bariera improvizata de silvicultori, care ne taie calea, si aflam ca poarta la care ne-am oprit este a casei parintesti a colonelului. Ne ies in fata doi dulai zdraveni, de care ne bucuram sa scapam cit mai repede, cu toate asigurarile gazdei, Natalia Nica, mama colonelului, itita iute de prin bucatariile de vara. Trecem prin curte si iesim in gradina, condusi de o turma de motani si de alti ciini, despre care batrina spune ca nu s-ar putea desparti: "Aici, la marginea padurii, ai musai nevoie de asa paznici". Taiem iute spre o coasta de deal, cind il zarim in virful unui stog de fin pe batrinul Nica. "Se apropie de '80 si nu are stare - ne previne colonelul. De fapt, tot ce vedeti aici este al nostru. Si uite, colo, pe deal, biserica minastirii, pe care o ridicam singuri de citiva ani incoace". )Vecinii s-au aruncat in fata buldozerului KDe la cladirea batuta in caramida refractara pe care o vedem nu ne putem lua ochii. Parca nici nu putem crede ca un singur om a proiectat biserica si a ridicat-o singur, cu miinile lui. Constructia e trainica, bine rostuita, si ingrijit "desenata". "Am facut totul numai cu cite un ajutor - spune Ioan Nica. M-au ajutat tata, un var, cite un om din sat. Nici n-au fost mari probleme, decit la arcele boltilor, unde mai aveam nevoie si de altcineva". Biserica, mica si rotunda, poate primi inauntru o suta de oameni dintr-o data. Ea poarta hramul Sfintei Parascheva si va fi in acest an biserica minastirii Strimba, pe care colonelul Ioan Nica vrea sa o intemeieze aici. Banii pentru lucrare colonelul i-a adunat cu ajutorul fundatiei culturale pe care a intemeit-o si care poarta tot numele satului Strimba. Dar, in ultimii cinci ani, colonelul a lucrat si la o carte de medicina naturista, pe care a initulat-o "Natura si credinta, izvoare de sanatate" si pe care de circa un an o vinde pe cont propriu. Banii de pe carte au intrat tot in zidirea de la Strimba. "Uitati-va in jur, sa vedeti cit de frumos este totul. Cita liniste. Am gindit ca aici poate fi un loc numai bun si pentru reculegere sufleteasca, dar si trupeasca. Am primit binecuvintarea Episcopiei Romanului si am pornit la treaba" - spune Ion Nica. AMinastirea va avea chilii pentru cinci maici si camere pentru oaspeti, iar in biserica va sluji un preot batrin, care vine deja aici tocamai de la Mures. Ioan Nica mai spune ca va face alaturi si un mic cimitir, pentru ca la Strimba acum nu este asa ceva, iar oamenii isi duc mortii la Ciuturesti, cale de citiva kilometri. Dar va fi si o sala de pomenire si de reculegere, in care are de gind sa-i picteze pe toti eroii neamului. "Fac toate acestea pentru ca vad cum se distruge sufletul poporului roman - spune Ioan Nica. Nu stiti cit de greu am ajuns sa incep si aceasta zidire, citi oameni mi s-au pus in cale, si la propriu si la figurat. Cum imi aruncau chiar oamenii din sat sticla sparta, in calea camioanelor, si balega si gunoaie cu gind sa nu mai pot trece. Ba, unul, s-a aruncat chiar in fata buldozerului. Eu, insa, merg mai departe si am speranta ca in acest an vom sfinti o minastire pe care o cred unica in Romania, tocmai pentru ca aici nu voi percepe nimanui tarife speciale, iar oricine va veni va gasi aici un locas al spiritualitatii romanesti". (Petru DONE)
Răspunde cu citat
Marcaje