Din invataturile Sfantului Arsenie Boca

[Adrian Pop]

Pora Cristian a distribuit o fotografie postată de Sfantul Ardealului - Pr.Arsenie Boca.







Parintele Arsenie Boca

Mai stă omul la îndoială despre existenţa lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu e necuprins cu mintea, aşa cum cuprindem ştiinţa sau altă îndeletnicire. Cu alte cuvinte, ca s-o spunem de-a dreptul, Dumnezeu nu poate fi dovedit cu mintea mărginită, nici că există, nici că nu există. O bucată de fier rece, bună şi ea la vreo treabă, nu-ţi poate dovedi existenţa focului, până când ea însăşi nu se va adăpa din foc încât să capete culoarea lui. Cam aşa e şi cu mintea omului. Când făptura lui va fi străbătută de credinţa în Dumnezeu, adică de o evidenţă şi de o siguranţă interioară mai puternică decât valoarea mărturiilor sau tăgăduirilor raţiunii, atunci făptura sa va fi lumină şi viaţa lui, minune între oameni. Căci nu există argument mai tare ca viaţa trăită, prin care Se străvede şi Se slăveşte Dumnezeu, sau moartea de martir, ca ultimă dovadă şi cea mai de seamă despre existenţa lui Dumnezeu şi a Împărăţiei Sale. De aceea nu cred într-o împărăţie a cerurilor care începe numai după moarte. Vom fi după moarte în împărăţia în care am trăit de aici sau pentru care chiar am murit.

[Adrian Pop]

Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu a distribuit o fotografie postată de Sfantul Ardealului - Pr.Arsenie Boca.








„CINE POATE SĂ SE MÂNTUIASCĂ?” (Matei 18,25)

PARINTELE ARSENIE BOCA

Acela care se va putea lepăda de sine, care va birui „lumea” şi va putea călca peste
toată puterea satanei; acela se va mântui. Dar acestea toate se pot numai întru Hristos
Iisus, căci mai mare este Cel ce este întru voi, decât cel ce este în lume. Când însă
iubirea de sine devine ea cale de urmat, adică egoismul devine normativ de viaţă, acesta
poate creşte şi creşte până la lepădarea de Dumnezeu, şi omul se descumpăneşte la
minte. Orice egoist e, în străfunduri, un antihrist. Dacă însă lepădarea de sine - prima
condiţie a urmării lui Hristos - a devenit, ea în noi, o realitate statornică, cunoaştem
aceasta când vedem, cu bucurie, că nu mai avem vrăjmaşi, că putem face bine celor ce
ne fac nouă rău, că putem iubi pe cei ce ne urăsc, că putem ierta din inimă pe cei ce ne
greşesc, cu alte cuvinte că ne menţinem în creştinism. Acesta-i numai primul pas peste
puterea satanei. Am ascultat de Domnul Hristos şi nu de el, „domnul” veacului acestuia,
„nesupunere” egală cu declaraţia de război. Şi vai de cine n-a învăţat războiul nevăzut.
Nici supraapreciere că duce la obsesie, nici subestimare, că devine nepăsare.
Iată temeiul sf. Simeon Noul Teolog: „Fiecare dintre noi trebuie să cunoască pe
Dumnezeu, pe sine însuşi şi pe demoni... pe demoni pentru că ei sunt de fapt vrăjmaşii
noştri tăinuiţi şi pentru că ei luptă împotriva noastră prin mijlocirea noastră însăşi.” Cu
minţi curate, luminate de Duhul Sfânt şi întărite de Adevăr, cu virtuţi ale voinţei asupra
firii, flăcări ale dragostei de Dumnezeu şi de oameni, mai adevărat zis: flăcări ale iubirii
divine revărsate spre lume, prin smerită inimă omenească, însuşiri acoperite cu o
„prăpastie de smerenie” - virtuţi de integrare în creştinism - cu de aceştia numai se
războieşte satana, pentru că de „vederea” lor, care-l arde, nu mai are cum să se ascundă.
Pe noi, „creştinii cu numele” nici măcar nu ne trezeşte din „somn”. Cu noi, se luptă
patimile noastre.
Mântuirea este Darul Mântuitorului care întâmpină nevoinţa omului. Dar aceasta,
oricât de mare ar fi, nu poate „merita” sau „cumpăra” Darul. La sfârşit, după Învierea
cea de obşte, cununa biruinţei definitive asupra răului şi morţii, o vor primi toţi cei ce au
ostenit pe pământ pentru Adevăr. Asemănarea cu care a fost omul zidit, acum va străluci
în toţi fiii lui Dumnezeu, când El va fi totul în toţi. Mântuirea este îndumnezeirea. Totul
plecase de pe pământ, de la un „amănunt”: lepădarea de sine, sau iubirea de sine... două
direcţii ale unui... cuvânt.
*
Text inedit aflat între manuscrisele Părintelui Arsenie de la Aşezământul monahal de
la Sinaia

[Adrian Pop]

Mirabela Daria cu Iulian Balan


TOTI SUNTEM CONDAMNATI LA MOARTE SI MAI NIMENI NU CREDE CA VA MURI;VORBESC DE O CREDINTA CARE SA-TI TRANSFORME VIATA IN VEDEREA MORTII,IN VEDEREA VIETII.TOTI SUNTEM CHEMATI LA VIATA SI MAI NIMENI NU TRAIESTE VIATA ACEASTA DUPA ACEEA LA CARE SUNTEM CHEMATI TRAIM OMORAND ACEASTA CHEMARE.

-PARINTELE ARSENIE BOCA-
citat din Catisme ale Parintelui Arsenie Boca pe Muntete Athos



Îmi place · · Distribuie

[Adrian Pop]

Pora Cristian a distribuit o fotografie postată de Sfantul Ardealului - Pr.Arsenie Boca.







Părintele Arsenie Boca era un şlefuitor de suflete, iar ceea ce îl deosebea pe părintele Arsenie de mulţi alţi duhovnici cu har era uimitoarea lui capacitate de a transforma oamenii, de a scoate la lumina ceea ce este bun, frumos şi curat din ei. Avea un mod de a vorbi extraordinar de simplu şi de direct,
lipsit de orice artificiu. Oamenii îl ascultau se transformau în bine şi au rămas aproape sufleteşte de el cât a trăit şi după aceea.

Cu evlavie şi cu pioşenie să-l rugăm să se roage pentru noi, păcătoşii, căci Părintele a spus că, ne va ajuta din Cer, mai mult decât de pe pământ.
Părintele Arsenie Boca ne-a lasat moştenire şi o rugăciune, pentru a ne ruga la Sfinţia sa, după ce va pleca la ceruri. A spus că de acolo va putea să ne ajute mai mult. Doamne ajută!

[Adrian Pop]

Iulian Balan a distribuit o fotografie postată de Arsenie Boca - Omul Lui Dumnezeu.





Ziceri ale Părintelui Arsenie:

Postul e vechi şi începe odată cu omul. E prima poruncă a stăpânirii de sine.

Un organism topit cu postul nu mai are putere să schimbe convingerile conştiinţei.

Mai bine de jumătate din numărul patimilor sunt ale minţii. Postul lucrează şi asupra acestora.

Cu trupul nu putem trata decât prin post. El nu ştie şi nu recunoaşte convingeri. De aceea el trebuie uscat, încet şi cu socoteală, fiindcă, în mocirla uscată, porcii patimilor nu mai vin să se scalde.

[Adrian Pop]

Pora Cristian a distribuit o fotografie postată de Sfantul Ardealului - Pr.Arsenie Boca.







,,Pentru cel ce varsa o lacrima la mormantul meu,eu ma voi ruga lui Dumnezeu pentru el''-Arsenie Boca

Părintele a lăsat cuvintele acestea drept testament: “Eu acum nu vă pot ajuta, dar dacă am să plec de aici să ştiţi că v-ajut, numai să veniţi la mine! Pentru cel ce varsă o lacrimă la mormântul meu, eu mă voi ruga la Dumnezeu!”.
În jurul mormântului există un duh care te îndeamnă la pocăinţă, la linişte. Te îndeamnă să-ţi plângi păcatele, să-ţi îndrepţi viaţa, să-L cauţi mai mult pe Dumnezeu.
Credincioşii vin la mormânt şi vorbesc despre minunile de care fiecare a avut parte. Rugăciunile Părintelui Arsenie Boca le-au salvat copiii de la boală şi de la accidente, i-a adus pe calea cea bună, le-a sădit linişte în suflet. Cei care l-au cunoscut spun că Părintele Arsenie cunoştea voia lui Dumnezeu. Deseori le spunea ce se vor face în viaţă, cu cine se vor căsători.
Părintele Arsenie Boca spunea că “pentru noi, Domnul nostru Iisus Hristos este sensul vieţii şi-al istoriei, reazem în ispitele şi furtunile timpului. Iisus Hristos e asemănarea după care tânjim şi însetăm de-a lungul deşertului lumii. Iisus Hristos este originarul nostru, autenticitatea noastră dar, mai mult decât acestea, Iisus este prietenul nostru care sigur ne rămîne credincios, nu ne părăseşte niciodată. Şi mai mult, e Sfânta noastră Împărtăşanie cu desăvârşire, formarea noastră metafizică”. Sunt cuvintele pe care le spunea Părintele Arsenie Boca în scrierile sale şi atrăgea atenţia precizînd: “Creştinismul nu e o afacere de duminică ci este o strădanie de toate zilele, toată viaţa, de a ajunge stilul de viaţă şi concepţiile pe care aşa ni le-a lăsat Domnul nostru Iisus Hristos “.
Multe ar fi de relatat despre ce a făcut Părintele Arsenie Boca în timpul vieţii, dar şi după ce s-a urcat la cer.

[Adrian Pop]

Spinu Maria a adăugat fotografii noi (4) — împreună cu Marta Simeon şi cu alţi 48.


Sa gustam din Lumina lui Hristos !
Parintele Arsenie da marturie prin trairea sa duhovniceasca, prin nestramutata iubire pentru Hristos de insemnatatea misiunii cu care a fost incredintat. Pe langa preotul si slujitorul sfantului altar, in persoana Lui putem zari si un adevarat marturisitor al Evangheliei, un profet al neamului si un luptator pentru apararea dreptei credintei. Ca si dreptul din vechiul Testament, desi prigonit si intemnitat, parintele ne cheama pe toti cei din neamul "crestinesc si iubitor de Dumnezeu" sa gustam din Lumina lui Hristos.
"Daca tu nu ierti, nici Dumnezeu nu te iarta"
"De obicei, oamenii nu se intorc la Dumnezeu decat atunci cand dau de primejdii, adica atunci cand ii ajunge dreptatea dumnezeiasca din urma si trebuie sa dea seama de ce au facut. Nu e rau sa te intorci la Dumnezeu nici chiar atunci, in ceasul al unsprezecelea; insa ar fi cu mult mai bine sa vii, de buna voie, la rosturile tale vesnice, si nu tras de maneca sau palit cu prajina din urma. Daca am fi noi mai simtiti, am vedea ca Dumnezeu, Preamilostivul, ne imbie cu iubire, inca din dimineata vietii, la Taina Sfanta a pocaintei, ca sa nu ajungem catre seara vietii asa de imblatiti de rele. Taina pocaintei este judecata milostiva, ce o face Dumnezeu cu noi pacatosii, cand mergem noi, de buna voie, si ne marturisim greselile.

Mare este Taina Pocaintei, nu numai ca te face din rau, bun, din vrajmas al lui Dumnezeu, prieten al Lui, ci si pentru ca un lucru asa de mare e acoperit cu chip smerit. Mila cea fara de margini a Tatalui, ca sa scape pe fiii Sai de judecata cea aspra, a dreptatii dupa fapte, le trimite, coborand din ceruri, pe Fiul Sau cel Unul Nascut, sa le faca o judecata milostiva si fara nici o infricosare, si iarasi sa-i impace cu Sine. In Taina Spovedaniei rogi pe Dumnezeu, caruia I te marturisesti, de fata fiind si sluga Sa, talmaci al voii Sale catre tine si chezas al tau catre Dumnezeu, sa-ti ierte multimea relelor ce le-ai facut, insirandu-le pe toate, dupa cum te ajuta constiinta. Si bun e Dumnezeu, caci te iarta de toate datoriile tale, dar numai daca ierti si tu din inima, greselile fratilor tai. Daca tu nu ierti, nici Dumnezeu nu te iarta. Si trebuie sa iertam la nesfarsit, pe toti, din toata inima." (Cararea Imparatiei, ieromonah Arsenie Boca)
















Îmi place ·

[Adrian Pop]

Cos Min a distribuit o fotografie postată de Sfantul Ardealului - Pr.Arsenie Boca.



Parintele Arsenie Boca

Chemarea delicată a conştiinţei

Chemarea plină de dragoste a lui Dumnezeu începe delicat, prin glasul pe care l-a lăsat în noi: conştiinţa. Acest glas este însă tainic, ca o chemare lină, pe care omul poate să ajungă să nu o mai audă:
„Patimile, reaua voinţă şi peste tot păcatele, dar mai ales nebăgarea în seamă a acestui glas, îngrămădesc nişte văluri peste ochiul acesta, nişte solzi, care-i sting graiul, încât abia se mai aude. Atunci şi Dumnezeu se stinge din ochiul nostru încât ne pare că nici nu mai este Dumnezeu. Prin păcatele noastre, capătul omenesc al conştiinţei noastre s-a îmbolnăvit. Înţelegem prin urmare, cum se face că s-a întunecat Dumnezeu aşa de tare în ochii păcătoşilor, încât aceştia ajung de bună credinţă în răutatea necredinţei care i-a cuprins şi li se pare că abia acum au ajuns la “adevăr”.
Glasul conştiinţei însă, fiind şi capătul lui Dumnezeu din fiii Săi, prin firea Sa, nu va putea fi înăbuşit mereu, toată vremea vieţii noastre pământeşti. Odată şi odată începe să strige la noi, punându-ne înaintea lui Dumnezeu şi înaintea noastră de toate fărădelegile făcute (…).
Sunt oameni care s-au învechit în rele – nevrând să ştie de Dumnezeu – şi, mai către capătul zilelor, când îndărătnicia firii s-a mai stins, s-au pomenit cu o răbufnire năprasnică a conştiinţei bolnave, rupând toate zăgazurile fărădelegilor şi azvârlindu-le pe toate în faţa lor, încât şi somnul le-a fugit, iar la unii le-a fugit şi mintea.”






Parintele Arsenie Boca

[Adrian Pop]

Maria Avramescu


"Să ne străduim să punem întotdeauna de dimineaţă grâu pentru ca vrăşmaşul să nu toarne neghină. Să petrecem ziua ce începe aşa fel încât ea să ne poată duce câtre ziua veşnică, iar nu către noaptea veşnică."

Parintele Arsenie Boca

[Adrian Pop]

Pora Cristian a distribuit o fotografie postată de Sfantul Ardealului - Pr.Arsenie Boca.



Cu Cât Încerci Să Fi Mai Corect Și Mai Aproape De Domnezeu , ... Cu Atât , Ești Mai Marginalizat De Restul Lumii !!!




LUMEA – LUMESCUL-PARINTELE ARSENIE BOCA

Omul care s-a hotărât să iasă din calea păcatelor sau din gâlceava fărădelegilor, se va trezi deodată că i se vor ridica împotrivă (2 Timotei 3, 12) trei vrăjmaşi, unul după altul. Iar vrăjmaşii mântuirii sunt aceştia: lumea, trupul şi diavolul. Pe aceştia îi arată ca atare toţi Sfinţii Părinţi.
Prin „lume” se înţelege categoria păcatului, adică turma oamenilor necredincioşi (Ioan 1, 10), cei ce din toată voia s-au unit cu sfaturile dracilor (1 Ioan 3, 8). E lumea pentru care nu s-a rugat Mântuitorul (Ioan 17, 9). E gura satului, gura vecinului şi, de multe ori, gura şi faptele celor dintr-o casă cu tine (Matei 10, 36). Aceştia, sau lumea, îţi iartă orice ticăloşie ai face, oricât ai îndărăpta cu sufletul, dar nu te iartă nicidecum să le-o iei un pas înainte şi să te faci mai bun. Oamenii aceştia ai lumii au o ciudată ruşine de a fi buni. Bunătatea ta îi arde şi se trudesc să te scoată de vină cu tot felul de ponoase. „Lumea” e veacul viclean (Galateni 1, 4), placul oamenilor (Efeseni 6, 6) şi slava deşartă (1 Ioan 2, 16). Gura lumii grăieşte ale stăpânitorului ei (1 Ioan 5, 19). De aceea avem poruncă: „Nu iubiţi lumea, nici cele din lume: pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii, care nu sunt de la Tatăl” (1 Ioan 2, 15-16).
Cine vrea să biruie această primă piedică în calea mântuirii, are la îndemână aceste trei: răbdarea, iertarea şi rugăciunea.
Cine vrea să biruie lumea e dator să ia arma rar folosită a iertării, oricâte necazuri ar pătimi de la oamenii lumii acesteia, ca unul ce vede că fraţii săi stau legaţi într-o robie străină, în întunericul necunoştinţei de Dumnezeu şi de ei înşişi.
Cine vrea să biruie lumea se roagă Tatălui său în ascuns sau în gând, pentru orice fiu al lui Dumnezeu, oricât de întunecată purtare ar avea şi oricâte rele i-ar face. Căci răbdarea răului, iertarea fraţilor şi rugăciunea în ascuns au mare putere înaintea lui Dumnezeu, căci pentru ele biruie El în locul omului, întorcând spre bine cele pornite de la lume cu răutate. Stăruind în acestea te-ai făcut pricină de mântuire şi pentru fratele tău din lume.
sursa : Parintele Arsenie Boca, mare indrumator de suflete din sec. XX – O sinteza a gandirii Parintelui Arsenie in 800 de capete Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002