Părinte, ce frumos aţi pictat pe Mântuitorul! L-am pictat cum L-am văzut

[Adrian Pop]

Pr. Arsenie Boca


La înmormântare a vorbit Părintele Bunescu. Părintele a spus că s-a făcut o pictură la Drăgănescu nu după cărţi, cum se pictează normal, ci după cum a văzut Părintele Arsenie. Aşa a pictat. Pictura Părintelui Arsenie este un unicat pe glob, nicăieri nu există asemenea pictură. Pe toţi, şi pe sfinţi şi pe Maica Domnului, i-a pictat după cum i-a văzut! Şi toate scenele de acolo sunt pictate după cum le-a văzut! Părintele Arsenie a spus că putea să fie oriunde în lumea asta, dar l-a rânduit Dumnezeu la noi, la români, pentru rugăciunile martirilor Brâncoveni. Mântuitorul i-a spus să fie pictor de suflete, să picteze în inimile oamenilor credinţă, să facă din oameni icoane vii. Şi a reuşit! (Gheorghe Silea, 45 ani - Sâmbăta de Sus)

• La Drăgănescu este singurul portret al Domnului nostru Iisus Hristos făcut din puncte - Hristos după înviere. Dacă stai departe, Îl vezi ca atunci când a intrat la ucenici şi a zis „Pace vouă!”. Eu am pictat o biserică în Drăguş cu un mare pictor roman, preşedintele pictorilor pe ţară, iar Părintele Arsenie, fiind pictor, picta cu el şi l-am întrebat pe acela: „Ce ai observat la sfinţia sa deosebit?”.
Mi-a spus: „Nu vorbea mult, se ruga mult, mânca puţin, dar niciodată nu l-am văzut să se urce sus pe scară. Pe frânghie se urca!”. Avea o putere fizică foarte mare. (Pr. Dâmboiu Victor, Râuşor)

• A spus un părinte când s-a dus acolo, la Drăgănescu: „Părinte, ce frumos aţi pictat pe Mântuitorul!” şi i-a zis: „L-am pictat cum L-am văzut”. Haina Mântuitorului era ca un abur, adică albă, dar şi albul era un alb transparent. (Ierod. Ieronim Coldea)

[saveta zegrean]

Icoana pictata de Parintele Arsenie Boca de la Biserica din Chichis

Duminica, 30 mai 2010, a fost o zi cu totul speciala pentru crestinii drept maritori din localitatea covasneana CHICHIS, dar si pentru cei din imprejurimi, deoarece s-a sarbatorit 270 de ani de la ridicarea bisericii monument istoric cu hramul „Sfintii Apostoli Petru si Pavel”. Cu aceasta ocazie s-a lansat o micromonografie a lacasului de cult in cadrul programului : Interculturalitate transilvana “ de catre CENTRUL DE CULTURA ARCUS. Coordonatorii colectiei fiind Prof. Petre STRACHINARU si Prof. Dan MANOLACHESCU. Redactori : Pr. Ioan Florin GAVRILA si Dr. Ioan LACATUSU , Tehnoredactor : Erich-Mihail BROANAR si Foto: Janos HENNING.
In alocutiunea sustinuta de domnul Dr. Ioan Lacatusu a fost prezentat un mic istoric al localitatii CHICHIS si al bisericii ortodoxe care printr-o pisanie de la anul 1740 se consemneaza ca locasul de cult a fost cumparat de la romanii din Tarlungeni jud. Brasov, fapt confirmat de catre cercetatorii de la Muzeul din Brukenthal din Sibiu . Alaturi de preotii ortodocsi la frumoasa prezentare au luat parte si preotul reformat impreuna cu cel unitarian din localitate.

Cu aceasta ocazie s-au sfintit noile clopote ale bisericii noi cu hramul “ Sfanta Treime “ ridicata in anii 1938-1940 in comuna CHICHIS . Slujba de sfintire a fost savarsita de I.P.S. IOAN SELEJAN Episcopul Covasnei si Harghitei si Parintele Protopop de Sfantu Gheorghe Ioan BERCU impreuna cu un sobor de preoti din zona . Predica tinuta de I.P.S. Ioan a fost de o exceptionala reverberatie sufleteasca si a miscat pana la lacrimi inimile credinciosilor aflati in biserica arhiplina din Chichis.
Marea mea surpriza a fost momentul cand am intrat in biserica sa ma inchin la sfintele icoane . Ridic cu sfiala privirea si vad o impresionanata icoana a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus pictata in maniera unica a Parintele nostru ARSENIE BOCA . Va dati seama ce era in mintea mea atunci ? Ca iconar m-am intrebat automat daca aceasta icoana este pictata si daca este pictata chiar de Parintele ARSENIE ?. Raspunsul l-am primit imediat citind biletelul pus in coltul din stanga jos al icoanei: “Icoana MAICII DOMNULUI. Icoana pictata de Parintele ARSENIE BOCA”.

Desi eram foarte emotionat de aceasta intalnire cu icoana parintelui , nu m-am exterorizat , dar mintea, inima si sufletul meu erau conectate la minunata descoperire . Dupa sfanta liturghie am stat de vorba cu Parintele paroh Ioan Florin GAVRILA care mi-a marturisit ca de la scoaterea la lumina si la inchinare a icoanei, multe lucruri minunate sau intamplat pentru dansul , familie , enoriasi si primii pelerinii veniti din tara. De atunci toate au luat amploare deosebita si se simte binecuvantarea Lui Dumnezeu si a Parintelui Arsenie Boca peste oamenii locului si a localitatii in sine . Chiar eu am remarcat ca biserica arata ca o bijuterie arhitectonica, curata si frumoasa, iar strada bisericii este asa de frumos aranjata si asfaltata exact ca intr-o statiune turistica… si ma miram in sinea mea – la venire – ce minune mare este pentru cei din Chichis sa aibe asemenea sosea. Acum ne-am dat seama ca toate aceste binefaceri sunt posibile datorita ocrotirii din partea sfantului Ardealului si al intrergii Romanii : Parintele Arsenie Boca . Iata cum s-a format un triunghi al icoanelor pictate de acest mare duhovnic al ortodocsilor : PRISLOP – CHICHIS - DRAGANESCU .
Foarte atent la detalii Parintele Ioan Florin Gavrila imi explica cum ca Biserica noua este amplasata intr-o rascruce de trei drumuri si a primit, deloc intamplator, hramul Sfanta Treime. L-am intrebat pe parinte cum a aparut aceasta icoana tocmai la Chichis ?. Mi-a raspuns ca nu se stie cum a ajuns aici, dar se stie cum a fost scoasa la lumina de catre o doamna din Bucuresti care a avut o viziune in care i s-a comunicat ca va gasii icoana aici la Chischis, sa vina si sa o inrameze , dar nu cu orice fel de rama ci cu una decenta... Ce a urmat se poate vedea cu ochiul liber .

Iata ca s-a nascut un nou loc de pelerinaj in Romania , un loc binecuvantat din judetul Covasna , un loc usor accsibil datorita faptului ca se afla pe o ruta importanta a tarii pe DN 11: Brasov – Bacau – Iasi, la doar 25 km de Brasov si 12 km de municipiul Sfantului Gheorghe . Am spus special Sfantului Gheorghe , deoarece chiar asa frumos s-a exprimat Inalt Prea Sfintitul IOAN la predica cu ocazia Zilelor Sfantu Gheorghe de anul trecut . “ Orasul acesta ( Sfantu Gheorghe ), iubiti credinciosi, este chiar al Sfantului Gheorghe !… cate orase din tara si din lume se pot mandrii ca apartin si poarta numele unor sfinti ai Lui Dumnezeu ?“ ) . Desii multi dintre noi am trecut de zeci de ori pe drumul national, paralel cu biserica din Chichis , nu am stiut ce comoara duhovniceasca se afla aici si cat de la indemana ne este sa venim sa ne inchinam Maicii Domnului grabnic ajutatoarea si la prea iubitul ei fiu Domnul nostru Iisus Hristos cel inviat – reprezentati atat de frumos si de original in icoana pictata de Parintele nostru ARSENIE BOCA .
Greu ne-am despartit de Biserica din Chichis si de parintele paroh … mintea inca ne statea la icoana … dar ne-am linistit stiind ca ea ne astepata oricand noi vom putea sa mergem sa o revedem . Parintele paroh Ioan Florin GAVIRLA din CHICHIS asteapta cu drag pelerinii pentru a se inchina in fata sfintei icoane.
Foto si text : Matei Schinteie

[Adrian Pop]

Saveta Zegrean


16 ore




Profetia pictata a parintelui Arsenie Boca
Biserica din Draganescu
Pe pojghita varului de fresca din pronaosul bisericii din Draganescu, pe care Arsenie Boca a pictat-o incepand cu anul 1968, parintele a strecurat inexplicabil cateva imagini premonitorii, neobisnuite prin actualitatea lor: telefonul mobil, turnurile gemene incendiate pe 11 septembrie la New York sau naveta Discovery. Desi plasate vizibil pe cei doi pereti laterali de la intrare, scenele respective nu sunt usor de observat, parand a se dizolva pana la contopire in multitudinea altor scene biblice importante: Invierea, infatisarea iadului si a Cetei celor Drepti. Oricat te-ai stradui, din intregul picturii nu distingi nimic, in afara unor chipuri biblice, desenate pe cat de canonic, pe atat de aparte si de potrivit lirismului meditativ din arta parintelui. Biserica Draganescu nu e o sala de muzeu renumit, in care intri doar sa-ti domolesti orgoliul sau curiozitatea intelectuala. La Draganescu trebuie sa vii de mai multe ori si sa ai rabdare, cerandu-i parintelui Arsenie sa-ti "arate". Dupa o vreme, cu alti ochi si alta stare sufleteasca, incepi sa vezi. Mesajul si proorocia parintelui se afla chiar in fata ta. Cu litere de un rosu sangeriu, sta scris cuvantul: "Faradelegile atrag pedeapsa pe pamant". Alaturi, intr-o completare tainica si complicat de simpla, apare desenul si toata prefigurarea evenimentelor care vor cutremura iremediabil lumea moderna: de la terorism la modificarea genetica; de la globalizarea mondiala la secularizarea new-age-ista a bisericii lui Hristos.
"Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua in cinci colturi o sa dispara"
Multe se spun despre minunile si profetiile cuviosului Arsenie Boca. Unii sunt convinsi ca parintele putea intra si iesi prin orice usa zidita, asa cum putea calatori nestingherit prin aer, fiind prezent deopotriva in temnita de la Canal, dar si la inmormantarea mamei sale, din comuna Vata de Sus, aflata in apropiere de Apuseni. Altii se indoiesc, considerand ca toate acestea sunt exagerari venite din idolatrie si nalucire sentimentala; ca sfintenia parintelui nu mai avea nevoie de asemenea efuziuni patetice de admiratie si pietism. Nici acum, dupa 30 de ani de la mutarea sa la cele sfinte, nu stim prea bine daca parintele a prefigurat cu adevarat ororile bolsevismului sau caderea lui Ceausescu, caruia i-a transmis printr-un om al Securitatii ca nu o sa mai apuce anul 1990. Ceea ce stim cu siguranta este ca parintele Arsenie avea darul "inainte-vederii", dar niciodata nu facea din asta prilej de uimire si de spectacol printre credinciosi.
Profetia pictata a parintelui Arsenie Boca
Parintele Arsenie, lucrand in anii '80 in altarul Sfintei Biserici de la Draganescu
Dimpotriva - atatea cate erau, cuvintele lui profetice nu-ti vorbeau in clar, ci te chemau discret la cautarea sensului ratacit printre alte sensuri, asa cum s-a intamplat cand parintele a prezis marile cutremure ale secolului XX, spunand ca Bucurestiul "se va oua de doua ori", iar la a treia ouare, marele oras va fi sters de pe fata pamantului pentru pacatele lui. Tot asa, in ascunzisul tainei, parintele va rosti inca din 1940 o profetie legata de ascensiunea comunismului, dar si de inlocuirea lui cu o ispitire si mai mare: "Zdreanta rosie, secera si ciocanul, steaua cu cinci colturi o sa dispara, dar va veni steaua cu sase colturi, anarhia, si va fi vai si amar de lume (...) Asta va fi peste multi ani, si noua, Dumnezeu nu ne va harazi sa vedem acele vremi (...) Mie nu-mi va fi dat sa vad, dupa sarbatoarea desarta a victoriei, cati dintre cei drepti au mai ramas. Caci dupa aceasta victorie desarta, putini dintre cei drepti vor fi in picioare si la sarbatoare. Peste tot vor fi naimiti (vanduti dusmanului) si abia atunci va incepe o noua lupta, fara jertfa de sange, dar la fel de lunga ca si cea pe care am inceput-o noi acum!".
Apocrife greu de datat si, in acelasi timp, ciudat de actuale, cuvintele parintelui par sa ne certe. Degeaba ispitim viitorul in cautarea unor intamplari uimitoare. Degeaba cercetam amintirile fagarasenilor care l-au cunoscut si mergem in pelerinaj la Prislop, pentru a cere raspuns la crucea si tarana mormantului. Adevarul e mult mai aproape de noi. Marele si adancul sau discurs profetic se afla chiar sub ochii nostri, la doi pasi de Bucuresti, intr-o modesta bisericuta de tara. Acolo, in icoanele si chipurile de sfinti de la Draganescu, e raspunsul. Acolo trebuie sa gasim mesajul si cheia de intelegere a spuselor parintelui. Asa cum observa marele profesor de mistica teologica, Nichifor Crainic, parintele Arsenie a asternut pe varul bisericii - nu ipostaze si scene biblice, ci predici fierbinti, cugetari si ganduri mustind de intrebari si intelesuri. Pe zidurile de catedrala taraneasca de la Draganescu, parintele a pictat crezul sau, deopotriva cu taina unui mesaj profetic, pe care nimeni - nici teologi, nici oameni de arta - nu au incercat pana acum sa-l cerceteze si sa-l inteleaga.
"Voi ati inceput sfarsitul lumii"
Sa ne imaginam o clipa locul si armonia culorilor. La orice ora din zi si din noapte, pe zidul din stanga bisericii troneaza regala si de nerepetat capodopera parintelui. In irizari unice si translucide, ca o adiere sau un suspin de om indragostit, parintele a pictat chiar fundamentul credintei noastre crestine: Invierea lui Hristos, biruirea mortii si triumful Luminii fara de sfarsit. In contrast, pe zidul opus, sta avertizarea - Scaunul de Judecata si glasul pictat al parintelui, cu gandurile si viziunile sale iluminate. Ascunse discret si cu o cheie mereu schimbata in linii si tonuri de culori, cuvintele parintelui Arsenie te indeamna insistent sa zabovesti asupra lor si sa iei aminte. Intr-un tarziu, intelegi si te cutremuri.
Profetia pictata a parintelui Arsenie Boca
Biserica Draganescu
Ceea ce in anii '70-'80 parea viziune subiectiv artistica si adaos indraznet la erminia bizantina, astazi, dupa aproape 30 de ani, ni se arata a fi un teribil strigat de trezire - o manie profetica, plina de repros si ingrijorare: imaginea apocaliptica a unor zgarie-nori incendiati, ca o prefigurare a zilei de 11 septembrie; imaginea unei navete cosmice, prefatand parca dezastrul misiunii Apollo 13; imaginea lui Nietzsche si Platon, conversand probabil despre adevar, despre genealogia moralei si "moartea" lui Dumnezeu, in timp ce fata cinic zambitoare a unui diavol sopteste la urechea umanitatii otrava spuselor lui paradoxale: "Eu nu exist", implinind astfel cea mai perfida si mai ucigatoare ispita a lumii moderne: ignorarea celui rau; acceptarea lui prin indiferenta, lene sau toleranta.
Ca sa intelegi ceva din mesajul parintelui, trebuie sa te apropii atent si indelung de fiecare trasatura de penel. In parte, orice detaliu te uimeste prin ceva: faptul ca si diavolii au aura (una stricata, serpeasca, desigur); faptul ca in pictura parintelui nu exista nici o tusa pregnanta de negru, iadul fiind desenat doar in palalai incendiare de rosu sau caramiziu murdar; faptul ca, in una din scene, insusi Hristos o tine in brate pe Fecioara Maria ca pe o copila si nu invers, cum o consacra erminia bizantina; faptul ca cele doua mari biserici crestine (Sf. Sofia de la Constantinopol si Sf. Petru de la Roma) stau impreuna intr-un semicerc cu raze, dar intr-un loc nedecis inca - undeva intre Iad si Rai.
Profetia pictata a parintelui Arsenie Boca
"Sfanta Liturghie mai tine lumea"
Dureaza ceva pana sa observi marile scene si dezvoltari ideatice; sa observi tulburatoarea tema a Calugarului rastignit (cu picioarele in iad si mintea in Rai) sau locul central oferit Nuntii din Cana Galileei, uimitoare prin interpretarea parintelui, care aduna la aceeasi masa fara sfarsit - nu numai mirii, dimpreuna cu cei 40 de mucenici de la Sevasta, in floarea varstei, dar si cortegiul menit sa-l petreaca pe staretul Zosima pe ultimul sau drum, sugerandu-ne astfel ca la bucuria nuntii ceresti exista doar trei cai de a ajunge: casatoria crestina, calugaria si mucenicia martirica.
Profetia pictata a parintelui Arsenie Boca
Cina cea de taina (fragment)
Pe zidurile bisericii din Draganescu, semnificatiile se succed in straturi suprapuse. Nici un chip de sfant nu seamana cu altul. Chiar si in multime, in Ceata celor Drepti, privirile Cuviosilor exprima ganduri si vointa proprie. Pictura nu fixeaza gesturi anume si nu opreste din drum pasii vreunui Apostol, cum se intampla pe zidurile altor biserici. Pictura de la Draganescu se unduieste, tresare, palpaie, respira si se inalta din teluric, spre apoteoza Invierii pe Cruce si intarirea mesajului lasat de parintele, ca o ultima avertizare: "Sa nu credeti ca veti intra dupa moarte in Imparatia in care nu ati trait pe pamant".
Sunt multe "indrazneli" si actualizari tulburatoare in pictura bisericii si toate par sa repete acelasi strigat de trambita apocaliptica, adresat omului: "Cu stiinta ati dezlantuit cataclismul stihiilor asupra voastra. Asa va trebuie. Ati inceput sfarsitul lumii!". O spune parintele Arsenie Boca, absolventul de medicina, teologie si bellearte - calugarul simplu si "omul imbracat in haine de in", care citea deopotriva Filocaliile si ultimele carti despre quasari sau unde cuantice, fara sa vada o contradictie intre crestinism si stiinta, intre iutimea cunoasterii intelectuale si miracolul energiilor necreate ale lui Dumnezeu. Cu fiecare cadru pictural inscris pe perete, discursul parintelui pare sa devina tot mai clar si ultimativ - sa fugim de mandrie desarta, de neadevarul si minciuna zilelor noastre, care ne repeta mereu ca omul e stapanul deplin al lumii, care ne indeamna sa ne bucuram de placerile vietii si ne consoleaza perfid: "Fii pe pace. Ai destul timp sa te mantuiesti. La batranete ce ai sa faci?".
"Incepe timpul mucenicilor"

Neindoielnic, parintele isi cunostea sfarsitul. Ucenicul sau, Preasfintitul Daniil, episcopul ortodox din Varsetul Voivodinei, isi aminteste ca, in decembrie 1988, la ultima lor intalnire de la Prislop, parintele a plans pentru prima si ultima oara, in fata obstii adunate sa celebreze apropierea sfintelor sarbatori de Craciun. Anul urmator, in prag de iarna, parintele va cadea nemiscat la pat si se va stinge sfielnic si tacut, ca palpairea unei lumanari suflate de boarea unui vant. Nimeni nu poate sti cui anume ii erau adresate lacrimile de la Prislop. Cu siguranta, era un semn de despartire, dar si de intarire a ceea ce se spune ca profetise pentru ultima oara poporului roman, cu putin timp inainte de caderea comunismului: "Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol... Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti... Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum incepe timpul mucenicilor".
Profetia pictata a parintelui Arsenie Boca
Previziunea viitorului
Parintele Arsenie trebuie sa se fi despartit de noi cu regret si amaraciune. Nu numai ca vedea in duh ce o sa ni se intample, dar ne iubea pe toti atat de mult, incat ar fi vrut sa-i puna pe fagaraseni, dimpreuna cu tot poporul credincios, intr-o icoana a neamului romanesc, intruchipata sub forma unui taran simplu si imbracat in in, ce sta in rugaciune cu bratele spre cer, ca Moise pe munte, avand deasupra culmile carpatine, pe care se ridica crucea de pe Caraiman, cu o ceata de cuviosi dincolo de zare, sub profilul celor trei mari lacasuri ale neamului: Cozia, Voronet, biserica de lemn a lui Horea.
In cei aproape 80 de ani ai sai, parintele nu a mai avut timp sa ne lase decat niste insemnari si niste schite, desenate infrigurat in minuscula sa chilie de la Sinaia. Cercetandu-le cu atentie, vom descoperi cu uimire ca, in recluziunea meditativa de la Draganescu, parintele nici nu a profetit si nici nu a transpus dogmatic Scriptura in desene, ci a incercat, dupa cum singur recunoaste, sa picteze ceva mult mai important: zborul si tacerea. E limpede ca nu poti sa-l iubesti pe Dumnezeu si sa I te apropii cu o catime macar, daca nu esti un pic vizionar si poet, daca nu repeti si nu crezi odata cu parintele ca prezentul nici nu ne domina si nici nu ne apartine. Atunci cand ne ocupam prea mult de el, prezentul e o iluzie si o capcana. Sa nu-l preamarim niciodata. "Prezentul", spunea cuviosul Arsenie Boca, "e doar viitorul trecutului".