Cine a fost interesat de desființarea partidelor patriotice?


Publicat de Ion Coja in Doctrină naţionalistă pe 16.10.2013 | nici un comentariu
Un bilanț net negativ

Uniunea VATRA ROMÂNEASCĂ – file de istorie (2)

Dacă ar mai fi trăit VALENTIN BORDA, care a fost ani de zile președintele filialei București a Vatrei Românești și secretar al Uniunii, ar fi fost cel mai îndreptățit și mai în măsură să scrie istoricul organizației care a însemnat atât de mult în 1990 și următorii ani, organizație care ar fi putut să însemne mult mai mult și care azi nu mai înseamnă decât amintirea unei speranțe… Există chiar un text, semnat de regretatul VALENTIN BORDA despre primii 10 ani de existență ai Uniunii Vatra Românească. Însemnările care urmează, puțin sistematizate, vin să completeze lucrarea colegului nostru defunct. Și să-l omagieze peste ani! Îi invit și pe alți colegi din Vatră să scrie pe acest blog alte amintiri și mărturii pe acest subiect, eventual pentru a corecta sau infirma mărturia mea…

Vatra Românească a fost mai mult decât o speranță, a fost o soluție salvatoare pe care nu au fost capabili s-o aplice cei ce au fost membrii și mai ales liderii acestei Uniuni. Unul dintre vinovați fiind, desigur, și subsemnatul…
Nu voi începe cu mine „pomelnicul”, ci o voi lua de sus în jos, cu cel care ne-a fost președinte anii cei mai îndelungați: medicul ZENO OPRIȘ, din Târgu Mureș. Este, după părerea mea și nu numai a mea, dintre membrii Vatrei, cel mai vinovat de starea în care a lăsat organizația noastră atunci când, din motive de sănătate, s-a retras în urmă cu vreo doi-trei ani.

* * *


Un cuvînt de pomenire pentru medicul SILVIU OLARU, dintre medicii de la Târgu Mureș era cel mai apropiat de Vatră, era „mai lider” chiar decât CIONTEA, îmi vine să zic. Dumnezeu să-l odihnească. Dacă era cineva din Târgu Mureș care putea fi cel mai bun președinte al Vatrei, acela era dr SILVIU OLARU!…


***



Nu aș susține nicio clipă că pentru situația, pentru starea în care a ajuns Vatra Românească vinovat este numai dl OPRIȘ! Dar acestuia i se pot totuși reproșa câteva greșeli care nu pot fi despărțite de persoana sa! Le enumăr, nu pe toate:

(1) Cea mai evidentă este următoarea: în toată existența sa, Uniunea Vatra Românească și-a ținut congresele, conferințele, plenarele, consiliile naționale aproape numai la Târgu Mureș! Târgu Mureș este un oraș la care ajungi cu greu, în comparație cu alte orașe din Transilvania! Are cele mai proaste legături pe calea ferată. Uniunea Vatra Românească nu a ținut nicio conferință națională la București! Sau în „Regat”! Nici măcar o ședință a Consiliului Național! Cred că Vatra Românească este singura organizație aflată în această situație! Numai că vocația națională pe care o avea Vatra făcea obligatoriu ca întrunirile sale să se facă pe rând în toate zonele Țării. O explicație serioasă, cu care să fim de acord, nu ni s-a dat niciodată. Acum bănuiesc că este vorba de probleme de sănătate pe care le avea încă de pe atunci dl OPRIȘ! De asemenea, meseria de chirurg căutat de multă lume, cu multe operații în fiecare zi, îi lăsa puțin timp pentru o activitate social-politică susținută. Să mai fie și altă explicație?!

(2) Bănuiesc că aceleași au fost motivele pentru care dl OPRIȘ, urmare a unui acord cu PSD, a refuzat să fie senator! Asta în 2000. Ceea ce m-a mirat atunci a fost că dl OPRIȘ nu a oferit acel post lui VALENTIN BORDA sau altui vătrist pe care PSD l-ar fi acceptat pe listele sale! Era atât de important ca Vatra Românească să aibă un reprezentant în Parlament după desființarea PUNR-ului! Iar unul ca VALENTIN BORDA ar fi fost foarte potrivit. L-am întrebat pe VALENTIN BORDA, secretar național, de ce nu a cerut dînsul, imperativ, ca postul de senator oferit Vatrei să nu se piardă. Nu mi-a dat un răspuns decât din priviri. Rănite!
Aflu abia acum, de la un concitadin al dlui OPRIȘ, că acesta ar fi avut de ales: ori senator ori director al Direcției Sanitare din județ… E adevărat? Parcă nu-mi vine să cred!

(3) Noi, cei din București, am avut o bună colaborare cu dl CONSTANTIN COJOCARU imediat ce acesta și-a lansat cunoscuta Lege Cojocaru. În primii ani după ce devenise vizibil eșecul privatizării și caracterul ei mafiot, legea Cojocaru ar fi fost ușor de aplicat. Noi, VATRA, am decis să-l sprijinim pe dl Cojocaru. Am convocat în acest scop o întâlnire cu toate partidele parlamentare, câteva ne-au onorat cu prezența, și ne-am pomenit în final că dl OPRIȘ, vorbind în numele VATREI, a retras sprijinul nostru pentru proiectul de lege!… Se răzgândise peste noapte, nu și fără un sfetnic bun trimis de dl ILIESCU! Dar nu a avut grija colegială să ne avertizeze că și-a schimbat opțiunea! Doar noi hotărîsem cu toții în ajun, împreună cu dînsul, să sprijinim Legea Cojocaru. Publicasem pe cheltuiala noastră câteva mii de broșuri cu textul legii și comentarii explicative. Prezenți la întâlnire, VERDEȚ și ILIESCU au vorbit împotriva proiectului. DL OPRIȘ le-a ținut isonul, zădărnicind astfel o inițiativă a Vatrei. Eram singurul ONG care susțineam proiectul dlui Cojocaru. Noi, Vatra, mai puțin președintele nostru!
Nu mai țin minte dacă dl Cojocaru a participat la acea întrunire. Țin minte că după ce eu am pledat în favoarea legii, m-a luat deoparte răposatul VERDEȚ să-mi explice că nu se mai poate da îndărăt procesul privatizării, trecuse prea mult timp! Mă uitam la el, președintele unui partid „socialist” și fost ce fusese până la 22 decembrie 1989, cât devenise de capitalist!…

(4) Anual la București noi țineam unul sau două simpozioane pe teme de maxim interes național. Într-un an, am organizat al nu știu câtelea simpozion pe tema „Holocaust în România?” Numărul mare de comunicări cu care s-au înscris participanții ne-a obligat să programăm simpozionul în trei zile. L-am început într-o joi la prânz și l-am terminat sâmbata la prânz. În total vreo 16 ore de comunicări și discuții. N-a existat după 1990 întrunire cultural-științifică de o asemenea durată. Locul: sala Dalles, cu parterul plin, cu zeci de elevi de la Liceul Lazăr aduși să asiste la lansarea unei cărți scrise despre un fost absolvent al Liceului… I-am invitat și pe istoricii de la Comunitatea evreiască, a venit numai Andrei Oișteanu, dar nu a vrut să ia cuvîntul… Din diasporă, participanți din toate zările lumii!… Din vreme i-am invitat pe toți colegii din Vatră, adică toate filialele, să participe care cum și când poate, iar în ziua de sâmbătă, după ce se închidea simpozionul, noi să ținem un consiliu național. Participant la simpozion cu o comunicare, Constantin Iosif Dragan, președintele de onoare al Vatrei, ar fi urmat să participe și la Consiliul Național!…
După ce am lansat din timp invitațiile, m-am pomenit că ședința de Consiliu Național a fost programată în acceași zi, dar în altă parte… Pare-mi-se că, totuși, nu la Târgu Mureș, dar undeva prin apropiere.

(5) În legătură cu „conul de lumină nefavorabilă” pe care l-a aruncat asupra Vatrei interesul meu pentru anumite teme, nu mă îndoiesc că unii colegi s-au îngrijorat că-i „supărăm pe evrei” dacă punem în discuție și la îndoială holocaustul din Transnistria sau dacă punem la îndoială caracterul criminal și fascist al Mișcării legionare. Dar sunt ferm convins că n-a existat membru al Vatrei Românești care să aibă vreo obiecție la „interesul” meu (și al lui Drăgan!) față de Mareșalul Antonescu. Această obiecție nu putea să ajungă la urechea dlui OPRIȘ decât din afara organizației nostre, din afara Vatrei Românești. Să mai întreb cine i s-a plâns dlui OPRIȘ de mine?
Adică românii îl desemnează pe Ion Antonescu drept cel mai iubit dintre români, iar Vatra Românească să fie de partea dușmanilor care-l înfierează pe nedrept?!…


(6) În fine, îi reproșez dlui ZENO OPRIȘ că, fără să consulte vreo instanță a organizației noastre, s-a opus ideii de înființare a unui partid care să ducă în Parlamentul Țării mesajul nostru, al Vatrei. Argumentele, strict personale, prezentate în Comunicatul dat de domnia sa fără să se consulte cu vreo instanță a Vatrei, nu au nicio valoare, nici măcar teoretică, atâta timp cât România se află în situația în care se află! Nu avem în Parlament nicio voce care să reprezinte segmentul naționalist, patriotic, din România. Or, este tot mai vizibil faptul că acest segment este cel mai numeros! Și-l întreb pe dl ZENO OPRIȘ și pe toți colegii din Vatră dacă era rău să fi avut azi Partidul Vatra Românească, prezent în Parlament, în comisia Roșia Montană sau de revizuire a Constituției?! Fie în opoziție, fie la guvernare! Despre utilitatea, despre necesitatea de a avea un astfel de partid, nu cred că mai avem ce discuta!
Constat așadar că Vatra nu are reprezentanți în Parlament! De mai bine de 12 ani! Repet, îl consider pe dl ZENO OPRIȘ persoana cea mai vinovată pentru această anomalie. O anomalie care ne costă teribil de mult pe toți românii! Inclusiv pe cei care nu împărtășesc interesul colegului Ion Coja pentru mareșalul Ion Antonescu și alte subiecte tabu din istoria noastră.

Alături de persoana dlui ZENO OPRIȘ, vinovată de situația în care a ajuns Vatra, trebuie pusă o instituție, o entitate abstractă, pe care o putem numi FSN, cu numele pe care l-a purtat inițial, când a apărut în viața noastră. A avut o imixtiune permanentă în viața organizației noastre. La început ne-a făcut unele servicii și unii dintre noi s-au lăsat amăgiți de intențiile liderilor feseniști. Ar fi trebuit de la bun început să ne atragă atenția duplicitatea sau slăbiciunea arătată de FSN, adică de Ion Iliescu & comp., față de UDMR, căruia a acceptat să-i acorde statut de partid politic! În mod ilegal și neconstituțional.
În timp, sprijinul FSN s-a diminuat tot mai mult, pe măsură ce Vatra își pierdea din popularitate, din forță. Ne-a ajutat însuși FSN să intrăm pe panta descendentă. Nu am primit statut de ONG de interes public, național, iar când am cerut să vedem lista ONG-urilor care au primit acest statut au refuzat să ne-o arate. Am în vedere ministeriatul la Cultură al dlui Răzvan Teodorescu… Iar când FSN nu a mai fost la guvernare, indiferența autorităților față de noi a fost totală.
Semnificativ este că după ce ne-am înființat noi, iar președintele nostru, Radu Ciontea și alți lideri, majoritatea în PUNR, nu dădeau semne de ascultare și supunere față de FSN, din inițiativa dlui Ion Iliescu s-a înființat Asociația Avram Iancu, cu același program naționalist, dar cu un buget substanțial și constant!…
Ce s-a întâmplat cu Vatra Românească intră la un loc cu soarta partidelor PUNR, PDAR, PSM, de a căror dispariție FSN era foarte preocupat, în ideea de a reduce forțele politice din România la două găști politice care să se succeadă la putere și să nu se tragă la răspundere una pe alta decât așa, de ochii prostimii! Dispariția partidelor menționate mai sus a fost atent asistată de sforarii din umbră ai clasei politice. Deranja orientarea lor patriotică, naționalistă.
Prin susținerea discretă a lui Vadim, aceiași sforari au încercat compromiterea ideii naționale. Nu se poate spune că n-au reușit!

…Acum, în toată Europa și în lume, orientarea naționalistă câștigă teren în dauna internaționalismului, proletar sau globalizant, al transnaționalelor cinice și hrăpărețe, care începe să piardă teren. Noi, românii, facem însă excepție, o dureroasă excepție! Suntem, în Europa, singura țară al cărei electorat naționalist, din ce în ce mai numeros, nu are reprezentare politică de niciun fel și nici nu va avea curând! Principalul vinovat este falsa democrație instaurată în decembrie, falsul pluralism politic care a instalat la putere dictatura partidelor mafiote. Nicăieri în Europa structurile mafiote nu s-au instalat la putere într-un mod atât de categoric, sunt de neclintit pentru o bună bucată de timp!
…Deocamdată, atât.

16 octombrie 2013
Ion Coja