https://www.youtube.com/watch?v=iJjsxX7IBh4&t=41s
https://www.youtube.com/watch?v=Ut4iW2Sjy1M
https://www.cotidianul.ro/wp-content...u-Rebreanu.jpg
Liviu Rebreanu
(n. 27 noiembrie 1885, Târlișua, Bistrița-Năsăud, România – d. 1 septembrie 1944,
Valea Mare-Podgoria, Ștefănești, Argeș, România) a fost un prozator și dramaturg român,membru titular al
Academiei Române. Este considerat, în tradiția critică românească, întemeietorul romanului modern în literatura
română și unul din marii scriitori români din secolul al XX-lea. Wikipedia
https://zdvi.cname.ro/850_530/astazi...ol/uIRvdAu.jpg
„Poezia, zic unii, a falsificat iubirea. Poezia a făcut cântece, statui, versuri din sentimentul simplu şi firesc ce a fost odinioară iubirea, a făcut nebuni din oameni care, şi altmintrelea, erau cam porniţi spre nebunie, a făcut gurmanzi din oameni care până atunci erau înfometaţi. Eu însă zic că nu există poet, muzicant, pictor sau sculptor mai mare ca un îndrăgostit. Pentru ca artistul să înţeleagă poezia cea mare a suferinţei trebuie mai întâi să fi fost îndrăgostit. Nu poeţii au făcut iubirea, ci iubirea a făcut pe poeţi! Iar eu, care citesc bucuros în stele şi-mi fac o plăcere dintru a aşterne pe hârtie slovă lângă slovă, pot să jur că în slovele noastre umile sunt scrise toate tainele de amor ale cerului înstelat.”
Liviu Rebreanu
https://roxanabarsanblog.files.wordp...eanu.jpg?w=720
Pagina de istorie:Liviu Rebreanu, povestea unei vieți fascinante
https://i0.wp.com/newscj.ro/wp-conte...40%2C375&ssl=1
Sursa Foto Facebook
Liviu Rebreanu s-a născut pe 27 noiembrie 1885 în satul Târlișua, Bistrița-Năsăud, și a fost primul copil din cei 14 copii ai învățătorului Vasile Rebreanu și ai Ludovicăi. În anul 1889 familia s-a mutat în comuna Maieru, pe Valea Someșului Mare, unde viitorul scriitor a început cursurile școlii primare. A urmat apoi două clase la Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud, de unde, în 1897, s-a transferat la școala de băieți din Bistrița, unde a studiat încă trei ani.În 1900 tânărul Rebreanu s-a înscris la Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron, iar din 1903 până în 1906 a urmat Academia militară “Ludoviceum” din Budapesta.
Pe 1 septembrie 1906 a fost repartizat ca sublocotenent în armata austro-ungară, în regimentul din Gyula, dar după mai puțin de doi ani a demisionat din armată și a revenit în Prislopul Năsăudului, spre nemulțumirea părinților, care au văzut în această renunțare un eșec profesional de proporții.
https://i0.wp.com/newscj.ro/wp-conte...40%2C478&ssl=1
Sursa Foto Facebook
Ilderim Rebreanu, fiul lui Tiberiu Rebreanu, cel mai mic dintre cei 13 frați ai scriitorului, a povestit că unchiul său ar fi pierdut atunci la poker banii popotei ofițerilor. Îi venise rândul să aibă grijă acei bani, dar el s-a gândit să-i înmulțească la masa de joc și ar fi pierdut între 1.200 și 1.800 de coroane, o sumă foarte mare în condițiile în care leafa lui era de 100 de coroane pe lună.
În anul 1909, scriitorul a lucrat pentru o scurtă perioadă de timp ca funcționar la primăria din Vărarea, apoi a decis să se stabilească la București. În luna ianuarie 1910, în baza Tratatul de aderare a României la Tripla Alianță din octombrie 1883, guvernul de la Budapesta a cerut autorităților românești extrădarea lui, astfel că, o lună mai târziu, în februarie, Rebreanu a fost arestat și închis la Închisoarea Văcărești. Într-un memoriu adresat autorităților de la București în mai, Liviu Rebreanu susțineaaa că adevărata cauză a cererii de extrădare este activitatea publicistică pe care o desfășurase anterior în slujba românilor de peste munți, dar explicațiile sale nu au fost luate în seamă și a fost transferat la închisoarea din Gyula, în Imperiul Austro-Ungar.
https://i0.wp.com/newscj.ro/wp-conte...40%2C221&ssl=1
Sursa Foto Facebook
Pe 16 august 1910 tânărul a fost eliberat, tribunalul de apel considerând că delictul a fost ispășit după cele șase luni de temniță. În toamna anului 1910, pentru că situația sa materială era precară, Rebreanu a revenit la București, dar s-a confruntat cu o serie de probleme financiare: “Am sosit cu 300 de lei în buzunar. Și aici începe un capitol întunecat al vieții mele, o epocă grea, de luptă dârză cu mizeria și pasiunea de scriitor”.A fost angajat în cele din urmă la publicația “Ordinea” și, în aceeași periodă, a editat revista “Scena”, iar în iunie 1911 a fost numit secretar literar la Teatrul Național din Craiova, condus de Emil Gârleanu, unde a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Ștefana (Fanny) Rădulescu. Cei doi s-au căsătorit pe 19 ianuarie 1912, iar scriitorul a adoptat-o pe fiica actriței dintr-o relație anterioară, Puia-Floricamai mult:https://newscj.ro/pagina-de-istoriel...ti-fascinante/
https://i0.wp.com/newscj.ro/wp-conte...40%2C467&ssl=1
Opere - Liviu Rebreanu
https://citatemotivationale.ro/wp-co...-ia-nimeni.jpg
https://www.google.com/search?q=livi...&ie=UTF-8#ip=1
https://citatemotivationale.ro/wp-co...nul-singur.jpg
Eu să-mi vad de cele prezente, căci cele viitoare vor veni la timpul lor
În viață trebuie să contăm pe realități, nu pe dorințe
Niciun paradis nu e mai frumos ca acela pe care și-l construiește omul în sufletul său
În orice călătorie, mai important decât toate priveliştile, peisajele şi minunile naturii rămâne omul
Numai în faţa morţii pricepe omul preţul vieţii şi numai primejdia îi oţeleşte sufletul…
Sufletul tau sa fie totdeauna la fel cu gandul, gandul cu vorba si vroba cu fapta caci numai astfel vei obtine un echilibru statornic intre lumea ta cea mica dinauntru si lumea dinafara
Numai credinţa neclintită mântuieşte pe om aici şi dincolo deopotrivă. Credinţa e puntea vie peste prăpăstiile dintre sufletul zbuciumat şi lumea plină de enigme, şi mai cu seamă între om şi Dumnezeu
Dar râurile când se odihnesc?
Hazardul, cu capriciile lui, e promotorul adevărat al tuturor faptelor mari din istoria omului, aş zice al întregii civilizaţii omeneşti, ba chiar stăpânul real al întregului Univers
Sufletul românesc e cea mai mare minune a Istoriei. Zeci de neamuri străine l-au hărţuit şi l-au schingiuit; veacuri multe a gemut subt multe stăpâniri vrăjmaşe; popoare falnice s-au stins, împărăţii trufaşe s-au prăbuşit în jurul lui şi peste dânsul: nimic nu i-a putut zdruncina credinţa în soarta lui şi, când a venit ceasul, s-a înfăţişat lumii mai unitar, mai sănătos, mai încrezător ca orice alt neam. Graniţele silnice, care ne-au ciopârţit sute de ani, n-au fost în stare să ne atingă inima.
Liviu Rebreanu
https://rightwords.ro/imgupl/quote-p.../18611p240.jpg
https://www.voceanationala.ro/wp-con...u-Rebreanu.jpg