-
-
https://www.youtube.com/watch?v=VQeROB7Fbtc&t=41s
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...tA&oe=6427DAB3
Pe marginea Dunării,
Merg feciorii cu boii,
Iar în fruntea boilor,
Merge floarea florilor,
Dragostea feciorilor.
Zice Floare, către soare:
Mână, bade, boii tare
Că vine Dunărea mare!
Las’ să vie să mă-nece,
Că n-are cin’ mă petrece.
N-am nici fraţi, n-am nici surori,
Parc-aş fi făcut din flori.
(variantă:
Las’ să vie să mă mâie,
că n-am fraţi ca să mă ţâie
şi surori să mă mângâie)
Numai mândra să mă plângă,
Că ne-a fost dragostea lungă,
Ne-am iubit ca să ne-ajungă.
Alte variante pe care le-am întâlnit:
„la podeţul cel de piatră,
n-am nici mamă, n-am nici tată,
la podeţul cel de flori,
n-am nici fraţi, n-am nici surori
(…)
Es afară, cat la munţi,
Intru-n casă, n-am părinţi.
Es afară, cat la flori,
Intru-n casă, n-am surori”
Tache Papahagi, Flori din lirica populară, Doine şi strigături, 1936
https://3.bp.blogspot.com/-2KWLl3nqr...0/IMG_0043.jpgImi pasa: Pe un tărâm mirific
-
https://www.youtube.com/watch?v=wtVmx4UN7yU&t=297s
https://cdn.pixabay.com/photo/2017/0...80_960_720.jpg
“Cei mai mulţi pescăruşi nu caută să înveţe decât elementele de bază ale zborului – cum să ajungă de pe mal până la hrană şi înapoi. Pentru cei mai mulţi pescăruşi nu zborul contează ci hrana. Dar pentru acest pescăruş zborul era totul, nu hrana. Mai mult decat orice pe lume, pescăruşului Jonathan Livingston îi plăcea să zboare.”
https://images.fineartamerica.com/im...sea-d3sign.jpg
Și a învățat să zboare, și nu a regretat prețul pe care trebuia să-l plătească.
El a descoperit că plictiseala, frica și furia au făcut viața unui pescăruș atât de scurtă.
Richard Bach - Jonathan Livingston Pescărușul
https://3.bp.blogspot.com/-9L5wMsHJo...abbiano-00.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=0H6gF9tVY6E
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Hg&oe=644A16D5
Laudă omului - Nichita Stănescu
Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii – o emoție copleșitoare…
Ei sunt niște fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!
Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare…
Sunt mișcare-adăugată la mișcare
și lumina ce-o zărești, din soare!
Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat – care e gândul!
https://media.istockphoto.com/id/116...A1myTSnVaN3Yk=
-
https://www.youtube.com/watch?v=XSs2cR2Tvuk
https://images.unsplash.com/photo-15...op&w=1000&q=80
''Fii ca Soarele în ce priveşte harul şi mila.
Fii ca noaptea şi acoperă greşelile altora.
Fii ca apa în generozitatea sa.
Fii ca moartea în ce priveşte furia şi mânia .
Fii ca Pământul de modest.
Apari aşa cum eşti. Fii aşa cum apari.''
Rumi
https://images.unsplash.com/photo-15...op&w=1000&q=80
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=wFhjUAFWVrs
https://www.pedagogiahiphop.org/wp-c...-1024x1024.jpg
Nu vreau să învăț să nu-mi fie frică, vreau să învăț să tremur. Nu vreau să învăț să tac, vreau să savurez liniștea din care se naște fiecare cuvânt adevărat. Nu vreau să învăț să nu mă enervez, vreau să simt focul, să-l înconjoară cu transparență care să lumineze ce îmi fac alții și ce pot să fac. Nu vreau să accept, vreau să salut și să răspund. Nu vreau să fiu bun, vreau să fiu inteligent. Nu vreau să rănesc, adică: mă rănești, încetează. Nu vreau să devin mai bun, vreau să zâmbesc la ce am mai rău. Nu vreau sa fiu alta, vreau sa ma adopt intr-o bucata. Nu vreau să liniștesc totul, vreau să explorez realitatea chiar și atunci când doare, vreau adevărul despre mine. Nu vreau să predau, vreau să însoțesc. Nu este că aș vrea așa, ci că nu pot face altceva.
Chandra Livia Candiani, Tăcerea este un lucru viu. Arta meditație
https://www.pedagogiahiphop.org/wp-c...zio-donna.jpeg
-
https://www.youtube.com/watch?v=IIezPGQaPic
https://www.artmajeur.com/medias/sta...847049e2b5.jpg
Pentru a da viață, trebuie să luați viața
și, pe măsură ce durerea noastră cade plată și scobită
pe marea cu un miliard de sânge,
trec peste bancuri serioase care se rupe în interior, bordate
de creaturi putrede cu picioare albe și burtă albă,
care au murit de mult timp și se răsfrâng împotriva scenelor din jur.
Dragă copilă, ți-am făcut numai ceea ce
ți-a făcut vrăbia; Sunt bătrân când e la modă să fiu
tânăr; Plâng când e la modă să râzi.
Te-am urât când ar fi fost nevoie de mai puțin curaj
să iubești.
Charles Bukowski
https://images.saatchiart.com/saatch...QMCZHECI-7.jpg
Nu cred că suferința singură te învață.
Dacă suferința ar fi suficientă pentru a învăța, întreaga lume ar fi înțeleaptă, văzând că toată lumea suferă.
La suferință trebuie să adaugi procesare, înțelegere, iubire, deschidere și dorința de a rămâne vulnerabil.
Anne Morrow Lindbergh
https://www.aljazeera.com/wp-content...513&quality=80
-
https://www.youtube.com/watch?v=rRbyZ3eD-9M
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...uQ&oe=64280157
S-a gândit la vânturile vieții, pentru că sunt vânturi care însoțesc viața: zefirul blând, vântul cald al tinereții pe care vântul de mistral se îngrijește apoi să-l învioreze, anumite libecci, sirocco-ul care se prăbușește, vântul înghețat de nord. Aer, se gândi el, viața este făcută din aer, o suflare și departe...
Antonio Tabucchi
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...1A&oe=64290FD7,
Timpul îmbătrânește repe
-
https://www.youtube.com/watch?v=AKdIToULkhQ
https://ychef.files.bbci.co.uk/1600x900/p080p5ck.webp
"Lasă sufletul să-ţi fie mândru şi pierdut dinaintea milioanelor de universuri..."
Walter Whitman
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...1w&oe=6428C88E
„Suntem aşezaţi în braţele unei imense inteligenţe, ceea ce face din noi receptoare ale adevărului ei şi organe ale activităţii ei. Când discernem dreptatea, când discernem adevărul, nu aducem nimic de la noi, ci doar permitem trecerea prin noi a razelor sale.”
Ralph Waldo Emerson
https://www.felicitaripersonalizate....tebuna1426.png
https://img-cdn.thepublive.com/fit-i...FpwktYZlId.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=KIJgdQDgktQ
https://www.youtube.com/watch?v=mdoZdXBpYzU&t=9870s
https://fii-informat.ro/wp-content/u...imba-viata.jpg
"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."https://static.xx.fbcdn.net/images/e.../1/16/2764.png
https://img.digitalag.ro/?u=https%3A...1218.jpg&w=700
Am făcut o descoperire ciudată. De fiecare dată când vorbesc cu un expert sunt sigur că fericirea nu este posibilă. Și totuși, când vorbesc cu grădinarul meu, sunt convins de contrariul.
Bertrand Russell
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...8w&oe=64294473
"Culorile, ca și liniile, urmează schimbările emoțiilor." "
Paul Picasso
https://casoteca.ro/wp-content/uploa.../03/spring.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=EX9skyFBH7c
https://media.istockphoto.com/id/113...HM4ETP56Ab9cs=
Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii...
Pablo Neruda
Te joci în fiecare zi cu lumina universului.
Subtilă musafiră, soseşti în fiecare floare şi în apă.
Eşti mult mai mult decât căpşoru-acesta alb pe care-l strâng
în mâini ca pe-un ciorchine , zi de zi.
Cu nimeni nu te-asemeni de când eu te iubesc.
Lasă-mă între galbene ghirlande să te-ntind.
Cine-ţi scrie numele cu litere de fum printre stelele sudului?
Ah, lasă-mă să-mi amintesc cum erai atunci, când încă nu existai.
Deodată vântul urlă şi izbeşte fereastra mea închisă.
Cerul e un năvod plin de peşti întunecaţi.
Aici se întâlnesc toate vânturile, toate.
Se dezbracă ploaia.
Trec în fugă păsările.
Vântul. Vântul.
Eu nu mă pot lupta decât cu forţele-omeneşti.
Furtuna învârtejeşte frunzele-nnegrite
şi dezleagă toate bărcile care aseară au amarat la cer.
Tu eşti aici. Ah,tu nu fugi.
Tu o să răspunzi şi ultimului meu strigăt.
Ghemuieşte-te lângă mine ca şi cum ţi-ar fi frică.
Totuşi ,câteodată, ţi-a trecut prin ochi o umbră stranie.
Acum, şi-acum, iubito, tu mi-aduci caprifoi,
şi parfumaţi îţi sunt şi sânii.
În timp ce vântul trist ucide fluturi galopând
eu te iubesc, şi bucuria-mi muşcă din gura ta de prună.
Cât te-ar fi durut să te obişnuieşti cu mine,
cu sufletul meu solitar şi sălbatic, cu numele meu pe care toţi îl izgonesc.
Am văzut de atâtea ori luceafărul arzând pe când ne sărutam pe ochi
şi cum deasupra noastră se desfăceau apusurile în uriaşe evantaie.
Cuvintele mele au plouat peste tine mângâindu-te.
Am iubit de multă vreme trupul tău de sidef însorit.
Ba chiar te cred stăpâna universului.
O să-ţi aduc din munţi flori vesele, şi campanule,
negre alune, şi coşuri de nuiele pline de săruturi.
Vreau să fac cu tine
ce face primăvara cu cireşii...
https://cdn8.dissolve.com/p/D1028_61...1_952_1200.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=PcI3EwHxp-4
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...VA&oe=6429B7AC
„Am fost învățați că fragilitatea este o greșeală,
adesea cele mai frumoase lucruri existente
sunt fragile, trebuie protejate
și apoi pierzând
Să le urăm un bun venit frumos.
Cum să-ți pierzi prejudecățile.
Sau când te pierzi
Într-un oraș nou
și pentru a-l cunoaște avem încredere într-un străin.
Să pierzi, să te pierzi pe tine, să înțelegi mai bine.
E bine să te pierzi pe tine ca să te regăsești. "
Ezio Bosso
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...0A&oe=64282265
"Cei mai buni oameni posedă sensibilitate pentru frumusețe, curajul de a risca, penitența de a spune adevărul, capacitatea de a se sacrifica.
Ironia sorții, virtuțile lor îi fac vulnerabili; sunt adesea răniți, uneori distruși.. "
Hernest Hemingway
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...1Q&oe=642853E8
-
https://www.youtube.com/watch?v=MTWsc_uic1E
https://c4.wallpaperflare.com/wallpa...er-preview.jpg
Poți oricând să alegi dacă să mergi pe val
sau să te lași copleșit...
poți oricând să alegi dacă să reacționezi negativ
sau să transmită energie pozitivă;
poți oricând să alegi dacă să critici
sau să dai un exemplu;
poți oricând să alegi dacă să te plângi
sau să comiți;
poți oricând să alegi dacă să asculți cu inima
sau să-ți lași mintea să te influențeze;
poți oricând să alegi dacă să zâmbești
sau să judeci,
poți oricând să alegi dacă să fii amabil
sau să ai dreptate.
Puteți alege oricând
ce parfum să lăsați în urmă.
Danilo Rubello Balbinot
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...PA&oe=644B900C
Conceptul de fericire ma lasa indiferent, cred ca seninatatea si armonia sunt mai importante. Conceptul de fericire presupune ca acela este extrem de fericit, ca umbla razand, imbratisand pe toata lumea, spunand ca sunt fericit, ce minunat. Este clar că și o durere de dinți îi va lua bucuria și, prin urmare, fericirea. Cred că serenitatea este un lucru diferit. Serenity are multă acceptare, dar include și o anumită conștiință de sine a propriilor limite. A trăi în armonie nu înseamnă a nu avea conflicte, ci a putea trăi împreună în pace.
Joseph Saramago
https://www.mlive.com/resizer/tuRFTV...YPLCFOFFM.jpeg
-
https://www.youtube.com/watch?v=uZH5NwrVbuY
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...bQ&oe=644C035C
Nichita Stănescu
Anatomia, Fiziologia Şi Spiritul
Ia-mi creierul
în mâinile tale moi
şi înveleşte-mi-l
cu osul luminii
Prima mărime peste zero este infinitul,
peste nimic, *-
totul.
Desigur, pentru recea întemeiere a furnicii
eu sunt zeu cu putere
vai, numai de moarte
Desigur, eu mă închipui furnică
pentru zeul meu
pe care totuşi mi-l pot imagina prin mântuire
Desigur, şi zeul meu îşi are zeul lui
Cum or fi fiind zeii zeilor
şi câtă despărţire de nefiinţă
va fi fiind între zeul zeilor zeilor
şi zeu
între zeu şi furnică
şi furnica zeul cui va fi fiind ea
şi zeul zeilor cărora
va fi fiind ea.
Toată mărturia e de faţă.
Semnul este; nu-l vedem
Stăm pe un cap de zeu fără să ştim
Mîncăm legea timpului
spunându-i sâmbure de nucă.
Necitită, ea poate fi mâncată
Imaginea întregului
ar putea fi o falie în stâncă, *-
dar necitită, ea rămâne doar prilejul,
trist,
al ruperii copitei unui cal
scăpată în ea
Toată mărturia e de față.
Ar trebui nu ochi rotund,
ci vederea ca oul
E literă scrisă de jur împrejur
cum aerul de jur împrejurul globului,
cum carnea de zeamă a piersicii
de jur împrejurul sâmburelui creieros.
Acolo, în locul de unde,
deodată, se vede totul,
când
a vedea nici nu mai înseamnă
a vedea
Trupul este făcut să fie mic
Sarcina ochiului e să vadă linia
Cifra e făcută să fie
lipită din micime, pe nefiinţă
Dar, vai, nu există mic,
nici micime nu este
A fi mic, a fi număr,
a avea ochi
e numai o prăbuşire din infinit.
Un infinit care cade din infinit.
Prima mărime peste zero este infinitul,
Mai mare peste nimic este
totul
Stăm pe un cap de zeu fără să ştim
Viruşii stau pe noi fără să ştie
Toată mărturia e de faţă,
Strig :
Nu ochiul trebuie deschis,
ci vederea
Strig :
nu urechea trebuie ciulită, –
muzica lumii foloseşte urechile
cum cel care a băut
zidul sau trunchiul copacului.
Mă ridic şi spun :
dacă poţi, uită şi nu-ţi aduce aminte nimic
decât numai întâmplările tale şi atât,
nu-ţi aduce nimic, mai ales legea uit-o
Miră-te de tot ce ţi se întâmplă,
miră-te de tot ce vezi
atâta timp cât ai să te miri
eşti salvat
Amintirea te-a părăsit
şi nimic din începuturile lumii nu te mai
cercetează
ţine-ţi minte numai propriile tale întâmplări
căci te-ai spulbera mai repede decât
însuşi gândul spulberării dacă ţi-ai aduce aminte
Moartea este prima amintire,
şi cea mai veche.
Amintirea lui nimic
amintirea lui nimeni
amintirea lui zero.
Ea e memoria.
Dar se şterge, se acoperă
cu sânge
cu miros de carne arsă
cu mirarea sângelui, numită groază
cu sunetul de nisip de clepsidră
al ruperii osului.
Atât îţi zic, miră-te
atât îţi zic, urlă de durere
Cine strigă şi cine zbiară, cine urlă
şi cine se vaită,
cine se-ngroapă în miros şi în putoare şi în
dampf, în miazmă,
cine plânge
şi cine sărează,
cine să amărăşte
şi cine se zguduie şi se hohoteşte şi se zbate,
cine se jupoaie, se rupe, se smulge
acela nu-şi aduce aminte de nimic
acela nu are memorie,
e ocolit de lege,
este.
Între mine şi tine
numai cuvântul, acest organ fioros
şi comun amândorura,
este.
Să-l rupem pentru linişte
să-l rupem pentru linişte.
lasă-mă înspre tine
lasă-te înspre sinea sa
de care eşti legat
cu un organ fioros
şi rupe-l!
Să treacă o pasăre printre noi doi.
Ba nu, trece o pasăre deasupra mea.
E linişte, e o tăcere
în care se aud cifrele.
Aripile ei mari şi moi şi mov
ca de mâl transparent
abia se înclină
sprijinindu-se pe stâlpii aerului
Ba nu, eu mă clatin atârnând
de capătul privirii mele
ca un spânzurat de frânghie
Ba nu, trece o pasăre magnetică,
leneşă, statică
În linişte, când dă din aripi
parcă se deschid ferestre
Ba nu, se aud cum se deschid ferestre
de parcă o pasăre moale
ar zbura leneşă
Ba nu, se deschid ferestre şi o pasăre
Ba nu, aripa păsării parcă deschide ferestre
E linişte, trece o pasăre
de parcă ar deschide ferestre
aripile ei sunt
ferestre.
Da.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...oA&oe=644BFD8A
-
https://www.youtube.com/watch?v=f1QODR9wUno
https://withoutstress.com/wp-content.../memories.jpeg
M-am născut într-o epocă în care melodiile se auzeau la radio
iar fotografiile au fost făcute cu un aparat foto.
Erau vremuri de așteptare în care lucrurile se așteptau cu răbdare.
Emoția pentru o melodie mult așteptată
si pentru o fotografie reusita
ne-a făcut să zburăm și să apreciem sensul vieții.
Astăzi timpul este rapid și arde totul cu un clic.
Lucrurile trec prin noi și nici nu le observăm.
Teresa D'Auria
https://us.123rf.com/450wm/teresater...ests.jpg?ver=6
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...ZQ&oe=6428FE89
-
https://www.youtube.com/watch?v=2M_d8CQJ3qM
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n..._w&oe=644C17B2
”- Bunico ,cum se pierde viața?
- Viața este pierdută în multe feluri, fiule.
Se pierde când vrei să trăiești viața altora și nu a ta.
Se pierde când critici greșelile altora și nu le îmbunătățești pe ale tale.
Se pierde când regreți fiecare moment pentru că ai eșuat și nu cauți soluții pentru a reuși.
Se pierde când îi invidiezi pe alții și nu te depășești pe tine însuți.
Se pierde atunci când te concentrezi doar pe lucruri negative și încetezi să te bucuri de cele bune.
Viața nu se pierde atunci când încetezi să respiri fiule, ci atunci când încetezi să fii fericit”.(net)
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...-A&oe=644C2AC3
„Când devii puternic?” Am întrebat.
Și ea a răspuns cu un zâmbet delicat:
„Când înveți să nu rănești pe nimeni”.
Alejandro Jodorowsky
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...zA&oe=644C2F26
Elena Shumilova
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=6PndwgJuF3g
https://blog.artsper.com/wp-content/...-1-644x362.jpg
Clar de lună-Paul Verlaine
Ți-e sufletul un peisaj ales,
Cu dans bergam și măștile bizare,
Ce din lăute adiind ades
Par triste sub fantasta deghizare.
Cântând iubirea pe un ton minor
Și tot la fel viața oportună,
Par să nu creadă-n fericirea lor,
Iar zvonul li se pierde-n clar de lună,
În calmul trist al lunii,dând răgaz
În arbori păsărilor să viseze
Și să suspine, zvelte și-n extaz,
Printre statui, havuzurile treze.
https://www.vincentvangogh.org/image...-the-rhone.jpg
Van Gogh Starry Night
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=RAFe-txPUW0&t=1272s
https://www.youtube.com/watch?v=bN3ZZkR7aoc&t=109s
https://www.youtube.com/watch?v=pXbQD7AsTOc&t=1s
https://img.dokumen.tips/doc/image/5...-1933-1983.jpg
Astăzi se împlinesc 90 de ani de la nașterea lui Nichita Stanescu
Nichita Stănescu a fost un poet, scriitor și eseist român, ales membru post-mortem al Academiei Române. Este considerat de critica literară și de publicul larg drept unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă română, pe care el însuși o denumea „dumnezeiesc de frumoasă”.
Nichita Stănescu - Wikipedia
https://paginiromanesti.ca/wp-conten...a-stanescu.jpg
Dacă tot ne-am născut, să
împodobim măcar această uluire cu cîntece de leagăn, nu?
———
Pentru o mie de cântece
am fost născut
Noua sute nouă zeci si nouă
sunt răgușite de cântecul, unul
pentru care-am fost născut
Nu ma înjumătățiți voi timpuri !
S-ar putea, înalt cum este
cântecul, unul,
să fie la urmă...
_______
Și de inimă să îți aduci aminte
cum la naștere îți răsărea,
din făptura maicii sfinte,
ca din ocean o stea.
Să-ți vezi inima zburând-ți
pe sub coaste mari cerești,
gândul tău mirat de gându-ți
să-ți șoptească: ești și esti!
Nichita Stanescu
https://educatieprinlectura.ro/image...ere_liceu.webp
Eu m-am născut
după ce am murit.
După ce am murit
m-a înfiat cuvântul.
Eu.
Care Eu?
Nichita Stanescu
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...tQ&oe=642BD9E3
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...bg&oe=642BF06D
https://infelsichip.ro/wp-content/up...a-1024x768.jpg
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...7A&oe=642B3DB0
https://i2.wp.com/alinas.ro/wp-conte...00%2C628&ssl=1
https://editiadedimineata.ro/wp-cont...-Collage-1.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=L55jbGS1Ddo&t=63s
https://www.youtube.com/watch?v=_otbOyH55gc&t=31s
https://dosaresecrete.ro/wp-content/...pages65-65.jpg
Dosare Secrete
"Când îmi scriu cărţile, am sentimentul că ele sunt stârnite din pură vocaţie. Când le recitesc, însă, mărturisesc că fac un act de orgoliu. Ca să-l menajez pe acesta din urmă, nu-mi prea recitesc cărţile". (Argeş, 1 februarie 1972)
Nichita Stănescu s-a născut pe 31 martie 1933 la Ploiești și a încetat din viață pe 13 decembrie 1983 la București.
Continuare:
90 de ani de la nașterea lui Nichita Stănescu - Dosare secrete
https://dosaresecrete.ro/wp-content/...5-1300x655.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=VyJEIN82HQw
https://www.citatepedia.ro/image_tex...eau+de+durere.
”Noi”, Nichita Stănescu
Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru,
ştim cel mai bine locul şi patima şi rostul,
ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,
suntem după nevoie şi lacrimă şi dinte.
Nu cerem nimănuia nimic, însă oricine
dacă el vrea-l numim şi prieten şi vecine.
Aici şi pâinea, sarea, noi a avem la masă,
căci ne-am făcut-o singuri, zidindu-ne o casă.
Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ
Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt.
De-aceea poate-n libertate să lucească,
deasupra noastră, universala boltă albastră.
Nichita Stanescu
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Hg&oe=642C54C0
https://opisicaneagra.ro/wp-content/...scu-poezie.jpg
„A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă. Într-un ideal te speli ca într-o apă curată. Într-o oglindă îţi speli chipul obosit, potrivindu-ţi-l până când te accepţi să fii.”
Nichita Stănescu
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...qg&oe=642B965B
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...KQ&oe=642BE8C1
https://rightwords.ro/imgupl/quote-p...k/34652p71.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=SDT5XTRJdyo
https://opisicaneagra.ro/wp-content/...iglot-Copy.jpg
„A vorbi despre limba în care gîndești, a gîndi – gîndire nu se poate face decît numai într-o limbă – în cazul nostru a vorbi despre limba română este ca o duminică. Frumusețea lucrurilor concrete nu poate fi decît exprimată în limba română. … Ce patrie minunată este această limbă! Ce nuanță aparte, îmi dau seama că ea o are! Această observație, această relevație am avut-o abia atunci cînd am învățat o altă limbă.”
„Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate și frumoase. Dar atît de proprie, atît de familiară, atît de intimă îmi este limba în care m-am născut, încît nu o pot considera altfel decît iarbă. Noi, de fapt, avem două părți coincidente, odată este patrie de pămînt și de piatră și încă odată este numele patriei de pămînt și de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine izvorul izvorăște, de aceea, pentru mine viața se trăiește.” (Nichita Stănescu)
“Cinstea vieţii mele şi idealul vieţii mele sunt acelea de a fi aşternutul pe care la nesomn să se poată odihni oricând sufletul ţării. Visul vieţii mele este să fiu cina la care stă vorbirea ţării mele când îi este sete de un vin şi de un viu.” (Nichita Stănescu, Respirări)
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Vw&oe=644E30BE
Imn
Eu sunt vorbirea acestei ţări
Limba ei numită limba română
Eu ştiu cel mai bine spiritul
şi stafia acestei mieri
E de mirare că am şi un trup
şi că trupul meu are un nume
dar s-a-ntâmplat să fie aşa
pentru că limba aceasta este vorbită
de oameni care trăiesc
chiar în timpul vieţii lor
iar nu
în timpul vieţii altora.
Nichita Stanescu
https://www.anabirchall.ro/wp-conten...taStanescu.jpg
Un pamânt numit România
I
Şi-a venit un nor cu coarne
peste sufletul meu, Doamne
să mă-npungă a venit
numai chiar din infinit.
Şi-a venit un os subţire
dintr-o altă-naltă fire
dat cu fluier supt de sunet
şi cu fulger fără tunet.
A venit la mine nimeni,
săruri şi piper şi chimeni,
verdele din frunza smulsă,
laptele din ţâţa scursă
şi mi-au pus la ploape-un fel
de vedere, de cercel
şi în inimă nisip
şi pe chip altfel de chip,
voind nevăzută hidră
să mi-o-ntoarcă-n sus, clepsidră.
Nemaivrând în mine sânge,
ochiului i-au dat a plânge
tot cu luna lacrimă
cu stelele patimă.
A venit la mine „Da”
care tocmai învia
şi-a venit la mine „Nu”
de însumi vărsat în tu.
Au venit să îmi propună
ca să fiu la noapte lună
şi-ntre coaste să îmi fiu
alergare de-argint viu,
de aur, de platină,
de stejar, de paltină,
de cuvânt, de necuvânt,
neştiind că sunt pământ.
II
Atârnat de ploaie ca vântul de nori
ca negrul de aripa neagră.
Bate bătrânul fâlf, bate,
zboară bătrânul pe sub pământ
printre viermi şi rădăcinile minunate
ale stejarului, ale plopului, ale gutuiului,
ale prunului, arinului,
ale nuştiucuiului.
III
Peşte, lapţii tăi de peşte,
dedesubt mereu aflat
ah, Carpaţilor, cereşte
stâncile din voi decad
mai ducând la vale o monedă
sau vreun vultur smuls impar,
decăzut prin lumea cea concretă
roaba legilor cu har.
Per Scorilo, Decebalus
pe un vechi, oho, de tot
zeu-inel ţinând dantura
cea lactee strânsă-n bot.
A băut din ţâţa mare
hrana cea otrăvitoare
cântărită în cântare,
ţepenită în cleştare
cum e musca-n chihlimbare,
cum e trupul pe picioare
şi mirosul din pahare
şi pistolul în şerpare,
cum e, „are” în „nu are” ,
nu-ştiu-ce în nu-ştiu-cum,
ieri şi mâine în acum.
IV
Duce-ţi trupurile. Un dulce dor
mă paşte-n câmpul de mohor:
Neânşeuat,
nepotcovit, neânjugat.
Duceţi trupurile. Să se lase
albul cel mai alb pe oase,
să îmi fie duhul ghimp
rupând pielea de pe timp.
Duceţi trupurile. File
spartă coasta-colivie,
inima să iasă-afară
la vedere peste ţară.
Duceţi trupurile. Fie
spartă coasta-colivie,
inima să iasă-afară
la vedere peste ţară.
Duceţi trupurile. Doamne,
să ne dezbrăcăm de haine,
cum e apa dezbrăcată
de izvorul care-o poartă
şi se-mbracă-n cel ce-o bea
însetat de setea sa
de rămâne tot neud
de la nord până la sud.
Trupurile! Nu vederea
cea căzută-n ochi ca mierea
nici auzul, nici mirosul
locuind în trup ca osul.
Duceţi trupurile. Vină
peste noi din nou lumină.
Duceţi trupurile. Bate
mulţime-n singurătate.
Scade marea. Trupurile
valuri scad în tuburile
pietrelor din cuburile
sărurilor,
malurilor.
Duceţi trupurile,
trupurile
Scade marea, cuburile
sărurilor se usucă
cu un fel de dor
de ducă.
V
De două mii, pământul, de ani
se îngraşă cu trupuri
din trupurile noastre
născând mereu copaci.
Şi timpu-şi smulge ochii
şi-i lasă ca pe-o nadă
cercând să prindă-un peşte al vederii.
Se-ntinde o blândeţe
încolăcind în sus
câte o rază-a lunii împietrită.
De două mii de ani acest pământ
din trupurile noastre face parte.
Noaptea, în lanul cel de grâu
când fluier herghelia din prundişuri
suntem de faţă eu şi tu
şi tu şi tu,
viii şi morţii laolaltă.
Un nod e-n viaţă. Restul
frânghiei spânzură în jos.
O mie de strămoşi atârnă-aici
de fiecare suflet.
Străbunii dorm,
apele curg,
luna răsare
şi apune.
Pământ de carne eşti,
pământ de carne…
Pentru un om o, câtă lume!
Pământ atârnând înapoi cu morţii tăi,
tu care-mi începi direct din spinare,
pământ de carne de mii de ori
sărată sub şei de sare.
Pământ de carne, bun de mâncare,
pământ de oase străluminând
o, ce miros violent,
ce sfântă duhoare
de diamant au pietrele tale,
pământule de pământ!
Am să te-ngraş la rândul meu
cu mine,
lăsându-ţi doar scheletul alb
să-ţi fie verighetă-n jurul râurilor,
pământ de carne,
pământule de pământ. (Nichita Stanescu)
https://amprentadeonesti.ro/wp-conte.../09/limb-a.jpg
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...DA&oe=644E5582
-
https://www.youtube.com/watch?v=61Boy72zKEk
https://www.youtube.com/watch?v=61Boy72zKEk
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n..._w&oe=642AD19B
Când vezi soarele răsărindu-ți în față, întoarce-te brusc pentru că el îți răsare de fapt din spate !
Când ți- e frig, dezbracă-te pentru că altfel riști să arzi !
Nu da importanță și timp de auz stigătului. Apropie-te alergând de cel care strigă.
Oroarea nu e de sânge ci de inimă. Dragostea nu este de femeie ci de nașterea pe care ea o poate îndura.
Nu se face niciodată seară decât pentru proști! Răsăritul stelelor e cu mult mai măreț decât răsăritul soarelui!
Dacă este un păcat faptul că suntem oameni, nu este o ispășire faptul că murim.
Adevărul, care oricum ne este refuzat, e mai puțin important decât dragostea, pe care urmează abia să o pierdem.
Globul pământesc este mult prea mic și mult prea neîncăpător ca să ai dreptul singuratic la eroare. Fii perfect aici, ca să poți greși între două stele, unde e loc liber și imens, și înțelgere pe măsură!
Lumina soarelui este orbitoare, dar atât. Adevărata lumină nu este nici măcar cea a stelelor care e cu mult mai orbitoare pentru ochiul apropiat lor, ci lumina care nu-și mai aduce aminte de sursa ei.
N-ai cum să te ferești de ea.
Trupul în care locuiești e cu mult mai de departe decât ți-ai închipui depărtarea.
Faptul că el te doare sau faptul că el îți dă plăcere, nu are nicio rubedenie cu tine.
Află că mai apropiat este trupul pietrei de piatră, deși distanța dintre el și ea e infinită, decât clipa pe care o străbați de străbaterea ta în clipă.
Fiule, sufletul meu este bucuros că știi să citești. Dacă și înțelesul celor citite te va dori, te va fi, fiindu-te. Dacă nu, nu !
Adio !
Al vostru, Nichita.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...8w&oe=644E2AA5
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...qw&oe=644E48C8
Steaua scrisă
Şi aşa; mă suge cuvântul,
şi aşa; mă muşcă litera "A".
Eu sunt pământul, pământul
vorbirii cuiva.
Şi aşa; mă muşcă litera "E".
Sărat cum sunt mă muşcă.
Eu nu ştiu de ce, ea ştie de ce.
Şi ce gură are doamne, de puşcă
Şi-a pus-o pe inima mea.
Litera "I" adică, litera "I".
Doamne a răsărit o stea,
o stea scrisă: "A FI"...
https://www.citatepedia.ro/image_tex...rb%C4%83toare.
Argotice (1955) - Pentru Nichita - WordPress.com
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...KA&oe=644E4BCA
Nichita Stănescu: noduri și însemne
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...6g&oe=644E31E8
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=c2sp5RlJZiY
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n..._A&oe=642B8583
"Io o îmbrăcam pe ea
cu inima mea
care de tot mult bătea
de o asurzea.
Dânsa însă se stârpea
sub aripa mea
și se subția
tocmai ca un A.
Aha de A!"
De dragoste - Nichita Stănescu
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...9A&oe=644E3E4A
...Îmi va fi teamă
să o strâng prea tare în brațe,
ca să nu-mi treacă mâinile prin ea
ca prin aer;
Îmi va fi teamă-n preajma ei
să râd prea tare,
ca să nu dobor cumva arborii
cu silabele puternice ale bucuriei mele;
Îmi va fi teamă
să o invit la dans,
ca să nu ne azvârle vârtejul lui iluzoriu
departe unul de altul.
Îmi va fi teamă să o privesc
prea mult în ochi,
ca să n-o văd pretutindeni în locul
tuturor lucrurilor...
Nichita Stanescu- Balada unui sentiment curat
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Mg&oe=642B0ABA
Iubirile lui Nichita - Evenimentul Zilei
https://bel-esprit.ro/wp-content/upl...a_stanescu.jpg
Amintiri nu are decât clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se ştie.
Morţii îşi schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, unu, doi, trei...
Există numai ceea ce va fi,
numai întâmplările neîntâmplate,
atârnând de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate...
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul, de bătrân, de piatră.
Tristeţea mea aude nenăscuţii câini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră.
O, numai ei vor fi într-adevăr!
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergând oriunde.
Nichita Stănescu
https://www.citatepedia.ro/image_tex...nimii+noastre.
Poveste sentimentală
Pe urma ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealalta,
ca doua toarte de amfora.
Numai cuvintele zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Virtejul lor putea fi aproape zarit,
si deodata,
îmi lasam un genunchi,
iar cotul mi-infigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinata
de caderea vreunui cuvint,
ca pe sub laba unui leu alergind.
Cuvintele se roteau, se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, intr-un virtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput.
Nichita Stanescu
https://bindiribli.ro/wp-content/upl...stanescu-2.jpg
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...AQ&oe=644E654E
https://wikipedlia.files.wordpress.com/2014/03/n2.png
Iubirile lui Nichita Stanescu
https://www.google.com/search?q=Iubi...sbeS5x3JEFkvwM
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...uw&oe=644E5FEB
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...jw&oe=644E7F7E
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...7w&oe=642B9A52
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...VA&oe=644E6DE8
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=4eWWnxO9T6A
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Xw&oe=644E64AB
,,Să exişti mereu tânăr, tulburat, fericit, revoltat, să aspiri, să fii erou, să exişti vrând să fii descoperitor de noi pământuri, să exişti, să visezi la nemurire. M-am întrebat de multe ori de ce în secolul nostru nimeni nu mai caută nemurirea decât în chinul limitat al artelor, alegând artele ca scop în sine pentru căutarea veşniciei. Ce siguranţă a făcut ca adolescenţii şi bătrânii secolului nostru să dorească să existe şi atât, ce cunoaştere definitivă a condiţiei noastre biologice i-a făcut să prefere viaţa ca atare şi nu nemurirea? Dar tot ce e viu pe pământ e supus veşniciei, pe morţii iubiţi de anul trecut nu i-am pierdut definitiv, fiinţa lor s-a dezagregat în fiecare ţesut al nostru, de aceea noi nu putem să-i uităm niciodată. Dar tot ce e viu pe pământ e supus veşniciei, iarba de astă vară n-a pierit, a trecut simplu din ciclu în ciclu, din organism în organism şi de unde nu ştim că ea nu este chiar pielea gingaşă a noului născut. A fi, a fi, a fi, cu disperare a exista peste limite; tristeţe, nenoroc, fericit, zdravăn şi gata oricând să începi totul de la început, a fi cu îndârjire, a trăi atâta timp cât ceea ce e mai scump în tine e viu pe Pământul pe care nimeni nu-l poate opri să existe unic şi uriaş în Univers”.
Nichita Stănescu
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Zw&oe=642C49AD
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Yg&oe=642BF7AF
Scrisorile de dragoste II Nichita Stănescu
XVIII
Sufletul este un trib de unul singur şi o piramidă fără de nici o piatră.
El este asemuitor, Toma, cu laptele şi neasemuitor cu sugarul.
El nu poate fi distrus din pricina faptului că poate fi nimicit.
Nimicirea sufletului se aşează în nedragoste, după cum fiinţa se aşează în trup.
Nu cunosc Toma, o mai mare răzbunare decât aceea a trupului faţă de sufletul său.
Faptul că locuim pe acest pământ e la fel de tragic ca faptul inimii de a locui între gratiile coastelor.
Şi acum te invit să fii bărbat şi dur cu tine însuţi ca să suporţi ce vreau să-ţi zic.
Noi nu suntem.
Noi suntem clipa care a trecut prin poarta existenţei.
Dar să nu crezi copilule că te îndurerez; naşte din tine un pieritor de eşti în stare să naşti, - şi fiind înapoia lui vei fi înaintea lui.
Şi acum lasă-ne capetele amestecate şi inimile încă nedizolvate în pâraie de sânge.
Despre prietenul meu Cornelius te anunţ că se simte bine, că are limbariţă, că şi-a înlocuit ochiul drept cu o inimă şi inima cu un ochi.
Dar bineînţeles Toma că asta este treaba lui, deşi de la o vreme am început să am noaptea în somn visuri şi ziua pe trezie nelinişti.
Toma, apa nu poate fi tulburată nici măcar de peşti, cu atât mai puţin de nisipuri.
Dar, despre ale oceanului şi ale deltei, de vom mai rămâne în viaţă, am să am grijă să-ţi scriu.
Cu drag.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n..._g&oe=642B2A11
https://i.pinimg.com/originals/fc/23...15c51aa949.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=GPzfEeLi3K0
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...wA&oe=644E9241
Uneori în locul inimii îmi bătea luna,
și-atunci, noaptea, gândurile nu le puteam lega de copaci și de turnuri și de nouri
iar tu, femeie, trecând pe acolo, te înnodai în ele
și rămâneai, nebănuind nimic.
În nesomn îmi clătinam tâmplele
de parcă aş fi smuls din mare un năvod
cu mii de chipuri de-ale tale repetate
zbătându-se luminiscent, în el.
Şi nu voiam să mai pleci nicăieri,
ci în noaptea felină
aproape lucind de un ecou al stelelor,
să te apropii, să te apropii în lungul gândurilor mele
până îţi voi simţi răsuflarea
şi-atunci, deodată, să se facă ziuă.
Nichita Stanescu-“De dragoste”
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Uw&oe=644E94F4
Liniştea te-nsoţea pretutindeni, ca o suită.
Dacă ridicai o mână, se făcea în arbori tăcere.
Când mă priveai în ochi, împietrea o clipită
din a timpului curgătoare putere.
Simţeam că pot adormi, visând stele locuite.
Şi, numai dacă m-ar fi atins umbra ta foşnitoare,
aş fi putut împinge nopţile-ncremenite
ca pe-o elice-naintând, spre soare.
Şi numai sentimentul acesta îmi da fericire,
numai gândul ca sunt şi că eşti.
Sprijineam pe ţârâitul greierilor coviltire,
sub care beam azurul decantat în ceşti.
Şi când sfârşeam cuvintele, inventam altele.
Şi când se-nsera cerul, inventam ceruri albastre,
şi când orele se-verzeau ca smaraldele,
ne bronzam la lumina dragostei noastre.
...Dar tot timpul suna ceva...ceva răsuna,
un cântec de iarba cosită, de taciturne mări,
în care inima de-atunci îşi revărsa
meandrele pierdutelor candori.
Nichita Stănescu-La începutul serilor
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...MA&oe=644E8CBB
Luna in camp - Nichita Stănescu
Cu mana stânga ti-am întors spre mine chipul,
sub cortul adormitilor gutui
si de-as putea să-mi rup din ochii tai privirea,
vazduhul serii mi-ar parea caprui.
Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge,
... zvelti vanatori, în arcuitii lei
din goana calului, cum isi subtie arcul.
0, tinde-ti mana stânga catre ei
si stinge tu conturul lor de lemn subtire
pe care ramurile I-au aprins,
suind sub luna-n seve caii repezi
ce-au ratacit cu timpul, pe intins.
Eu te privesc în ochi si-n jur să sterg copacii
In ochii tai cu luna mă rasfrang
... si ai putea, uitand, să ne strivesti în gene
dar chipul ti-l intorn, pe bratul stâng.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Eg&oe=644E6C92
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...ag&oe=644E6FE9
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...vA&oe=644E8AAC
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...9w&oe=644E6782
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Og&oe=644E8E50
https://rightwords.ro/imgupl/quote-p...k/24302p26.jpg
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=lOfXF5kZOM0
https://www.wildventure.ro/wp-conten...-pridvor-3.jpg
Duminica-Grigore Vieru
La alba-ne căsuţă
Curată ca un ou
Eu aşteptam să vină
Duminica din nou.
Ca tu, măicuţă dragă,
Spinarea să-ţi dezdoi
Şi să mai stai acasă
Cu tine şi cu noi.
Să şezi în prag, şi lumea
Să te întrebe lin:
„Mai odihnim oleacă?”
„Oleacă, mulţumim.”
O cană tu cu apă
Să-mi spui ca să-ţi aduc,
Iar eu pân-la fântână
Cu cofa să mă duc.
S-anin cofiţa plină-n
Salcâm într-un cârlig
Şi să mă bucur tare
Că pot să o ridic.
Nu pot uita mireasma
De floare de salcâm –
Era un fel de lapte
Din parcă alt tărâm.
Un dulce zvon de clopot
Curgea pe-ntregul sat,
Putea fi-ntins ca mierea
Pe pâine şi mâncat.
Iar tu, lăsând departe
Şi munţi, şi greu, şi rău,
Gândeai la cele bune
Şi la copilul tău.
Era-n duminici altfel
Şi totul parcă nou
La alba-ne căsuţă
Curată ca un ou.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...fA&oe=642F4E73
-
https://www.youtube.com/watch?v=KdKgdHxYs10
https://xoxobella.com/wp-content/upl...cchiotti-9.jpg
„Înflorește și înflorește, fă lumea
o grădină minunată.
Oprește-te des pentru a savura existența
și mergi cu încredere pe calea înțelepciunii.
Trăiește viața ca pe un cântec
continuă să cânți și să dansezi pe muzica ta.
Nu lăsa pe nimeni să o întrerupă.
Daca da,
cântați și dansați și mai tare.
Fiți mereu căutători de minuni”(din cartea: Satul călugărilor atemporali)
https://tsereteliblog.files.wordpres...nd-grass-9.jpg
Încearcă ceva mai mult decât să exişti; trăieşte.
Încearcă ceva mai mult decât să atingi; simte.
Încearcă ceva mai mult decât să priveşti; observă.
Încearcă ceva mai mult decât să citeşti; absoarbe.
Încearcă ceva mai mult decât să auzi; ascultă.
Încearcă ceva mai mult decât să asculţi; înţelege.
Încearcă ceva mai mult decât să gândeşti; cercetează.
Încearcă ceva mai mult decât să vorbeşti; spune ceva.
John H. Rhoades - Încearcă ceva mai mult
https://mixkit.imgix.net/videos/prev...mat%2Ccompress
-
https://www.youtube.com/watch?v=U-ioWrq1uRY
https://livinglutheran.blob.core.win...-22-scaled.jpg
Gratitudinea care rodeste...
Adevăratele puteri, fericire sau sănătate sunt fructul acestei opere de artă care este gratitudinea.
Trebuie să o simţim pentru ceea ce avem,
pentru realitatea aşa cum este,
pentru ceea ce suntem,
pentru tot ceea ce am adus cu noi născându-ne.
Fiecare dintre noi este unic.
Elisabeth Kubler-Ross - Lectia puterii
https://ipack.info/wp-content/upload...ed-flowers.jpg
„Fie ca lumina sufletului tău să te ghideze.
Fie ca lumina sufletului tău să binecuvânteze munca pe care o faci, cu iubirea secretă şi căldura inimii tale.
Fie să vezi în ceea ce faci frumuseţea propriului tău suflet.
Fie ca sacralitatea muncii tale să aducă vindecare, lumină şi reînnoire celor care lucrează cu tine şi celor care-ţi văd şi primesc munca.
Fie ca munca ta să nu te obosească niciodată.
Fie ca ea să elibereze în tine un izvor al prospeţimii, inspiraţiei şi entuziasmului.
Fie să fii prezent în ceea ce faci.
Fie să nu te pierzi niciodată în absenţele fade.
Fie ca ziua să nu-ţi fie niciodată o povară.
Fie ca răsăritul să te găsească treaz şi vioi, apropiindu-te de noua zi cu vise, posibilităţi şi promisiuni.
Fie ca seara să te găsească satisfăcut şi mulţumit.
Fie să intri în noapte binecuvântat, adăpostit şi protejat.
Fie ca sufletul tău să te liniştească, să te mângâie şi să te reînnoiască.”
(Anam Cara, John O'Donohue)
https://psalm91.com/wp-content/uploa...handsjpg-2.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=EgSD0hUxUBw
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...vw&oe=642F1503
„Mă îndrăgostesc întotdeauna la prima vedere de apusuri.”
Massimo Lo Pilato
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Lw&oe=642F0178
“Cultiva obiceiul de a fi recunoscator
pentru fiecare lucru bun care îți iese în cale,
și mulțumește constant. "
Ralph Waldo Emerson
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Eg&oe=642F4479
Viața este alcătuită din bucurii mici, nesemnificative, asemănătoare cu florile mici. Nu e făcută doar din lucruri mari, cum ar fi studii, dragoste, nunți, înmormântări. În fiecare zi se întâmplă lucruri mărunte, atât de multe încât nu le poți ține cont sau număra, iar printre ele se ascund grăunțe de o fericire abia perceptibilă, încât sufletul respiră și datorită căruia trăiește.
Banana Yoshimoto
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...AA&oe=642E1D5D
-
https://www.youtube.com/watch?v=WbveaWnpLR0
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...lw&oe=642F7D74
Bel-Esprit
„Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili.”
Ernest Hemingway
https://bel-esprit.ro/wp-content/upl.../hemingway.jpg
Niciodată nu te-încrede-n omul alb,
Niciodată nu ucide un evreu,
Niciodată nu semna un contract,
Niciodată nu închiria o strană să te rogi lui Dumnezeu.
Nu te înrola-n armată;
Nu ţine mai multe neveste;
Nu scrie pentru reviste,
Nici nu deranja un roi de-albine fără veste.
Să-ai întotdeauna huse la scaun şi la pat,
Niciodată să nu militezi pentru război,
Să fii mereu curat şi ordonat,
Niciodată să nu te-însori cu-un curvoi.
Niciodată să nu plăteşti un şantajist
Niciodată să n-ajungi la tribunal,
Niciodată să nu crezi un editor,
Altfel ajungi calic, fără-un sfanţ în buzunar.
Prietenii te vor părăsi;
Toţi prietenii tăi într-o zi vor fi morţi;
Aşa că trăieşte-o viaţă curată, sănătoasă;
… Şi-i vei întâlni în cer – pe toţi.
Ernest Hemingway
https://www.grunge.com/img/gallery/t...1583442948.jpg
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=Ai1kHhkxqqM
https://t4.ftcdn.net/jpg/02/89/01/83...cQzYMWJDfn.jpg
Luna nu va minți niciodată pe nimeni. Fii ca luna. Nimeni nu urăște luna și nu vrea să o omoare. Luna nu ia antidepresive și nu este trimisă niciodată la închisoare. Luna nu a împușcat niciodată pe cineva în față și a fugit. Luna există de mult timp și nu a încercat niciodată să fure pe nimeni. Lunii nu-i pasă cine vrei să ajungi sau ce culoare ai. Luna îi tratează pe toți la fel. Luna nu încearcă niciodată să intre pe lista de invitați sau să-ți folosească numele pentru a-i impresiona pe alții. Fii ca luna. Când alții insultă sau minimalizează în încercarea de a se înălța, luna stă pasivă și privește, fără să se coboare niciodată la ceva mediocru. Luna este minunată și strălucitoare. Nu are nevoie de machiaj pentru a arăta frumoasă. Luna nu împinge niciodată norii din calea ei, pentru a putea fi văzută. Luna nu are nevoie de faimă sau bani pentru a fi puternică. Luna nu-ți cere niciodată să mergi la război pentru a o apăra. Fii ca luna.
Henry Rollins în „Solipsist”
https://www.farmersalmanac.com/wp-co...145359942.jpeg
-
https://www.youtube.com/watch?v=y5beWOIecS4
https://c4.wallpaperflare.com/wallpa...er-preview.jpg
''Ţie îţi este dat, Doamne, să iei parte la bucuria acestui ritm?
Să te confunzi, să te pierzi, să te sfarmi
în vârtejul acestei imense transfigurări?
Toate lucrurile se grăbesc, fără răgaz, fără a se uita înapoi,
fără ca nicio putere să poată opri ceva în loc –
toate lucrurile se grăbesc.
Potrivindu-şi pasul cu ritmul acestei neobosite muzici,
fiecare anotimp soseşte dansând, apoi trece mai departe –
culori, sunete şi parfumuri îşi varsă nemărginitele cascade
în această supraabundenţă care se cheltuieşte şi renunţă
la ea însăşi şi moare în fiecare clipă."
Rabindranath Tagore
https://w0.peakpx.com/wallpaper/757/...wers-night.jpg
https://w0.peakpx.com/wallpaper/946/...ield-night.jpg
http://www.fabricadefelicitari.onlin...es_805_660.jpg
https://images.squarespace-cdn.com/c...g?format=1000w