-
https://www.youtube.com/watch?v=OMfIlMy4ers
https://secretelegospodinei.ro/wp-co...20/04/3-12.jpg
"Dumnezeu este asemenea unui cerc ale cărui margini nu sunt nicăieri, iar al cărui centru este pretutindeni."
Fericitul Augustin
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Cg&oe=61EA27C1
Tot ce îți poți imagina.. Natura a creat deja.
Albert Einstein
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Lw&oe=61E9FE15
„Unele lucruri ne duc într-o lume dincolo de cuvinte...”
Aleksandr Soljeniţîn
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...uA&oe=61E94F13
Jeno Major
-
https://www.youtube.com/watch?v=75kYNEmeErQ
https://c.stocksy.com/a/sBa200/z9/615776.jpg
Crin-Triandafil Theodorescu
Îmi iubesc Dumnezeul. În felul meu tâmpit și necanonic. Cu patimă, cu lacrimă, cu dor mult, îl iubesc. Și după ce L-am hăituit decenii prin cărți, biblioteci și guri bărboase și-nțelepte, găsitu-L-am la un țărm de mare, Înviat gata și pe bune, nu povești pe drumul Emaosului, c-o fi, c-o păți. Stătea pe o piatră, valurile îi băteau la picioare și la un foc din trestie frigea ceva de mâncare. O bucată de pește fript și-un fagure de miere, și-a mâncat în fața mea și mi-a râs curat drept în inimă uitându-se. Pește fript și-un fagure de miere. Dureros de neobișnuit, cum e iubirea. Dureros de neobișnuită. Ieșită din dogmă, zăpăcitoare, prăbușită din astre. Cine poate pune lege iubirii, alta decât iubirea însăși? Adică cine pune un fagure de miere peste un pește fript, și mănâncă cu amețitul ăla de preot din Lușca? Peștele fript și fagurele de miere a devenit mâncarea mea de taină. Desertul liturghiei, petrecerea de după. Gustul iubirii împrăștiate pe pământ din pântecele Mariei fecioara. Gustul lui Dumnezeu pășind desculț pe planetă, rostogolindu-se în chiote cu copiii prin iarba din curte, nevăzut decât de ei, mângâind câte-o babă știrbă din pensia căreia un nepot student, undeva, își cumpără o carte. Sau un shoot. Și Înviatul meu Dumnezeu adevărat din înviat adevărat îl iubește la fel și pe cel cu cartea, și pe cel cu shootul de vodcă, și pe babă și pe îngâmfatul ăla care se scobește în nas la semafor, într-o mașină ca o navetă spațială. Până și pe mine mă iubește, găuritul, amețitul, îndrăgostitul Lui, până și pe mine. Mă ține drept să nu cad din credință, deși sunt până la gât în greșeli. Că mai mari găuri ca mine nimeni n-are, nimeni. Și-mi trimite din când în când câte-un om să mă simt iubit. Oameni-epistolă. Unii dintre ei mi se agață de viață ca lumina lunii de ochiul nedormit. Se așează pe covorul cald din sufletul meu și bem cafele, iubindu-ne din cuvinte și priviri până dincolo de sfârșitul lumii. Alții ridică ochii pe stradă, pe deasupra măștii, și din ochii ăia iese arătătorul Înviatului meu să-mi scrie în nisipul din inimă, ”ești iubit, sunt cu tine!” Că-n inima mea, Doamne, multe plaje cu nisip ai pus, și mări și peșteri și munți și peste tot cristalele ochilor care m-au iubit. Mai trag o gură de aer și mai pășesc o vreme, prin lumea asta de culori, mestecând pește fript și fagure de miere. Că mai mare avere ca asta n-am, apa aia vie care urcă un pieptul meu ca într-o baie caldă și parfumată căreia cineva i-a lăsat robinetele deschise, și urcă până la preaplinul inimii, unde Dumnezeul meu mi-a montat pupilele. Și plâng. Că doar cine iubește, cine suferă și cine flămânzește după Dumnezeu știe plânge cu adevărat.
Mă uit lung la om, lung. Îmi iau corzile, hamul și casca de speologie pe cap, îndes un amaraj în carnea vieții și mă las pe coardă în adâncul lui, cobor prin ochii lui până la catifeaua aia porfirie cu care ne-a tapetat Domnul inimile pe dinăuntru, să ne fie cald la sentimente, cuib de dragoste. Aia pe care-o considerăm accesoriu în prețul final al vieții, că ni se cuvine ca TVA-ul pe factură. Pe care n-o mai pipăim, că sunt atâtea altele de făcut, chestiuni serioase domle, cariere de ridicat ca piramidele în deșert, oameni de convins că suntem buni, drepți, bogați, înalți și fără artificii. Și ne pierdem timpul, unicul nostru timp, convingându-i pe alții și nefiind, de fapt. Nefiind.
Mă uit la om, lung, și-l iau în brațe. Că dacă Dumnezeul meu e Iubire, atunci liturghia Lui e îmbrățișarea. Mint gurile oamenilor, mint de-ngheață aghiasma-n busuiocul popii. Și ochii mai mint, lingușitori. Dar omul îmbrățișat nu mai poate minți, când îndepărtează brațele în cruce îi cad toate cojile, toate hainele de pe el și se lipește sufletul lui gol de sufletul tău gol. Așa-i consult eu pe oamenii din mine, îi iau în brațe, pe doi-trei deodată, pe rând, ca un medic care aleargă cu stetoscopul să cearnă inteligent sistole de diastole. M-a învățat o colegă de facultate cum se îmbrățișează, pe umărul stâng. Să fie inimile alături, să bată împreună o simfonie, un concert de inimi și orchestră, să se audă până-n lojele paradisului și să danseze îngerii beți de fericire. C-atunci când iei în brațe pe cineva, mici corăbioare pline cu amfore de nectar pleacă din portul inimii tale în portul inimii lui. Și se face pace. Că de-aia, înainte să mănânce peștele ăla fript cu fagurele de miere, Iisusul meu a zis pace vouă. Pace.
Îmbrățișarea și peștele fript cu fagurele de miere.
Doi oameni care se îmbrățișează sunt două cruci făcute ghem. Rostogolite planetă în jurul Soarelui Dreptății, al Dumnezeului meu drag, Înviatul care râde privindu-mă în ochii mei păcătoși.
E două noaptea, cățeii găsiți pe stradă latră metronomic la luni inexistente, revendicând niște drepturi definitive asupra nopții. Și-atât bine e în inima mea, atâta liniște. Sunt cel mai bogat om din lume pentru că sunt iubit. Sunt cel mai bogat pentru că iubesc. Restul, pe bune, nu mă mai interesează. Ducă-se de unde-au venit, retur le fac la toate, nimic nu-mi trebuie. O palmă de văzduh va fi mereu deasupra capului meu, asta e casa mea întabulată-n scripturile din cer. Sub tălpile bocancilor mei va fi mereu ceva, are grijă veșnicia. Și-o bucată de pește fript c-un fagure de miere îmi dă El, înviatul meu. Omul-Dumnezeu care stă pe-un țărm de mare și mă iubește neregulamentar. Că asta e o cruce, o invitație la îmbrățișare. Un Dumnezeu răstignit care are nevoie de brațele mele de păcătos, eu asta văd, asta văd...
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...kg&oe=61E9D418
-
https://www.youtube.com/watch?v=pKi5gV7B6gg
http://wildtalesof.com/wp-content/up...snow-fight.jpg
În măsura în care iubirea crește în tine,
si frumusetea ta creste,
întrucât dragostea este frumusețea sufletului.
Sfantul Augustin
https://allsaintsvaschool.org/wp-con...ta-4203894.png
Doar cu inima poți atinge cerul.Fără iubire lumea ar fi neînsuflețită.
Rumi
https://64.media.tumblr.com/6083b612...3qko1_1280.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=pSEGzrwO7-I&t=498s
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...iw&oe=620961EF
''Imi plac, din ce in ce in ce mai mult, oamenii care tac.
Oamenii pe care de-abia i-ai cunoscut si care aleg sa iti surada tainic, cu o privire complice si sa se aseze in tacere langa tine, sa priviti impreuna lumea. Sa fiti, pur si simplu... De parca v-ati sti de cand lumea...
Oamenii care tac indelung la telefon, oamenii care nu inchid cand ar trebui sa inchida, oamenii langa care poti sa taci in voie fara sa te simti obligat sa vorbesti, oamenii carora nu te simti obligat sa le raspunzi sau sa ii reasiguri ca nu i-ai uitat, oamenii care tac cu iubire...
Oamenii care tac indelung, uneori parca prea mult, dar cand vorbesc, umbla pentru totdeauna adanc in inima ta...
Oamenii care chiar daca tac, uneori ani de zile, iti sunt totusi atat de aproape, cu gandul lor bun, cu rugaciunea ce iti parfumeaza sufletul la ceas de seara...
Oamenii care tac pentru ca fac...
Oamenii care tac pentru ca asculta...
Oamenii care tac pentru ca au invatat sa iti vorbeasca altfel...
Am auzit milioane de cuvinte...
Nici unele insa nu m-au atins atat de adanc, atat de tainic, atat de definitiv si atat de esential precum cele nerostite ...ale oamenilor care tac.''
Alexandra Svet
https://i.pinimg.com/originals/f0/27...27e1707be1.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=KTRnuoVp2HM
https://i.pinimg.com/originals/c5/fc...3728db7794.jpg
Mai devreme sau mai târziu vine momentul în care a trăi adevărul devine mai important decât a-l căuta. Notiunile, tehnicile si experientele palesc in fata comorilor inimii. Învățarea trebuie să lase loc de ființă.
Alan Cohen - Toată frumusețea care există
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...SQ&oe=61E9F859
Cele mai bune cadouri din viață sunt întoarcerile, întoarcerile neașteptate:
Fragmentele de povești trăite care îți străbat viața câțiva ani mai târziu și te aduc înapoi acolo unde ai fost, unde nu vei mai fi.
Această mișcare circulară a vieții este cel mai frumos dans.
Întotdeauna există cineva care te însoțește chiar dacă nu-l vezi.
Concita De Gregorio
https://i.pinimg.com/originals/24/a9...917b72d16e.jpg
https://www.cavaliergalleries.com/im...0w1600gt.5.jpg
https://i.pinimg.com/originals/b5/97...395f1d9683.jpg
http://static1.squarespace.com/stati...ormat=original
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=VrLIOUVn2PI&t=147s
http://4.bp.blogspot.com/_cMnwOtrpMs...0/14063162.jpg
Trecut-au ani, ca peste șesuri norii...
Dar, uneori, când ramurile lunii
ne bat în geam cu zarzării și prunii,
din zări adânci, așa cum vin cocorii,
se-ntorc, foșnind, și anii... Iată unii
ne fulguie cu liniștea ninsorii,
alții ne-aduc mireasma din victorii,
iar alții numai geamătul furtunii.
Sub calda amintirilor povară,
ce freamăt dulce tremură-n odaie?
O lacrimă surâde și coboară,
un zâmbet plânge, umerii se-ndoaie
și timpul crește... Anii ne-mpresoară
și luminăm de sfânta lor văpaie...
Radu Gyr, Anii
http://3.bp.blogspot.com/_cMnwOtrpMs...00/iarna10.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=OzeqQlP6ySk
https://c.tenor.com/EX9xQRLBEdUAAAAd...zen-bubble.gif
"Nu-i nevoie să le arăți frumusețea orbilor, sau să spui adevărul surzilor.
Ajunge să nu-i minți pe cei care ascultă și să nu-i dezamăgești pe cei care au încredere în tine."
Arthur Braginsky
https://i.pinimg.com/originals/92/7f...88ce6bb286.gif
"Nu ai nevoie de niciun pretext pentru a celebra viaţa. Cel mai bun motiv este faptul că te iubeşti pe tine însăţi şi te simţi recunoscătoare pentru abundenţa şi binecuvântarile de care te bucuri. Viaţa este un dar minunat şi fiecare nouă zi aduce cu sine atât de multe motive de celebrare încât chiar ar trebui să faci acest lucru. Nu aştepta niciodată o invitaţie la petrecerea vieţii. Dă tu însuţi o astfel de petrecere."
Sonia Choquette
http://www.nocgms.com/photos/y2015/sope-bubbles/01.jpg
https://www.goodnewsnetwork.org/wp-c...ubble-swns.jpg
http://www.catersnews.com/wp-content...03-800x498.jpg
https://i.ytimg.com/vi/8GadvuP30Gk/maxresdefault.jpg
https://cdn.pixabay.com/photo/2017/0...22_960_720.jpg
http://www.nannetterichford.com/uplo...-edit_orig.jpg
https://bloximages.chicago2.vip.town...ize=1200%2C900
-
https://www.youtube.com/watch?v=WkL5vWqlPVM&t=19s
https://4.bp.blogspot.com/-Md7U_ryfm...s1600/blog.jpg
Trecut-au anii
de Mihai Eminescu
Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri
Și niciodată n-or să vie iară,
Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară
Povești și doine, ghicitori, eresuri,
Ce fruntea-mi de copil o-nseninară,
Abia-nțelese, pline de-nțelesuri -
Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri,
O, ceas al tainei, asfințit de sară.
Să smulg un sunet din trecutul vieții,
Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri
Cu mâna mea în van pe liră lunec;
Pierdut e totu-n zarea tinereții
Și mută-i gura dulce-a altor vremuri,
Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec!
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...3w&oe=6209F004
-
https://www.youtube.com/watch?v=HwmT_Sskaek&t=801s
https://twinflames1111.com/blog/wp-c...me-journey.jpg
„Idealurile care mi-au luminat calea şi mi-au redat din timp în timp curajul de a înfrunta viaţa cu bucurie, au fost: bunătatea, frumuseţea şi adevărul.”
Albert Einstein
https://img.kudika.ro/images/image_t...g?v=1568289383
„Omul superior e totdeauna bun, iertător și înțelegător.”
Cincinat Pavelescu
https://www.felicitaripersonalizate....tebuna1426.png
,,Dincolo de fericire şi nefericire se află pacea.
Fericit e cel cu sufletul curat! Pacea să fie cu el!''
Eckhart Tolle
https://live.staticflickr.com/447/31...0a9aca5f_b.jpg
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=eC9mPK6-fns
https://ipt.imgix.net/200436/x/0/the...hp-3.3.0&w=883
Adevărul era o oglindă în mâinile lui Dumnezeu.
A căzut și s-a rupt în bucăți. Toată lumea a luat o bucată din ea,
și s-au uitat la ea și au crezut că au aflat adevarul.
Rumi
https://i.pinimg.com/736x/c5/d2/4c/c...a-michigan.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=A8a6kHQN9BA&t=5s
https://www.bigpurplemarble.com/wp-c...sh-735x400.jpg
Se spune că există un loc în lume pentru fiecare dintre noi.
Și la asta avem tendința constantă, chiar dacă nu știm unde este..
Chiar dacă nu avem coordonatele pentru a ajunge la el și dacă nu există o hartă care să ne indice.
Se spune că odată ajuns, este ca îmbrățișarea care întâmpină, ca cuvântul care liniștește, când în sfârșit se spune.
Carmen Pellegrino
https://www.moneycrashers.com/wp-con...-world-map.jpg
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=abGe6uM9Ias
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Dg&oe=61EC5A42
Aranjaţi-vă locuinţa interioară
Trebuie să vă obişnuiţi să puneţi accentul pe posibilităţile Lumii interioare, acolo, în interiorul vostru, unde vă aflaţi scufundaţi în permanenţă. Nu întotdeauna sunteţi în situaţia de a privi, de a asculta, de a atinge, sau de a gusta ceva din exteriorul vostru, în schimb vă aflaţi mereu în prezenţa voastră, în această Lume interioară, ale carei bogăţii nu ştiţi încă să le folosiţi. Această Lume vă aparţine: Oriunde mergeţi o luaţi cu voi şi vă puteţi baza pe ea, în timp ce lumea exterioară vă poate rezerva, în orice moment, o decepţie. Poate că, pentru un moment, vă puteţi închipui că deţineţi ceva,dar, după un scurt timp, nu mai deţineţi nimic: fie că vi s-a luat, fie că l-aţi pierdut. Dacă sunteţi în căutarea abundenţei, a plenitudinii, aflaţi că numai în interiorul vostru le puteţi găsi. Nu cunoaşteţi, nu ştiţi tot ceea ce deţineţi, cu ce cunoştinţe şi cu ce puteri, adevărate comori, v-a înzestrat Dumnezeu. Va trebui acum să faceţi un efort pentru a simţi şi pentru a folosi toate aceste resurse.
Vă voi da o imagine. Unii oameni au ştiut să-şi aranjeze atât de bine locuinţa încât nu ies din casă cu prea mare plăcere pentru a merge în alt loc unde întâmpină zgomote, praf, înghesuială. În timp ce alţii, care trăiesc prost, într-o locuinţă mizeră, fără nici un confort, folosesc orice prilej pentru a pleca de acasă,ceea ce de fapt nu este adevărata soluţie, dar mă rog...
Şi acum, să interpretăm.
Spiritualistul este cel care şi-a aranjat atât de bine forul său interior, încât nimic nu-i lipseste: poezia,culorile, muzica, toate se găsesc în el şi el suferă când este obligat să “iasă din casă”, să-si părăsească toată această frumuseţe. În timp ce oamenii obişnuiţi, care nu sau preocupat niciodată să-şi creeze un interior plăcut, se gândesc mereu să plece şi să se distreze în altă parte. Cum ramân singuri cu ei înşişi, se plictisesc, apare sărăcia.
Deci acum staţi putin şi analizaţi care este situaţia cea mai avantajoasă. Din moment ce sunteţi zi şi noapte cu voi însivă, nu este mult mai indicat să vă amelioraţi acel loc pe care nu-l veţi părăsi niciodată ? De ce să lăsaţi în paragină interiorul vostru ca pe o locuinţă cu geamurile sparte şi pline de pânze de paianjen? De acum înainte, preocupaţi-vă mai intens să înfrumuseţaţi, să îmbogaţiţi şi să armonizaţi totul în voi; nu numai că vă veţi simţi foarte bine la voi acasă, dar, în această locuinţă minunată, veţi putea primi şi invitaţi. Da, Spiritele luminate se vor bucura să vă viziteze; poate unele se vor hotarî chiar să locuiască definitiv, iar voi veţi fi cei care veţi beneficia de prezenţa lor.
Omraam Mikhaël Aïvanhov
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Jw&oe=61EAAD81
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...1g&oe=61EAD4AA
-
https://www.youtube.com/watch?v=msPmGn8zcnw
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...wg&oe=61EC4324
Nu ai nevoie de cafea; trebuie sa dormi.
Nu ai nevoie de nicotină; trebuie să mergi.
Nu trebuie să te îmbăți; trebuie să râzi în hohote.
Nu ai nevoie de sex sălbatic; ai nevoie de conexiune.
Nu trebuie să țipi; trebuie să te exprimi.
Nu trebuie să înghiți; trebuie să asculți.
Nu ai nevoie de droguri sintetice; ai nevoie de arta.
Nu ai nevoie de stimulente; ai nevoie de o imbratisare.
Nu ai nevoie de televizor; ai nevoie de poezie.
Nu trebuie să cumpărați; ai nevoie de natură.
Nu trebuie să judeci, trebuie să empatizezi.
Nu ai nevoie de religii; trebuie sa pui intrebari.
Nu ai nevoie de un partener; ai nevoie de iubire de sine.
Ai nevoie de tine.
Am nevoie de mine.
Mai presus de toate ai nevoie de pace interioară, care necesită armonie între interior și exterior.
Fă ceea ce crezi și crede în ceea ce faci.
ProiectMeraki
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Ng&oe=61ECA004
Mereu am crezut că oamenii „frumoși” nu sunt nici ușori, nici evidenti.
Oamenii frumoși nici măcar nu sunt pentru toată lumea, pentru că nu se fac singuri
cruce de toată lumea și nu toată lumea este în stare să o facă.
Mi-i imaginez ca pe un trandafir.
Nu poți ajunge la ele doar după miros
sau admirând culorile.
Nu i-ai cunoaște niciodată cu adevărat.
oameni faini treceau adesea pe acolo
Piele voluminoasă, zgâriată.
Ca să ajungi la inimă trebuie să treci prin spini.
Scărpinați-vă, amestecați-vă sângele, ștergeți-vă lacrimile
care udă inima, schimbă pielea, mirosul.
De fapt, sunt convins că oamenii frumoși nu miros.
Oamenii frumoși lasa cicatrici. Scarpină-l, dulce.
Pedro Almodovar
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...vg&oe=61EC19FF
-
https://www.youtube.com/watch?v=FV4HbMiCISE
https://cctm.website/wp-content/uplo...JASEKHARAN.jpg
Mă declar vinovat că am încredere în altul
să visez cu voce tare.
să caut poezie.
Mă declar vinovat.
să spun ceea ce simt.
Pariez pe ascultare.
să crezi în zicala.
Mă declar vinovat.
sa simt ca se poate
Plângând într-o absență
o întâlnire.
Mă declar vinovat.
să trăiesc altă dată.
să ai încredere într-un gest.
pentru a insista asupra adevărului.
Mă declar vinovat.
Da, mă declar vinovat.
Nu regret asta.
Araceli Mariel Arreche
https://pbs.twimg.com/media/DlBsBT4X...jpg&name=small
-
https://www.youtube.com/watch?v=B3TqxkyKvuI
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...dg&oe=620AAB46
Sonet CXIII
La despărţire, irisul, spre minte
S-a reîntors şi visul mi-l veghează;
Juma'te-nchis, se străduie cuminte
Să mai arunce-n juru-mi câte-o rază,
Dar nu trimite inimii-mpietrite
Conturul clar de aripi sau petale,
Căci prinse-n zbor, obiectele grabite,
Nu îşi găsesc în temniţă tipare.
E mult prea ascuţită sau senină
Privirea mea şi-n vietăţi diforme
Sau gingaşe, prin beznă sau lumină,
Încet icoana ta o s-o transforme.
Prea plin de tine, adevăru-n minte
L-am adunat dar ochiu-mi slab mă minte.
William Shakespeare
https://images.unsplash.com/photo-15....1&w=1000&q=80
-
https://www.youtube.com/watch?v=TWkKG0lUdMA&t=96s
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...1g&oe=61EB3821
„Poate că fiecare dintre noi este doar un complex al unei minți mai mari, deoarece în mintea noastră complexele sunt instanțe individuale autonome.”
C.G. Jung
https://www.felicitaripersonalizate....tebuna1426.png
Totul e determinat... de forţe asupra cărora nu avem nici un control. Este determinat atât pentru insectă, cât şi pentru stea. Fiinţe omeneşti, plante sau praf cosmic - dansăm cu toţii după o melodie misterioasă, cântată de la distanţă de un flautist nevăzut.
Albert Einstein
https://i.pinimg.com/originals/6f/f0...657dff0db8.jpg
http://www.star.ucl.ac.uk/~apod/apod...ooper_1080.jpg
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=YJym5QIC8aY
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...mw&oe=61ED6678
Dacă aș avea un mic magazin
formata dintr-o singura camera
As dori sa incep sa vand
Știi ce? Speranta.
Gianni Rodari
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Wg&oe=61ED8E10
Pentru că sunt atât de, retro, din timp, din loc, din modă, din mintea mea...Eu sunt pacea și osânda.
Eu sunt înger și diavol.
Sunt o mare furtunoasă și apă plată.
Sunt o încurcătură de o mie de lucruri toate împreună, dar asta nu este sinonim cu minciuna sau cu o mie de chipuri, ci mai degrabă, oglinda unui personaj complex pe care nici măcar eu nu îl înțeleg.
Și nu contează dacă există cei care judecă, fiecare este el însuși în felul lui. Adevărat, autentic... dar în felul lui.
CarmenPistoia
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Kw&oe=61ED982B
''Paginile vieții sunt pline de surprize...
Sunt capitole de bucurie, dar și de tristețe...
Există mistere și fantezii, suferințe și dezamăgiri!
Așa că nu rupe pagini și nu sări peste capitole!
Nu te grăbi să-i descoperi misterele.
Nu-ți pierde speranța, pentru că există o mulțime de finaluri fericite...
Și nu uita niciodată esențialul:
În cartea vieții, autorul ești tu!''
https://i.pinimg.com/originals/33/64...2095d03fdc.jpg
Viața este ca un ecou: dacă nu-ți place ce trimiți, trebuie să schimbi mesajul pe care îl transmiți.
James Joyce
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...eA&oe=61E94D6F
-
https://www.youtube.com/watch?v=H1rhIqZDs2Q
http://www.citatepedia.ro/image_text...+sunt+muritor.
Până la sfârșitul zilelor mele voi fi discipol. Îmi cunosc imensa, imensa, imensa, imensa ignoranță. Ignoranța corporală și ignoranța mentală. În primul rând, nu știu ce este viața asta care îmi face inima să bată, celulele mele să se înmulțească și fixează perioada de timp în care voi exista. Care este voința care va face să crească părul și unghiile pe cadavrul meu?
De asemenea, mental, având un creier format din milioane de neuroni, câte stele pe care le vedem pe cer, nu surprind în conștiința mea decât un procent minuscul din această imensitate. Sinele meu conștient nu este conștient de puterile care stau ascunse în inconștientul meu vast. La fel ca tine și toți ceilalți, port în craniu un aliat puternic, ale cărui imense capacități nu le cunosc. Consider că creierul uman are calități pe care noi le vom putea folosi doar atunci când corpul nostru, aflat în evoluție, a devenit un organism, dotat cu noi simțuri capabile să producă modificări în materie, să depășească gravitația terestră, să prelungească durata noastră. viata cu mii de ani in plus.
La fel cum nu-mi cunosc pe deplin corpul sau mintea, nici eu nu-mi cunosc planeta. Locuiesc pe o suprafață de relativ câțiva kilometri, a cărei căldură extremă nu ne permite să pătrundem mai adânc. Unii își imaginează că în adâncurile ei există o mare, sau munți imenși, copaci gigantici, poate o rasă de monștri inteligenți, un soare mic etc. Călătoresc într-o minge grozavă care navighează cu o viteză vertiginoasă printr-un Cosmos misterios, poate infinit. La fel, lumea microscopică poate fi infinită. Oamenii de știință sunt departe de a găsi finalul problemei.
Înțelepciunea umană se bazează pe ignoranță absolută. Pot să cred într-un Dumnezeu creator, dar nu am suficiente organe cognitive ca să știu ce sau cine este. Din moment ce nu putem spune nimic despre Dumnezeu, nu știu ce suntem, sau de unde venim sau unde mergem.
Acceptând cu umilință această ignoranță, mă predau vieții indefinibile. Făcând parte din ea, trebuie să am o utilitate misterioasă, să fiu util pentru ceva. Sunt un ignorant privilegiat, fiind o parte a întregului, acel Întreg este al meu. Trebuie să învăț să mă iubesc pentru a iubi apoi întregul: Dumnezeu este al meu, universul este al meu, Pământul, planetele, soarele sunt ale mele. Al meu sunt mineralele, legumele, animalele, ființele umane. Aceasta este comoara mea, realitatea completă. Aceasta este înțelepciunea mea, să-mi cunosc ignoranța sacră, să nu încerc să fiu ceea ce nu sunt, să accept că totul este una, că trebuie să respect ceea ce sunt, să-mi respect schimbările continue, să mă nasc înseamnă să mă schimb, să mor este schimbarea, sunt o schimbare eternă și infinită, sunt Adevărul, Frumusețea, Bunătatea, Eu sunt Iubire, Eu sunt Fericirea, Eu sunt Noi, Eu sunt Zeii, Eu sunt Eu, ca tine, ca toată lumea.
Alexander Jodorowsky
http://www.citatepedia.ro/image_text...zice+trecerea.
Ce îţi dau ţie mie îmi dau, ce nu îţi dau fur de la mine însumi.
Alejandro Jodorowsky - Wikipedia
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Bg&oe=620D2B22
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=wAK88YJEs9M
https://4.bp.blogspot.com/-T4vm9rWIM...o%2Btsuuuu.jpg
"Am trei comori pe care le pastrez cu strasnicie: prima e iubirea de oameni, a doua e simplitatea si cumpatarea, si a treia este lipsa de indrazneala de a fi primul in lume.
Eu ii iubesc pe oameni, de aceea pot fi indraznet. Sunt simplu si curat, de aceea pot fi darnic. Nu indraznesc sa fiu inaintea altora, de aceea pot sa le fiu invatator.
Parasind dragostea si blandetea, oamenilor de astazi le ramane doar darzenia; pierzand simplitatea si cumpatarea ei cauta sa se indestuleze; lasand la o parte smerenia, ei lupta pentru intaietate. Aceasta este moartea!
Dragostea folosita la atac aduce izbanda; folosita in aparare aduce rezistenta. Cand Cerul mantuieste un om, il pazeste prin dragoste."
Lao Zi
http://traiesteconstient.ro/wp-conte...se-jul-fbs.jpg
https://andreeadanciulescu.files.wor...se-aug-fbs.jpg
http://traiesteconstient.ro/wp-conte...i-apr-fb-s.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=XNTOelTu7RU
https://www.icr.ro/uploads/images/posts/ci.png
! nimeni nu te înţelege,
pentru ce-ai mai fi rămas,
Suflete, sub cruntă Lege,
pentru gura cărui glas !
! de-acum n-or să te mai lege
mînurile de pripas
liberat de orice Lege,
singur Lege ţi-ai rămas !
! cum nu pot să te mai lege
gîndurile de pripas,
liberat de orice Lege,
singur Lege ţi-ai rămas !
Cezar Ivănescu
https://www.icr.ro/uploads/images/po...ivanescu_1.png
-
https://www.youtube.com/watch?v=Y3BTrG4G8nk
https://static.rogerebert.com/redact...x558-25492.jpg
Corbul -Edgar Allan Poe
Stând, cândva, la miez de noapte, istovit, furat de şoapte
Din oracole ceţoase, cărţi cu tâlc tulburător,
Piroteam, uitând de toate, când deodată-aud cum bate,
Cineva părea că bate – bate-n uşa mea uşor.
"E vreun trecător – gândit-am – şi-a bătut întâmplător.
Doar atât, un trecător."
O, mai pot uita vreodată? Vânt, decembrie cu zloată,
Jaru-agoniza, c-un straniu dans de umbre pe covor,
Beznele-mi dădeau târcoale – şi niciunde-n cărţi vreo cale
Să-mi aline greaua jale – jalea grea pentru Lenore –
Fata fără-asemuire – îngerii îi spun Lenore –
Nume-n lume trecător.
În perdele învinse roşul veşted de mătase
Cu-o foşnire de nelinişti, ca-ntr-un spasm chinuitor;
Şi-mi spuneam, să nu mai geamă inima zvâcnind de teamă:
"E vreun om care mă cheamă, vrând să afle-un ajutor –
Rătăcit prin frig şi noapte vrea să ceară-un ajutor –
Nu-i decât un trecător."
Astfel liniştindu-mi gândul şi de spaime dezlegându-l
"Domnule – am spus – sau doamnă, cer iertare, vă implor;
Podidit de oboseală eu dormeam, fără-ndoială,
Şi-aţi bătut prea cu sfială, prea sfios, prea temător;
Am crezut că-i doar părere!" Şi-am deschis, netemător,
Beznă, niciun trecător.
Şi-am rămas în prag o vreme, inima simţind cum geme,
Năluciri vedeam, cum nimeni n-a avut, vreun muritor;
Noapte numai, nesfârşită, bezna-n sinea-i adâncită,
Şi o vorbă, doar şoptită, ce-am şoptit-o eu: "Lenore!"
Doar ecou-adânc al beznei mi-a răspuns şoptit: "Lenore!"
Doar ecoul trecător.
Întorcându-mă-n odaie, tâmplele-mi ardeau văpaie,
Şi-auzii din nou bătaia, parcă mai stăruitor.
"La fereastră este, poate, vreun drumeţ strein ce bate...
Nu ştiu, semnele-s ciudate, vreau să aflu tâlcul lor.
Vreau, de sunt în beznă taine, să descopăr tâlcul lor!"
Vânt şi niciun trecător.
Geamul l-am deschis o clipă şi, c-un foşnet grav de-aripă,
a intrat un Corb, străvechiul timpului stăpânitor.
N-a-ncercat vreo plecăciune de salut sau sfiiciune,
Ci făptura-i de tăciune şi-a oprit, solemn, din zbor,
Chiar pe bustul albei Palas – ca un Domn stăpânitor,
Sus, pe bust, se-opri din zbor.
Printre negurile-mi dese, parcă-un zâmbet mi-adusese,
Cum privea, umflat în pene, ţanţoş şi încrezător.
Şi-am vorbit: "Ţi-e creasta cheală, totuşi intri cu-ndrăzneală,
Corb bătrân, strigoi de smoală dintr-al nopţii-adânc sobor!
Care ţi-e regalul nume dat de-al Iadului sobor?"
Spuse Corbul: "Nevermore!"
Mult m-am minunat, fireşte, auzindu-l cum rosteşte
Chiar şi-o vorbă fără noimă, croncănită-ntâmplător;
Însă nu ştiu om pe lume să primească-n casă-anume
Pasăre ce-şi spune-un nume – sus, pe bust, oprită-n zbor –
Pasăre, de nu stafie, stând pe-un bust strălucitor-
Corb ce-şi spune: "Nevermore".
Dar, în neagra-i sihăstrie, alta nu părea că ştie,
Sufletul şi-l îmbrăcase c-un cuvânt sfâşietor.
Mult rămase, ca o stană n-a mişcat nici fulg, nici pană,
Până-am spus: "S-au dus, în goană, mulţi prieteni, mulţi, ca-n zbor –
Va pleca şi el, ca mâine, cum s-a dus Nădejdea-n zbor".
Spuse Corbul: "Nevermore".
Uluit s-aud că-ncearcă vorbă cugetată parcă,
M-am gândit: "E-o vorbă numai, de-altele-i neştiutor.
L-a-nvăţat vreun om, pe care Marile Dezastre-amare
L-au purtat fără-ncetare cu-ăst refren chinuitor –
Bocetul Nădejdii-nfrânte i-a ritmat, chinuitor,
Doar cuvântul: "Nevermore"".
Corbul răscolindu-mi, însă, desnădejdea-n suflet strânsă,
Jilţul mi l-am tras alături, lângă bustul sclipitor;
Gânduri rânduiam, şi vise, doruri, şi nădejdi ucise,
Lângă vorba ce-o rostise Corbul nopţii, cobitor –
Cioclu chel, spectral, sinistru, bădăran şi cobitor –
Vorba Never – Nevermore.
Nemişcat, învins de frică, însă negrăind nimică,
Îl priveam cum mă fixează, până-n gând străbătător,
Şi simţeam iar îndoiala, mângâiat de căptuşeala
Jilţului, pe care pala rază-l lumina uşor –
Dar pe care niciodată nu-l va mângâia, uşor,
Ea, pierduta mea Lenore.
Şi-am simţit deodată-o boare, din căţui aromitoare,
Nevăzuţi pluteau, c-un clinchet, paşi de înger pe covor;
"Ţie, ca să nu mai sângeri, îţi trimite Domnul îngeri" –
Eu mi-am spus – "să uiţi de plângeri, şi de dusa ta Lenore.
Bea licoarea de uitare, uită gândul la Lenore!"
Spuse Corbul: "Nevermore".
"Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Sol al Beznei sau Gheenei, dacă eşti iscoditor,
În noroasa mea ruină, lângă-un ţărm fără lumină,
Unde spaima e regină – spune-mi, spune-mi te implor,
Este-n Galaad – găsi-voi un balsam alinător?"
Spuse Corbul: "Nevermore".
"Tu, profet cu neagră pană, vraci, oracol, sau satană,
Spune-mi, pe tăria bolţii şi pe Domnul iertător,
Sufletu-ntâlni-va oare, în Edenul plin de floare,
Cea mai pură-ntre fecioare – îngerii îi spun Lenore –
Fata căreia şi-n ceruri îngerii îi spun Lenore?"
Spuse Corbul: "Nevermore".
"Fie-ţi blestemat cuvântul! Piei, cu beznele şi vântul,
Piei în beznă şi furtună, sau pe ţărmul Nopţii-n zbor!
Nu-mi lăsa nici fulg în casă din minciuna-ţi veninoasă!
Singur pentru veci mă lasă! Pleacă de pe bust în zbor!
Scoate-ţi pliscu-nfipt în mine, pleacă la Satan, în zbor!"
Spuse Corbul: "Nevermore".
Şi de-atunci, pe todeauna, Corbul stă, şi stă întruna,
Sus, pe albul bust, deasupra uşii mele, pânditor,
Ochii veşnic stau de pază, ochi de demon ce visează,
Lampa îşi prelinge-o rază de pe pana-i pe covor;
Ştiu, eu n-am să scap din umbra-i nemişcată pe covor.
Niciodată – Nevermore.
http://tiuk.reea.net/images/stories/...20guerrero.jpg
Edgar Allan Poe - Wikipedia
(19 ianuarie 1809-7 octombrie 1849)
-
https://www.youtube.com/watch?v=LMj8PO1KWm4
http://litero-mania.com/wp-content/u...o-Pessoa-3.jpg
Nu ştiu câte suflete am.
Le-am schimbat în fiecare moment.
Mă simt întotdeauna un străin.
Niciodată nu m-am văzut şi nici întâlnit.
Fiindcă am fost atât de mult, sunt numai suflet.
Un om care are suflet nu are linişte.
Un om care vede e doar ceea ce vede.
Un om care simte nu este el cel care este.
Atent la ceea ce sunt şi văd,
Am devenit ei şi-am încetat să fiu eu.
Fiecare din visele sau dorinţele mele
Apaţin celui care le-a avut, nu mie.
Eu sunt propriul meu peisaj,
Îmi supraveghez călătoria –
Diferit, mobil şi singur.
Aici unde sunt nu mă pot simţi pe mine însumi.
De aceea îmi citesc, ca un străin,
Fiinţa, de parcă-ar fi o o carte.
Neştiind ce va veni
Şi uitând ce-a trecut,
Notez pe marginea paginilor
Ceea ce cred că simt.
Mă mir, recitind,:" Acesta am fost eu?"
Doar Dumnezeu ştie, pentru că El a scris.
Fernando Pessoa
https://i0.wp.com/bel-esprit.ro/wp-c...37%2C579&ssl=1
N-am nici ambiţii, nici dorinţe. Să fiu poet nu-i din ambiţii,
e-un fel al meu de a fi singur.
https://www.daneel59.altervista.org/...egni/porta.jpg
În totul am dat greş, dar cum n-aveam ambiţii,
probabil acest tot să nu fi fost nimic.
Fernando Pessoa
https://fotos.web.sapo.io/i/B1101c79...277_MncO4.jpeg
Practicing Detachment, de Fernando Pessoa
Întotdeauna trebuie să știi când o etapă a ajuns la final.
Dacă insistăm să rămânem în ea mai mult decât este necesar....
Pierdem bucuria și sensul celorlalte etape pe care trebuie să le trăim.
Închiderea ciclurilor, închiderea ușilor, încheierea capitolelor.
Nu contează ce nume îi punem, ceea ce contează este să lăsăm în trecut momentele care s-au terminat.
Lucrurile trec și cel mai bun lucru pe care îl putem face este să le lăsăm să plece.
Dă drumul. cădere brusca. relaxeaza-te.
Nimeni nu joacă în această viață cu cărți marcate, așa că uneori câștigăm și alteori pierdem.
Înainte de a începe un nou capitol, trebuie să-l termini pe cel vechi: Spune-ți că ceea ce a trecut nu se va mai întoarce niciodată.
Amintește-ți că a fost o vreme când ai putea trăi fără asta...
- Nimic nu este de neînlocuit, un obicei nu este o necesitate.
Închiderea ciclurilor, nu din cauza mândriei, incapacității sau aroganței...
Ci pur și simplu pentru că asta nu se mai potrivește în viața ta.
Închideți ușa, schimbați înregistrarea, curățați casa, scuturați praful.
Când într-o zi decizi să pui capăt a ceea ce nu te mai adaugă.
Fie ca tu să fii foarte sigur de asta, ca să poți merge înainte, să pleci definitiv.
A renunța înseamnă a reînnoi jurămintele de speranță pentru tine,
înseamnă a-ți oferi o nouă oportunitate de a construi o poveste nouă, mai bună.
Eliberează-te de tot ceea ce nu ți-a făcut bine, de ceea ce nu mai are nicio valoare și urmează, urmează noi direcții, deblochează noi lumi.
Viața nu așteaptă.
Timpul nu iartă.
Și speranța este întotdeauna ultima care te părăsește.
Așa că începe de la capăt, dă-i drumul!
A fi liber nu are preț!
https://perdeuacabeca.files.wordpres...-travessia.png
-
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=MTeO2RYb_Ls
http://www.citatepedia.ro/image_text...or+lucrurilor.
"Dacă aș putea să dau înapoi timpul, aș face-o!
Aș întoarce orele și secundele la toate ceasurile pământului....
Aș îngheța timpul doar pentru a îmbrățișa anumiți oameni...
Aș face-o o dată, de două ori, de zeci de ori până când aș simți din nou că viața și-a potrivit toate rosturile.
Din păcate, nu voi putea să fac asta, pentru că viața și timpul au doar un singur sens: mereu înainte, nici măcar o secundă înapoi. Va fi mereu doar un alt mâine, nici măcar o dată un alt ieri..."
Lev Tolstoi
http://www.citatepedia.ro/image_text...u+ceilal%C5%A3
http://www.citatepedia.ro/image_text...adev%C4%83rat.
http://www.citatepedia.ro/image_text...erte+ale+tale.
http://www.citatepedia.ro/image_text...cunoa%C5%9Fte.
http://3.bp.blogspot.com/-_mtt8iBnzu...%2BTolstoi.jpg
Lev Tolstoi - Evanghelia pe scurt - Humanitas
-
https://www.youtube.com/watch?v=3tv0eGEtYyA
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...XA&oe=61EED27B
Iată-mă
rămânând ceea ce sunt
cu steaguri de singurătate, cu scuturi de frig,
înapoi, spre mine însumi alerg,
smulgându-mă de pretutindeni,
smulgându-mă de dinaintea mea,
dinapoia mea, din dreapta, şi
din stânga mea, de deasupra, şi
de dedesubtul meu, plecând
de pretutindeni şi dăruind
pretutindeni semne-ale aducerii-aminte:
cerului – stelele,
pământului – aer,
umbrelor – ramuri cu frunze pe ele.
Nichita Stanescu
https://totuldespremame.ro/wp-conten...um-870x579.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=OCieHilEOW0
https://mazzillistefano.files.wordpr...0/10/scale.jpg
„Reguli preventive pentru a nu te îmbolnăvi”
este o poezie a Manuelei Toto care reprezintă
un mic breviar pentru minte și inimă.
Păstrând distanța față
de gândurile toxice
, vinovăția
și rușinea.
Nu vă amestecați visele
cu cineva care nu și-a făcut niciodată
unul.
Igienizează colțurile inimii
de cei pe care îi dai drumul.
Acoperă-ți ochii în
fața ipocriziei
și continuă.
Acoperă-ți gura
în fața provocărilor
și continuă.
Acoperă-ți urechile
în fața criticilor sterile
și continuă.
Lăsați aerul
să intre și deschideți vederi înguste.
Alege 5 oameni
mai buni ca tine in fapte si cuvinte
si ofera-le un loc
la masa si in inima ta.
În orice caz, evită contactul
cu cei indiferenți,
respectabili,
nepăsători,
cu cei care caută o scuză,
cu cei întinși
pe canapea care se plâng.
Infectați fiind
doar cei neliniştiți, poeții,
acrobații posibilului,
cei dornici,
cei care abia așteaptă.
Daca nu cunosti niciunul,
cauta-l. Lumea este plină
de oameni care vor să trăiască .
Manuela Toto
https://mazzillistefano.files.wordpr.../10/scalex.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=xZZmW59Ci5g
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...yQ&oe=61ECF62A
„Nimeni nu ne poate lua fericirea, sentimentul de viață. Când ești în armonie cu Sinele simți un sentiment de liniște și fericire absolută; iar teoriile intelectuale cu care alții ne condamnă nu ne rănesc. Sentimentul de atașament față de Sine (Selbst, totalitate psihică, celălalt cu noi, etern, în noi) devine ceva indestructibil. Bineînțeles că mereu o pierzi din nou, pentru că e foarte greu să o păstrezi mult timp. "
Marie Louise Von Franz - Țara viselor
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...hQ&oe=61EEC49F
Pentru mine zâmbetele și lacrimile sunt foarte asemănătoare,
nu se limitează la sentimente particulare.
Plâng adesea când sunt fericita
și zâmbesc când sunt trista.
Anne Brontë
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...hA&oe=61EF7389
-
https://www.youtube.com/watch?v=_k7x98-l5bA
https://images.fineartamerica.com/im...uzanns-art.jpg
Dacă aș afla că eu însumi sunt dușmanul iubitului? Ce s-ar fi întâmplat?
C.G. Young
https://render.fineartamerica.com/im...o-cassetta.jpg
"Să te accepți pare atât de simplu, dar lucrurile simple sunt întotdeauna cele mai grele... Arta de a fi simplu este cea mai înaltă, la fel cum acceptarea propriei persoane este esența problemei morale și miezul unei viziuni întregi asupra lumii.
Găzduind un cerșetor, iertându-i pe cei care m-au jignit, venind chiar să-mi iubesc vrăjmașul în numele lui Hristos, dovedesc fără îndoială o mare virtute... Ceea ce fac celui mai mic dintre frații mei, fac în Hristos! (... )
Dar dacă ar fi să aflu că cel mai mic dintre toți, cel mai sărac dintre toți cerșetorii, cel mai viteaz dintre infractori, dușmanul însuși, este în mine, că eu însumi am nevoie de implorarea bunătății mele, că eu însămi sunt dușmanul de a iubi atunci ce ar face s-au întâmplat?
Asistăm de obicei în acest caz la răsturnarea adevărului creștinesc, apoi dispar dragostea și răbdarea, apoi insultăm fratele care este în noi, apoi ne condamnăm și ne scârbim, ne ascundem de ochii lumii și neg. Ar fi trebuit să știm la persoana mizerabilă care este în noi, și dacă ar fi Dumnezeu însuși care ni se prezintă în acea formă josnică, ne-am fi lepădat de El de o mie de ori înainte să cânte cocoșul. "
C.G. Jung – Psihologie și Religie
https://cdn.singulart.com/artworks/v...43a2123a0.jpeg
„Cei care preferă să Gândească decât să SIMȚI își putrezesc sentimentele în întuneric. Nu se maturizează, dar în putregai produce jeturi bolnăvicioase, care nu ajung la lumină. Cei care preferă să SIMTĂ mai degrabă decât să gândească își lasă gândurile în întuneric, unde își atârnă plasele în colțurile murdare, pânze goale cu care să prindă țânțari și molii. (...) Gânditorul să-și întâmpine plăcerea în sine, cel care simte binevenit propriul gând. Acest lucru va duce la găsirea drumului.”
C.G. Jung - Cartea Roșie
https://images.fineartamerica.com/im...o-cassetta.jpg
„Dar în analiza finală, dacă un individ aplică sau nu ceea ce a învățat este întotdeauna o chestiune morală. "
C.G.Jung
https://images.saatchiart.com/saatch...HSC00001-7.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=Fat14Q8cmR4
http://2.bp.blogspot.com/-sT6bfv4H5b...a+Poezii+4.jpg
Orice „este” are o raţiune de a fi.
http://2.bp.blogspot.com/-rqVR_t72Uq...tia+Poezii.jpg
Nu explicaţiile ce se dau faptelor, ci faptele însele sunt adevărul.
http://1.bp.blogspot.com/-mE1U9oCruH...a+Poezii+7.jpg
Dacă lumea este un vis, de ce n-am putea să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim noi?
http://1.bp.blogspot.com/-TUn9oGnwbr...+Poezii+11.jpg
În adâncurile sufletului coborându-ne, am putea trăi aievea în trecut şi am putea locui lumea stelelor şi a soarelui.
Mihai Eminescu
http://2.bp.blogspot.com/-mb8dp0zZ1A...+Poezii+10.jpg
Mihai Eminescu în grafica lui Igor Vieru
-
https://www.youtube.com/watch?v=7PmMx4lkN6c
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...wA&oe=61EE4BAA
Bat vânturi mari
Peste întinderi mari
Şi după-o vreme ostenesc în noi
Din pricină că unele stele nu-şi ţin cuvântul.
Şi, ostenite, se prefac în ape uşoare
Ce cad ca nişte fără soartă ploi peste pământul
Aşternut în adâncul din noi.
Însă deasupră-ne, mereu neostenit,
Trece etern şi tăcut prin zenit,
Peste lumi, cuvântul şi vântul
Pe care stelele drepte nu l-au minţit.
Şi asemenea lucruri au loc
Între zone şi sfere,
Între pământuri, obscure astre şi vânturi,
Iar jur împrejur, lipsit de durere,
Al mării aspru e cântul.
Petru Creția
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...QA&oe=61EDFA51
-