-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=YqVRcFQagtI
https://literestacojii.files.wordpre...forgive_me.jpg
Geo Vasile
Despre iertare
Oamenii nu prea
știu cum e cu iertarea..
Neîndoielnic e un cuvânt
precum tigru -
există filmări cu el
și s-a dovedit
că există, dar puțini
dintre noi l-au văzut
de aproape
sfârtecându-și prada
sau știu la ce folosește....
Nu mă pot ierta
pentru ce am făcut :
într-o noapte, cea mai neagră,
mi-am sufocat iluziile
pe patul lor de spital...
Erau fragile, aveau mască
de oxigen, am ridicat pâlnia prin
care respirau și le-am acoperit gura,
nasul, și l-am rugat pe Isus
să coboare să le ia...A venit...
Monitorul a început să piuie
și am știut că vor veni asistentele.
Dar toate dormeau adânc, ele nu mai
aveau de mult iluzii....
Când în fine a intrat medicul de gardă,
a bănuit că eu eram ucigașul,
dar a notat pe foaie:"insuficiență respiratorie"...
Nu regret, însă nu mă pot ierta.:
de fapt n-am pus capăt suferinței iluziilor,
ci propriilor suferințe......
https://img.kudika.ro/storage/articl...57871_forg.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=fIXbjfjNuzs
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...3f&oe=60EAC27B
''Această mare e acoperită de adolescenți
care învaţă mersul pe valuri, în picioare,
mai sprijinindu-se cu brațul de curenți,
mai rezemându-se de-o rază țeapănă de soare.
Eu stau pe plaja-ntinsă, tăiată-n unghi perfect
şi îi contemplu ca la o debarcare.
O flotă infinită de yole. Şi-aştept
un pas greșit să văd sau o alunecare
măcar pân’ la genunchi în valul diafan
sunând sub lenta lor înaintare.
Dar ei sunt zvelţi şi calmi, şi simultan
au şi deprins să meargă pe valuri, în picioare.''
https://upload.wikimedia.org/wikiped...1316091%29.jpg
Tinerii
Se sărută, ah, se sărută, se sărută
tinerii pe străzi, în bistrouri, pe parapete,
se sărută întruna ca şi cum ei însuşi
n-ar fi decât nişte terminaţii
ale sărutului.
Se sărută, ah, se sărută printre maşinile-n goană,
în staţiile de metrou, în cinematografe,
în autobuze, se sărută cu disperare,
cu violenţă, ca şi cum
la capătul sărutului, la sfârşitul sărutului, dupa sărut
n-ar urma decât bătrâneţea proscrisă
şi moartea.
Se sărută, ah, se sărută tinerii subţiri
şi îndrăgostiţi, atât de subţiri, ca şi cum
ar ignora existenţa pâinii pe lume.
Atât de îndrăgostiţi, ca şi cum, ca şi cum
ar ignora existenţa însuşi a lumii.
Se sărută, ah, se sărută ca şi cum ar fi
în întuneric, în întunericul cel mai sigur,
ca şi cum nu i-ar vedea nimeni, ca şi cum
soarele ar urma să răsară
luminos
abia
după ce gurile rupte de sărut şi-nsângerate
n-ar mai fi în stare să se sărute
decât cu dinţii.
Nichita Stănescu
https://ak.picdn.net/shutterstock/vi...38/thumb/1.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=UvrenDLozm0&t=1161s
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...69&oe=60E9DF7B
Nu trãim decât pentru a descoperi frumusetea.
Tot restul nu este decât asteptare.
Kahlil Gibran
https://i.redd.it/jiw9v7bvqvt31.jpg
Astăzi, fii blând şi răbdător cu tine. Când te trezeşti dimineaţa, fii deschis la ceea ce are ziua să te înveţe. Atunci când ţi se iveşte în cale o încercare dificilă, adu-ţi aminte că scopul ei principal este să te ajute să te iubeşti pe tine însuţi şi pe ceilalţi oameni cu care îţi împarţi viaţa. Când mergi seara la culcare, închide ochii şi revezi-ţi ziua. Vezi acele momente când ai experimentat teamă şi înţelege felul in care lipsa ta de amabilitate faţă de ceilalţi izvorăşte din neputinţa ta de a avea răbdare şi compasiune fată de tine însuţi.
Iartă-te pentru că eşti aspru cu tine şi afirma că eşti dispus să fii mai blând. Dă-ţi seama că acesta este un proces. Nu-l poţi grăbi, sau face să se întâmple. Poţi fi însă plin de bunăvoinţă şi îi poţi permite să se întâmple. Poţi învăţa să inviţi pacea să vină în mijlocul fricii tale.
A descoperi binele
Nimeni nu este nedemn de iubire.
Nici tu. Nici prietenii tăi. Nici chiar duşmanii tăi.
Aşa că, nu te mai condamna pe tine şi pe ceilalţi. Fii recunoscător pentru iubirea şi îngrijirea de care te bucuri în viaţa ta. Concentrează-ţi atenţia asupra a ceea ce este acolo, nu asupra a ceea ce nu este. Descoperă binele din viaţa ta – şi îl vei întări şi îl vei transmite, mai departe, celorlalţi.
Paul Ferrini - Cuvinte de intelepciune pentru fiecare zi
https://i.pinimg.com/originals/17/b4...02ad7b7205.jpg
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=SCSuWCo_WKo
https://ak7.picdn.net/shutterstock/v...87/thumb/1.jpg
Convorbiri cu Octavian Paler
Eu n-am visat, ca alţi adolescenţi, să reformez lumea după gustul meu. Vă vine, nu vă vine să credeţi, mi-am dorit să fiu „inactual”, să duc o existenţă clandestină, paralelă, unde să pot privi cerul, norii, pietrele, lumina, fără să fiu decât spectator.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...17&oe=60EABBA4
Azi, mă simt ca un ulcior crăpat, deoarece nu-mi pot duce iluziile decât pe distanţe mici.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...de&oe=60EB1E12
Am pus pasiune şi în prejudecăţi, şi în iluzii. Poate, de aceea decepţiile m-au costat pe mine mai mult decât pe alţii, ceea ce m-a împins să reacţionez la dezamăgiri impulsiv. Am spus, însă, ceea ce am crezut, chiar dacă sinceritatea mi-a adus unele necazuri.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...f2&oe=60EACC94
Sunt incapabil să gândesc o lume în care El nu ar exista, pentru că atunci toate s-ar prăbuși. Dumnezeu înseamnă pentru mine falimentul rațiunii mele, punctul unde rațiunea începe să nu mai aibă explicație, unde încep să bâjbâi prin întuneric. Nu cred în Viața de Apoi.
Interviu acordat de Octavian Paler lui Alex Ștefănescu
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...bf&oe=60EAF981
Tânjesc după apa mării. Nu mai am voie, din cauza bolilor, să merg la mare. Marea a devenit pentru mine trecut. Pot să-mi amintesc doar că una dintre pasiunile mele a fost marea. A intrat în mitologia mea personală vara și nisipul fierbinte, când ieseam din apă.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...d8&oe=60EB8C9A
Nu mai am nimic de așteptat. Mi-e frică nu de Dumnezeu, ci de absența lui Dumnezeu.
Interviu acordat de Octavian Paler Simonei Chitan
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...40&oe=60EB69B5
-
https://www.youtube.com/watch?v=ICvCl6eow6w
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...53&oe=60EAD1F4
Semn 12
Ea devenise încetul cu încetul cuvânt,
fuioare de suflet în vânt,
delfin în ghearele sprâncenelor mele,
piatră stârnind în apă inele,
stea în lăuntrul genunchiului meu,
cer în lăuntrul umărului meu,
eu în lăuntrul eului meu.
Nichita Stănescu
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...cb&oe=60EB6441
-
https://www.youtube.com/watch?v=2ssLjoJKDJc
https://hranasufleteasca.files.wordp...1/sufletul.jpg
Doi aştri
Am văzut doi aştri
Strălucind albaştri
Sub o frunte-n vis
M-a-necat seninul,
Când privii divinul,
Blândul lor surâs.
Şi mi-am zis în mine:
"Înger cu lumine
De-un adânc noroc...
Din a vieţii tale
Înflorită cale
Cum nu stai în loc?"
Mihai Eminescu
https://i0.wp.com/kozykornerbooks.co...sea2.jpg?ssl=1
-
https://www.youtube.com/watch?v=58nlOJIV9jg&t=2s
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...a4&oe=60EA703B
Când nu e înnorat, ies afară şi privesc cerul. Stelele nu mai îmi dau sentimentul de neputinţă. Am ajuns să le simt ca pe ceva foarte apropiat. Fiecare străluceşte în propriul său fel. Recunosc câteva constelaţii şi le urmăresc licărirea. Din când în când, emit o lumină puternică, de parcă tocmai le-a venit o idee importantă.
Haruki Murakami
https://www.felicitaripersonalizate....tebuna1426.png
https://www.teahub.io/photos/full/2-...t-at-night.jpg
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...b5&oe=60EB24DF
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=gArSY8vPReg
https://cdn.pixabay.com/photo/2017/0...06_960_720.jpg
" Cine a coborât o dată în Infern va ști să prețuiască un răsărit de soare."
Octavian Paler
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...14&oe=60EAE2D8
Pe ușă am lăsat un bilet: ”am plecat pe câmpuri, să sorb dulceața acestui ceas. Gândurilor, veniți mâine! Și voi grijilor, la fel! Destul pentru astăzi!
Percy Bysshe Shelley
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...1a&oe=60EBD7F6
Suntem ca niște lire vechi, vibrând
În fel și chip sub fiecare boare...
Percy Bysshe Shelley
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...b7&oe=60EC25E1
''Și cât încă mai știu cum să mă emoționez,
Voi ști că dezamăgirea nu a câștigat.''
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...f4&oe=60EC45C0
-
https://www.youtube.com/watch?v=bh20V6Pj_kE
https://imgc.artprintimages.com/img/...kground=fbfbfb
Frumuseţea ascunde poveşti, adesea dureroase. Dar acele poveşti ne fac viaţa interesantă.
https://flywithmeproductions.com/blo...cean-Birds.jpg
Bucuria și durerea plâng aceleași lacrimi, Sunt perla vieții.
https://i.pinimg.com/736x/d1/a0/45/d...198bfe6490.jpg
În clipa aceea am înţeles că ceea ce contează când stai în faţa mării, nu e să ai un yacht, ci un loc în care să mergi, un port, un vis care să te îndemne să porneşti...
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...e6&oe=60EC6B3D
Cei ce ştiu ce e durerea îi poartă în ei ecoul întreaga viaţă, precum scoicile sunetul mării.
https://irfinity.files.wordpress.com...dick.png?w=965
Nu merită să te frămânţi excesiv, natura îşi vede de treaba ei şi fără tine.
Alessandro D'Avenia
https://cdn141.picsart.com/296130124...p&to=min&r=640
-
https://www.youtube.com/watch?v=RpVmYAEY2YE
https://pastnow.files.wordpress.com/...if?w=594&h=253
''Dacă ar trebui sa scriu o carte de morală, primele 99 de pagini le-aș lăsa goale și pe a o suta aș scrie: există o singură datorie, aceea de a iubi! ''
Albert Camus
https://i.pinimg.com/originals/c3/93...9ee1e6cfad.gif
Există în oameni mai multe lucruri de admirat decât de dispreţuit.
Trebuie să trăim şi să creăm. Să trăim până la lacrimi.
Ceea ce mă interesează este dacă cineva poate să trăiască şi să moară pentru ceea ce iubeşte.
În adâncurile iernii, am învăţat că în mine este o vară invincibilă.
Albert Camus
https://acegif.com/wp-content/gifs/book-1.gif
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=0w4q3gXxcd4
https://mymodernmet.com/wp/wp-conten...-flowers-1.jpg
“-Întreabă-te cum se potrivesc sincronicitățile tale cu călătoria ta.
Ne-am pierdut pe noi înşine, creând o siguranţă secundară, economică, înlocuind siguranţa spirituală pierdută. Întrebări de genul: "De ce existăm?", Ce se întâmplă în lume din punct de vedere spiritual?" au fost marginalizate şi reprimate în acelaşi timp.
-Fii îndrăzneț și acționează asupra sincronicităților care apar astfel încât să rămâi în flux. “.
James Redfield
https://imagesvc.meredithcorp.io/v3/...a-Flowers2.jpg
''Nu există soluții pentru lucrurile prea departate,
cu excepția faptului că am făcut primul pas.
Și apoi încă unul.
Și încă unul.''
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...92&oe=60EC6496
-
https://www.youtube.com/watch?v=EiNj24fFliY
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...75&oe=60EBE8F1
Amintirile pot fi o problemă. Chiar dacă sunt frumoase, uneori te întristează. Este plăcut să ne gândim la anumite momente, ele sunt cea mai mare comoară pe care o avem, dar este trist să știi că ceva a dispărut pentru totdeauna și nu se va mai întoarce niciodată.
Nicholas Barreau
https://www.brandingstrategyinsider....sitioning-.jpg
https://c.pxhere.com/photos/14/f5/ph...r-992494.jpg!d
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=PGEaxhPXDrs
https://data.whicdn.com/images/342629117/original.jpg
Alborada (Serenadă) - Vasile Voiculescu
Ieși în fereastră să te vadă zorii:
îndrăgostiți de chipul tău iubit,
să-nghenuncheze acolo-n scoica zării,
încremeniți în prag de răsărit,
să ție astfel pururea în loc
și noaptea prinsă-n poala depărtării,
și dimineața numai în boboc...
deasupra-ne, aidoma zambilei,
tot cerul virgin amurgit să stea
între întâiu gungurit al zilei
și ultimul plăpând clipit de stea,
să nu pornească încă roata morii,
în uliți să nu iasă trecătorii,
să doarmă pura rouă pe livadă...
ci în văzduh, misterios, să cadă
un nepătruns și pașnic crepuscul,
vrăjit zăbranic, străveziu destul,
cât singură tu albă să răsai,
o floare-n glastră,
cu lujere subțiri de gelsomină,
nimic să nu te-alunge din fereastră,
nici păsările gata de zburat,
nici soarele cu apriga-i lumină,
nici lumea cu zănaticu-i alai.
Să-ți pot cânta mereu, netulburat -
nimeni s-audă, nimeni să nu vadă
sălbatica-mi, aprinsa-mi Alborada.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...f8&oe=60EC246F
-
https://www.youtube.com/watch?v=9sLHj4-M3f8
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...cf&oe=60EB2732
,,Nici placerea nici durerea nu sunt vesnice.Ele se succed una alteia,precum ziua cu noaptea.Unde este placere va fi si durere.Si invers.Dupa ce ai urcat si ai ajuns in varf, trebuie sa cobori.Dupa ce ai alergat trebuie sa te odihnesti.Nimic exterior...Liniste,pace,calm,seninatate,meditatie, tacere ...Fericirea nu o poti cumpara,nu o poti pierde.E mereu in tine,in mine,in noi.Drumul conteaza mai mult decat capatul lui.Pastrez partea buna.Transmit sanatate si lumina si merg mai departe.Oamenii se schimba.Si eu.Si voi."
Hrisostom Filipescu
https://coddeschimbare.files.wordpre...73e2o1_500.gif
,,Dacă stelele mai pot dărui LUMINA,
dacă cerul mai are LACRIMI,
dacă timpul mai îngăduie SUFLARE
este pentru că DUMNEZEU vrea să-ţi şoptescă:
AI MARE PREŢ ÎN OCHII MEI!''
https://www.traveldailymedia.com/ass...ing-Hilton.jpg
http://www.fabricadefelicitari.onlin...es_805_660.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=c89GGX4y2rg
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...f7&oe=60EC7808
''Singurul lucru cu adevărat important în viață...
Este să poți atinge liniștea ta
fără să depinzi de nimeni!''
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...36&oe=60ED872E
"Traieste simplu. Nu fă rău nimănui. Nu invidia. Lasă ca indoielile sã treacă și nu căuta altele noi. Dăruieste-ți viața frumosului. Creează pentru artă, dar nu pentru recunoaștere. Dă viață trecutului, uitându-l. Adu in lume ceva nou. Umple-l cu iubire. Acolo unde este iubire – acolo este si Dumnezeu."
Solomon
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...90&oe=60ED986E
https://4.bp.blogspot.com/-RyIvUxUCO.../s1600/w78.JPG
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...41&oe=60EB16D5
-
https://www.youtube.com/watch?v=MNjmQ3kzbBc
https://www.youtube.com/watch?v=4HldB5QPbyI
https://media.istockphoto.com/photos...7u84MrDzNgqxQ=
Singurătatea a fost și rămîne o temă fundamentală a literaturii, chiar și pentru faptul că actul scrierii este unul întru totul singuratic. Oamenii scriu atunci cînd sînt singuri. Majoritatea scriitorilor au avut nevoie de singurătate pentru a scrie, iar atunci cînd scrierile erau dictate scribilor ele oricum reflectau gînduri și meditații la care autorii ajungeau în deplină singurătate.
Dintotdeauna, oamenii singuri au constituit un mister, pentru că peste tot în lume se știe că revelațiile se primesc doar în singurătate. Atunci cînd Moise a trebuit să vorbească cu Dumnezeu, el s-a suit în munte, înstrainindu-se de comunitate.
Cu cît lumea interioară a cuiva este mai bogată, cu atît acel om își dorește singurătatea. A te teme de singurătate este dovada imaturității spirituale și a incapacității de a înțelege adevăratele sensuri ale condiției umane.
Pentru a scăpa de însingurare, oamenii au inventat aparate care înlocuiesc oamenii: aparate care redau muzică, aparate care proiectează oameni și animale în mișcare, au creat industria filmului, astfel încît omul modern este bombardat în orice moment de imitațiile comunicării, care nu sînt nimic altceva decît un miraj. Iar cu mirajul nu poți vorbi.
Oare putem spune filmului: te iubesc? Sau putem vorbi cu butoanele care pornesc muzica? Nu. Dar nici nu simțim nevoia, îmi veți spune. Foarte corect. Toată această hărmălaie menită, aparent, să ne atrofieze sentimentul însingurării, de fapt ne anihilează nevoia de a comunica, de a formula, de a transmite.
Putem formula doar ceea ce am înțeles, înțelegem doar ceea asupra a ce am meditat, medităm doar atunci cînd avem condiții, iar condiția primordială a meditației este singurătatea. Deoarece nu mai avem ocazia să petrecem singuri, nu mai ajungem nici să medităm asupra a ceea ce sîntem și ce simțim. Din cauză că nu gîndim nu formulăm și pentru că nu avem o formulă personală a ceea ce sîntem și simțim nici nu mai avem ce spune.
Dacă veți derula peretele vostru de FB, în cazul în care nu aveți un perete plin de filme cu pisici, reclame la pantofi sau știri despre bombe și accidente, atunci veți vedea că chiar și cei mai inteligenți dintre prietenii voștri nu fac decît să comenteze fapte străine: ce au făcut politicienii, cum au reparat o stradă etc. Încep să dispară oamenii care vă pot povesti o experiență proprie a spiritului lor, iar asta îi ascunde tot mai mult și mai mult de ochii noștri, amestecându-i în iureșul lumii.
Va veni vremea cînd oamenii se vor recunoaște după felul în care înțeleg singurătatea, pentru că pe unii singurătatea îi înnebunește, iar pe alții îi preface în îngeri.
Că oamenii suferă de singurătate, nu e un secret. Nu e o arătare nouă pe pămînt. Doar că s-a schimbat rostul însingurării – astăzi tot mai puțini scot din singurătatea lor poeme și flori pe care să le dăruiască lumii.
Faceți-vă timp pentru singurătate.
Ieromonah Savatie Baștovoi - Despre singurătate și cum se vede ea pe Facebook
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...d2&oe=60ECF1DD
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=E55HL-l8OhA
https://mediacdn.libertatea.ro/unsaf...8/11/chris.jpg
Chris Simion - Wikipedia
https://www.forbes.ro/wp-content/upl...7-325x350c.jpg
“Timpul trăit fără Dumnezeu ne-a ronțăit ceea ce am fi putut să avem sfânt în noi.”
“„Există timp pentru toate și toate timpurile sunt ca să treci prin ele și să înveți. Există timpul pomului proaspăt plantat, timpul în care-i dă floarea, apoi timpul în care-i apar fructele, timpul în care se coc și timpul în care culegi. Nu ai cum să sari dintr-un timp în alt timp. N-ai avea vreme să te bucuri și să observi cât de importantă și frumoasă este fiecare etapă. Nu-ți grăbi sufletul. Ca să trăiești în adevăr trebuie să ai răbdare. Să fii pregătit.”
“Atunci când nu obții ceea ce vrei, poate nu ai nevoie.
“Ce înseamnă iertarea? Înseamnă să înțelegi ceea ce te-a făcut să suferi și să nu judeci. Să accepți că un om a căzut, te-a rănit și a fost altfel decât ți-ar fi plăcut să fie. Iertarea nu înseamnă obligația de a merge mai departe cu acel om. Ci capacitatea de a-ți liniști sufletul și de a îndepărta răzbunarea. Iertarea se naște din iubirea pe care o arăți pentru celălalt.”
“Sufletul este împărțit în două, ca o cruce: latura verticală, dorința de a nu răni și de a aduce echilibru, și latura orizontală, dorința de liniște și pace interioară, de a găsi evoluția. Când se atinge echilibrul, crucea are un punct de intersecție. Evoluția este alcătuită din naștere, dezvoltare și moarte.
“În mănăstiri, când este furtună, se trag clopotele. Cu nasul în țărână nu se vede și nu se face nimic. Norii se sparg când acționezi.
“Când am început să ne întrebăm despre fericire, am pierdut-o. Există un loc pe pământ unde ne pierdem. În acel loc trebuie să ne reîntoarcem ca să ne regăsim. Să cerem zeilor: putere pentru a suporta ceea ce nu poate fi suportat, curaj pentru a schimba ceea ce este de schimbat și înțelepciunea de a face deosebirea între ele.”
“Atunci când simți într-un fel și trăiești într-alt fel, porți cu tine plumb, te târăști de parcă ai tone de lanțuri, neîmpăcarea nu doare, sfâșie.”
“Când te-a locuit un om 117 ani, când a trăit în tine și și-a întins rădăcinile în toate emoțiile tale... ai nevoie de excavator care să te curețe de el și să-l scoată din tine. Singurul care poate să te readucă la tine însuți este Dumnezeu. De cele mai multe ori rugăciunea face loc lucidității și te obligă să vezi de sus. Are efect de ventuză. Se lipește de tine, te trage câțiva metri deasupra ta și te face să vezi ce este, nu ceea ce vezi tu de la nivelul poveștii tale. Gândul curat, născut din rugăciune este gândul ce te ajută să iei deciziile pe care nu le regreți. Când trăiești într-o cameră fără lumină, ai două variante de a exista: pipăind ca un orb sau aprinzând lumânarea pe care știi de la bun început unde ai lăsat-o. Fiecare om se naște cu sursa lui de lumină pe care nu poate să i-o taie nimeni. Singurul care poate să uite de lumânarea lui este omul însuși.”
“Singurele arme în războiul sufletului sunt cele duhovnicești.”
“Și nu face din suferință o virtute. Dacă ai putut să treci prin ea frumos, lasă lucrurile așa, simplu. Suferința nu-ți ridică statuie. Îți încearcă dragostea și credința.”
“Nu există efect fără cauză. Ura nu are scop. Nu are logică. Ura este în sine. Nu ai motiv pentru care să urăști. Cum să urăști ceea ce permiți să se întâmple? Cum să nu vezi că nu ești stăpânul niciunui suflet și, dacă nu ești în stare să-i oferi ceea ce are nevoie, trebuie să fii în stare să te dai la o parte? Ceea ce tu crezi că este bine pentru alt om nu înseamnă neapărat că este bine. Lasă-l pe celălalt să decidă ce este bine pentru el, ca să nu te surprindă că binele lui nu coincide cu binele tău.
Când un om te părăsește, trebuie să accepți că nu ești ceea ce are el nevoie. Dacă el vrea un măr și tu îi oferi o excursie pe Marte, cum să fie ferici? Fii ceea ce ești pentru cine are nevoie de ceea ce ești. Și lasă-l pe celălalt să-și caute mărul. Poți juca roluri, dar cu ce preț?
Oamenii sunt datori față de sine să nu rămână acolo unde sunt. Sunt datori să caute să-și trăiască timpul împlinindu-l.”
“A trăi împreună cu un alt om înseamnă a trăi atent, cu grijă, a-i veni în întâmpinare pentru că simți de dinainte, nu pentru că-ți cere. Când ajungi să cunoști astfel un om, să-l intuiești și să fii acolo cu el... începi să simți cum sufletul s-a copt și fericirea ta e bucuria celuilalt.
Iubirea scoate din tine chipuri pe care nu le cunoști, trăiri pe care nu le explici și deschide porți nesfârșite de bunătate și frumos.”
Chris Simion, 40 de zile
https://www.zilesinopti.ro/media/107...g/resize?w=750
-
https://www.youtube.com/watch?v=FTRO-caFlcw
https://image2.slideserve.com/5289540/slide6-l.jpg
Paradoxul vremurilor noastre- Octavian Paler
Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine.
ai.
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
ai.
https://poeziisiversuri.com/wp-conte...56889_1280.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=UITU3MLB_O0&t=11s
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...3c&oe=60E8BF5A
"Binecuvântat este omul care poate privi, în fiecare zi, ceva atât de pur şi de senin cum este cerul la apus, în timp ce lumea se frământă fără rost."
Henry David Thoreau
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...0e&oe=60EDF523
-
https://www.youtube.com/watch?v=EKAggx8KcA0
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...ac&oe=60ED45CE
Nu ne îngăduie zeii mai mult decât viaţa.
Să refuzăm, aşadar, tot ceea ce ne ridică
Spre irespirabile culmi,
Veşnice şi lipsite de flori.
Să ne mulţumim doar cu ştiinţa de a accepta,
Şi, câtă vreme sângele încă bate la tâmple,
Şi nu se zbârceşte în noi
Însăşi iubirea, să dăinuim,
Precum ferestrele, cu lumina lor transparentă
Lăsând să şiroiască afară ploaia cea tristă, doar
Amorţiţi de soarele ce-ncălzeşte
Şi reflectându-l puţin.
Fernando Pessoa
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...7a&oe=60ECAF97
-
https://www.youtube.com/watch?v=OzNeuRzyRus
https://4.bp.blogspot.com/-SqbPqD1fI...52819%2529.jpg
ARIPILE
Virgil Carianopol
Nu-mi pune aripi! - am strigat
spre îngerul ce mă ţinea
când îmi vâra aripi cu sila
şi-n umeri mi le îndesa.
Nu vreau!
Dar el, cu o răbdare
pe care numai îngerii o au
Nu mă lăsa, deşi din ele,
Spuneam că nu ştiu cum să dau...
N-auzi??? - strigam.
Tocmai cu mine?
Nu fi aşa ne-ndurător!
Nu le strica, le pui zadarnic.
Eu niciodată n-am să zbor!
Eşti surd?? l-am zguduit lovindu-l.
Dar el tot mai aprins lucra.
Ştia că voi avea nevoie
Ştia c-odată voi zbura! .....
https://3.bp.blogspot.com/-w4vEBWeH0...52822%2529.jpg
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...13&oe=60ED5990
https://i.ytimg.com/vi/qIr2EhLAUbA/maxresdefault.jpg
https://1.bp.blogspot.com/-vqWiUJNKF...52813%2529.jpg
https://1.bp.blogspot.com/-HLFZslIwK...z+-+%25281.jpgsteven daluz paintings
-
https://www.youtube.com/watch?v=_ZynHlRnkRY
https://media.istockphoto.com/photos...GUxouznSbL8ck=
Morala stelelor
Predestinată unui drum feeric
ce-ţi pasă ţie, stea, de întuneric?
Prin timpu-acesta lunecă senină
de-a lui mizerie desparte-te, străină!
Lucind pentru un ţărm îndepărtat
a avea milă ţi-este şi păcat
Doar o poruncă ştii : să fii curat !
Friedrich Nietzsche
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...de&oe=60ED6A3C
Acum, când zilei
i se făcu lehamite de zi, și toate apele de dor
murmură-o nouă mângâiere,
și cerul chiar, prins într-o pânză de păianjen aurită,
grăiește oricărui ostenit: „acum dormi!” –
de ce nu dormi tu, inimă posacă,
de ce să fugi tu cu piciorul sângerând…
pe cine-aștepți cu patimă?
Friedrich Nietzsche
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...d3&oe=60EE00DA
-
https://www.youtube.com/watch?v=8DDHulO485k
https://wadv-prod-1f0120db-46d2-4038...018-07/sky.jpg
Ştii tu cât este de înalt cerul deasupra ta?
Atât cât ţi-l imaginezi…
Ştii tu cât de puternică este dragostea?
Atât cât vrei tu să o simţi…
Ştii tu cât de aproape îţi este Dumnezeu?
Atât cât Îl laşi tu să-ţi fie…
Ştii tu că depinde numai de tine dacă înaintezi sau baţi pasul pe loc?
Dacă realizezi ceva sau dacă viaţa trece numai pe lângă tine?
Dacă transformi mica ta lume care te înconjoară sau dacă rămâne totul neschimbat în jurul tău?
Toate acestea îţi stau în putere… dacă vrei…
Dumnezeu este cu tine.
Ştiai asta?
Eva Goes-Depinde numai de tine
http://www.fabricadefelicitari.onlin...es_906_660.jpg
https://npr.brightspotcdn.com/dims4/...326545658.jpeg
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=8Akb1t37T4E
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...b3&oe=60F04CF2
,,Nu-i nevoie să găseşti nici fericirea perfectă, nici armonia perfectă, nici creativitatea perfectă. Lucrul cel mai preţios este căutarea lor.Câtă vreme cauţi, eşti viu."
Mircea Cărtărescu
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...35&oe=60F0EE4B
-
https://www.youtube.com/watch?v=JwQSzYf9VhI&t=24s
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...09&oe=60F10291
Florile pot râde, florile pot zâmbi, florile pot părea chiar triste, chiar și disperate - dar nici o floare nu poate plânge. Natura este total stoică; din acest motiv ne oferă cel mai sublim exemplu de curaj și este cel mai mare consolator al nostru.
Malcolm Chazal
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...0b&oe=60EF0D2C
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...98&oe=60F095C7
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...22&oe=60EFF173
-
https://www.youtube.com/watch?v=No4A8vE0qGU
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...8e&oe=60F0E228
,,Rareori traiesti mai surprinzator, mai fertil, ca atunci cand iti pierzi timpul.
De fapt numai atunci poti asculta cu adevarat;
altadata asculti numai ca sa dai replica, sau ca sa completezi o informatie.
Spuneam ca daca anumite adevaruri simple nu circula si nu nutresc viata contemporana,
aceasta se datoreste in mare parte faptului ca nimeni nu te asculta,
nimeni nu isi pierde timpul,
ci toti pregatiti pentru raspuns,
toti iti interpreteaza spusele cum vor ei,
toti stiu mai dinainte ce se afla in tine si cum gandesti tu.
Ori, unul dintre cele mai decisive adevaruri
– si in acelas timp unul dintre cele mai simple –
este tocmai acest dubiu pe care trebuie sa-l ai, cel putin cateva clipe,
in fata oricarui om;
poate acel om ascunde o tragedie sau poate traieste un miracol, cine stie?
Dar cineva care nu stie sa piarda timpul nu cunoaste aceasta simpatetica expectativa,
si de aceia nu cunoaste oamenii.
El activeaza intotdeauna automat:
ii stimulezi cutare sentiment, capeti o formula,
ii redestepti cutare asociatie de idei, capeti alta formula.
Dar miracolul tau, viata ta – unde este?
Oamenilor acestia grabiti, cari stiu intotdeauna mai inainte si mai mult decat tine,
le scapa tocmai esentialul:
trairea ta autonoma, creatia ta.
Ei nu stiu sa-si piarda timpul,
nu pot sa lase viata sa curga prin ei, cu toate revelatiile si miracolele sale."
Mircea Eliade
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...14&oe=60EF9797
-
https://www.youtube.com/watch?v=ye5wDSX6iVg
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...2d&oe=60EF86F9
"Puterile dragostei;
dragoste şi transfigurare
Dragostea este începutul lucrurilor, din dragoste se hrăneşte totul. Nimic nu se poate face, nimic nu sporeşte, nimic nu dăinue fără dragoste: dragoste de Dumnezeu şi de om, dragoste de tot ceea ce ne străjue şi ne întovărăşeşte viaţa aceasta atât de plină şi nesocotită.
Un val de aer uşor şi cald, acoperă sufletul îl purifică şi îl înalţă spiral în inima cerului. Prin dragoste omul călătoreşte în lumea dorurilor lui turnate de la început în cupele sufletului.
Dragostea ne duce la Dumnezeu, ne descoperă omul şi lucrurile, ne deschide porţile înţelesului. Cel ce iubeşte e plin, e frumos, e luminat, iradiind numai pace şi încântare. Sufletul lui cântă rodul nepieritor, cântecul de răscruci al luminelor.
Faţa lui e albă străvezie cu priviri în adâncimi astfel descoperite, pasul lui liniştit şi stăpân.
Dragostea coboară cerul pe pământ şi înalţă făptura în zonele binefăcătoare ale isvoarelor vieţii. Tot cuprinsul nostru creşte şi se preschimbă în inima şi sensul său.
Un om, un animal, un copac, o floare, un firicel de iarbă, o gânganie cât de mică, toate sânt puse întâi să le iubeşti. Dragostea, nu folosinţă: aici e sensul existenţei lor în preajma ta.
Cine s’a uitat odată prin aripile unui gândăcel către soare? Tot curcubeul, tot cerul Raiului s’adună în trupul unei fiinţe pe care o strivim sub pasul nostru neştiutor şi crud.
Dragostea face totul, descoperă şi înnoieşte totul; prin ea omul creşte în ştiinţă şi omenie, descoperă în afară şi sporeşte înlăuntru.
Omul adevărat iubeşte şi se roagă: buzele lui murmură în tredeschis prisosul sufletului, cântecul interior se desprinde, rodul dragostei se coace şi cade plin de sucul vieţii înfrumuseţate.
Să cântăm cel mai frumos şi mai înălţător cântec de dragoste şi urmele trudei, ale urâtului se vor şterge, să mergem până acolo unde se întâlneşte omul cu Dumnezeu, până în hotarul cerului care ne-a dăruit din stelele lui, să trăim în preajma isvorului vieţii şi creaţiei necontenite.
Şi pentru tine omule, frate de destin, pentru tine cel de-aproape, care-ţi plângi suferinţa şi-ti cauţi ispăşirea, dragostea vine rodnică şi te învaţă cuceririle adevărate. Săracul, chinuitul, drumeţul neospătat, copilul bolnav, tot omul în lipsa materială sau sufletească are nevoe de dragoste; dragostea îl apropie, îl tămădue, îl hrăneşte, îl poartă pe mâini mângâietoare. Iisus săracul, chinuitul, drumeţul, El, om cu dureri şi lipsuri, a venit să fie asemenea nouă, a venit să topească suferinţa noastră prin dragostea lui divină.
Ce vede şi cât înţelege un om care nu iubeşte? Ce vede şi cât înţelege din făptură şi din natură, omul rece, meschin, lipsit de focul dragostei?
Cel ce iubeşte vede lumea înnoită, vede farmecul adânc al lucrurilor, vede totul în adânc schimbat şi în afară îmbrăcat, cu fir de lumină ţesut, ca o grădină minunată, ca un vis devenit aevea.
Dragostea coboară pe Dumnezeu pe pământ, îl face prezent în fiece fiinţă, în fiece plantă sau lucru; inima a dat totul, tot ce este se schimbă.
Sforţarea omului nu este numai în a se desprinde din lumea aceasta a durerii pentru a se arunca grăbit în aceea în care totul nu este decât floare şi cântec. Rostul omului este şi aici pe pământ, pe această lume a suferinţei, a trudei şi a ispăşirii, în această colină a lacrimilor, rostul omului este în a suferi şi a iubi totul până la coborârea luminii de aur ce face din nou lumea noastră, adică până la transfigurare.
Dragostea, dragostea plină şi nestăvilită este calea transfigurării, adică a naşterii din nou în spirit a lumii acesteia, singurul ei fel de a fi acceptată de către un om adevărat. Un aer curat, plin de darurile grădinilor nevăzute, pluteşte în preajma omului ce urcă crestele aburite de respiraţia setei lui de absolut.
De ce nu înţeleg oamenii că dragostea stă la temelia vieţii noastre şi că un suflet cald, generos şi pur valorează mai mult decât toate bunurile aparente ale lumii acesteia?
În dragoste este multă poezie şi frumuseţe, dar ea trece dincolo de limitele acestea. Dragostea este o condiţie a existenţei înseşi. Dacă mergem până în formele ei cele mai înalte şi pure putem descoperi absolutul şi în acest fel prin ea putem participa la pulsaţiile întregului univers.
De ce nu înţeleg oamenii că numai dragostea îi poate elibera, că numai apropierea sinceră şi vibrantă faţă de tot ce există pozitiv în lume îi poate face stăpâni pe un destin, azi trist şi apăsător, mâine îmbucurat şi sublim, cale deschisă libertăţii şi responsabilităţii noastre de fiinţe spirituale?
Viaţa omului are un caracter de luptă, dar tocmai de aici se desprinde superioritatea şi satisfacţia lui. În faţa atâtor căi deschise, de ce să alegem pe acelea care şterg imaginea divină din noi şi ne sluţesc?
Dragostea creşte totul ca o putere misterioasă venită din altă lume. Ţăranul îşi iubeşte pământul fără de care munca lui nu ar rodi, meşteşugarul - uneltele fără de care nu ar măestri, bărbatul îşi iubeşte femeia şi femeia copiii fără de care lumea nu ar dăinui. Dar cu cât îi întrece pe aceştia acela care are dragoste de om, care se luptă pentru desăvârşirea tuturor, acela care iubeşte lumea în formele şi legile ei şi care merge pe căile adevărului şi frumuseţii?
Omul este bogat în raport cu puterea sa de înţelegere a condiţiei umane şi a legilor ce conduc lumea; este bogat în raport cu puterea sa de depăşire. Or, la aceste cuceriri, dragostea este cea dintâi cale folosită.
Dragostea dă omului putinţa unei experienţe prin care natura raportului dintre eu şi celălalt se schimbă fundamental. Cel ce iubeşte nu mai simte nevoia îngrădirii şi delimitării precise a fiinţei sale; dimpotrivă, el pierde sentimentul egoist, înlătură hotarele despărţitoare până la o identificare cu ceea ce e dincolo de el. Când cineva iubeşte pe altcineva, atunci întreaga sa fiinţă se dilată şi se apropie până la bucuria regăsirii.
Dragostea lărgeşte orizontul, intensifică viaţa şi alungă tot ceea ce nu este esenţial condiţiei umane. Pe calea dragostei omul devine puternic, pentru că a căpătat o divină însuşire.
Aceste judecăţi sânt valabile, nu numai în raportul nostru cu oamenii, ci şi în raportul cu lucrurile şi lumea înconjurătoare."
Ernest Bernea - Treptele bucuriei
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...5d&oe=60EFCFC4
Fotomotica
-
https://www.youtube.com/watch?v=Zh8BJ3kcytc
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...de&oe=60EFC429
Constantin Noica (n. 12 iulie 1909, Vitănești, județul Teleorman - d. 4 decembrie 1987, Păltiniș, județul Sibiu)
Constantin Noica - Wikipedia
http://www.citatepedia.ro/image_text...%A3%C4%83turi.
"Orice om la sfârsitul vieții trebuie să scrie Autobiografia unei idei.
Ce e mai adânc în noi decât noi însine este gândul.
Ce gând te-a purtat ?
Ce gând ai slujit ?"
Constantin Noica
http://www.citatepedia.ro/image_text...A2t+at%C3%A2t.
"Să te concentrezi asupra unui gând, asupra unei fiinţe, asupra câtorva dimineţi înseamnă să sustragi viaţa din efemer şi fericirea din simpla trecere. Dacă o durere concentrată în focarul ei devine mai suportabilă pentru că e mai locală, o fericire concentrată în obiectul ei devine mai intensă şi tocmai de aceea mai vastă. Concentraţia dă expansiune."
Constantin Noica
http://www.citatepedia.ro/image_text...C5%A3ii+minte.
Nu-i nimeni vinovat de neîmplinirile noastre. Limitele interioare sunt mai dureroase decât orice limită exterioară.
Eşti contemporan (ai simultaneitate în timp, spun teologii) cu cel pe care îl iubeşti. Asta e tot – şi înseamnă înfrângerea umană a timpului.
Omul care ştie să fie singur, acela te înţelege cu adevărat, acela te iubeşte cu adevărat. Celălalt, prea aproape, îţi ţine doar umbră.
Iubesc prea mult oamenii pentru a putea rămâne între ei. Pentru că, dacă rămân între ei, ajung să-i urăsc.
Visez o şcoală în care să nu se predea, la drept vorbind, nimic. Să trăieşti liniştit şi cuviincios, într-o margine de cetate, iar oamenii tineri, câţiva oameni tineri ai lumii, să vină acolo spre a se elibera de tirania profesoratului. Căci totul şi toţi dau lecţii. Totul trebuie învăţat pe din afară şi pe dinafară, iar singurul lucru care le e îngăduit din când în când e să pună întrebări. Dar nu vedeţi că au şi ei de spus ceva, de mărturisit ceva? Şi nu vedeţi că noi nu avem întotdeauna ce să le spunem? Suntem doar mijlocitori între ei şi ei înşişi… Stări de spirit, asta trebuie dat altora; nu conţinuturi, nu sfaturi, nu învăţături. Filozofia ca donjuanism. Pe lângă ea, oamenii de specialitate fac simple căsnicii burgheze. Esenţialul e să cucereşti. Nu să accepţi. Nu să ştii.
Continuare:
Citate din filosoful Constantin Noica…
http://www.citatepedia.ro/image_text...%AEn%C5%9Fine.
Pustnic
Contemplu: în noapte stă crucea de lemn
cu urme de cuie și cui de îndemn
la stavile bolții fugare, spre care,
cu mistice brațe de pom, crește un om.
El singur, să cânte în aripi de rugă
avântul și zarea și cerul de mâine,
când trupul plăcerii va zace, zvârlugă
scuipată de focul credinței- rămâne.
Fioruri vestale-i țin focul, fecioare
cu sâni de jăratec- și flacăra doare.
Se sfâșie carnea în așchii de semn:
din crucea pierdută întârzie lemn.
Constantin Noica
https://irinamonica.files.wordpress....fice.jpg?w=500
''E impresionant să vezi că unii pot procrea fără dragoste, în timp ce o carte bună nu se poate scrie fără dragoste, fără convieţuirea cu eroii, cu materialul sau cu gândurile tale. La prima vedere e de necrezut că se pot naşte oameni reuşiţi prin simplă biologie. De ce deosebirea aceasta?
Poate pentru că un om nou e un al treilea; pe când cartea e, de fapt, al doilea. Nu e rod, ci obiectul dragostei însuşi. E Galatee.''
http://www.citatepedia.ro/image_text...+%C3%AEn+tine.
http://www.citatemaximecugetari.com/...tes_1_1304.png
https://prietendevremerea.ro/wp-cont...03/NOICAAA.png
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...87&oe=60F10BC7
''Libertate: când aveau constrângeri de loc, timp şi acţiune, anticii sau modernii făceau tragedii bune; şi astăzi, când au toate libertăţile, nu mai fac. Căci astăzi poţi să scrii aproape orice, oricât şi oriunde; ai toate "libertăţile". Şi cine le folosesc? Autorii de revistă.
Mi-e frică să nu fie aşa peste tot... Ce uşor vând oamenii libertatea, singura, marea libertate, pentru câteva libertăţi.''
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...8f&oe=60F0A7CD
''Numai singurataea iti reda demnitatea de om. Cealalta demnitate,sociala,e impura; e simulata sau de imprumut.Am regasit-o cu atata bucurie, incat sunt gata s-o intinez...(Inca o data mi-e teama de victorie-de unilateralitatea ei,de masca ei.)Dar acum nu mai pot s-o pierd:nimic nu o mai primejduieste- in mine.''
Constantin Noica
https://cuvintecelebre.ro/wp-content...ntin-Noica.png
-
https://www.youtube.com/watch?v=aYwX0BSGC7c
https://zdvi.cname.ro/850_530/astazi...ol/u7wqteu.jpg
Viaţa nu e o operă de artă. E, mai degrabă, un bazar în care
găseşti de toate, inclusiv nimicuri.
Octavian Paler, „Deşertul pentru totdeauna”
https://www.tribuna.ro/images-up/201...-ani_78435.jpg
Convorbiri cu Octavian Paler
E natural conflictul dintre generații. Dar acum e ceva mult mai grav. Tinerii de azi îi urăsc pe cei bătrâni. Un tânăr nu are voie să fie modest. În mod logic, el trebuie să creadă că va face gaură în Univers. Azi, în România, sentimentul meu este că bătrânii sunt urâți.
Eu am sentimentul clar că trăiesc într-o lume pe care pe jumătate nu o mai înțeleg și pe jumătate n-o aprob.
Știu exact, azi, la 80 de ani, ce valoare au toate vanitățile. Totul e deșertăciune. Eu nu mai am azi nicio certitudine. Certitudinile mele de azi sunt ca hainele ciuruite de molii. Nu mai cred în aproape nimic, afară de valorile care stau la temelia ființei mele. Din nefericire, nu cred nici în viata de apoi.
Dumnezeu e falimentul rațiunii mele. Eu nu mă tem de Dumnezeu, ci mă tem de absența lui. Din clipa în care-mi pun problema, nu mai sunt în stare să înțeleg nimic din ordinea sau dezordinea vieții actuale.
Interviu acordat de Octavian Paler lui Eugen Isidor
https://rightwords.ro/imgupl/quote-p.../16205p136.jpg
https://image.slidesharecdn.com/octa...?cb=1231062878
-
https://www.youtube.com/watch?v=W7x7Ddn2JLg
https://4.bp.blogspot.com/-8iM4RbIXb...%40%2B(18).jpg
„Dacă vrei să găseşti în drumul tău prietenie, gingăşie şi poezie, ia-le cu tine.”
Georges Duhamel
https://4.bp.blogspot.com/-G0OER-HbS...25287%2529.jpg
''Frumuseţea salvează. Frumuseţea vindecă. Frumuseţea unifică. Frumuseţea ne readuce la origini şi aici se găseşte gestul final al salvării, al vindecării, al depăşirii dualismului.''
Matthew Fox
http://3.bp.blogspot.com/-sZaH6Tv8As...%40%2B(28).jpg
Câinele-a văzut o fată:
„Carne!”-a zis, bătându-şi dinţii.
Şi-şi priveau părinţii fata:
„Floare!”-au zis, plângând părinţii.
Şi-a văzut-o un călugăr:
„Bestie!”-a strigat ascetul.
Şi-un poet văzut-a fata:
„Înger!” a şoptit poetul.
Femeile sunt carne, cadavre, un secret
Aşa gândeşte-un câine, un preot, un poet.
poezie din Mahabharata, traducere de George Coşbuc
https://4.bp.blogspot.com/-o8vowO0v-...t%40%2B(7).jpg
https://4.bp.blogspot.com/-AaEddSzoc...t%40%2B(6).jpg
https://4.bp.blogspot.com/-S3cba_Qhz...%40%2B(11).jpg
https://1.bp.blogspot.com/-gRvu8Q1UD...%40%2B(10).jpg
https://1.bp.blogspot.com/-zAHv9ccvW...52827%2529.jpg
https://4.bp.blogspot.com/-lhT_Mc4hd...%40%2B(13).jpg
https://1.bp.blogspot.com/-IEG21sfXc...%40%2B(15).jpg
https://4.bp.blogspot.com/-6sWQcn-jf...%40%2B(19).jpghans zatzka paintings
-
Helvetica;">https://www.youtube.com/watch?v=-i2d0ej8jTA
https://i.pinimg.com/originals/10/aa...a1041ca301.jpg
Rugăciunea nu cere. Ea este un dor al sufletului. Este o recunoaștere zilnică, a propriei slăbiciuni. Este mai bine să te rogi din inimă fără cuvinte, decât din cuvinte fără inimă.
Mahatma Gandhi
https://images.fineartamerica.com/im...-wilkinson.jpg
''Fi recunoscător pentru tot ce primeşti. Deoarece tot ce ţi-a fost dat reprezintă un ghid.''
Rumi
https://www.janiojala.com/wp-content...7-684x1024.jpg
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc.
Sfântul Maxim Marturisitorul
https://i.pinimg.com/originals/f2/ff...eeeda7728d.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=igdk-zXXgSE
https://hips.hearstapps.com/hmg-prod...1547804962.jpg
O, slujitorule, unde mã cauti ?
Iatã! Eu sunt lângã tine.
Nu sunt nici în templu, nici în moschee:
nici în Kaaba, nici pe muntele Kailas.
Dacã esti un cãutãtor adevãrat
Mã vei vedea pe datã:
Mã vei întâlni într-o clipã.
Kabir spune: "O, Sadhu! Domnul este suflarea întregii suflãri."
Kabir
https://www.mesajeurarifelicitari.co...tebuna-736.jpg
https://i2.wp.com/www.archangelsandd...ize=1080%2C675