-
-
https://www.youtube.com/watch?v=2Om9zzamzEk
https://www.youtube.com/watch?v=2Om9zzamzEk&t=82s
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...87&oe=60E1DAF8
Libelulele sunt păstrătorii viselor, energia din interior care ne vede adevăratul potențial și abilitate.
Libelulele inspiră spiritualitate și creativitate, ele ne ajută pe calea descoperirii și iluminării.
Ne reamintesc că orice este posibil..
Kaye Parmenter
https://www.handimania.com/uploads/2...22-664x885.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=iDYJIX8_sJY
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...11&oe=60E52F08
"sensibilitate"
Atât de multă tandreţe.
Aş putea s-o pictez.
Dar eu prefer
Sa o respir
Altfel cum o sa stiu
Că e reala. "
Reneta Kirilova
https://i.pinimg.com/originals/85/6c...8503544258.jpg
Cel mai frumos loc de pe Pământ
Este Centrul din Inima Ta,
Acolo unde Viaţa Ta începe.
Rumi
https://th-thumbnailer.cdn-si-edu.co...a0bc68b09d.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=J5xsX_vz5pw&t=4s
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...80&oe=60C9497F
Ființele sensibile nu au o voce puternică sau mai bine zis nu strigă.
Cu cât ceea ce spun ei îi atinge, cu atât îl coborâ mai mult.
Paul Valéry
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...68&oe=60C8A578
′′ Emoțiile nu mint niciodată,
Închide ochii și ascultă."
Floriana Antonelli
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...36&oe=60C8384C
Magia este să credem în noi.
Dacă putem, atunci putem face orice să se întâmple.
Goethe
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...c1&oe=60C86A4A
-
https://www.youtube.com/watch?v=CGJHMLL6K0o
https://lh3.googleusercontent.com/pr...h8J7hvo66VEas3
''Floarea nu-şi pierde puritatea, chiar dacă e prăfuită.''
Rabindranath Tagore
https://www.glissandogardencenter.ro...8/12/crin2.jpg
Legenda Crinului
,,„Luati seama la crinii campului: (…) nici Solomon, in toata marirea lui, nu s-a imbracat ca unul dintre acestia” (Matei 6, 28-29).
Traditia crestina ne spune ca aceasta floare, supranumita “apostolul sperantei invesmintat in alb”, a rasarit in gradina Ghetsemani, din picaturile de sudoare cazute de pe fruntea lui Hristos in ceasurile de agonie ce au precedat arestarea sa. Biserica a continuat aceasta traditie.
Astfel, in zilele de Paste, altarele si icoanele sunt impodobite cu buchete de crini albi, simbol al invierii lui Hristos si al sperantei de viata dupa viata.
https://light.sunphoto.ro/photos/nor...8_OYZAIXF3.jpg
O alta istorioara ne povesteste ca, pe cand Domnul nostru Iisus Hristos era dus spre locul rastignirii, il duceau pe un drum pe marginea caruia era si un crin alb. Mergand Iisus cu crucea in spate, cum era obosit si schingiuit, un strop de sange de pe fruntea insangerata de coroana de spini pica pe crinul cel alb care s-a facut rosu, rosu ca sangele lui Iisus.
Daca crinul alb este semnul Bunei-Vestiri, crinul rosu aminteste neincetat de cutremuratoarea zi a rastignirii. Rastignirea a deschis drumul omului spre mantuire, schimband totul in lume si devenind piatra de hotar in viata oamenilor.
Tot in traditia crestina, crinul alb este floarea Fecioarei Maria. In iconografie, Arhanghelul Gavriil este prezentat aducandu-i un crin alb Fecioarei atunci cand o anunta ca Ea il va naste pe Hristos.
Din acest motiv, in fata icoanelor ortodoxe sau a statuilor catolice reprezentand-o pe Sfanta Maria, credinciosii aduc, drept ofranda, crini albi.
https://topremediinaturiste.ro/wp-co...-2816x2112.jpg
Florile albe de crin sunt astfel un simbol al puritatii, inocentei si starii virginale, dar si al iubirii divine, triumfatoare datorita abandonarii fiintei in harul si splendoarea iubirii Divine.
Buna-Vestire e ziua in care s-a zamislit Domnul Iisus Hristos, ziua binecuvantata cand Sfantul Arhanghel Gavriil a adus Sfintei Fecioare vestea ca Duhul lui Dumnezeu o va umbri si din ea se va naste Mesia, Mantuitorul lumii.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...65&oe=60C9958B
Intr-o manastire traia un calugar tanar care avea o vorba cu care intampina pe oricine: „Bucura-te Nascatoare!” El trai nesmintit in canoanele smereniei manastiresti intreaga lui viata. Era un exemplu pentru toti. Si, cu vremea, nevoindu-se el pe trudnicul drum al smereniei, ajunse sa raspunda la orice i s-ar fi spus: „Bucura-te Nascatoare!” Erau singurele lui cuvinte, caci de rugat se ruga in gand...
Nebanuite sunt caile Domnului... Dupa o viata inchinata lui Dumnezeu, calugarul muri. La scurta vreme, pe mormantul lui crescu o floare care, prin voia Domnului, era aidoma celei cu care Sfantul Gavriil venise la Fecioara. De atunci este pe lume crinul alb.
Oamenii l-au dus in cele patru zari impreuna cu povestea smeritului calugar si a minunii facute de Dumnezeu pentru pomenirea smereniei lui.
O legenda afirma ca la inceput crinii au fost galbeni dar s-au transformat in crini albi cand au fost culesi de Fecioara Maria.
https://www.gardenexpert.ro/1483/crin-alb.jpg
O alta poveste ne spune ca, Iosif si Maria fugeau cu pruncul lisus in brate pentru a-l proteja de calaii lui Irod. Era o arsita mare, iar lui Iisus i s-a facut foame. Maica Domnului a coborat de pe asin, in desert, pentru a-l hrani. In timp ce pruncul sugea, ochii Mariei erau plini de lacrimi si se gandea de ce oare acei oameni doreau sa-i ucida fiul. A luat scufita copilului si si-a sters cu ea lacrimile.
Scufita s-a umezit si, pentru a o usca, a pus-o pe un spin uscat.
Dupa ce a hranit copilul, s-a pregatit de plecare dar, cand sa ia scufita, ce vazu? Minune! Tulpina uscata a spinului se prefacuse intr-o planta verde, iar in locul scufitei aparuse o floare alba ca neaua, deschisa ca un potir de cristal. Asa s-a nascut crinul, floare care aduna in cupa imaculata primele lacrimi de roua ale diminetii.
Dar crinul este intalnit adesea si in povestile alegorice precrestine, incarcat de semnificatii profunde, legate de sacralitatea maternitatii. Mitologia romana ne povesteste ca, atunci cand Juno il alapta pe fiul sau Hercule, multe picaturi de lapte au cazut din Olimp. O parte dintre ele au ramas pe cer, formand ceea ce azi numim Calea Lactee, dar o parte au atins pamantul, iar acolo au crescut crini.
O alta legenda ne spune ca floarea de crin a rasarit din lacrimile de pocainta ale Evei, la alungarea din Rai.
https://i1.wp.com/www.tarancutaurban...24%2C683&ssl=1
O legenda romana poveste ca la nasterea lui Venus din spuma marii, zeita a zarit un crin care i-a trezit in suflet gelozie si invidie datorita culorii albe imaculate si frumusetii lui. Considerandu-l un rival al propriei ei frumuseti, ea a incercat sa mutileze crinul, facand sa ii creasca un pistil enorm din centrul alb ca zapada al florii. Acest mit explica modul in care crinul a devenit asociat cu zeita Venus.
https://www.libertateapentrufemei.ro...35569069_s.jpg
Legenda Florilor de crin
Legenda spune ca traia pe vremuri o vrajitoare deosebit de rea si de puternica. Se facea ca tot ceea ce atingea aceasta vrajitoare se prefacea in stana de piatra. Daca insa se atingea de un copil, acesta era prefacut intr-o floare. Pe acea vreme, traiau doi copii, frate si sora, care nu aveau parinti si plecasera in lumea larga pentru a-si gasi o familie.
Cei doi copii ajung la castelul vrajitoarei si, apropiindu-se prea mult de castel, fata este prefacuta intr-o floare. Baiatul dorind sa isi salveze sora cere ajutorul Zanei Florilor, care ii da o floare care sa il ajute sa isi salveze sora. Se pare ca aceasta floare daca atingea un obiect fermecat de vrajitoare rupea vraja care il cuprinsese.
Cu ajutorul acestei flori, baiatul reusi sa isi descante surioara si sa o transforme pe aceasta la loc in fata. Cei doi incearca apoi sa fuga, dar sunt prinsi de vrajitoare, care ii preschimba in doi crini, doua flori albe al caror miros te face sa nu te poti apropia de ei. Ideea era ca nimeni sa nu se poata apropia de ei cu floarea fermecata pentru a-i salva.''
Sursa:NET
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...7e&oe=60E40402
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=o6q1_LxYFhI
https://cf.ppt-online.org/files/slid...KW/slide-6.jpg
[RĂSUNĂ CORN DE AUR…]
Răsună corn de aur şi împle noaptea clară
Cu chipuri rătăcite din lumea cea solară
Cu mândre-mpărătese ce au trăit în soare
Atâta de frumoase cât cin’ le vede – moare.
Veniţi genii şăgalnici, ce tupilaţi sub foaie
Pisaţi picioarele albe a fetelor bălaie,
Şi zimbrii zânei Dochii, în frunţi cu stemă mare,
Şi voi, cai albi ca spuma, cu coama de ninsoare –
Învie codru [!] – duhuri cu suflet de mireasmă,
Zburaţi prin crenge negre, ca albe, dulci fantasme,
Pe diafane corpuri lungi pânzării uşoare
De brumă diamantină, ce scânteie în umbră
În părul vost’ coroane, sandale moi, feeric
Ating abia al nopţii tăcutul întuneric.
[2285,126 v. | 1871–1872 | EdP V, 114 | 218]
Mihai Eminescu - Versuri din manuscrise - Humanitas
https://i0.wp.com/colectionaradecart...63%2C995&ssl=1
-
https://www.youtube.com/watch?v=EuhB7foXywA
https://images-wixmp-ed30a86b8c4ca88...4Z-eq0WUw4XxsE
Soarele apune oricum,
și peste zilele bune și peste zilele rele.
Jeffrey Deaver
https://images-wixmp-ed30a86b8c4ca88...5ctMNZVZ9hADuw
„Iată un lucru minunat la care să ne gândim, că fiecare fiinţă umană e construită în aşa fel încât să reprezinte acel secret şi mister profund pentru oricare alta. Iată un gând solemn, când intru noaptea într-un oraş mare, că fiecare din casele strânse laolaltă în întuneric are în ea propriul secret; că fiecare cameră din ele are în ea propriul secret; că fiecare inimă care bate în sutele de miile de piepturi de acolo este, în câteva din închipuirile sale, un secret pentru inima cea mai apropiată de ea !”
Charles Dickens- Poveste despre două oraşe
https://images-wixmp-ed30a86b8c4ca88...-5lQeIdbzYLCakaronvisuals User Profile | DeviantArt
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=cHSNe8yemLo&t=7s
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...34&oe=60E72377
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!https://static.xx.fbcdn.net/images/e.../1/16/2764.png
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...e6&oe=60E58ABC
''Eu trec ca un lampagiu; împing corăbii în larg şi dezgrop obiecte preţioase; înlătur patina de pe tablouri întunecate; acordez, armonizez, aduc în prim-plan, modelez, aduc la suprafaţă, aprind, sprijin, susţin, inspir; plantez seminţe; cercetez caverne; descifrez hieroglife; citesc în ochii oamenilor - singură - singură în activitatea mea.''
Anais Nin
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...07&oe=60C85FC1
-
https://www.youtube.com/watch?v=Mfdr4BZKSHM
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...f7&oe=60CB1826
“Nu ai nevoie de niciun pretext pentru a celebra viata. Cel mai bun motiv este faptul ca te iubesti pe tine insuti si te simti recunoscator pentru abundenta si binecuvantarile de care te bucuri. Viata este un dar minunat si fiecare noua zi aduce cu sine atat de multe motive de celebrare incat chiar ar trebui sa faci acest lucru. Nu astepta niciodata o invitatie la petrecerea vietii. Da tu insuti o astfel de petrecere.”
Sonia Choquette
https://i.pinimg.com/originals/f0/c4...3633f044d7.jpg
https://www.catherineevansphotograph...hoot-shoot.jpg
https://www.naturespath.com/files/up...-837357996.jpg
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...bb&oe=60E9A70F
-
https://www.youtube.com/watch?v=vv6E5t8byeI&t=17s
https://www.youtube.com/watch?v=XXVs-FSag4s
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...6c&oe=60CA100F
„Satul e atemporal. Conştiinţa surdă, mocnind sub spuza grijilor şi a încercărilor de tot soiul, conştiinţa de a fi o lume pentru sine a dat satului românesc, în cursul multelor secole foarte mişcate, acea tărie, fără pereche de a boicota istoria, dacă nu altfel, cel puţin cu imperturbabila sa indiferenţă. Boicotul instinctiv se ridica împotriva istoriei, ce se făcea din partea străinilor în preajma noastră. Mândria satului de a se găsi în centrul lumii şi al unui destin ne-a menţinut şi ne-a salvat ca popor peste veacurile de nenoroc. Satul nu s-a lăsat ispitit şi atras în „istoria“ făcută de alţii peste capul nostru. El s-a păstrat feciorelnic neatins în autonomia sărăciei şi a mitologiei sale pentru vremuri când va putea să devină temelie sigură a unei autentice istorii româneşti“
Lucian Blaga, Laudă satului românesc
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...d5&oe=60CAC050
''Satul este o lume a copilăriei. A spus-o Lucian Blaga și au confirmat-o etnografii, antropologii, sociologii, care au constatat că satul este locul manifestării intuitive a persoanei, locul poveștii și mitului, al legăturilor directe și al continuității. Jocul și jocurile lor, ca și basmele istorisite de bă*trâni, îi leagă pe copii de temele fundamentale ale lumii, de viață și de moarte, de bucurie și durere, de bine și de rău.Copilul se juca, muncea și creștea. Nu se sfia de moarte sau de naștere, nici de boală sau de rău; ba chiar avea tehnicile lui de comunicare cu cei de dincolo sau cu spiritele tutelare ale morții sau naturii.''
Continuare:Familia în satul românesc de altădată - Ziarul Lumina
https://foaienationala.ro/wp-content...al-640x357.jpg
https://cdn.historia.ro/img/image_ga...1-original.jpg
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...65&oe=60CA0533
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...02&oe=60CAFD96
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...26&oe=60CA7F22
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...fe&oe=60CABE39
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...a8&oe=60CADC04
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...cc&oe=60CB8D7F
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...91&oe=60CBA746
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...c2&oe=60CA642A
-
https://www.youtube.com/watch?v=udTF5mwfiAQ
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...1e&oe=60CBA3BB
Gradina Hestiei
"Dorul meu,
Deschide-ţi cartea pecetluită,
Şi-ţi răsfiră-n soare, şi-ţi răsfiră-n vânt
Paginile-n care, peste-albastru-ţi cânt,
Şi-a cernut tăcerea pulberea-i cernită…
Dorul meu,
Deschide-ţi cartea pecetluită,
Şi mă-nvaţă iarăşi cântul bunei veşti,
Să mi-l cânt, cum cântă florile-n fereşti,
Oglindită-n geamul larg deschis în soare…
Dorul meu,
În suflet mi-a crescut o floare!
Apăr-o de vânturi şi dă-mi viers s-o cânt…
Dorul meu,
În geamul larg deschis în vânt
Cântă astăzi viaţa, cântă-nfiorată,
Cald ca nicăieri, sfânt ca niciodată!"
Cântă astăzi viaţa - Elena Farago
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...c8&oe=60CB6277
''Intr-o lume coplesita de uratenie refractata din oglinzi murdare, curcubeele sunt semne de bine, frumos si adevar nemasluit.''
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...59&oe=60CB58F2
“Dumnezeu așează curcubee în nori astfel încât fiecare dintre noi, în momentele cele mai întunecate și mai dureroase, să putem zări posibilitatea speranței.”
Maya Angelou
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...e4&oe=60CB660B
-
https://www.youtube.com/watch?v=hL1FM2n5IjI
https://ppmag.s3.amazonaws.com/image...d6facd4510.jpg
"Sunt femei pe care le uiți dinainte de a le avea...
Și femei pe care nu le mai poți uita o viață, chiar dacă poate că nu ai îndrăznit să le atingi nici măcar în gând... Sau chiar dacă poate ai crezut că le-ai avut, fără să știi că astfel de femei nu pot fi vreodată "avute".
Ele vin să dea, nu să ia... vin să spargă sertarele în care încerci să le înghesui, vin să dea foc paturilor procustiene în care lumea încearcă să le vâre, vin să dea de pământ cu toate etichetele ce nu le vor putea fi vreodată lipite, vin să zboare, nu să se târască, vin să te învie cu un sărut, cu un cuvânt sau cu o mângâiere, când toți cei din jur te omoară câte puțin în fiecare zi- sau poate că o faci chiar tu!
-Vin să îți vindece rănile, să îți pună aripi și să ți le mângâie apoi cu încurajarea lor...sau poate cu o mustrare pe care nimeni nu a îndrăznit vreodată să ți-o rostească, iar ele o fac cu atâta nonșalanță...vin să te înalțe fără ca asta să le umilească, să te lase mai bogat fără ca asta să le sărăcească, vin să sculpteze cu îndrăzneală îngerul în blocul de piatră în care îl ascundeai, vin să aducă lumină în viața ta, chiar dacă o aduc poate printr-o furtună, un cutremur sau un uragan...
Dispar într-o zi, la fel de brusc cum au apărut, fără niciun avertisment...și pe măsură ce trece timpul te vor uimi cu tot ceea ce nu ai fost capabil să vezi în ele, în timp ce amintirea lor te va bântui din ce în ce mai tare din fotoliul în care ai da orice să le mai vezi așezate, ca în zilele când luai “for granted” darul pe care ți-l făcuse Dumnezeu prin zâmbetul lor prezent acolo, în clipa aceea, în viața ta...doar pentru tine!
Când alte femei îți sunt bolovan pe aripi, ele îți sunt piatră de hotar; atunci când se lasă prinse, îți vor fi temelie a unei existențe noi, în care vei fi tu, în cea mai frumoasa și îndumnezeită versiune a ta."
Alexandra Svet
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...f7&oe=60CAAE4B
-
https://www.youtube.com/watch?v=I2gNvl8e8n0
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...9f&oe=60CB8689
''Am ajuns la concluzia înfricoșătoare că eu sunt elementul decisiv. Abordarea mea personală este cea care creează climatul. Este starea mea de zi cu zi care determină vremea ... În toate situațiile, răspunsul meu este acela în care se decide dacă o criză este escaladată sau neescaladată, iar o persoană este umanizată sau este dezumanizată.''
Johann Wolfgang von Goethe
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...df&oe=60CB01FD
Adevarata libertate este intotdeauna spirituala. Ea are de a face cu forul cel mai profund al fiintei tale, care nu poate fi pus in lanturi, care nu poate fi incatusat, care nu poate fi inchis in puscarie.
A sti inseamna a fi liber, liber de toate inchisorile; ale trupului, ale mintii, care exista in afara ta. Pur si simplu traieste-ti viata ca pe o enorma bucurie si sarbatoare, ca pe un dar al Firii!
De câte ori libertatea se întâmplă într-o conştiinţă, din interior ea se simte ca libertate, iar din exterior ca iubire.
Osho
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...1a&oe=60CA8F54
-
https://www.youtube.com/watch?v=pf-RIZLQwEM&t=1s
https://i.pinimg.com/originals/4a/6a...a9599b2939.jpg
Cum putem folosi cele 7 oglinzi eseniene pentru a intelege cine suntem si de ce avem nevoie.
Cine sunt esenienii? Esenienii sunt un grup de oameni iluminati divin care credeau ca sunt pe aceasta planeta pentru a impartasi iluminarea. Esenienii erau adeptii autodisciplinei si a unei vieti pline de milostenie. De ce avem aceste oglinzi? In fie
Cine sunt esenienii?
Esenienii sunt un grup de oameni considerati a fi iluminati care credeau ca scopul lor pe aceasta planeta era de a impartasi iluminarea. Esenienii erau adeptii unei vieti pline de piosenie si disciplina spirituala si chiar se spune ca Isus era un descendent al acestora.
Care este originea acestor oglinzi?
In fiecare clipa a existentei noastre cream ceva, indiferent ca suntem sau nu constienti de acest lucru. Oglinzile eseniene ne arata ceea ce cream si sunt o reflectie eterna a acestor creatii.
Cand emitem o vibratie negativa, universul sau Dumnezeu (fiecare cum doreste sa il defineasca) reflecta acest lucru ca sa ne ajute sa invatam. Ne aminteste cu blandete ceea ce se intampla in interiorul nostru, ca sa devenim constienti de propria noastra creatie. Cand nu realizam ceea ce se intampla, efectul de oglinda isi mareste intensitatea. Acest lucru poate echivala cu pierderea unui examen la scoala, ceea ce inseamna ca ne confruntam cu o versiune mai dura a reflectiei initiale.
Universul nu ne judeca atunci cand ne reflecta ceva, universul este iubitor in mod neconditionat si reflecta exact ceea ce proiectam – pozitiv sau negativ. Iubirea neconditionata nu da dovada de mila, ci de respect.
Cand emiti negativism, Universul nu intervine pentru a-ti face viata mai usoara. In schimb, sta langa tine plin de iubire si de incredere ca iti poti reveni in urma provocarilor pe care le intampini datorita efectului de oglinda.
Iubirea universala crede in tine si te respecta suficient de mult pentru a-ti arata in mod neconditionat ceea ce proiectezi in exterior, pentru a te ajuta sa evoluezi si sa-ti depasesti limitele. Ceea ce pare lipsa sa de compasiune este, de fapt, milostenie absoluta.
Cele 7 oglinzi ne ajuta sa ne intelegem mai bine pe noi insine, precum si rolul pe care oamenii si experientele din viata noastra il au in evolutia noastra personala pe acest pamant.
Care sunt cele 7 oglinzi?
Oglinda 1: Ceea ce vezi in exteriorul tau este o reflectie fidela a ceea ce esti tu in acel moment.
(Tine minte ca oglinzile reflecta atat constientul cat si subconstientul.)
Oglinda 2: Atragi ceea ce judeci.
Vei observa deseori acest tipar in multiple aspecte ale vietii tale daca esti foarte atent. Tine cont de faptul ca exista o mare diferenta intre a judeca si a observa. Una este sa ai preferinte (discernamant) si cu totul altceva este sa emiti o acuzatie cu privire la ceva anume. Iar atunci cand judeci, lucrurile la care opui rezistenta sunt, de fapt, cele pe care le hranesti si le atragi in viata ta.
Oglinda 3: Cea de-a treia oglinda iti va arata ceva ce ai pierdut, la care ai renuntat sau care ti s-a luat.
Cand vedem ceva ce iubim si ne dorim in cineva, este, de fapt, ceea ce am pierdut, am dat sau ni s-a furat din propria noastra viata. Fiecare relatie interumana reflecta relatia cu propriul nostru sine si deseori incercam sa redobandim acel ceva pierdut cand eram copii. Poate fi vorba de bucurie, inocenta, cinste si integritate, curaj sau iubire, pe care sinele incearca sa le redobandeasca.
In aceasta oglinda isi are originea, printre altele, gelozia.
Oglinda 4: Reflecta o iubire uitata
Poate fi vorba de un mod de a trai, o relatie pierduta sau neterminata. Deseori sunt experiente dintr-o viata anterioara care s-au terminat cu o concluzie gresita. Acestea se vor tot repeta pana cand se va ajunge la concluzia corecta si sufletul va dobandi intelepciune prin lectia invatata.
Oglinda 5: Oglinda unui aspect al mamei sau al tatalui care se manifesta.
Se spune ca atunci cand ne casatorim, cautam un partener care sa semene cu mama sau cu tatal nostru. Si deseori ajungem sa imitam comportamentul sanatos sau nesanatos al parintilor nostri, pe care l-am invatat in copilarie. Cand eram copii, parintii erau ca niste semizei pentru noi, iar aceasta oglinda este o reflectie a relatiei noastre cu altii si cu principiul de Dumnezeu/Mama si Tata Ceresc.
Oglinda 6: Noaptea intunecata a sufletului – partile reprimate ale sinelui pe care le-ai condamnat se vor reflecta prin oameni sau situatii care apar in viata ta.
Daca avem o puternica incarcatura emotionala fata de o persoana sau o experienta, atunci e bine sa incercam sa intelegem ce element profund sau reprimat din noi insine ne reflecta persoana sau experienta respectiva. In momentul in care ne dam seama care este acesta, atunci vom putea incepe sa ne vindecam.
Dumnezeu nu da niciodata unui om mai mult decat poate duce si cand ne confruntam cu o situatie dificila avem de ales sa o intampinam ca pe o manifestare puternica a lui Dumnezeu sau sa ne comporta ca niste victime.
De multe ori, cele mai reprimate parti ale noastre sunt si cele pe care le gasim cele mai atragatoare intr-un partener! Scopul acestui fenomen este sa ne vedem pe noi insine ca intreg, pentru a ne intregi si a fi completi.
Oglinda 7: Oglinda conceptului de sine atat la nivel constient cat si subconstient.
Vei intalni oameni care oglindesc parerea pe care o ai despre tine. Aceasta poate fi cea mai puternica oglinda, pentru ca nu tot timpul suntem constienti de relatia cu noi insine.
Cei din jur ne vor percepe si se vor purta cu noi asa cum noi ne purtam fata de noi insine. Daca avem o stima de sine scazuta si nu ne acceptam propria frumusete si intelepciune, nici altii nu o vor recunoaste. Daca suntem plini de manie, amaraciune si lipsiti de iubire fata de altii, la fel vor reactiona si ei in relatie cu noi. Daca ne schimbam perceptia fata de noi insine, schimbam intreaga lume. Poate ca este timpul sa fim mai plini de bunatate, iubire si compasiune fata de noi insine si fata de ceilalti.
De exemplu, daca te surprinzi mereu spunand ca “oamenii profita de mine” inseamna ca, de fapt, tu esti cel care profita de propriul tau timp, energie si resurse pentru a le face altora pe plac. Oamenii care iti apar in viata si “profita” sunt invatatorii tai, reflectand felul in care te tratezi pe tine insuti.
Sursa:https://viataverdeviu.ro/oglinzi-esseniene
https://cdn.knd.ro/media/521/2864/35...200&height=900
-
https://www.youtube.com/watch?v=bh20V6Pj_kE
https://64.media.tumblr.com/6d659b7e...bq408_1280.jpg
In fata marii...
Cum seaman eu cu tine, mare,
La fel, mereu nelinistit,
Închis din patru parti de timpul,
Din care nu e de iesit.
Ma zbat adânc, fara crutare,
Ma trag în mine, ma-nvrajbesc,
Dar oricât as lovi de tare
Degeaba tarmii mi-i lovesc.
E-o lupta fara-asemanare,
Sunt malurile prea de fier.
Nici eu nu-s multumit, ca tine,
Doar cu bucata mea de cer.
Izbesc mereu, mereu mai aprig
Si fara sa îngenunchez,
Dar nu pot, nu, iesi din vremea
În care-ncep sa-nnegurez.
Mi-e dorul inima si gândul
Tot rani, la zbatere proscris,
Dar înca lupt sa nu stau numai
În tarmurile mele-nchis.
Izbesc, izbesc întotdeauna
Ca tine, tot mereu la fel.
Si mie timpul mi-a pus maluri
Si nu pot sa mai ies din el...
Virgil Carianopol
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...b8&oe=60CB1DB4
arnar kristjansson photography
-
https://www.youtube.com/watch?v=6mGyzD6sdPw
https://i.pinimg.com/originals/aa/51...d94679c90b.jpg
Mihai Eminescu
Venere si Madonă
Ideal pierut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme si vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără si dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei.
Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,
Brat molatic ca gândirea unui împărat poet,
Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie,
A femeiei, ce si astăzi tot frumoasă a o revăd.
Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,
Suflet îmbătat de raze si d-eterne primăveri,
Te-a văzut si-a visat raiul cugrădini îmbălsămate,
Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer
Si-a creat pe pânză goală pe Madona Dumnezeie,
Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,
Fată pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.
Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieti de poezie,
Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc,
Si-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie,
Când viata pustiită râde-o rază de noroc.
Am văzut fata ta pală de o bolnavă betie,
Buza ta învinetită de-al coruptiei muscat,
Si-am zvârlit asupră-ti, crudo, vălul alb de poezie
Si paloare-i tale raza inocentei ei I-am dat.
Ti-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie
Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,
Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ti murdare ochiu-aurorei matinal.
Dar azi vălul cade, crudo! dismetit din visuri sece,
Fruntea mea este trezită de al buzei tale-nghet
Si privesc la tine, demon, si amoru-mi stins si rece
Mă învată cum asupră-ti eu să caut cu dispret!
Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nselăciune
De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir,
O fecioar-a cărei suflet era sânt ca rugăiunea,
Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir.
O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,
Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,
Cu inima stearpă, rece si cu suflet de venin!
*
Plângi, copilă? -- C-o privire umedă si rugătoare
Poti din nou zdrobi si frânge apostat-inima mea?
La picioarele-ti cad si-ti caut în ochi negri-adânci ca marea
Si sărut a tale mâne, si-i întreb de poti ierta.
Sterge-ti ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea,
A fost crudă si nedreaptă, fără razem, fără fond.
Suflete! De-ai fi chiar demon, tu esti sântă prin iubire,
Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.
https://argribincea.files.wordpress....l-eminescu.jpg
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=VG53Lg9jfvw
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...1d&oe=60CC46ED
Buna dimineata,Soare,buna dimineata,Viata!https://static.xx.fbcdn.net/images/e.../1/16/2764.png
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...03&oe=60CC7D31
''Totul are un inceput si un sfarsit.Trecem prin viata cantand partitura aleasa cand am venit pe lume.Exersam pana devenim Privitori si lasam sa treaca viata prin noi,bucurandu-ne de fiecare Clipa daruita .''
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...cf&oe=60CC153B
-
https://www.youtube.com/watch?v=vqc1Tfpu_BI
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...c8&oe=60CC80E8
„Totul este iluzie, cu o exceptie: Puterea atotpătrunzătoarea a iubirii divine”
Shri Mataji
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...27&oe=60CC41DA
''Sa fie azi pace inlauntru tau. Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in continuare altora dragostea pe care o primesti. Fii multumit(a) de felul in care esti tu, asa cum esti. Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti."
Părintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa
"Doisprezece Paşi de Transformare"
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...71&oe=60CCE79C
Vlad Eftenie - Tuzla, Constanța.
-
https://www.youtube.com/watch?v=7hgbOcJdBX8
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...9f&oe=60CC4267
"Dacă cineva vrea să te rănească, privește-i rănile și durerea pe care o ascunde!
Dacă cineva te minte, privește-i imensa goliciune!
Dacă cineva te trădează, privește-i singurătatea care îl apasă!
Dacă cineva își bate joc de tine, urmărește-i traumele stocate și neeliberate!
Dacă cineva te tracasează, privește-i sărăcia și mizeria interioară acumulată!
Dacă cineva te invidiază, privește frustrarea interioară!
Dar... nu te supăra pe defectele altora, lucrează cu ale tale și fii bun cu cei care au cea mai mare nevoie de sprijinul tău și de un cuvânt de incurajare!
În momentul în care ajungi să înțelegi, să înveți și să accepți ceea ce cu adevărat te deranjează la alții, automat încetează să te mai afecteze, apoi vezi viața și lucrurile dintr-o altă perspectivă cu mai multă înțelegere, cu mai multă compasiune iar în această stare, apare și iertarea în mod natural!"
Sursa: Daniela Hell
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...24&oe=60CC6043
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...31&oe=60CBB6BF
-
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...0c&oe=60CB8358
"Curățenia începe de la suflet", mi-a spus odată o maramureșeancă. "Iar pe coconi îi învățăm de mici ce înseamnă credința." / Maramureș, Breb.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...de&oe=60CD0F42
Mănăstirea este tinda raiului, casa lui Dumnezeu, poarta cerului, locul împlinirilor, cerul cel de pe pământ şi locul în care se arată iubirea lui Dumnezeu.
Părintele Teofil Părăian
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...aa&oe=60CBB5C3
Mănăstirea Bârsana
-
Martha Medeiros - Moare câte putin
Moare câte puțin cine se transformă în sclavul obișnuinței,
urmând în fiecare zi aceleași traiectorii;
cine nu-și schimbă existența;
cine nu riscă să construiască ceva nou;
cine nu vorbește cu oamenii pe care nu-i cunoaște.
Moare câte puțin cine-și face din televiziune un guru.
Moare câte puțin cine evită pasiunea,
cine preferă negrul pe alb și punctele pe „i” în locul unui vârtej de emoții,
acele emoții care învață ochii să strălucească,
oftatul să surâdă și care eliberează sentimentele inimii.
Moare câte puțin cine nu pleacă atunci când este nefericit în lucrul său;
cine nu riscă certul pentru incert pentru a-și îndeplini un vis;
cine nu-și permite măcar o dată în viață să nu asculte sfaturile „responsabile”.
Moare câte puțin cine nu călătorește;
cine nu citește;
cine nu ascultă muzică;
cine nu caută harul din el însuși.
Moare câte puțin cine-şi distruge dragostea; cine nu se lasă ajutat.
Moare câte puțin cine-și petrece zilele plângându-și de milă și detestând ploaia care nu mai încetează.
Moare câte puțin cine abandonează un proiect înainte de a-l fi început;
cine nu întreabă de frică să nu se facă de râs
și cine nu răspunde chiar dacă cunoaște întrebarea.
Evităm moartea câte puțin, amintindu-ne întotdeauna că „a fi viu” cere un efort mult mai mare decât simplul fapt de a respira.
Doar răbdarea cuminte ne va face să cucerim o fericire splendidă.
Totul depinde de cum o trăim…
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...db&oe=60CBC132
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...e0&oe=60CBAFE2
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...c8&oe=60CBAF86Dan Cristian Mihăilescu #vamaveche
-
https://www.youtube.com/watch?v=ZKlu7wEOL0I
http://25.media.tumblr.com/0f5bd1d9c...6b5uo1_500.gif
Risipei se dedă florarul
de Lucian Blaga
Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-această bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
De pe stamine de alun,
Din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
Risipei se dedă Florarul.
Polenul cade peste noi,
În preajmă galbene troiene
Alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.
Ne cade-n gură când vorbim,
Şi-n ochi, când nu găsim cuvântul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
Ne tulbură, pieziş, avântul.
Ne-om aminti cândva târziu
De-această întâmplare simplă,
De-această bancă unde stăm
Tâmplă fierbinte lângă tâmplă.
Visând, întrezărim prin doruri --
Latente-n pulberi aurii
Păduri ce ar putea să fie
Şi niciodată nu vor fi.
https://g1b2i3.files.wordpress.com/2...860h8thufg.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=qoFJf6GujDg
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...b5&oe=60CCA65A
Sila - Adrian Păunescu
Mi-e dor de traiul simplu și exact,
mi-e dor de-o nemurire refuzată,
aș fi în stare să mai mor o dată,
pentru-a avea alt rol în primul act.
În dreptul tâmplelor să-mi cânte cuci,
în loc de-o inimă să-mi crească două,
pe glezne urce râuri reci de rouă,
să-mi fie gâzi sărmanii nuci uituci.
Nici bună ziua parcă n-aș mai da,
m-aș duce-n munți să viețuiesc sălbatic,
s-arunc o căprioară pe jăratic
și Dumnezeu să stea la masa mea.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...ed&oe=60CBA310
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...27&oe=60CCCB39
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...19&oe=60CD1CFD
Bucovina, te iubesc
-
https://www.youtube.com/watch?v=PFwWrAkNReE
https://i.pinimg.com/originals/b9/31...e2aae53e31.jpg
Mihai Eminescu
Atât de fragedă...
Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.
Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,
Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.
Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.
Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.
Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană -
Unde te duci? Când o să vii?
https://americangallery.files.wordpr...ning-comes.jpg
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...08&oe=60CBC2B7
https://1.bp.blogspot.com/-QbHNZ842q...52820%2529.jpg
https://1.bp.blogspot.com/-JrLhc__aO...52857%2529.jpg
https://wooarts.com/wp-content/uploa...ooarts-01.jpeg
https://pbs.twimg.com/media/ECWMb95XYAApUp-.jpg
Richard S Johnson paintings
-
https://www.youtube.com/watch?v=vQaQWYFpods&list=PL_3wwcQCluCmStny3LsO Uful y1d_3YV46&index=2
https://4.bp.blogspot.com/-QHl4KF7Ey...25281%2529.gif
Îngere palid
Îngere palid, îți e mister
Cum că a lumei valuri și șoapte
Este durere și neagră noapte
Pe lângă cer?
Nu știi tu, înger, oare să zbori,
Să lași pământul, trista ruină?
De-ți place cerul, a lui lumină,
De ce nu mori?
O, dar pământul încă te ține
În niște lanțuri țesute-n rai.
Demult zburai tu în lumi senine ¬
De nu iubeai.
Mihai Eminescu
https://images-wixmp-ed30a86b8c4ca88...61l2xhUrFPDKgk
-
https://www.youtube.com/watch?v=isv_6gU97mQ
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...60&oe=60CC812A
Rugaciune
Crăiasă alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalță-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie:
Fii scut de întărire
Și zid de mântuire,
Privirea-ți adorată
Asupră-ne coboară,
O, maică prea curată,
Și pururea fecioară,
Marie!
Noi, ce din mila sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascultă-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, maică prea curată
Și pururea fecioară,
Marie!
Mihai Eminescu
https://i.ytimg.com/vi/isv_6gU97mQ/maxresdefault.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=f8F7PQwZsYc
https://cdn.alba24.ro/wp-content/upl...-semnatura.jpg
Pe 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, Mihai Eminescu moare singur în camera sa de la sanatoriul doctorului Șuțu din capitală.
Veșnică amintire Poetului nepereche al Neamului Romanesc !
https://i.pinimg.com/originals/83/e1...1c4ce0e635.gif
Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici; n. 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – d. 15 iunie 1889, București, România) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
Mihai Eminescu - Wikipedia
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...65&oe=60CC7931
https://i.ytimg.com/vi/f0ujqA9Z7gk/maxresdefault.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=vHgii51lsEs
http://www.citatepedia.ro/image_text...fletul+frumos.
Culturapemedia
Într-o zi de 15 iunie 1889 se stingea la doar 39 de ani, Luceafărul poeziei românești poetul, scriitorul, gazetarul, și omul Mihai Eminescu.
În van căta-veți - Mihai Eminescu
În van căta-veți ramuri de laur azi,
în van căta-veți mândre simțiri în piept.
Toate trecură:
viermele vremilor roade-n noi.
Căci nu-i iubire, ură d-asemeni nu-i
și ce rămase umbra simțirei e:
marmura lumei
netedă, palidă, ca și ea.
Nu e antica furie-a lui Achile,
nu este Nestor blândul-cuvântător.
Aprigul Ajax
țărână-i azi, și nimic mai mult.
Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi,
și unde-s astăzi vechii și marii Caesari?
Tibrule galbăn,
unde e astăzi mărirea ta?
Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap,
păstori de nații cu strâmbă cârjă-n mâni,
pulbere-s astăzi.
Pulbere sunt chiar vii fiind.
Căci nu sărută regii piciorul lor,
căci nu se-nchină lumea la glas de sfânt.
Semnele tainei
mute rămân și îi fac de râs.
Chiar tronul papei azi ca o scenă e
și el își face mutrele lui plângând.
Hohotul lumei
lumei întregi îi răspunde-atunci.
Căci nu-i s-ardice bolțile de granit,
un Michel-Angelo nu-i să facă iar
ziua din urmă.
Templele vechie pustie rămân.
Să-nvie pânza, Rafael astăzi nu-i.
Nu-nvie dalta-n mânile cele noi.
Moartă rămâne
marmura grea sub ochiul mort.
În van căta-veți ramuri de laur azi,
în van căta-veți mândre simțiri în piept.
Toate trecură:
Viermele vremilor roade-n noi.
În imagine bustul lui Mihai Eminescu din Botoșani
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...38&oe=60CC6497
-
https://www.youtube.com/watch?v=EEHAHmtBkVc
https://doxologia.ro/sites/default/f...ra-720x320.jpg
Marin Sorescu - Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.
Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea să spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".
Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.
În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.
Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt?
Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fără sot.
Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau să le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.
Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.
Si pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.
http://4.bp.blogspot.com/-OY0WGDMggA...2BEminescu.jpg
Nichita Stănescu - Către Eminescu
Tu n-ai murit
pentru că eu sunt trupul tău care vorbeşte cu vorbele tale
Când drag îmi este mie pe lumea asta
cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,
Mihai, dacă-ai şti cât de tare îmi lipseşti
ca şi ochilor, ca şi pietrelor şi curcubeilor.
Le-am zis de tine,
că-ntârzii, le-am zis,
că nu treci de sânge ne trebuie să renaşti
şi nici anapoda de raze ca să ne fii cu noi de faţă.
Mihai, tu care eşti mai tânăr decât mine
gândind în vorbele tale nu mă lăsa să îmbătrânesc
Mihai, nu de înţelepciune duc lipsă,
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor,
m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai.
Cineva trebuie să guste această apoie coaptă
şi miezoasă
Creierul sâmburos al acestei apoi
nu este creier descreierat.
Ca dovadă timpul ce trece, secunda prea repede ce ni s-a dat
ca dovadă locul tău în sâmburele limbii acesteia
ca dovadă inima ta ce a făcut pat din creierul meu
ca dovadă singurătatea mea
care nu credeam să învăţ a muri vreodată.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...fe&oe=60CD7F3C
Nichita Stanescu
Atât să uitaţi! Numai atât, -
că El ( Eminescu) a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitaţi!
În faţa clădirii desuete, a revistei la care lucrez, se înalţă un tei imens, înflorit. Mirosul lui miraculos mă izbeşte din depărtare. Teiul văzut, şi pipăit, de multă vreme este elucidat în cursurile de botanică. El poate atinge o anumită înălţime, el poate avea o anumită adîncime sub pămînt, rădăcinile i se întind între limita cutare şi limita cutare, înmugureşte în luna cutare, înfrunzeşte în perioada cutare şi dă flori şi seminţe în timpul cutare. Are cutare culoare, si lemnul lui are calitatea cutare…
Dar mirosul lui? Pînă unde îşi întinde degetele în sus, pînă unde îşi încolăceşte miriaundele în jur, fecundînd aerul? Dar foşnetul lui? Pînă unde poate tamburina în timpan de om, pînă la ce înălţime, pînă la care distanţă? Dar într-un timpan de pasăre? Şi mirosul pînă unde poate fi perceput de o nară, alta decît cea umană?
Putem întocmi o hartă a teiului, şi ea s-a şi făcut, luînd ca sistem de referinţă văzutul. Dar e posibilă oare o hartă, fluturătoare, a mirosurilor si foşnetelor unui tei? Numai dacă ar fi posibilă o astfel de hartă, un astfel de şir de hărţi, pe care le-am putea suprapune, numai atunci am avea o hartă reală a teiului.
Şi dacă am întocmi o hartă a sentimentelor pe care le stîrneşte un tei în oameni? Dacă am întocmi o hartă a sentimentelor pe care un tei le stîrneşte la celelalte vieţuitoare? Şi dacă am întocmi o hartă a fenomenelor pe care un tei le stîrneşte în lumea vegetală, sau chiar asupra celorlalţi tei? Cum este perceput mirosul teiului de către înşişi teii? Ce semnificaţie, ce rost are el? E un imn, e un semn, e un ritual, un limbaj infinit nuanţat? (Nu percepeau vechii indieni, divinităţile, prin miros? Iar jertfele aduse de vechii evrei nu erau consemnate în Biblie ca fiind „de un miros plăcut Domnului“?)
Brusc, am înţeles epitetul eminescian adăugat teiului: tei sfînt. Deodată am priceput adîncimea percepţiei eminesciene asupra teiului. Da, tei sfînt, tei sfînt, teiul poetic, neelucidabil, tulburător.
Nichita în volumul "Cartea de recitire" - Eminescu cel mare
Fiecare vizită a poetului Nichita Stanescu la Iasi includea în mod obligatoriu, indiferent de situatie, si un popas la Teiul lui Eminescu din Copou, "teiul lui nea Misu", cum ii spunea el. Stătea și tacea sub copac, nu zicea nimic.
Foto: Nichita: " la Eminescu" în 1978
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...1c&oe=60CC7D47
-
https://www.youtube.com/watch?v=t-rBz9hXbi0
https://istoriiregasite.files.wordpr...-prietenia.jpg
”Eşti un poet genial, bădiţă Mihai!”
„Nu ştiu cum sunt eu, dar ştiu că mata, bădiţă Ioane, eşti un povestitor fără pereche.”
Se împlinesc 132 de ani de la moartea celor doi titani ai literaturii române, pe care i-a legat o mare și frumoasă prietenie: #MihaiEminescu și #IonCreangă.
https://www.librariilealexandria.ro/
https://i.pinimg.com/236x/ff/b6/c7/f...5b--romani.jpg
'' Eminescu, bădiţa Mihai, avea o cu totul altă fire: era mai tăcut, mai gânditor şi, de multe ori, chiar trist. Frumos cum rar se află: smead la faţă, cu păr negru, bogat, cu ochi mari, adânci, melancolici, cu zâmbet bun, cu glas plăcut, melodios, cald şi blând, cumpănit, mângâios, când vorbea despre lucruri frumoase şi furtunos când povestea fapte săvârşite de oameni răi şi netrebnici.''
Continuare:http://comunitatea-spirituala.ro/emi...i-pe-un-frate/
https://upload.wikimedia.org/wikiped...%281920%29.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=Z_EVcpPuT9U
https://cdn.alba24.ro/wp-content/upl...-semnatura.jpg
Poiesis
Chris Tănăsescu, Note despre vizionarismul prozodic al lui Eminescu
"Iată bijuteria eminesciană pe care nu mă pot abține să o citez în întregime:
Când priveşti oglinda mărei,
Vezi în ea
Ţărmuri verzi şi cerul sărei,
Nor şi stea.
Unda-n plesnetul ei geme
Şi Eol
Sună-n papura ce freme
Barcarol.
Un minut dacă te-i pierde,
Tu, măcar,
Sub noianul mării verde
Şi amar,
Colo-n umeda-i pustie,
Ca-n sicriu,
Te-ai simţi pe vecinicie
Mort de viu.
Vezi pe buza mea pălită
Un surâs,
Vezi pe fruntea-mi liniştită
Dulce vis,
Şi al luncei vânt de vară
Călduros
Cântă-n lira mea amară
Lănguros.
De-ai pătrunde c-o privire
Al meu sân,
Să vezi marea-i de mâhnire
Şi venin,
Ai cunoaşte-atuncea bine
Traiul meu:
Suflet mort, zâmbiri senine
Iată eu.
Tonul e tineresc și jucăuș, dar cu o bună gradare - mergând dinspre descriptivul tabloului spre pateticul subiectivizat și autoironic; lucrul asupra limbii marchează această evoluție - superba eufonie și modelarea modernistă aplicată verbului "a fremăta" din "sună-n papura ce freme" sunt împlinite de neașteptatul adverb care invită brusc și ludicul, și ironicul prin extravaganța sa venețiană - "barcarol". Pustietatea din adâncuri ce e descrisă aparent oximoronic și e sonor încadrată atât de sugestiv de fricative și lichide - "[...]Si amar/Colo-n umeda pustie,/Ca-n sicriu" - pregătește paradoxul deopotrivă de sfâșietor și de autopersiflant din finalul strofei: "Te-ai simți pe vecinicie/Mort de viu". "
https://batinas.ro/wp-content/upload...01/Oglinda.jpg
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=zte8zJLFSs8&t=63s
Mihai Eminescu
https://www.radioresita.ro/wp-conten...-1-696x426.jpg
[AUDIO-FOTO] Un manuscris necunoscut al lui Mihai Eminescu. Exclusiv la Radio România Reşiţa
Tezaurul milenar al patrimoniului cultural al Românilor este prezervat în Arhivele BIRTA printr-un depozit de spiritualitate scrisă, care oferă un imens câmp de studiu multidisciplinar, abordat parțial. Imbold de introspecție și studiu.
Ioan Birta:
https://www.radioresita.ro/wp-conten...2-750x1024.jpg
Deși corpusul documentar Mihai Eminescu este reprezentat printr-un singur manuscris original, cel prezentat este cuprinzător cât un univers, spune lingvistul Ioan Birta.
Inițiativa abordării ”segmentului” Mihai Eminescu s-a impus având mai ales în vedere că în ultima sută de ani de la decesul filosofului și poetului Mihai Eminescu, multe dintre manuscrisele sale au fost pierdute, sustrase sau rătăcite (așa-numitul Fond de aur de la Biblioteca Liceului ”Gheorghe Șincai” din București). Mai mult chiar, unele au fost arse – în ziua 23 decembrie 1989 – cu sau fără voia paznicului român al manuscriselor eminesciene – Academia Română. Aceeași Academie care cu doar două zile în urmă – la data de 21 decembrie 1989, și-a dat avizul pentru punerea pe rug, la propriu, a celor peste 600 de volume ale autorilor români care au devenit indezirabili și astfel interziși lecturii publice de către academicienii comuniști ai timpului.
După dictonul popular, ”Ce naște din pisică, șoareci mănâncă”, Academia Română nu s-a dezobișnuit să fie paznicul cărților interzise, astfel încât de doi ani de zile încearcă ”stoparea publicării lucrărilor acestuia” (I. Birta).
În cazul manuscrisului inedit al lui Mihai Eminescu, analizele întreprinse de noi au avut în vedere valorificarea următoarelor segmente:
- mărimea scrisului;
- stilul liniilor de bază;
- forma și înclinarea literelor;
- presiunea scrisului lăsată pe hârtie;
- spaţierea dintre linii și cuvinte.
Sursa:https://www.radioresita.ro/actualita...romania-resita
-
https://www.youtube.com/watch?v=Fvazm6RSkpg
https://euzicasa.files.wordpress.com...escu.jpg?w=584
"Dar vei fi băgat de samă o împrejurare:
cartea mea, citind-o în şir, rămâne neînţeleasă…
dar orideunde-i începe, răsfoind tot la a şaptea filă,
o limpezime dumnezeiască e în fiecare şir."
Mihai Eminescu
https://i.pinimg.com/originals/6b/45...f3ae4c105a.jpg
''A noptii gigantica umbra usoara,
Purtata de vînt,
Se-ncovoie tainic, se leagana, zboara
Din aripi batînd.
Roz-alb-aurora, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Revarsa din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-al florilor sîn;
Raspînde suflarea narciselor albe
Balsamu-i divin,
Si Chloris din roze îsi pune la salbe
Pe fruntea-i de crin;
Iar rîul suspina de blînda-i durere
Poetic murmur,
Pe-oglinda-i de unde rasfrînge-n tacere
Fantastic purpur;''
Mihai Eminescu
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...e3&oe=60CE050E
https://i.pinimg.com/originals/11/35...24eb124e51.jpg
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...9e&oe=60CD4EB2
Mihai Eminescu - Poezii - Poetii nostri
-