-
http://cuvintecelebre.ro/wp-content/...tat-Buddha.jpg
Intelepciunea lui Buddha
De Steven Bacarz
Intre secolele al 6-lea si al 4-lea i.Hr., un om pe nume Siddhartha Gautama a inceput sa uimeasca prin intelepciunea sa spirituala profunda. A fost supranumit “Buddha”, care inseamna ad-literam “Cel Luminat” si pana in ziua de azi ne bucuram de invataturile sale.
In mod interesant, Buddha nu si-a scris niciodata invataturile. La fel ca si Iisus sau Socrate, metoda lui de a-i invata pe ceilalti era cea prin comunicare verbala. Traditia orala a pastrat vie intelepciunea lui Buddha pana cand a aparut prima transcriere a invataturilor sale, 400 de ani dupa moartea sa.
Iluminarea sa a avut loc atunci cand si-a dat seama ca omul nu trebuie sa se infometeze si sa-si supuna trupul chinurilor (practica comuna in India acelor vremuri) pentru a-si intensifica claritatea spirituala si intelepciunea. Cand o tanara i-a oferit lapte si budinca de orez in semn de compasiune, si-a dat seama ca ceea ce fusese invatat la randul sau ca reprezinta “Calea”, nu era tot.
A meditat atunci timp de 49 de zile, dupa ce isi jurase ca nu se va misca pana nu va afla adevarul. Observatiile ce au urmat raman unele din cele mai relevante si profund spirituale invataturi din toate timpurile. Mai jos sunt 25 de citate din Buddha care iti vor schimba viata:
- Poti citi oricate vorbe intelepte, poti rosti oricate vorbe intelepte dar cum iti vor fi de folos daca nu vei si actiona conform lor.
- Calea nu este in cer. Calea este in inima.
- Ulciorul se umple picatura cu picatura.
- Fiecare om este autorul propriei sanatati sau a propriei boli.
- Ca sa intelegi totul, trebuie sa ierti tot.
- Un cuvant care aduce pacea valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte intelepte.
- Vorbele pe care le rostim trebuie alese cu grija pentru ca vor fi auzite de oameni si ii vor influenta in bine sau in rau.
- Doar noi insine ne putem salva, nimeni altcineva. Nimeni altcineva nu poate si nimeni altcineva nu trebuie. Doar noi trebuie sa parcurgem drumul.
- Cand simtim manie intr-o controversa, am incetat deja sa luptam pentru adevar si luptam pentru noi insine.
- In cer nu exista disctinctie intre est si vest; oamenii creeaza distinctiile in mintea lor si apoi le iau drept adevarate.
- Cei eliberati de resentimente sunt cei ce vor gasi pacea.
- Ura nu inceteaza niciodata prin ura. Ura inceteaza prin dragoste. Aceasta este o lege de neschimbat.
- Raul exista pentru ca binele sa-si dovedeasca puritatea asupra lui.
- E usor sa vezi greselile semenilor dar greu sa-ti vezi propriile greseli. Oamenii prezinta greselile celorlalti ca pe pleava purtata de vant dar isi ascund propriile greseli asa cum un cartofor viclean isi ascunde zarul masluit.
- Nu vad niciodata ce a fost facut; intotdeauna vad doar ce a mai ramas de facut.
- Mintea este totul. Devii ceea ce gandesti.
- Asa cum comorile apar de sub pamant, asa apare si virtutea din faptele bune si intelepciunea dintr-o minte pura si linistita. Ca sa iesi in siguranta din labirintul vietii umane, iti trebuie lumina intelepciunii si indrumarea virtutii.
- Suntem formati de gandurile noastre; devenim ceea ce gandim. Cand mintea este pura, bucuria o urmeaza ca o umbra care nu mai pleaca.
- Lucreaza la propria ta mantuire. Salvare Nu depinde de altii.
- Sa ne ridicam si sa fim recunoscatori, caci de nu am invatat mult astazi, macar am invatat putin, si de nu am invatat putin, macar nu ne-am imbolnavit, si de ne-am imbolnavit, macar nu am murit; sa fim, deci, recunoscatori .
- Nu poti parcurge drumul pana nu ai devenit drumul insusi.
- Nu vei fi pedepsit pentru mania ta, vei fi pedepsit de mania ta.
- Sa te cuceresti pe tine insuti este mai mare victorie decat sa-i cuceresti pe altii.
- Trei lucruri nu pot fi ascunse mult timp: soarele, luna si adevarul.
- Ai compasiune pentru toti semenii, bogati si saraci deopotriva; toti au suferintele lor. Unii sufera prea mult, altii sufera prea putin.
http://www.zenponies.com/tim/pathway...ha_lotus01.jpg
-
http://gradina.acasa.ro/uploads/phot...4673-nufar.jpg
Despre iubire
Khalil Gibran din Profetul
http://3.bp.blogspot.com/-oqK8ThklqV...2BDragoste.jpg
Când iubirea copleşitoare vă face semn, urmaţi-i îndemnul,
Chiar dacă drumurile ei sunt aparent grele şi prăpăstioase,
Şi când vraja paradisiacă vă cuprinde cu aripile ei angelice,
supuneţi-vă misterului ei,
Chiar dacă sabia ascunsă-n penaju-i v-ar putea răni,
Iar când iubirea transfiguratoare vă vorbeşte şi o
simţiţi profundă şi divină, daţi-i crezare,
Chiar dacă vocea ei ar putea să vă sfărâme visurile himerice,
asemenea vântului din miază-noapte care vă pustieşte grădinile.
Fiindcă, precum iubirea vă încunună,
adeseori tot ea trebuie să vă şi crucifice.
Precum vă face să creşteţi mult mai repede şi îmbătaţi de fericire,
Tot ea trebuie să vă şi reteze uscăciunile
şi să vă distrugă cât mai repede răutăţile şi egoismul.
Precum ea vă ridică îmbătaţi de bucurie,
până la înălţimea voastră ideală,
alintându-vă cu o dumnezeiască gingăşie
ramurile cele mai fragile care freamătă
în lumina soarelui infinit al iubirii,
Tot la fel ea va răzbate ca o miraculoasă
forţă purificatoare până în adâncul rădăcinilor voastre,
zdruncinând încleştarea lor cu pământul.
Asemeni snopilor de grâu, ea vă seceră, niciodată întâmplător.
Vă treieră pentru a vă decoji.
Vă vântură spre a vă curăţa de pleavă.
Vă macină până la înălbirea făinii voastre.
Vă frământă până ajungeţi foarte supuşi, divini şi puri.
Ca apoi să vă hărăzească focului său
şi să puteţi deveni pâinea cea sfântă
a nemuririi la ospăţul divin.
Toate aceste şi multe altele vi le va da cu prisosinţă iubirea,
pentru ca, astfel, să vă puteţi cunoaşte pe deplin tainele inimii
şi să deveniţi o parte din inima Vieţii Eterne
din care izvorăşte nesfârşită IUBIREA.
Dar dacă, stăpâniţi de îndoială, egoism, meschinărie,
suspiciune sau de teamă,
veţi căuta doar tihna şi plăcerea dragostei
care permanent vi se dăruie fără ca voi să iubiţi,
Atunci e mai bine să vă acoperiţi, fiind înfrânţi,
goliciunea şi să ieşiţi din treierişul iubirii,
Spre a vă întoarce, rămânând închistaţi şi singuri,
în lumea fără de anotimpuri,
unde veţi râde dar nu cu întreaga voastră bucurie,
unde veţi plânge
dar nu în toate lacrimile voastre pe care vi le-ar fi putut
smulge extazul iubirii.
Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia energia sa atotputernică,
divină şi misterioasă decât de la sine.
Iubirea nu stăpâneşte şi nu vrea să fie stăpânită
de cel sau cea căruia i se dăruie;
Fiindcă iubirii adevarate îi este de-ajuns iubirea infinită,
sublimă şi transfiguratoare.
Când iubiţi nu trebuie să spuneţi "Creatorul e in inima mea",
ci mai degrabă "eu sunt acum topit de iubire în inima Creatorului",
Şi să nu credeţi că puteţi croi singuri drumul iubirii,
fiindcă iubirea, dacă cu adevărat o meritaţi,
vă va arăta cu siguranţă drumul ea însăşi.
Iubirea nu are nici o altă dorinţă
decât aceea de a se împlini prin totală iubire.
Dar dacă iubeşti şi trebuie să ai dorinţe,
fie ca ele acestea să fie:
Să te topeşti de iubire în tot şi
să devii izvor de iubire divină ce susurul în noapte-şi cântă;
Să cunoşti adesea durerea prea marii duioşii;
Să fii rănit şi îmbătat de înţelegerea iubirii;
Să sângerezi de bunăvoie şi bucurându-te;
Să te trezeşti în zori, cu inima mereu înaripată şi să înalţi,
plin de recunoştinţă, mulţumire pentru încă o zi de iubire;
Să te odihneşti, copleşit de beatitudine,
la ceasul amiezii şi să cugeţi la extazul iubirii;
Să te întorci împăcat şi debordând de fericire acasă la ora amurgului,
Şi apoi, să dormi înălţând în inimă o rugă pentru fiinţa iubită,
iar pe buze să ai un cântec de laudă.
Poezia „Dar despre iubire, stapane?” a lui Kahlil Gibran
este una dintre cele mai complexe definitii ale iubirii.
Sursa:https:http://adevarul2012.blogspot.ro/2015/04/dragostea-este-un-dialog-fericit-cu-doi.html
https://g1b2i3.files.wordpress.com/2...kiss.jpg?w=604
-
http://www.eplanet.ro/foto/drati7120060925085516.jpg
„Nu dati decat putin, cand dati din ce-i al vostru.
Numai dand din voi insiva dati cu adevarat.
Pentru ca, spuneti-mi, ce-s averile voastre decat niste lucruri pe care le pastrati cu strasnicie, crezand ca maine veti avea nevoie de ele?
Iar maine, ce-i va aduce ziua de maine cainelui prevazator foarte, ascunzand oasele in nisipul miscator, in timp ce-i urmeaza pe pelerini catre orasul sfant?
Si ce este frica de saracie, daca nu saracia insasi?
Iar groaza de sete, in preajma fantanilor pline, nu-i oare setea cea mai nestinsa?
Sunt unii care dau putin din belsugul pe care il au si aceasta pentru a li se recunoaste darnicia, insa acea dorinta ascunsa umileste darul facut.
http://i43.tinypic.com/103bxbr.gif
Sunt, apoi, altii care, putin avand, dau totul.
Acestia cred in viata si in marinimia vietii, iar sacul lor niciodata nu-i gol.
Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este rasplata cea mare.
Dar sunt si din cei ce dau cu durere si doar durerea ramane botezul acestora.
In sfarsit, sunt cei ce dau fara a simti nici durere, nici bucurie, necunoscandu-si virtutile.
Ei sunt asemenea mirtului din vale, care isi raspandeste parfumul in spatiu.
Prin mainile unor asemenea fapturi vorbeste Dumnezeu si dindaratul ochilor acestora El surade Pamantului.
E bine sa dai cand ti se cere, dar si mai bine fara sa ti se ceara, din intelegere.
Iar pentru cei dornici sa dea, a-i cauta pe necajiti este o bucurie mai mare decat darul insusi.
Fiindca, se afla, oare, vreun lucru pe care sa ti-l refuzi?
http://yvonne92110.y.v.pic.centerblog.net/329befae.jpg
O, desigur, tot ceea ce iti apartine va fi daruit intr-o zi,
http://img1.imagehousing.com/1/e72d3...8ae77936fa.jpg
Deci, da acum, in anotimpul darniciei tale, iar nu in cel al mostenitorilor tai.
Deseori spuneti: „Am sa dau, dar numai acelora care merita.”
Pomii din livezile voastre nu spun, insa, astfel si nici turmele din imasuri.
Ele dau ca sa poata trai, fiindca a pastra inseamna a pieri.
Desigur, cel care-si merita zilele si noptile, merita totul si din partea voastra.
Iar cel care a meritat sa bea din oceanul vietii, are tot dreptul sa-si umple cupa si din micul vostru parau.
Exista oare merit mai mare decat acel ce sta in curajul si increderea de a primi milostenie?
Si cine va credeti voi, pentru ca oamenii sa-si sfasaie pieptul si sa lepede orgoliul, ca sa le puteti vedea meritele si mandria terfelita?
Luati aminte, ca mai intai voi sa meritati a fi daruitorul si instrumentul darniciei,
Pentru ca, intr-adevar, viata e cea care da viata, in timp ce voi, care va socotiti binefacatori, nu sunteti decat martorii acesteia.
Iar voi care primiti – si cu totii primiti! – nu va luati povara vreunei recunostinte spre a nu va pune de bunavoie un jug voua si celor ce daruie.
Inaltati-va, mai degraba cu cel care da, primindu-i darurile ca pe niste aripi,
Fiindca, a tine prea mult seama de datoriile voastre, inseamna a va indoi de generozitatea daruitorului, care are pamantul marinimos drept mama si a carui tata insusi Creatorul este.
extras din Profetul, de Kahlil Gibran
http://1.bp.blogspot.com/-c7F-qUdOD-...0/P7272759.jpg
-
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...8c&oe=578413D6
Cum sa iubim
„Iubeste lumea dar nu apartine ei” (Iisus Hristos)
http://www.soulfriendpastoralcounsel...wallpaper1.jpg
Asculta fara sa intrerupi (Proverbe 18)
Vorbeste fara sa acuzi (Jacob 1:19)
Ofera fara sa te zgarcesti (Proverbe 21:26)
Roaga-te fara sa te opresti (Coloseni 1:9).
Raspunde fara sa te certi (Proverbe 17:1)
Impartaseste fara sa pretinzi (Efeseni 4:15)
Bucura-te fara sa te plangi (2:14)
Increde-te fara sa eziti (Corinteni 13:7)
Iarta fara sa pedepsesti (Coloseni 3:13)
Promite fara sa uiti (Proverbe 13:12)
https://image.jimcdn.com/app/cms/ima...5019/image.jpg
„Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate: dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de neleguire, ci se bucura de adevar, acopera totul, crede totul, nadajduieste totul, sufera totul. Dragostea nu va pieri niciodata. ” (1 Corinteni 13:4-8a)
https://encrypted-tbn0.gstatic.com/i...3mRRYfOcnQR7Ue
“Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor. Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta, asa incat sa mut si muntii si n-as avea dragoste, nu sunt nimic. Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars si si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.” (1 Corinteni, 13:1-13)
http://soulsanctuaryspa.com/yahoo_si...122308_std.jpg
“Sa ne iubim unii pe altii caci dragostea vine de la Dumnezeu. Oricine care iubeste s-a nascut din Dumnezeu si il cunoaste pe Dumnezeu.” (1 Ioan 4:7)
-
https://www.youtube.com/watch?v=8aHf...=RD8aHfdHiRJdc
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...54&oe=5784994B
Sandor Kasza
TESTAMENTUL IUBIRII
Prin măsura dragostei și a credinței noastre, Dumnezeu ne dă dreptul să fim, să avem, să dăruim și să dobândim, tot ceea ce alegem să prețuim și să iubim.
Când ne vom iubi în mod real și autentic, și vom crede cu desăvârșire în dreptul nostru de a fi fericiți - nimeni și niciun sentiment uman nu ne va mai putea împiedica să împlinim dragostea ce ne sălășluiește în inimi, prin dar divin.
Cât timp însă, ne vom împotrivi inimi, încercând să sufocăm dragostea din ea - Lumina ce o purtăm prin scânteia divină, ne va arde atât de mult, încât golul, regretele, întunericul și durerea pe care neîmplinirea iubirii o lasă în sufletele noastre prin focul dragostei, ne vor măcina și copleși.
Odată ce lumina dragostei a germinat în inimile și sufletele noastre - nimeni și nimic nu-i va mai putea stinge sclipirea sau împiedica să iasă iar și iar la suprafața sufletului nostru, căci suferința respingeri ei - ne va reaminti mereu de de responsabilitatea pe care o avem prin testament divin, de a ne dărui și împlini iubirea.
Când trăim iubirea prin spirit - nicio forță umană, mentală sau lumească, nu o poate controla, decima sau înfrânge!
sk
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...00&oe=57849329
http://s1.1zoom.ru/big3/897/419873-Kycb.jpg
-
http://1.bp.blogspot.com/_PDsDckgisz...U/s1600/mu.jpg
„Fie ca lumina sufletului tău să te ghideze.
Fie ca lumina sufletului tău să binecuvânteze munca pe care o faci, cu iubirea secretă şi căldura inimii tale.
Fie să vezi în ceea ce faci frumuseţea propriului tău suflet.
Fie ca sacralitatea muncii tale să aducă vindecare, lumină şi reînnoire celor care lucrează cu tine şi celor care-ţi văd şi primesc munca.
Fie ca munca ta să nu te obosească niciodată.
Fie ca ea să elibereze în tine un izvor al prospeţimii, inspiraţiei şi entuziasmului.
Fie să fii prezent în ceea ce faci.
Fie să nu te pierzi niciodată în absenţele fade.
Fie ca ziua să nu-ţi fie niciodată o povară.
Fie ca răsăritul să te găsească treaz şi vioi, apropiindu-te de noua zi cu vise, posibilităţi şi promisiuni.
Fie ca seara să te găsească satisfăcut şi mulţumit.
Fie să intri în noapte binecuvântat, adăpostit şi protejat.
Fie ca sufletul tău să te liniştească, să te mângâie şi să te reînnoiască.”
(Anam Cara, John O'Donohue)
http://www.calatoriainimii.ro/…/Cartile/Detalii/98-Anam-Cara
https://trubadurprinavalon.files.wor...artitura-1.jpg
Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieţii. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii. Roque Schneider
https://www.youtube.com/watch?v=kUACDnehZFU&list=RDkUACDnehZFU&index=1
http://i1.wp.com/www.bydreamsfactory...size=640%2C426
-
http://patetnina.fr/wp-content/uploa...de-magique.jpg
Dumnezeu nu este
sesizabil
decât prin
experientã interioarã.
(Mgr. Jean de Saint-Denis)
http://www.explorimentez.ro/wp-conte...48-520x400.jpg
Proportia interioarã - este ultimul adevãr inerent,
în absolut toate lucrurile.
(Constantin Brâncusi)
https://daniilgaucan.files.wordpress...mant.jpg?w=600
Reconciliazã-te cu tine însuti
si Cerul si Pãmântul se vor reconcilia cu tine.
(Sf. Isaac Sirul)
SURSA:http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_3.htm
https://hranasufleteasca.files.wordp...ays.jpg?w=1200
-
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...66&oe=5792E520
Timp in cuvinte
"Atunci când eşuăm, credem că nu suntem suficient de buni pentru a ne împlini visurile. Aşa că, cedăm. Ne conformăm. Adevărul este, însă, că nu am avut suficient de multă încredere. Nu am crezut suficient de mult în noi sau în ceilalţi. Am încercat să controlăm. Am insistat să ne impunem voinţa. Ne-am speriat şi am ieşit din fluxul creator al vieţii. Viaţa nu a fost împotriva noastră. Noi nu am fost dispuşi să avem încredere în viaţă. Nu ne-a plăcut direcţia în care se îndrepta râul şi am decis să înotăm în cealaltă direcţie. Apoi, am obosit şi am renunţat. Putem să dăm vina pe râu. Putem da vina pe noi înşine. Sau putem să ne dăm seama ce trebuie să facem şi să o facem data viitoare. Putem să avem încredere în râu şi să învăţăm să înotăm în sensul curentului, nu împotriva lui."
Paul Ferrini
http://4.bp.blogspot.com/-3WR9vsHSX8...89b9c02533.jpg
https://www.youtube.com/watch?v=EJqiV55JnX0
Mark Keathley Art.
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...f5&oe=5778EEC9
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=-QtzUNISj5Q
Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai cruntã suferintã.
Cãci, în ciuda pãrerii comune, nu dragostea te face sã suferi,ci instinctul proprietãtii , care este contrariul dragostei.
Cãci, iubindu-l pe Domnul, voi colinda drumurile ca sã-l duc si celorlati oameni. Si nu-l voi reduce la robie. Si voi fi hrãnit din ceea ce dãruieste altora.
Pe cel care iubeste cu adevãrat îl recunosc dupã faptul cã nu poate fi lezat.
[...]Dragostea adevãratã începe acolo unde nu mai astepti nimic în schimb.
(Antoine de Saint-Exupéry -Citadela)
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_2.htm
https://dumezeueincontrol.files.word...5&h=435&crop=1
-
https://dumezeueincontrol.files.word...4&h=435&crop=1
S-a-ntors primăvara. Pământul
pare-un copil ce ştie poezii.
Multe, o, multe… Pentru-ndelungul, sfântul
învăţ, un premiul-l va răsplăti.
Aspru fu dascălul. Albul ne-a fost drag
cu barba lui de moşneag.
Acum putem întreba pământul
cum se spune verde, albastru: el ştie cuvântul.
Acum, când eşti liber, pământ fericit,
joacă-te cu copiii. Să te prindă ar vrea.
Dintre ei, cel mai vesel va câştiga.
O, tot ce maestrul l-a instruit
şi-n rădăcini fu scris, iar acum se avântă
spre lungile, grelele ramuri, - cântă, o, cântă!
R.M.Rilke – Sonetele către Orfeu
https://dumezeueincontrol.files.word...5&h=435&crop=1
Totul incepe cu un vis.
Adauga credinta si devine o convingere.
Adauga actiune si devine parte din viata.
Adauga perseverenta si devine un scop de atins.
Adauga rabdare si timp si totul se termina cu un vis devenit realitate.
Doe Zantamata
https://dumezeueincontrol.files.word...5&h=435&crop=1
-
https://www.youtube.com/watch?v=eMWxAmD0c3o
http://www.lumeaspirituala.ro/pictur...ure-lumina.jpg
Exista un vechi proverb din India, despre suflet: "Focul nu-l poate arde, apa nu-l poate uda, vantul nu-l poate usca, armele nu-l pot despica. Este stravechi, nenascut si nemuritor."
Sufletul este sursa a tot ceea ce inseamna realitate, insa domeniul sufletului se afla dincolo de realitatea obisnuita. De aceea trebuie SA EXISTI in domeniul sufletului - pentru a ramane in legatura cu el, pentru a avea experienta calitatilor sinelui adevarat.
Cum existati in domeniul sufletului? Petrecand timp in tacere, reducand la tacere dialogul nesfarsit al mintii si transformandu-l in linistea eterna si pasnica a sufletului. Atunci cand aveti trairea linistii totale in trup-minte, recunoasteti ca nu mai sunteti gandurile voastre, ci FIINTA CARE GANDESTE.
Putere, libertate si gratie divina, Deepak Chopra
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...2d&oe=5777D17C
-
http://www.suburbanmagazine.ro/wp-co...09/BF_01_l.jpg
''Cu o colecţie de imagini spectaculoase şi testimoniale memorabile, Human, este un documentar unic care realizează un portret convingător despre umanitate la începutul secolului 21. ''
''Cineva bine spunea că “Cea mai nobilă preocupare a omului este omul”. Schimbarea trebuie să înceapă din interior iar de cele mai multe ori efectele se văd şi în jur. Puţini sunt cei care descoperă poarta spre sâmburele interior al existenţei. Incapabili să se adapteze, majoritatea se consumă, distruşi deja de propriile deficienţe sau exaltări, chinuiţi de contextele care le travereseaza în viaţă, de insuficienţele proprii, trăind adevărate drame lăuntrice.''
''HUMAN doreşte să fie un portret sensibil a umanităţii, reprezentată ca o comunitate, dar mai ales din perspectiva indivizilor.''
''HUMAN arată partea întunecată a omenirii însă evidenţiază mai degrabă ce avem mai bun în fiecare dintre noi. Acesta e mesajul pe care filmul încearcă sa il transmită. Împreună uniţi, putem depăşi încercările de azi şi de mâine.
Filmul vorbeşte despre dificultăţile pe care fiecare dintre noi le întâmpinăm în vieţile noastre, în menţinerea relaţiilor valoaroase cu familiile noastre şi cu cei din jurul nostru, în ceea ce priveşte termenii eticii noastre personale.''
“Cu cât devin mai bătrân, spune Yann Arthus-Bertrand, cu atât înţeleg cât de greu sunt de atins aceste obiective, însă răspunsul este iubirea. Iubirea este întotdeauna răspunsul”.
MAI MULT :http://www.suburbanmagazine.ro/human...gii-umanitati/
https://www.youtube.com/watch?v=qUWrdnbOEOQ&list=PLEgA6bEeal3yh19xRhfV t5q5 xBohcPYz7
-
“
Antoine de Saint-Exupery, „Tăcerea ta de acum este tăcerea bobului de grâu aflat în ţărână, unde putrezeşte pentru a deveni spic.”
http://www.bookblog.ro/wp-content/uploads/Foto-2.png
Iata pentru ce am chemat educatorii si le-am spus:
- Nu aveti menirea sa ucideti omul in puiul de om, nici sa-l transformati in furnica pentru viata de furnicar. Caci putin imi pasa daca omul este mai mult sau mai putin pricopsit. Ceea ce ma intereseaza este sa fie mai mult sau mai putin om. Nu ma intreb in primul rand daca omul va fi sau nu fericit, ci care om va fi fericit. Si nu ma intereseaza opulenta sedentarului ghiftuit sau a vitelor in staul.
Nu-i veti coplesi cu formule goale, ci cu imagini purtatoare de structuri.
Nu-i veti indopa cu cunostinte moarte, ci le veti fauri un stil, astfel incat sa poata intelege.
Nu le veti judeca aptitudinile numai dupa aparenta lor usurinta intr-o directie sau alta. Caci cel care a luptat cel mai mult cu el insusi ajunge departe si reuseste. Veti tine, deci, seama, inainte de toate, de dragoste.
Nu vă veţi opri asupra folosirii ci asupra creaţiei omului, astfel încât acesta să-şi şlefuiască scândura cu credinţă şi onoare şi cred că o va şlefui cât mai bine.
Îi veţi învăţa respectul , căci ironia aparţine prostului şi este uitare a figurilor.
Veţi lupta împotriva legăturilor omului cu bunurile materiale. Şi veţi crea omul în puiul de om , învăţându-l schimbarea înainte de toate, căci fără schimbare nu va fi decât nemişcare.
Îi veţi învăţa meditaţia şi rugăciunea , căci astfel sufletul se lărgeşte . Şi obişnuinţa dragostei, căci, ce-ar putea-o înlocui. Iar dragostea de sine este contrariul dragostei.
Veţi prigoni minciuna şi pâra, care, desigur , pot folosi omului şi, în aparenţă cetăţii. Dar numai fidelitatea creşte oameni puternici. Căci nu există fidelitate doar într-o tabără şi deloc în cealaltă. Cel ce e credincios e mereu credincios. Iar cel ce-şi trădează tovarăşul de trudă nu este credincios. Eu am nevoie de o cetate puternică şi nu voi sprijini puterea ei pe putreziciunea oamenilor.
Îi veţi învăţa gustul perfecţiunii, căci orice operă este un drum spre eternitate şi nu se poate sfârşi decât în moarte.
Nu-i veţi învăţa mila sau milostenia. Căci ar fi rău înţelese şi transformate în respect al injuriei şi putreziciunii. Îi veţi învăţa minunata colaborare a tuturor prin toţi şi prin fiecare. “
Citadela - Antoine de Saint-Exupery
http://www.nicoletadoinaradu.ro/wp-c...ilarie_290.jpg
„Am aflat că omul este asemenea unei citadele. Răstoarnă zidurile pentru a-şi găsi libertatea, dar nu mai e decât fortăreață nimicită, deschisă înspre stele. Atunci începe spaima de a nu mai fi.”
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com...8e2ec9fb45.jpg
Antoine de Saint-Exupery, „Tăcerea ta de acum este tăcerea bobului de grâu aflat în ţărână, unde putrezeşte pentru a deveni spic.”
http://onetiu.com/wp-content/uploads...t-Exupery1.jpg
MAI MULT: http://www.bookblog.ro/recenzie/inte...nea-nisipului/
-
https://www.targulcartii.ro/galerie/...upery-1968.png
Saint Exupery în „Citadela”: Nu există amnistie divină care să te scutească de a deveni
Cei care n-au citit “Citadela” lui Antoine de Saint Exupery vor avea o revelaţie.
https://nicoletasavin.files.wordpres...pery.jpg?w=500Antoine de Saint Exupery
Precum în magia de cea mai bună calitate, „Citadela” le va deschide ochii sufletului, dincolo de cuvinte, oferind totdeauna răspunsul potrivit la orice întrebare.
Pentru cei care o cunosc, o recitire a acestui alt fel de Biblie, una laică, dar nu mai puţin consistentă ideatic, va fi, sigur, o bucurie.
Spunea cineva că “Citadela” este o cetate a sufletului uman, o împărăţie a înţelepciunii. Nu greşea. Cu siguranţă, e una din cele mai inspirate cărţi care s-au scris vreodată. Toţi oamenii, indiferent de vârstă, nivel de educaţie şi inteligenţă, vor înţelege exact ce le este accesibil, în funcţie de gradul lor de spiritualitate. Cartea vorbeste fiecăruia pre limba lui.
O carte care poate zgudui din temelii conştiinţe, un ghid care poate căli caractere, o comoară accesibilă oricui.
”Citadela” porunceşte fiecăruia să-şi ridice o cetate a sufletului şi-l ajută, pas cu pas, să reuşească.
Aproape ai impresia că “bijuteria” nu este scrisă de un om, că un înger al Domnului i-a desenat lui Exupery liniile de forţă ale sufletului uman, astfel încât nimeni să nu dea greş. Merită (re)citită.
http://cuvintecelebre.ro/wp-content/...nt-Exupery.png
Selecţie de citate
* Nu încerca să transformi omul în altceva decât este. Căci, fără îndoială, raţiuni puternice, împotriva cărora nu poţi să faci nimic, îl obligă să fie aşa cum este şi nu altfel. Dar îl poţi transforma în ceea ce este…
https://nicoletasavin.files.wordpres...ela4.jpg?w=500
Dincolo de cuvinte
* Toată viaţa este naştere. Şi te obişnuieşti cu tine aşa cum eşti.
* Atunci când te dăruieşti, primeşti mai mult decât dai. Căci nu erai nimic şi te împlineşti.
* Iată pentru ce, dacă ţi se sting zeii, nu vei mai accepta să mori. Dar nici nu vei mai trăi. Căci contrariile nu există. Chiar dacă viaţa şi moartea sunt cuvinte care se opun unul altuia, nu poţi să trăieşti decât prin ceea ce te-ar putea face să mori. Cine refuză moartea, refuză viaţa. Căci dacă nu există nimic mai presus de tine, nu mai ai nimic de primit. Decât de la tine însuţi. Dar ce vei putea scoate dintr-o oglindă goală?
* Căci doar cei ce aşteaptă fulgerul ca pe singura lor soluţie sunt atinşi de el, căci ei aşteptau această imagine şi erau deja clădiţi pentru a lua foc.
* Prietenul este, înainte de toate, cel care nu te judecă.
* Prietenia o recunosc prin aceea că nu poate fi dezamăgită, iar dragostea adevărată prin aceea că nu poate fi lezată.
* Nu confunda dragostea cu delirul posesiei, care aduce cea mai cruntă suferinţă. Căci contrariul părerii comune, nu dragostea te face să suferi, ci instinctul proprietăţii, care este contrariul dragostei.
* Cel ce iubeşte doar apropierea dragostei nu va cunoaşte niciodată întâlnirea cu ea.
* Cei ce nu schimbă nimic nu devin nimic. Viaţa nu va fi servit împlinirii lor. Iar timpul curge pentru ei asemenea unui pumn de nisip, pierzându-l.
* Am aflat că omul este asemenea unei citadele. Răstoarnă zidurile pentru a-şi găsi libertatea, dar nu mai e decât fortăreaţă nimicită, deschisă înspre stele. Atunci începe spaima de a nu mai fi.
* Nu iubi primăvara, ci înfăţişarea unei anumite flori în care primăvara s-a închis; nu iubi dragostea, ci pe cel în care dragostea se întruchipează.
* Pentru a exista un copac înflorit, trebuie mai întâi să existe un copac, iar pentru a exista un om fericit, trebuie înainte de toate să fie un om.
* Căci ce milă e aceea care nu ia în braţe pentru a legăna?
* Marea greşeală e să nu-ţi dai seama că a primi este cu totul altceva decât a accepta. A primi înseamnă în primul rând a dărui, a te dărui pe tine însuţi. Avar nu este acela care nu se ruinează făcând daruri, ci acela care nu-şi dăruieşte lumina obrazului în schimbul ofrandei tale. Avar este pământul care nu se înfrumuseţează acolo unde ţi-ai aruncat seminţele.
* Perfecţiunea e atinsă nu atunci când nu mai este nimic de adăugat, ci când nu mai este nimic de înlăturat.
* Dacă vrei să construieşti un vapor, să nu începi prin a-i trimite pe oameni după lemne, cuie, unelte, sfori şi alte materiale. Învaţă-i întâi să tânjească după marea îndepărtată, nesfârşită.
* Numai acolo unde femeia poartă văl te arde dorinţa de a-i citi chipul.
* Accepţi să mori doar pentru ceea ce te face să trăieşti.
* Omul se descoperă pe el însuşi când se măsoară cu obstacolul.
* Nu pui temelia libertăţii când îi împuşti pe cei ce gândesc altfel decât tine.
* Dreptatea este de a-l cinsti pe păstrător în numele a ceea ce păstrează. La fel de mult precum mă cinstesc pe mine însumi. Căci el reflectă aceeaşi lumină. Oricât de puţin vizibilă ar fi în el această lumină. Dreptatea este să-l consideri ca vehicul şi ca drum.
* Iubesc pentru că iubesc, nu există raţiune pentru a iubi.
* Orice progres al omului constă în a descoperi, una după alta, că întrebările lui n-au sens.
* Nu poţi înfrumuseţa un templu dacă îl reclădeşti şi îl reclădeşti mereu.
* A te judeca pe tine însuţi este mult mai greu decât a-i judeca pe alţii. Dacă ajungi să te judeci cum trebuie, înseamnă că eşti într-adevăr un om înţelept.
* Dragostea nu înseamnă a te uita lung unul la celălalt, ci a te uita împreună în aceeaşi direcţie.
* A iubi înseamnă a te naşte.
* Virtutea este perfecţiunea stării umane, iar nu absenţa defectelor.
* Prietenia este în primul rând pacea reciprocă şi zborul spiritelor pe deasupra amănuntelor vulgare.
* Pentru a se împlini, omul trebuie să creeze, nu să repete.
* Nu folosesc la nimic cerneala şi hârtia cărţii, ci înţelepciunea pe care ea o poartă.
* Ce-aş putea face în casa unui prieten care nu mi-ar primi cârjele, ci mi-ar cere să joc ca să mă poată aprecia.
* Cine vrea să spună ceva interesant, trebuie să mintă puţin.
* Adevărul nu este ceea ce se demonstrează, este ceea ce simplifică.
* Adevărul este ceea ce simplifică lumea, nu ceea ce creează haosul.
* Libertatea nu este absenţa regulilor, iar ordinea nu este absenţa libertăţii.
* Esenţa lumânării nu este ceara care lasă urme, ci lumina.
* Eu sunt o mică lume şi spun că dacă-mi sunt stăpân, sunt şi stăpânul lumii!
* Nu-mi cere, deci, mie, conducător al unui imperiu, de a cuceri fericirea pentru tot poporul meu. Nu-mi cere mie, sculptor, să alerg după frumuseţe; m-aş opri în loc, neştiind încotro să alerg. Cere-mi doar să le clădesc un suflet în care un asemenea foc să poată arde.
* A pregăti viitorul nu înseamnă decât a crea prezentul.
* Eşecurile îi întăresc pe cei puternici.
* Femeia este iubită aşa cum e iubită muzica, cum e iubit luxul. Este spirituală şi este dorită. Dar ceea ce ea crede, ceea ce simte, ceea ce poartă în gând, nu interesează pe nimeni.
* Tăcerea ta de acum este tăcerea bobului de grâu aflat în ţărână, unde putrezeşte pentru a deveni spic.
* Munca este o calitate a omului, care nu are niciun nume. Această calitate poate fi însoţită de veselia cea mai zâmbitoare. Este acea calitate a tâmplarului care se aşează de la egal la egal în faţa bucăţii sale de lemn, o pipăie, o măsoară, şi, departe de a o trata cu uşurinţă, îşi adună pentru ea toată priceperea.
* Un şef este un om care îşi asumă responsabilitatea.
* Şi am aflat că simţi credinţa doar atunci când o pierzi. Căci ea este pentru marinar semnificaţie a mării. Şi pentru soţ semnificaţie a iubirii. Dar sunt clipe în care marinarul se întreabă: „Pentru ce această mare?”. Iar soţul: „La ce bun această iubire?”. Nimic nu le lipseşte, decât nodul divin ce leagă lucrurile. Şi le lipseşte totul.
* Nu există amnistie divină care să te scutească de a deveni. Ai dori să fii; nu vei fi decât în eternitate, după ce vei fi fost plămădit şi vei fi devenit din actele tale, căci omul, vezi tu, se naşte greu.
* Dragostea de sine e contrariul dragostei.
* A oferi cultură înseamnă a oferi setea. Restul va fi o consecinţă.
* Dragostea – iluzia este să o întâlneşti, când de fapt ea se învaţă.
* Puţin îmi pasă de lumânarea groasă; doar după flacară îi măsor calitatea.
* La ce bun agoniseala unei zile, dacă n-o foloseşti pentru a înveseli ziua următoare ?
* În viaţă, nu există soluţii. Există forţe active: ele trebuie create şi soluţiile se vor ivi în mod firesc.
* Doar direcţia are un sens. Important este să mergi înspre, nu să ajungi, căci nu ajungi nicăieri, decât în moarte.
* Omul cultivă o mie de trandafiri fără să găsească lucrul pe care îl caută, când de fapt l-ar putea găsi într-un singur trandafir.
* E bine ca timpul care se scurge să nu ne macine şi să ne piardă asemenea unui grăunte de nisip, ci să ne împlinească. E bine ca timpul să fie o construcţie.
* Spiritul omului este asemenea unui urcuş în munţi: vezi culmea, ţi se pare că eşti pe cale să o atingi, apoi descoperi alte culmi, alte prăpăstii, alte povârnişuri.
* Îi numesc pleavă pe toţi cei ce trăiesc din gesturile altora şi asemenea cameleonului iau culorile altora, iubesc partea de unde le vin darurile, gustă aclamaţiile şi se judecă în oglinda mulţimii.
* Omul este doar o reţea de relaţii şi numai acestea contează pentru el.
http://www.mesajefrumoase.info/image.../flori_511.jpg
Reflectii despre iubire
A dorit să obţină şi a obţinut. Dar este fericit acum? Fericirea era străduinţa de a obţine.
Priviţi planta ce-şi formează floarea. E fericită după ce floarea a apărut? Nu, e sfârşită. Şi nu mai are altceva să-şi dorească decât moartea. Căci eu cunosc dorinţa. Setea de muncă. Plăcerea de a reuşi. Apoi odihna.
Dar nimeni nu trăieşte din odihna care nu e hrană. Hrana şi scopul nu trebuie confundate.
Acela a alergat mai repede. Şi a câştigat. Dar nu ar putea trăi din cursa câştigată.
Nici cel ce iubea marea – din furtuna învinsă. Furtuna pe care o învinge este o mişcare în înotul său. Şi el cheamă o altă mişcare.
Şi plăcerea de a forma floarea, de a învinge furtuna, de a clădi templul se deosebeşte de plăcerea de a poseda o floare deja crescută, o furtună învinsă, un templu gata ridicat.
Este iluzorie speranţa de a te bucura slujind ceea ce la început ai condamnat, speranţa războinicului de a se bucura de bucuriile sedentarului.
Şi totuşi, în aparenţă, războinicul luptă pentru a dobândi ceeea ce bucură pe sedentar, dar nu are dreptul să fie dezamăgit dacă se transformă apoi în sedentar, căci e falsă tristeţea celui care spune că satisfacţia fuge mereu din faţa dorinţei.
Căci aceasta înseamnă să te înşeli asupra obiectului dorinţei.
Ceea ce urmăreşti mereu, vei spune, mereu se îndepărtează… (…) Astfel ai învins furtuna şi furtuna ta a devenit odihnă, dar odihna ta nu e decât pregătire pentru furtună.
Îţi spun: nu există amnistie divină care să te scutească de a deveni.
(……)
Şi ştiu eu, care am căzut atât de des în capcana făpturilor venite din alte părţi ale lumii, mirosind aromitor, pe care ştiam că pot pune stăpânire. Şi această ameţeală o numeam dragoste. Şi mi se părea că aş muri de sete dacă n-aş obţine-o.
(……)
Dar iat-o pe terasa mea, captivă delicată, prinsă în zborul ei. Şi eu, bărbat, eu, războinic învingător, ţinând în sfârşit răsplata luptei mele. Şi deodată, în faţa ei, nemaiştiind ce să fac…
“Porumbiţa mea, îi spuneam, turturica mea, gazela mea cu picioare lungi…”, căci în cuvintele pe care le inventam încercam s-o cuprind pe ea, de necuprins! Topindu-se aidoma zăpezii. Căci nu era nimic darul pe care-l aşteptam.
Şi strigam:”Unde eşti?”. Căci nu o întâlneam nicăieri.
(…) Iar eu, singur în cumplitul meu pustiu, o priveam, dezbrăcată, dormind.
M-am înşelat asupra prăzii, m-am înşelat în goana mea. Fugea atât de repede şi am oprit-o pentru a o face a mea… Şi, odată prinsă, nu mai există… Mi-am înţeles greşeala. Fusesem nebun ca acela care şi-a umplut ulciorul şi l-a închis în dulap, fiindcă-i plăcea cântecul fântânii…
Dar dacă nu te ating, te construiesc ca pe un templu. Şi te înalţ în lumină. Şi tăcerea ta închide în ea câmpiile. Iar eu te iubesc dincolo de mine sau de tine. Şi inventez imnuri pentru a-ţi celebra imperiul. Şi ochii ţi se închid, pleoape ale lumii.
Şi te ţin obosită, în braţele mele (…) Nu eşti decât o treaptă în drumul meu spre eternitate. Eşti făcută pentru a fi arsă, consumată, dar nu pentru a te reţine…
(………)
Durerea unuia singur, ţi-am spus, face cât durerea lumii. Şi dragostea pentru una singură clatină Calea Lactee şi stelele. Te strâng în braţe ca pe prova navei mele. Asemenea acestei plecări în largul mării, umăr de temut al dragostei…
(…………)
Îmi place cel ce rezistă, cel care se închide şi tace, cel care se păstrează tare şi cu buzele pecetluite în chinuri, cel care a rezistat chinurilor dragostei. Cel care preferă şi care este nedrept că nu iubeşte. Cel care este asemenea unui turn redutabil, ce nu va fi niciodată cucerit… Căci urăsc uşurinţa. Si cel care nu se opune nu e om. Om fără ferment. (…)
Iată enigma care mă frământa, ca si aceea a dragostei, când, goală, o ţineam in braţe, supusă. Măreţie a omului si totuşi josnicie, căci îl ştiu măreţ în credinţa sa şi nu în orgoliul revoltei sale.
(…………)
La fel, dragostea. Iluzia că o întâlneşti, când, de fapt, se învaţă.
Şi se înşeală cel care rătăceşte prin viaţă, pentru a fi cucerit, cunoscând prin scurte fioruri gustul tumultului inimii şi visând să întâlnească marea febră ce-l va încinge odată pentru totdeauna, deşi ea nu este, în slăbiciunea inimii şi nimicnicia colinei pe care a învins-o, decât o deşartă victorie a inimii sale. De asemenea, nu te odihneşti în dragoste, dacă ea nu se transformă din zi în zi (…). Dar tu vrei să te aşezi în gondola ta şi să devii cântec de gondolier pentru totdeauna. Şi te înşeli.
Căci nu are semnificaţie ceea ce nu e ascensiune sau trecere. Iar dacă te opreşti, nu vei găsi decât plictiseala, căci priveliştea nu mai are nimic să-ţi spună. Şi vei repudia femeia, când ar fi trebuit ca tu să fii repudiat.
https://parereataconteaza1.files.wor.../386.jpg?w=640
Despre iubirea neîmpărtăşită
Dacă dragostea ta nu are speranţa să fie împărtăşită, trebuie s-o păstrezi în tăcere.
Ea poate să mocnească în tine, dacă e linişte. Căci ea creează o direcţie în lume şi orice direcţie care-ţi permite să te apropii, să te îndepărtezi, să intri, să ieşi, să găseşti, să pierzi, te înalţă.
Căci tu eşti cel ce trebuie să trăiască. Dar nu există viaţă dacă nici un zeu n-a creat pentru tine linii de forţă.
Dacă dragostea ta nu este împărtăşită şi devine implorare zadarnică pentru o răsplată a fidelităţii tale, şi dacă nu ai forţa de a păstra tăcere, atunci, dacă exista vreun medic, mergi la el să te vindece.
Căci nu trebuie să confunzi dragostea cu sclavia inimii. Dragostea care se roagă e frumoasă, dar cea care imploră este a unei slugi. Dacă dragostea ta se loveşte de absolutul lucrurilor, ca de pildă exilul sau zidul de netrecut al unei mănăstiri, mulţumeşte Domnului dacă aceea pe care o iubeşti te iubeşte şi ea, deşi este, în aparenţă, surdă şi oarbă.
Căci există, pentru tine, o lumină aprinsă în lume. Puţin contează că nu te poţi folosi de ea. Căci cel ce moare în deşert, deşi moare, este bogat cu casa sa îndepărtată.
Dacă voi clădi suflete mari şi îl voi alege pe cel mai perfect dintre ele pentru a-l închide în zidurile tăcerii, vei spune că nimeni nu va primi nimic de la el. Şi totuşi, el înnobilează întreg imperiul. Oricine trece în depărtare se prosternează.
Şi astfel iau naştere semnele şi miracolele. Dacă există dragoste pentru tine, deşi inutilă, şi dragoste din partea ta în schimb, vei păşi în lumină. Căci doar ruga căreia tăcerea îi este răspuns este grandioasă, atunci când divinitatea există.
Iar dacă dragostea ta e împărtăşită şi braţe se deschid pentru tine, roagă-te ca această dragoste să fie salvată de la putreziciune, căci mă tem pentru inimile prea fericite.
SURSA: https://nicoletasavin.wordpress.com/2011/01/10/saint-exupery-citadela-nu-exista-amnistie-divina-care-sa-te-scuteasca-de-a-deveni/
-
https://encrypted-tbn1.gstatic.com/i...gJIkYl0jpWPA_w
https://www.youtube.com/watch?v=yfHQlPbobU4&list=RDyfHQlPbobU4#t=22
Mircea Eliade
”O prietenie nu se verifica in asa numitele "ceasuri-grele" ale vietii. O prietenie se verifica numai prin capacitatea de libertate pe care i-o acorzi celuilalt. A ajuta un prieten in nevoie, a-l incalzi cu mangaierile tale, a-l incuraja cu "sinceritatile" tale nu inseamna nimic. Altele sunt adevaratele probe ale prieteniei: a nu-i incalca libertatea, a nu-l judeca prin punctul tau de vedere (care poate fi real si justificabil, dar care poate nu corespunde experientei destinului celuilalt), a nu-l pretui prin ceea ce iti convine sau te amuza pe tine, ci pentru ceea ce este pentru el insusi, prin ceea ce trebuie el sa realizeze ca sa ajunga un om, iar nu un simplu manechin.”
Mircea Eliade, ”Oceanografie”
http://3.bp.blogspot.com/_IUdUy4hbk_...600/images.jpg
http://1.bp.blogspot.com/-MHjoJMwq8W...21_n_large.jpg
-
https://fiituinsutimaa.files.wordpre...boca.jpg?w=359
https://fiituinsutimaa.files.wordpre...sseraphim2.jpg
Cristina Apetroaie
Iubirea este forţa ascendentă
"Atunci când acţionezi cu iubire şi spui cuvinte pline de iubire, Spiritul sălăşluieşte în tine şi se trezeşte în ceilalţi. În astfel de momente, realitatea fizică nu mai pare atât de densă că înainte. Când iubirea este prezentă, Trupul şi Lumea sunt pătrunse de Lumină, binele devine posibil şi este preamărit.
Lumea pe care o vezi atunci când iubirea este prezentă în inima ta, nu este aceeaşi lume pe care o vezi, atunci când eşti preocupat de necesităţile ego-ului tău." Paul Ferrini
http://www.cronicadeiasi.ro/pictures...s/61787088.jpg
https://www.youtube.com/watch?v=BMYjGkgzinU
-
-
http://a1.a4w.ro/assets/yoda/2012/11...tele_size1.jpg
Mediul Divin
Să lăsăm suprafaţa. Şi,
fără a părăsi Lumea,
să pătrundem în Dumnezeu.
…
Să ne stabilim în Mediul Divin.
Ne vom afla aici în adâncul sufletului
şi în consistenţa Materiei.
Vom descoperi,
cu participarea tuturor frumuseţilor,
punctul ultra-viu, punctul ultra-sensibil, punctul ultra-activ al Universului.
Si, în acelaşi timp, vom simţi
închegându-se cu uşurinţă,
în adâncul nostru,
plenitudinea forţelor generatoare
de acţiune
şi de adoraţie.
Teilhard de Chardin – Mediul Divin, pag. 123, Editura HERALD
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2010_2.htm
http://www.evz.ro/image-original-605...ce-465x390.jpg
-
-
Locul adevăratei stime de sine
Este o zonă înlăuntrul nostru, în care ceilalţi oameni nu au acces.
Este locul în care sălăşluieşte Dumnezeu.
Sunt convins că acest spaţiu există în fiecare dintre noi.
Problema este că majoritatea oamenilor nu ştiu că îl au.
Pentru a ajunge în acest loc, este necesară meditaţia şi rugăciunea.
Este un loc al tăcerii.
De neatins.
Invulnerabil.
Misterios.
În acest loc fiecare ştie cum este.
În acest loc nu putem fi influenţaţi nici de ceilalţi, nici de noi înşine.
În acest loc rănile, refuzurile, durerile, criticile nu pot intra.
în acest loc nimeni nu poate intra.
Aici trăieşte Dumnezeu.
Valerio Albisetti. Să râdem cu inima
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2010_2.htm
http://img.garbo.ro/images/article_p...132777956_.jpg
-
http://1.bp.blogspot.com/-nikqkZe6l_...86496735_n.jpg
Cristina Apetroaie
Marea provocare ce va sta in fata astazi, este sa invatati cum sa va adunati impreuna....pentru a forma o comunitate bazata pe egalitate reciproca si pe un adanc respect pentru experienta fiecarei persoane.
Intrebarea este: cum sa acceptati si sa apreciati deosebirile dintre voi, mentinand in acelasi timp legatura si continuitatea emotionala?
Cum sa traiti si starea de libertate si pe cea de iubire, in acelasi timp..(...)
Adevarata iubire nu cauta sa lege, sa controleze sau sa inrobeasca, ci sa elibereze, sa dea forta si sa-i lase pe ceilalti liberi, pentru a-si gasi propriul lor Adevar.
Paul Ferrini - Miracolul iubirii
https://www.youtube.com/watch?v=BAKUIFVUPoQ&list=RDBAKUIFVUPoQ#t=130
-
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...e4&oe=57891203
''De fapt, nu este fotografia in sine cea care ma intereseaza. Ceea ce vreau eu, este sa prind o fractiune de secunda de realitate.Vreau sa imprim pentru totdeauna expresii, actiuni, intamplari si destine. Fiecare singura imagine este in sine o intreaga naratiune si noi suntem inconjurati de povesti si de dorinta de a le capta si intelege, care se evaporeaza cu usurinta.''
Henri Cartier-Bresson
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...90&oe=5773383D
-
https://www.youtube.com/watch?v=atNs-k9rBPo
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...21&oe=579291CF
Il Profumo delle Parole - Traduzioni Letterarie
''Natura este casa noastra si in natura ne simtim acasa. Aceasta lume misterioasa, multicolora si uluitoare, pe care o exploram, unde spatiul se fărămiţeaza, timpul nu exista si lucrurile pot a nu fi in nici un loc, nu este ceva ce ne indeparteaza de noi insine: este doar ceea ce curiozitatea noastra naturala ne arata despre casa noastra. Despre urzeala din care noi insine suntem facuti. Caci suntem generati di acelasi praf de stele din care sunt facute toate lucrurile si fie ca suntem cufundati in durere fie ca radem si bucuria straluceste in jurul nostru, noi nu facem decat sa fim ceea ce nu putem fi altceva: o parte integranta a acestei lumi. [...] Acum, raportat la ceea ce noi azi cunoastem, in contact cu oceanul si cu ceea ce nu cunoastem, straluceste misterul lumii, splendoarea lumii, lasandu-ne fara suflare.''
Carlo Rovelli
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...14&oe=57C0A010
-
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...61&oe=577E15FC
Painting by Allen Bentley
Il Profumo delle Parole - Traduzioni Letterarie
Nichita Stănescu
Parcă dormim şi visăm
''Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea,
şi eu am crezut-o, pentru că devenea
mai grea sau mai uşoară după voie
asemenea păsărilor în zbor. Alergam în sus pe scările de beton
şi ea ridica din îmbrăţişarea mea
doi ochi lucioşi, argintii,
spre un cer inventat chiar atunci.
Privirea ei topea zidurile,
îmi rănea obrajii din care
sângele-mi izbucnea spre trecut
nedureros, în cascadă.
Parcă dormim şi visăm, îmi spuse ea.
Alergam în sus. Scara de beton
se sfârşise demult. Şi clădirea.
Trecuserăm şi de viitor. Cuvintele
rămăseseră în urmă. Şi poate nici noi
nu mai eram.''
https://intreadevarsiiluzie.files.wo...chingdown2.jpg
-
https://izahandmade.files.wordpress...._ecztqauyj.jpg
ÎNTREBĂRI
Nichita Stănescu
Trăim un prezent pur?
A trăi înseamnă timp?
Timpul este tot ceea ce nu înţelegem?
Timpul este tot ceea ce nu suntem noi?
Există timp acolo unde nu este nimic altceva?
Timpul este fără să fie?
Timpul este însuşi Dumnezeu?
Inima mea bate în timp?
Sunetele, mirosurile,
pipăitul, gustul, vederea
sunt chipuri ale timpului?
Timpul este legat de lucruri?
Timpul este legat de cuvinte?
Gândurile sunt timp?
Timpul este însuşi Dumnezeu?
A fi, înseamnă timp?
A avea, înseamnă timp?
Ceasurile sunt bisericile noastre
de mână sau de buzunar,
de perete...
Ne rugăm luând cunoştinţă
de bătaia lor înscrisă pe cadrane...
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...f2&oe=57BCFE58
-
Omul nu a învățat încă să guste frumusețea singurătății. El caută mereu să se angajeze într-o relație, să fie cu cineva – cu un prieten, cu un părinte, cu o soție sau un soț, cu un copil… cu cineva. El a creat societăți, cluburi. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Însă toate acestea sunt necesare pentru a-l face să-și uite singurătatea. Fiind în mijlocul acestor mulțimi, încerci să uiți ceva, ceva de care îți amintești uneori în întuneric: că te-ai născut singur, că vei muri singur, că, indiferent ce ai face, trăiești singur.Căutăm pietre. Căutăm flori. Căutăm fluturi. Căutăm adevăruri. Dar întotdeauna trebuie să ne amintim că important e ce căutăm, nu ce găsim. Ce găsim e numai o scuză…
Adevărata savoare a vieții se găsește înlăuntrul vostru.
-
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...34&oe=5705E864
http://2.bp.blogspot.com/-eQT4VJ0dxD...0/10323ea3.jpg
Marin Sorescu: Am legat..
Am legat copacii la ochi cu o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.
Si copacii m-au gasit imediat cu un hohot de frunze.
Am legat pasarile la ochi cu o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.
Si pasarile m-au gasit cu un cantec.
Am legat tristetea la ochi cu un zambet,
Si tristetea m-a gasit a doua zi intr-o iubire.
Am legat soarele la ochi cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gaseasca.
Esti acolo, a zis soarele, dupa timpul acela, nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde, mi-au zis toate lucrurile si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg la ochi.
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com...924cd0e2a1.jpg
http://wallpaperstock.net/wallpapers.../10974wide.jpg
-
-
http://www.argumentpress.ro/wp-conte...4/07/grota.jpg
Caută noi începuturi și descoperă bucuria de a lăsa trecutul în urmă. Reproșurile sunt mai grele ca necazul în sine. În viață nu poți să spui oricui orice. Mulți rămân doar la ambalaj, oricât am povesti despre gustul miezului. Fiecare om are taina sa. Inimă fină sau cu multe crestături. Intuiții, inspirații, structuri logice. Iartă! Strângerea de inimă să devină strângere de mână. Roagă-te! Fiecare grăunte are făină, dar şi tărâţe. Şi cel mai bun vin are drojdia lui. În fiecare rău e un bine, depinde de noi ce alegem să folosim, să vedem. Binecuvântează şi mulţumeşte pentru tot ce primeşti. Vei înţelege mâine lecţia de astăzi!
Hrisostom Filipescu
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...a9&oe=577BC4FE
-
https://www.youtube.com/watch?v=EmZF3kBZQ6E&nohtml5=False
https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.n...f4&oe=578CB6C9
Cristina Apetroaie
"Dăruind, vei dobândi...
Dăruindu-te ca spirit, ai venit ca om în această lume.
Venind în această lume, începi să cunoşti viaţa.
Cunoscând viaţa, te apropii uşor de oameni.
Apropiindu-te de oameni, se înfiripă în tine iubirea.
Înfiripându-se ea, începi să nu te mai simţi singur.
Depăşind singurătatea, începi să apreciezi solitudinea.
În solitudine, te regăseşti puţin câte puţin.
Regăsindu-te, te apropii curios de fiinţa ta interioară.
Intrând în tine însuţi, descoperi deodată cine eşti.
Înţelegând cine eşti, nu mai simţi nevoia să te compari cu nimeni.
Nemaisimţind competiţia, rămâi fidel doar ţie însuţi.
Ajungând la tine, pui „mâna” pe originalitatea ta.
Odată originalitatea acceptată, începe aprecierea de sine.
Aprecierea crescând, începi să te valorifici la potenţialul tău.
Valorificându-te cât mai mult, se declanşează creatorul din tine.
Odată creatorul trezit, poarta creativităţii în conștiința ta, se deschide.
Deschizându-se această poartă, se deschide şi sufletul tău în acelaşi timp.
Astfel, îmbrăţişând provocările vieţii, capeţi experienţă.
Căpătând experienţă, acumulezi cunoaştere.
Odată cunoaşterea dobândită, nu mai eşti doar o frunză-n vânt.
Regăsindu-ţi puterea, începi să stai ferm pe picioarele tale.
Dobândindu-ţi demnitatea de om,
ţi-ai câştigat astfel dreptul de a spune fără teamă: „Eu sunt”!
O zi binecuvântată tuturor!"
Cristi Ciorcila
https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.n...71&oe=577548D7
https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.n...1d&oe=57B7B76C
PEISAJE DE VIS (Paysage de rêve)
https://www.facebook.com/groups/152250111793908/photos/
-
http://cartitaplimbareata.ro/wp-cont...poneza_051.jpg
Dacă ai întreba viaţa o mie de ani: „Pentru ce vieţuieşti?” şi dacă ea ar răspunde, nu ar spune nimic altceva decât „Vieţuiesc pentru că vieţuiesc.” Asta deoarece viaţa vieţuieşte din propriile-i motive şi izvorăşte din ea însăşi: ea vieţuieşte fără un „pentru ce” prin aceea că se vieţuieşte pe sine. Iar dacă ai întreba pe un om adevărat, care acţionează din propriile-i motive: „Pentru ce îşi faci treaba?”, şi el ar răspunde cum se cuvine, nu ar spune nimic altceva decât: „O fac pentru că o fac.” … Căci voinţa sălăşluieşte în natura lui cu adevărat liberă şi este liberă.
http://cartitaplimbareata.ro/wp-cont...poneza_057.jpg
Şi aici dăm peste o parte a solului şi a simplităţii naturale a credinţei peste care se bolteşte la Eckhart cerul speculaţiei sale. Asemenea afirmaţii despre sunder warumbe nu izvorăsc din ideile speculative despre divinitatea lipsită de un mod de a fi al său, ci din experienţa omului unit cu Dumnezeu, care, atnci când este astfel, nu are nevoie de warumbe, adică de căutarea unui „pentru ce”, de o plănuire reflexivă, ci lasă faptele sale să izvorască la fel de dezinteresat şi inconştient precum cresc copacii şi cum strălucesc stelele.
http://cartitaplimbareata.ro/wp-cont...poneza_056.jpg
Cel care trăieşte viaţa „ştie” cel mai puţin despre ea. Celui care îl trăieşte pe Dumnezeu, Dumnezeu îi dispare din „ştiinţă”, din reflecţie, din vorbire sau intenţie. Această atitudine autentică, foarte pioasă, este datul primordial pe care se sprijină ideile „mistice” despre dispariţia lui Dumnezeu: „Dumnezeu apare şi dispare”. Într-un fel „simplu”, Dumnezeu „apare” în măsura în care suntem conştienţi de prezenţa lui şi în măsura în care el este prezent în gândurile, în sentimentele şi intenţiile noastre. El „dispare” atunci când este cufundat în străfundul sufletului nostru, ca viaţă a vieţii noastre, şi când nu ne „gândim” la el şi nu ştim de el, deoarece îl trăim. Şi, la fel, sufletul, izvorât din el, are parte de o ştiinţă. Dar, „curgând” sau „născându-se” din nou în Dumnezeu, el are parte de o „ne-ştiinţă”, adică de un „a nu mai şti”. Fiindcă acum el are parte de viaţa însăşi, sunder warumbe.
Din cartea fundamentală despre sacrul din străfundul inimii omului
Rudolf Otto – Sacrul. Despre numinos, pag. 301-302, Editura LIMES
Câteva fragmente pe site aici
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei.htm
http://www.bloguluotrava.ro/wp-conte.../05/siluk4.jpg
http://www.bloguluotrava.ro/wp-conte.../05/siluk6.jpg
-
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...c8&oe=578B0322
Omul, desigur, are nevoie de ziduri între care să se îngroape şi să se împlinească aidoma seminţei. Dar are nevoie şi de marea Cale Lactee şi de întinderea mării, deşi nici constelaţiile, nici oceanul nu-i folosesc la nimic. Şi ce înseamnă a fi de folos? Cunosc oameni care au urcat muntele timp îndelungat şi cu trudă, zdrelindu-şi genunchii şi palmele, istovindu-se în urcuşul lor, ca să ajungă pe creastă înaintea zorilor şi să se adape din profunzimea câmpiei albastre încă, aşa cum cauţi apa unui lac să-ţi potoleşti setea. Se aşază şi privesc , odată ajunşi, şi respiră. Iar inima lor bate cu bucurie şi ei găsesc un remediu suveran pentru repulsiile lor.
http://www.ceruldinnoi.ro/Pict_afo/depemunte.JPG
Cunosc pe alţii care caută marea în pasul încet al caravanei şi care au nevoie de mare. Şi care, ajungând pe promontoriu şi dominând această întindere plină de linişte şi de greutate, ce ascunde ochilor lor munţii de alge şi de corali, respiră aerul sărat şi se minunează de un spectacol ce nu le foloseşte la nimic, căci nu poţi pune stăpânire pe mare. Dar şi-au spălat inimile de robia lucrurilor mărunte. Poate priveau cu dezgust, ca din dosul zăbrelelor unei închisori, la uneltele de menaj, la reproşurile nevestelor lor, la nimicurile zilnice, care pot fi imaginea întoarsă şi sens al lucrurilor, dar câteodată pot deveni mormânt care te închide şi te apasă.
Atunci îşi iau provizii de nesfârşit şi aduc cu ei fericirea pe care au găsit-o acolo.
Iar casa se schimbă doar pentru că, undeva, există câmpia la răsăritul soarelui şi marea.
Căci fiecare lucru se deschide într-altul mai vast.
(Antoine de Saint-Exupéry – Citadela, p.66)
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_2.htm
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...f8&oe=578570AE
-
http://www.util21.ro/relaxare/poze/a...lebede_136.jpg
Mă întrebaţi despre credinţă şi expresia ei lirică ? Despre artă şi credinţă ?...Vă voi răspunde că în ce priveşte înotul, cu cât gesturile în apă sunt mai mari şi mai gălăgioase, cu atât înotătorul e mai slab, mai nesigur, aproape de înecare. Neştiutorii, începătorii fac cele mai dezordonate, zgomotoase şi grandilocvente gesturi cu braţele şi picioarele… Înotul perfect se face fără opintiri, e ne-simţit… Pluteşti, aproape cufundat întreg în apă, abia mişcând… Astfel e înotul de fond, înotul serios, în mare şi ocean.
http://img.kudika.ro/images/article_...ve2%281%29.jpg
Credinţa cea adevărată
e aşijderea acestui instinct de tăcută şi lină plutire,
e la fel cu acea nesfielnică predare în puterea apelor,
de cufundare şi ameninţare,
graţie harului unei respiraţii tainice,
graţie unei inspiraţii de aer pe care-l sorbi o clipă, de sus,
ca să-l duci cu tine la fund…
Credinţa e un instinct de ritm şi orientare care nu se poate deşuruba în cuvinte, oricât de măiestre.
(Vasile Voiculescu)
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_2.htm
https://i1.wp.com/www.mediasinfo.ro/...80%2C459&ssl=1
-
-
http://liebeisstleben.com/wp-content...12/Tantra1.jpg
Fericirea nu constã în a fi iubit.
Fiecare fiintã umanã are iubire pentru ea însãsi,
si totusi, sunt mii care trãiesc o existentã damnatã.
Nu, faptul de a fi iubit nu-ti aduce fericirea.
Dar a iubi, aceasta este fericirea !
(Hermann Hesse, Klein et Wagner)
https://www.youtube.com/watch?v=t04jE7d0Obw&nohtml5=False
http://www.mesaje-dragoste.com/wp-co...ul_iubirii.jpg
-
-
http://www.oocities.org/dreamchest/g...nd4Holeman.jpg
''De acolo am fost condus catre mijlocul pamantului si am cuprins cu privirea un loc binecuvantat si roditor une arborilor le cresc fara incetare, ramuri verzi. Acolo am vazut inca un munte sacru si dedesupt pe latura de rasarit, am vazut o apa care curgea catre miazazi. Am mai vazut catre rasarit si un alt munte, la fel de inalt, asezat in mijlocul unor vai adanci, dar inguste. 2. Apa curgea catre munte, pe partea sa de la apus: dedesupt se inalta un alt munt 3. Si, la picioarele acestui munte se afla o vale ingusta si in mijloc erau alte vai adanci si stancoase care se intindeau catre cei trei munti. Dar aceste vai, care erau adanci, dar inguste, margineau o stanca uriasa pe care era plantat un arbore. Si cu uimire am admirat stanca si vaile.''
Cartea lui Enoch,Capitolul 24SURSA: https://deschideochiicrestine.wordpr...12/11/24/1100/
http://www.awakenvisions.com/gallery...oNight-5x7.jpg
-
-
https://putereaprezentului.files.wor...58514368_n.jpg
O poveste turceasca spune ca a fost odata o vrabiuta care, atunci cand tunetul vestea furtuna, se culca pe pamant si-si ridica piciorusele spre cer. – De ce faci asta, a intrebat-o vulpea?
– Ca sa ocrotesc pamantul, care adaposteste atatea vietuitoare! a raspuns vrabiuta. Iti dai seama ce s-ar intampla daca s-ar prabusi cerul? Asa ca ridic picioarele ca sa-l sprijin.
– Si crezi ca poti sa sprijini cerul asta urias cu piciorusele tale prapadite?! – Fiecare cu cerul lui, a spus vrabiuta.
http://1.bp.blogspot.com/-l7MdtHH19R...er-2746073.jpg