-
"Să învățăm să iubim, să iertăm, să ne bucurăm de minunea vieții. Suntem aici într-o continuă lecție și poveste de iubire.
De când ne naștem pornim în căutarea iubirii.
Cădem, ne ridicăm, rănim, suntem răniți, ne umflăm, ne dezumflăm.
Cand în sfârșit am învățat să iubim curat, Doamne ne ia la El pentru ca nimeni și nimic să nu mai murdărească acea iubire.
Iartă, iubește, binecuvântează, ești o minune! Bucură-te, suflete! Această clipă nu se mai întoarce niciodată!
Viaţa pe care o trăim este rugăciunea pe care o oferim lui Dumnezeu" - Ieromonah Hrisostom Filipescu
https://www.youtube.com/watch?v=KrA2KNaDUMI
https://scontent-vie1-1.xx.fbcdn.net...b7&oe=568ECAA1
Cristina Apetroaie
emoticon heart Elena Latan
-
http://1.bp.blogspot.com/-12nqemdf90...00/sinteza.jpg
Erich Fromm – Arta de a iubi
Iubirea nu este posibilă decât dacă două persoane comunică între ele plecând de la centrul existenţei lor… Dacă este armonie sau conflict, bucurie sau tristeţe, este ceva secundar prin raport cu faptul fundamental că două persoane se întâlnesc plecând de la profunzimile existenţei lor, că ele sunt una, una cu cealaltă, fiind una cu ele însele, fără a fugi de propria realitate.
Nu există decât o singură dovadă a prezenţei iubirii:
profunzimea relaţiei, rivalitatea şi forţa fiecărei persoane.
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2012.htm
https://2.bp.blogspot.com/-b1RO8GOTM...c9db6c0ce8.jpg
http://i1.wp.com/adelaparvu.com/wp-c...ize=1000%2C600
-
-
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...fc&oe=583B57D6
DE MÂNĂ CU DUMNEZEU
”Când ești mic, Dumnezeu se plimbă cu tine de mână prin lume. ÎL ții strâns. La un moment dat vă opriți într-un loc cu multă lume și culori. Dumnezeu iți spune că lipsește puțin și revine. Te roagă să-l aștepți în locul unde v-ați oprit. Apoi pleacă. Tu aștepți puțin în loc dar lumea și culorile te atrag către un bâlci cu călușei.
Te plimbi, te uiți, te învârti, apoi vrei să te întorci la locul în care te-a lăsat Dumnezeu. Nu mai reușești.E multa lume și nu știi exact de unde ai plecat. Din acel moment îl vei tot Căuta. Știi că nu te-a părăsit, dar nu îi mai poți fi atât de aproape. Unii oameni nu părăsesc locul și Dumnezeu se întoarce, îi ia de mana și merg împreuna mai departe...”
~Exerciții de echilibru - Tudor Chirilă~
https://is01.ezphotoshare.com/2016/08/28/H42o3.gif
-
“50 de sfaturi de la un copac”
https://buzlecatalinblog.files.wordp...014/07/919.jpg
1. Nu depinde de tine cum te naști.
Și noi copacii suntem de mai multe feluri. Sălciile par triste, stejarul puternic, arțarul mândru, însă fiecare are același potențial și e unic în felul lui. Folosește-ți propriile abilități și învață altele noi.
2. Găsește-ți energia și puterea interioară. Noi ne folosim de asta iarna, când e frig și zăpada ne apasă crengile.
3. Fii flexibil. Dacă un copac ar rămâne rigid, crengile s-ar rupe, tocmai de aceea noi ne mișcăm o dată cu bătaia vântului, apoi revenim în poziția inițială și mai puternici.
4. Bucură-te de vremurile ploioase. Nu numai că vei aprecia mai mult soarele, însă vei crește frumos.
5. Nu există copac urât, doar ochi care privesc fără să vadă.
6. Evoluează în ritmul tău și bucură-te de drumul creșterii tale. Noi copacii nu ne uităm invidioși la alții care sunt mai mari sau mai puternici. Doar ne bucurăm de fiecare zi, cu fiecare frunză înverzită.
7. Ia o parte din grijile și pesimismul altora și transform-o în energie pozitivă, apoi dăruiește-o, ca o gura bună de oxigen.
8. Nimic nu durează. Și nouă mereu ne cresc alte crengi și frunze, însă nu stăm să plângem după fiecare frunză îngălbenită de timp, ci ne bucurăm de ce avem.
9. Rădăcinile puternice te ajută de fiecare dată. Nu uita de unde ai plecat și ce lecții ai învățat pe parcursul creșterii tale.
10. Câteodată viața poate să-ți pară grea sau tristă. Nu renunța atunci! Oricât de mare ți-ar părea furtuna de afară, rădăcinile rămân puternice și curând vei vedea cum iese soarele. 11. Fii recunoscător în fiecare zi! Un copac nu uită asta. Când răsare soarele, când copiii se joacă lângă el, când păsările își găsesc refugiu și cântă de pe crengile de sus, noi copacii, în semn de mulțumire, înflorim.
12. Renunță la frică! Dacă s-ar teme copacii, ar rămâne cu frunze vechi și putrezite, însă ei au curajul să le d
ea drumul și să accepte altele noi.
13. După o iarnă grea și apăsătoare, vine primăvara. Întotdeauna. Așa că nu-ți mai fă atâtea griji.
14. Iubește! Pentru noi nu există copac demn de iubit sau nu. Oricare are ceva aparte ce-l face unic și nu ne lăsăm blocați de soi, culoare sau rădăcinile lui, așa că-l iubim pe fiecare și formăm împreună frumoasele păduri, parcuri și atâtea alte zone pe care nu le-ai văzut înflorite, de ochelarii grijilor tale.
15. Realitatea ta nu e singura existență, așa că ascultă și adevărul celorlalți. Un copac nu spune „Toate frunzele trebuie să fie verzi”. Dacă ar face asta, ar ignora toate celelalte soiuri minunate, cu frunze roșii, portocalii și atâtea alte diferențe importante și superbe.
16. Universul înseamnă abundență. Un copac niciodată nu se întreabă dacă va mai veni căldura, dacă va reuși să supraviețuiască frigului și cum îi vor crește înapoi frunzele. El știe că lucrurile astea vor veni natural.
17. Tot ce ai e clipa prezentă. Nu contează cât de frumoasă sau dureroasă e. Alege să o savurezi, căci nu va mai veni înapoi. 18. Încetează să consideri că lucrurile sunt grele. Un copac nu spune „Nu pot să înfloresc. Anul ăsta nu vreau să fiu roditor! E prea greu, dureros și inconfortabil!” Pur și simplu o facem, cu încredere și ușurință.
19. Nu aștepta fericirea, alege-o! Ai auzit vreun copac să spună „Dacă aș fi cu 5 metri mai la dreapta și mai înalt cu 20 cm aș fi mai fericit?” Noi nu spunem asta, pentru că am înțeles că putem alege fericirea în momentul prezent, din locul în care suntem, cu resursele pe care le avem.
20. Tinde spre înălțimi, bucurându-te de ceea ce faci acum. Tot timpul vei avea ce să înveți și ce să realizezi pentru a ajunge mai mare, mai puternic, mai frumos.
21. Compară-te cu tine însuți. Nu contează că unii copaci au frunzele roșii, iar anumiți oameni îi preferă. Eu sunt un alt soi, însă anul ăsta am cele mai frumoase frunze de până acum, de un verde crud.
22. Lasă-te îmbrățișat. Așa poți primi o bucățică de energie și iubire, dăruind în schimb același lucru sau orice îți dorești.
23. Puterea adevărată înseamnă vulnerabilitate. Deși nu se vede întotdeauna, nici un copac nu e perfect. Câteodată oamenii ne fac rău, iar alteori ne simțim obosiți după atâta zăpadă căzută pe crengile noastre sau pur și simplu suntem ușor îndoiți pe alocuri, însă nu ascundem asta. Ne permitem să ne arătăm și vulnerabili și goi.
24. Adu valoare în viețile oamenilor prin ceea ce ești. Eu ca și copac, mă bucur când oamenii se adăpostesc în umbra mea și am o prietenă salcie, care admiră îndrăgostiții care privesc melancolic spre crengile ei.
25. Observă cum fiecare frunză, are altă nuanță de verde. Aplică asta în viața ta și se va schimba radical.
26. Admiră ce este în jurul tău. Până și noi copacii, ne dregem frunzele de admirație când vedem oameni frumoși, fericiți și îndrăzneți.
27. Ai încredere! Dacă natura poate fi atât de perfectă și abundentă, cum îți trece prin cap că tu ai putea fi altfel?
28. Iartă. Deși câteodată mă supăr când văd oameni care distrug natura sau aruncă gunoaie pe jos, știu că e în puterea mea să devin mai puternic și ei nu știu mai mult de atât. Totuși tu, fiind om, poți face o schimbare în acest aspect. Iartă, apoi decide cum vrei să acționezi tu. În toate aspectele vieții tale.
29. Fii responsabil! Dacă am da vina pe verile toride și gerul iernii ce am rezolva? Ne concentrăm doar pe ceea ce putem face noi.
30. Timpul cel mai potrivit e acum! Nu așteptăm anotimpul potrivit, ci creăm noi momentul oportun. Pentru a crește. Aplică asta în viața ta și renunță la amânare. Tu ca om, ai și mai multe posibilități.
31. Renunță la trecut. Mi se pare absurd ca un copac să se gândească la iarna grea din 2008, în loc să se bucure de primăvara plăcută din prezent. La fel e și la oameni.
32. Fii tu însuți întotdeauna. Renunță la măști. Ai văzut tu vreun copac care să mintă că e de alt soi doar pentru a fi plăcut? Nici nu e nevoie de asta. Atragem lângă noi oamenii care rezonează cu ceea ce suntem cu adevărat.
33. Fii puțin egoist, până-ți găsești forța de a dărui. Toamna, datorită dansului nostru, vântul pare mai puternic și oamenii evită să stea lângă noi. Dacă e furtună, se tem să nu cădem pe ei. Însă dacă am rămâne drepți doar de dragul lor, ne-am rupe. Așa că, înțelege că uneori e nevoie să vă alungăm puțin, pentru a vă putea dărui mai mult mai târziu.
34. Nu te supăra pe defectele observate la ceilalți, căci ei sunt oglinda ta. Am un prieten copac, ce stă lângă un lac. Are multe imperfecțiuni. E strâmb, frunzele sunt mai puține, iar crengile mici și neregulate. Toate astea se reflectă în lacul din fața lui, însă niciodată nu l-am auzit supărându-se pe apă că-i arată calitățile și defectele lui.
35. Uită-te în interior. Mă amuză cum voi oamenii vreți să deschideți porți ce se deschid doar din interior. Dacă viața ta nu arată cum ai vrea, uită-te la rădăcini, la interiorul și credințele tale. Am văzut o femeie supărată că merele din pom nu erau bune și vroia să schimbe merele, nu să îngrijească mai bine rădăcinile pomului.
36. Nu știu dacă ți-a mai spus cineva, însă noi copacii, în perioadele senine, ne păstrăm o rezervă de energie în interiorul nostru, pe care o folosim iarna. Poate ar fi o idee să te gândești și tu să iei decizii pe termen lung.
37. Îndrăznește să strălucești la valoarea ta. În momentul când ne cresc frunzele, nu doare, ci e sărbătoare.
38. Oricât de întuneric ți-ar părea că e, uită-te în sus. Întotdeauna vor fi stele care să-ți lumineze drumul. Și nu, nu ești singur.
39. Înfrumusețează viețile altora fără să aștepți nimic în schimb. Ai auzit vreun copac care să spună „Mi-ești dator”?
40. Bucură-te de soare, însă nu rămâne în zona de confort în perioadele calde. Nu aștepta vântul să te pună în mișcare. Tu continuă să crești singur oricum.
41. Îndrăznește să țintești sus. De multe ori când vedem luna pe cer, ne întindem spre ea. Poate nu vom ajunge acolo niciodată, sau poate că da. Orice ar fi, ceva frumos ne așteaptă. La fel e și pentru voi. Viața recompensează oamenii îndrăzneți.
42. Nu contează câți ani ai, ci viața din anii tăi. De asemenea, experiența nu constă în vârsta înaintată, ci în lecțiile învățate. Poți înflori indiferent de cifra pe care o sărbătorești an de an.
43. Încetează să te întrebi dacă există viață dincolo de moarte. E mai important câtă viață există înaintea morții. Noi copacii facem tot ce stă în putință pentru a trăi și oferi valoare cât timp suntem aici.
44. Copacii nu au nevoie de confirmări și aprecieri. Ar fi culmea să ne certăm între noi și să cerem altor copaci să ne spună că suntem frumoși, iar frunzele și tulpina sunt perfecte. Privește-te singur în oglindă (sau în lac, cum preferi) și găsește singur acele părți pe care le iubești la tine. Încetează să te mai judeci. Ești minunat!
45. Ascultă muzică. Și copacii iubesc muzica. Iar când pare prea liniște, ne dezmierdăm frunzele cu sunetele naturii. Asta ne aduce bucurie și liniște. Deschide geamul dimineața devreme și vei înțelege ce zic.
46. Orice s-ar întâmpla, oricât te-ar lovi, distruge sau dezamăgi viața, nu uita că ai aceeași valoare și stă în puterea ta să continui să crești. Sau ce? Vrei să spui că dacă vântul de anul trecut m-a îndoit puțin, nu mai sunt perfect și puternic?
47. Într-o zi o tânără s-a oprit să se sprijine de tulpina mea și citea o carte. Mi-a atras atenția o frază. „Pentru fiecare frunză dintr-un copac, există un înger care-i spune Crești! Crești!” Ce norocos sunt! Îți dai seama ce îngeri ai tu în viața ta?
48. Ai răbdare. Câteodată poate dura ani până să ajungi la înălțimea propusă, însă te asigur că merită.
49. Dă mai departe. Nu trebuie să pari arogant, drept și de neclintit. Stejarul e atât de puternic pentru că împarte energia lui. Așa că ajută și tu oamenii ce apar în calea ta.
50. Iubește viața. Iar viața îți va oferi cele mai frumoase cadouri. Chiar și în mijlocul furtunii, poate să apară o pasăre, un om sau… o stea căzătoare.
http://www.holisterapi.ro/50-de-sfat....Hm3dBry3.dpuf
-
http://proxy12.media.online.ua/uol/r...8d5c4189de.jpg
Sandor Kasza
PURITATE SUFLETEASCĂ
Puritatea sufletească a ființei umane, stă în capacitatea nativă sau conștientă a minții și a spiritului său, de a fi autentic, a cugeta, a raționa și a acționa conștient și în armonie cu adevărul din inima sa - manifestându-și iubirea, iertarea, prețuirea, recunoștința, empatia, bucuria și frumusețea lăuntrică - prin atitudine pozitivă și deschisă, față de lume, față de semeni, față de viață, și față de tot ceea ce există, percepe, experimentează, simte,trăiește, alege, face și etichetează, sau atribuie ca valori: - prin judecățile, - convingeri, - rațiunea spiritului, sau - prin capacitatea sa de a discerne
instinctual sau conștient.
Cât timp vom ști și vom înțelege să ne manifestăm în mod conștient și autentic viața prin atitudinea iubirii, a credinței, a prețuirii și a încrederii de sine - nelăsând deciziile și convingerile negative ale ego-ului minții, sau comportamentul instinctual și posesiv, să ne controleze deciziile și să ne contamineze mintea, trupul, inima și sufletul - vom evita să permitem prejudecăților, fricilor, lăcomiilor, viciilor, insuficiențelor, nevoilor, neliniștilor, nemulțumirilor, nereușitelor, judecăților, învinuirilor, neasumării, ostilității, urii și furiei, să ne copleșească simțurile, percepțiile, trăirile și viața.
sk
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...57246211_o.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=iTqngQE3yoA
Cu toţii avem un sine bolnav şi unul sănătos.
Nu contează cât de nevrotici sau chiar psihotici am putea fi, chiar dacă părem a fi total înspăimântaţi şi complet rigizi, încă există o parte din noi, oricât de mică, ce vrea ca noi să creştem, căreia îi place schimbarea şi dezvoltarea, care e atrasă de nou şi de necunoscut şi care este gata să muncească şi să-şi asume riscurile implicate în dezvoltarea spirituală.
Şi nu contează cât părem de sănătoşi şi evoluaţi spiritual, există încă o parte în noi, oricât de mică, ce nu vrea ca noi să ne încordăm, care se cramponează de ceea ce este vechi şi familiar, care este înspăimântată de orice schimbare sau efort, dorind confortul cu orice preţ şi absenţa durerii cu orice cost, chiar dacă pedeapsa va consta în ineficacitate, stagnare sau regresie.
În unii dintre noi sinele sănătos pare patetic mai mic, complet dominat de lene şi de frica monumentalului sine bolnav. Alţii dintre noi pot să se dezvolte rapid, sinele lor sănătos dominant fiind nerăbdător să se înalţe în strădania de a evolua către divinitate; sinele sănătos trebuie totuşi să fie întotdeauna vigilent împotriva lenei sinelui bolnav, care încă bântuie în interiorul nostru. Sub un aspect, noi, fiinţele umane, suntem toate egale. În fiecare şi în toţi există un sine dublu, unul bolnav şi unul sănătos – o pulsiune de viaţă şi o pulsiune de moarte, dacă vreţi. Fiecare dintre noi reprezintă întreaga rasă umană; în fiecare dintre noi există instinctul pentru divinitate şi speranţa pentru omenire şi în fiecare dintre noi există păcatul originar al lenei, forţa entropică mereu prezentă trăgându-ne în jos încă din copilărie spre mormânt si spre mlaştinile sau smârcurile din care am evoluat.
M. Scott Peck – Drumul către tine însuţi,
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2012.htm
http://img1.liveinternet.ru/images/a...vselennaya.jpg
-
-
-
Am cautat iubirea
Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă,
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul, nicăieri…
Am căutat iubirea ca patrie voioasă,
ca pe-un pământ edenic, de pace troienit,
să spun odată clipei: “Rămâi, eşti prea frumoasă!!”
Şi-am străbătut pământul, dar pace n-am găsit. Am căutat iubirea ca pe un cer al firii
Şi-am vrut să-i ies în cale cu ramuri de finic,
să sorb din cupa lumii nectarul fericirii.
Şi-am spart în ţăndări cupa, căci n-am găsit nimic.
Am căutat zadarnic… Dar, într-o primăvară,
am întâlnit în cale, deodată, un drumeţ…
Pe umerii Lui trudnici purta o grea povară,
o sarcină de zdrenţe şi cioburi fără preţ.
Trecea pe-o cărăruie întâmpinând batjocuri,
lăsând să-i rupă câinii din haină câte-un fald;
Urca pe colţi de stâncă. Şi-n urma Lui, pe-alocuri,
vedeai, pe piatra rece,sclipiri de sânge cald.
Şi, totuşi, în privire avea un cer de taină,
cum n-am văzut în lume, în ochii nimănui!
Şi-am vrut să-i smulg povara,dar am căzut cu spaimă,
căci mult prea grea-o,Doamne!- era povara Lui !
M-am ridicat degrabă şi L-am ajuns din urmă,
să aflu ce comoară în sarcină a strâns…
Dar am simţit că viaţa ca de-un prăpăd se curmă,
când am privit prin zdrenţe, cutremurat de plâns…
Căci se vedea-n comoară un clocot ca de cloacă,
un clocotit de drojdii, un spumeg de scursuri,
Tot ce-i murdar şi putred în lumea asta-ntreagă
vuia strivind grumazul sărmanei Lui făpturi !
-Dar unde duci, străine, povara Ta ciudată,
povară de osândă, sub care-atât Te-apleci?,
am întrebat drumeţul. Şi El mi-a spus în şoaptă:
-Spre apele uitării, ca s-o arunc pe veci…
-Dar tu, vorbi străinul, urcând încet privirea,
dar tu pe cine cauţi, înnourat şi crunt?
-Eu… am şoptit în silă, eu… căutam Iubirea…
-Iubirea? … fu răspunsul străinului, EU SUNT !…””
Autor: Costache Ioanid
-
https://www.youtube.com/watch?v=_Lq2Rf-t24s
http://www.doxologia.ro/sites/defaul...?itok=94UBoN53
Cristina Apetroaie
Cine îl are pe Dumnezeu, acela este fericit.
În viaţă niciodată nu poţi să spui că nu se întâmplă nimic. Nu există momente obişnuite. Totul e nou. Viaţa înseamnă o continuă alegere între Lumină şi întuneric, între prezent şi viitor, între somn şi Inviere.
Taina existenţei umane nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti.
Dragostea învinge!
Suflete, nu te pierde, crede în iubire!
Ne întâlnim în rugăciune, acolo unde inimile îşi vorbesc altfel, dincolo de cuvinte… În tăcerea de după rugăciune…
Hrisostom Filipescu
https://rotheo.files.wordpress.com/2...1-1600x900.jpg
-
http://1.bp.blogspot.com/-Q2OQS0XZg6..._Animation.gif
Atunci când suntem în armonie cu iubirea lui Dumnezeu, suntem în armonie cu iubirea din noi. Atunci, tot ceea ce se întâmplă în viața noastră, devine un miracol. Durerile și dezamăgirile dispar, rănile sufletești se vindecă și soarele iese din nou pe cer.
Când ne îndepărtăm de sursa noastră de Lumină și lăsăm prin ignoranță, ne prețuire sau nepăsare, ca valorile și flacăra iubirii să se stingă, când uităm de conexiunea cu iubirea din noi, când prin nemulțumiri lăsăm ca nori negrii ai îndoielilor și negativității să se strângă pe cerul vieții, când tot ceea ce ni se întâmplă nu mai par a fi destul de mulțumitoare pentru noi, când pentru toate neajunsurile și neîmplinirile noastre găsim vinovați și vinovății în afara noastră - vom oglindi lipsa de recunoștință față de viață și lipsa stimei de sine.
Pentru a schimba ceva atunci când toate par a ne fi potrivnice sau când durerile și nemulțumirile ne copleșesc, este esențial să înțelegem că, așa cum totul are un început și un sfârșit - așa și, orice sfârșit presupune și un nou început. Iar acest început, presupune gânduri, crezuri, emoții și atitudini diferite față de cele prin care ne-am atras consecințele nefavorabile sau potrivnice.
Așa cum anotimpurile și anii noștri se succed, așa și ciclurile vieți își găsesc armonia și echilibrul: între
începuturi și sfârșituri, între nopți și zile, între bucurii și tristeți, între dureri și plăceri, între reușite și neîmpliniri, între iertare și ură, între ridicări și coborâri, între iubiri și dezamăgiri... Toate au darul să ne învețe să iubim și să ne prețuim și să prețuim, tot ceea ce este și ființează pe acest Pământ.
http://3.bp.blogspot.com/_5n31ugmKv3...0/y2drk29t.jpg
Fiecare dintre noi, ne aflăm pe paliere diferite de evoluție și percepție. În consecință, e firesc să ajungem să experimentăm prin gânduri, sentimente și trăiri - binele și răul, prin lumina sau întunericul oglindite din inima și sufletul nostru. Tot ceea ce trăim are rostul de a ne călăuzi către Adevăr și Lumină, învățându-ne prin experiențele și consecințele vieții, să discernem ”lumina” de ”întuneric” și să separăm ”binele” și valoarea, de ”răul” și non-valoarea din noi, pentru a le ști recunoaște, vindeca sau schimba - atunci când prin ochii minții și a sufletului, le oglindim în afara noastră și le recunoaștem în ceilalți, ca și calități sau defecte.
Sandor Kasza
-
https://encrypted-tbn3.gstatic.com/i...5CI8MGWTdypj5g
Abatele Pierre
...scopul vietii este acela de a-l învãta pe om sã iubeascã.
Toţi oamenii caută în mod natural fericirea. Dar a trăi o viaţă creştină, autentică nu înseamnă a căuta fericirea cu orice preţ. Ci a încerca să iubeşti, oricare ar fi preţul pe care-l vei avea de plătit.
Spun acestea, pe deplin conştient de o rătăcire pe care se cuvine s-o evităm şi în care au căzut mulţi creştini pioşi : aceea a dolorismului. Lucrurile stau invers decât am fost întruna învăţaţi – meritul nu are nimic de a face cu dificultatea. Meritul se măsoară după iubirea cu care este săvârşită o faptă, iar nu după cât ne costă (ca în dolorism).
Dolorismul este o nelegiuire şi o caricatură a vieţii creştine, care constă în a căuta suferinţa, sau în a te complace în suferinţă, sub cuvânt că Isus a suferit. Nu. Trebuie doar să acceptăm viaţa aşa cum este, iar dacă nu putem evita o suferinţă, atunci mai bine s-o acceptăm cu iubire, decât să ne revoltăm sau să fugim de ea închizându-ne în noi înşine.
Dintre toate tainele, Euharistia este taina prin excelenţă. Este deopotrivă testamentul lui Isus şi actualizarea prezenţei lui printre noi. Este taina care-mi spune cel mai mult şi de care mă simt întotdeauna profund mişcat.
Euharistia este într-adevăr taina credinţei. În absenţa credinţei, este o simplă bucăţică de pâine. Cu credinţă însă, devine ceva capital.
SURSA: http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Aforisme.htm
http://www.autentici.ro/wp-content/u...06/picture.jpg
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=bciI6UbGNoo
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com...85b6f84de9.gif
Tu eşti Lumina lumii dar nu o ştii, pentru că nu ai privit suficient de adânc în propria ta inimă. Opreşte-te o clipă şi priveşte.
Opreşte-te o clipă, ca să găseşti Lumina ce dansează în noaptea întunecată dinăuntru.
Vezi acele culori intense ce străpung norii negri, mâinile de Lumină care vor să atingă orizontul. Până când nu poţi vedea Lumina lumii în tine însuţi, nu o poţi aduce lumii. Paul Ferrini
http://3.bp.blogspot.com/-tmvPJLCnmY...36468600_n.jpg
În final, toate lacurile şi râurile se varsă în mare. Toate formele de
iubire se topesc în iubirea divină – necondiţionată, esenţă a cine şi a ce suntem.
Cu toţii suntem atraşi de un curent interior spre a ne naşte, a creşte,
a ne individualiza şi a ne contopi într-un întreg mai mare. Acesta este dansul
divin.
Frumuseţea constă în aceea că totul se petrece de la sine.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, noi nu trebuie să facem nimic....
Paul Ferrini
https://lh3.googleusercontent.com/-x...0/2017%2B-%2B1
Iisus a ştiut că unii dintre noi vor întâmpina dificultăţi în a-şi aminti cele zece porunci, aşa că a decis să simplifice învăţătura de dragul nostru. El ne-a dat doar două porunci de care să ne aducem aminte: “Iubeşte-L pe Dumnezeu din toată inima şi cu toată mintea ta şi iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi.”
Pentru a-L iubi pe Dumnezeu, trebuie să înţelegem că Dumnezeu nu se afla numai în afara noastră, ci şi în interiorul nostru. El este în inimă şi în mintea noastră. El este împreună cu noi. Într-adevăr, iubirea şi prezenţa lui Dumnezeu sunt însăşi esenţa a ceea ce suntem. A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă a ne iubi şi a ne cinsti pe noi înşine, precum şi a asculta şi a acţiona în spiritul îndrumării pe care o primim.
Dar, aşa cum Dumnezeu este esenţa noastră, El este, de asemenea, esenţa fiecăruia dintre fraţii şi surorile noastre. Şi fiecare dintre semenii noştri merită aceeaşi cinstire de sine, iubire şi respect pe care îl merităm şi noi.
A-L iubi pe Dumnezeu înseamnă să ne iubim şi să ne cinstim fratele şi sora şi să respectăm îndrumarea lor, precum şi acţiunile ce izvorăsc din ea.
Nu putem să-L iubim pe Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să ne onorăm pe noi înşine şi pe aproapele nostru. Iubirea de Dumnezeu este intim legată de iubirea de noi înşine şi de iubirea pentru ceilalţi.
Paul Ferrini
http://4.bp.blogspot.com/-63D_MAtPOF...42342696_n.jpg
-
Cand Dumnezeu te atinge
Parintele Arsenie Boca spunea ca Dumnezeu nu asteapta ca noi sa facem minuni, acelea le face El. Dar ce asteapta Dumnezeu de la noi? Ti-ai pus vreodata aceasta intrebare?
https://astrodeva.files.wordpress.co...ight.png?w=720
Dumnezeu ne trimite incercari pe de-o parte si daruri pe de alta parte. De ce primim aceste incercari? Pentru a ne desavarsi, pentru a ajunge sa ne intelegem sufletul, parte din Dumnezeu Insasi. Incercarile apar pentru a intelege intregul Plan Divin si ce este dincolo de judecata umana umbrita de pacat, de neiubire si de neiertare.
Dincolo de boala este un sacrificiu, o plata a pacatului stramosesc, o plata a propriilor pacate, o ocazie de a ierta pe cei ce nu i-am iertat o viata intreaga, considerandu-ne indreptatiti sa simtitm asta, caci nu au raspuns asteptarilor noastre. Dar negandind poate ca aceste asteptari au fost inselatoare iar dincolo de ceea ce vedem cu acesti ochi fizici, cel ce ne-a produs suferinta nu este omul ci demonul ce s-a manifestat prin el. De ce nu intelegem asta? Pentru ca am fost crescuti si educati sa credem doar ceea ce vedem si simtim noi, constiinta noastra fiind singurul adevar, neluand in considerare valurile iluziei ale propriei persoane, in nici un caz cautand adevarul divin. Si atunci judecam, ne blamam si cel mai trist dam vina pe Dumnezeu.
https://astrodeva.files.wordpress.co...pg?w=555&h=407
Ce esti dispus sa faci pentru a face Voia Divina? Esti dispus sa faci totul? Pana sa ajungi sa intelegi ca a face Voia Divina inseamna sa iti implinesti destinul si sa devii fiinta perfecta pe care Dumnezeu a creat-o, treci prin toate portile tristetii si disperarii, crezand ca aceasta este viata ta. NU! Nu aceasta este viata ta!
Mai devreme sau mai tarziu, faptul ca nu ti-ai iertat mama sau tatal, copiii, fratele sau sora, sotul, sotia, profesorii, prietenii va amprenta constiinta ta ca mai apoi sa ramai prins intr-o lectie fara de sfarsit, lectia iubirii. In lipsa iubirii apare tristetea, in lipsa iubirii apar neajunsurile, in lipsa iubirii apare boala, iar in final moartea. De ce este construita lumea astfel? Pentru ca iubirea este Insasi Dumnezeu Tatal Creator iar a trai fara Dumnezeu este ca si cum ai trai fara suflet, fara nici un rost in aceasta lume.
https://astrodeva.files.wordpress.co...pg?w=433&h=555
Imi vei spune, dar cum pot sa iert toata suferinta pe care mi-a creat-o? Cum te iarta Dumnezeu pe tine! Pentru toate greselile pe care le marturisesti si te caiesti pentru ele. Fiind dispus ca incepand de azi, de acum, sa Il manifesti in toata viata ta. Iertand omul te ridici pe tine insati. Omul raneste din slabiciune, iar daca iti este parinte poate alege constient sau nu, sa ia asupra sa un rau pentru ca tu sa fii liber. Alege sa se sacrifice pe sine purtand un rau, chiar inconstient, pentru ca viata ta sa aiba un alt sens si tu sa nu porti povara karmei de neam. Abia cand vei intelege acest lucru vei vindeca toate ranile, care nu te lasa sa primesti toata lumina de care ai nevoie.
Anumite programe malefice nu pot fi oprite de a fi transmise la descendenti decat prin sacrificiu personal. Cand reusim sa intelegem acest lucru vom trece cel mai greu examen al vietii. Abia atunci vom putea vindeca toate ranile trecutului. Ceea ce pentru tine poate fi cea mai cumplita experienta, poate sa fie cea mai perfecta alegere la nivel de spirit, pe care ai fi putut sa o faci de-a lungul intruparilor tale. Datorita unei experiente viata ta poate capata un sens. Alta persoana daca ai fi ales in locul celei ce te-a facut sa suferi, nu ar fi putut sa iti deschida un asemenea drum. Protectia divina, in final va face ca destinul sa te separe de orice suferinta, atunci cand e momentul potrivit, purtand cu tine lectia pe care o ai de invatat de aici : neiertarea, tradarea, abandonul, etc. Lectie care se va repeta pana vei intelege.
https://astrodeva.files.wordpress.co...nity.png?w=720
Uneori cel mai mare dusman poate fi cel mai mare benefic al nostru, sacrificandu-se pe sine pentru ca noi sa ne putem ridica in Lumina, oprind la ei intregul rau ce vine din karma. Acest sacrificiu nu ai cum sa il constientizezi niciodata daca ratacesti pe caile iluziei, departe de Dumnezeu.
Dar incercarile vor continua … Sunt momente cand Dumnezeu iti cere sa lasi totul si sa pleci. Ai fi dispus sa faci asta ? Sa iti asumi toate riscurile si toate greutatile ce ar urma? Fara sa te gandesti la nimic, renuntand la orice atasament? Gandeste-te intotdeuna ca cei ce vor ramane in viata ta sunt cei care trebuie, iar tot ceea ce avem este de la Dumnezeu, nimic nu ne apartine. Sunt daruri pe care le-am primit si pentru care sa fim recunoscatori.
Cand sufletul iti este plin de bucurie si ai puterea de a muta mutii din loc, nici o clipa sa nu te indoiesti ca oriunde vei fi, va fi bine. Cand Dumnezeu ne incearca El ne arata cat de mult ne iubeste. …Trecand peste incercari primim binecuvantarea Lui iar atunci ne vom simti cei mai iubiti si mai fericiti oameni de pe pamant. Caci atunci cand Dumnezeu te atinge, toata viata este o binecuvantare.
SURSA:https://astrodeva.wordpress.com/2014/12/20/cand-dumnezeu-te-atinge/
-
-
https://danielapatrascu.files.wordpr...2gbq3rd2xy.gif
Viața e simplă.
Toate se întâmplă pentru tine, nu ți se întâmplă ție.
Toate se întâmplă exact la momentul potrivit, nici prea devreme, nici prea târziu.
Nu e nevoie să-ți placă că așa stau lucrurile... doar că e mai ușor.
Byron Katie
http://www.delinetciler.org/resimler/2007/09/460.jpg
-
https://drumuricatretine.files.wordp...ing1.jpg?w=900
Calea Inteleptului
„Un Intelept nu are nevoie de baghete, potiuni magice sau incantatii pentru a face magie. Un Intelept poate face constient ceea ce oamenii pot face numai in visele lor. Si asta datorita felului sau de a privi lucrurile. Aceasta este singura diferenta dintre un adevarat Intelept si un biet magician sau simplu om. Pentru ca Inteleptul cunoaste Adevarul. El nu se lasa prins in iluziile vietii ca omul obisnuit. Un Intelept are puterea Alchimiei. Puterea de a transforma numai prin gand. Alchimia nu este transformarea plumbului in aur. Aceea e o metafora. Este transformarea spiritului in aur, metalul nepieritor.
Cum face asta? Primul pas este intoarcerea la inocenta! Cand erai copil, intreaga lume era un loc magic. Dar, pe masura ce cresteai, ai inceput sa pui etichete lucrurilor. Acesta e un copac, acela e un nor, aceea o frunza. Nici macar nu mai privesti obiectul, ii vezi numai numele. Daca ai putea sa te opresti si sa vezi ce sunt lucrurile acelea cu adevarat, ai fi atat de uluit, incat nu te-ai mai putea tine pe picioare!
Pasul urmator spre Intelepciune este acela de a fi inexplicabil de fericit!
Si asta din cauza ca toate acele lucruri care ii nemultumesc pe oamenii simpli, pe el nu il ating. Pierderea, de exemplu. Un Intelept stie ca totul este trecator si constant in acelasi timp. Pentru ca totul este facut prin puterea lui Dumnezeu, care isi schimba numai forma necontenit. Nu poti pierde ceva pentru ca toate sunt parte din tine si tu esti parte din Dumnezeu. Tot ce a existat vreodata este inca aici. Si-a schimbat forma numai.
Un Intelept nu se teme de moarte pentru ca el stie ca moartea e o minciuna. El a trait si va trai mereu. Un Intelept stie ca e nemuritor. Mereu a fost si va fi.
Un Intelept nu cunoaste singuratatea. Pentru ca el nu s-a rupt de univers. Este una cu el si una cu puterea lui Dumnezeu. Cum ar putea fi el, asadar, singur?
Un Intelept este cu adevarat treaz, in timp ce restul omenirii viseaza. Odata patruns adevarul acestei revelatii, legile timpului si spatiului isi pierd sensul.
Un Intelept poate face orice! Sfida gravitatia, teleporta oriunde, crea lucruri cu un simplu gand! Pentru ca el este una cu Dumnezeu si una cu Universul.
Buddha a fost un Intelept! Iisus fost un Intelept! Krisna a fost un Intelept! Acelasi Intelept launtric pe care ei l-au descoperit se afla in tine!
Esti ceea ce crezi ca esti! Nici mai mult, nici mai putin! Orice din universul nostru „solid”, odata descompus, nu mai e solid defel! Adevarul este ca toti suntem unul si unul este de fapt Dumnezeu, actionand toate componentele simultan. Oricine poate percepe dincolo de iluzia soliditatii si a mortii este un atotputernic Intelept. Ne temem de pierderea propriei identitati, dar, din moment ce suntem o parte din Dumnezeu, ce se pierde de fapt? Numai rolul nostru dintr-un act al nesfarsitei piese a vietii.Oamenii isi considera visurile iluzii ale mintii si starea de trezie ca fiind realitate. Adevarul insa e ca si starea de trezie e numai un vis. Visul lui Dumnezeu. Un Intelept stie asta si-si traieste viata in consecinta. Asta e cheia! Inlaturarea tuturor indoielilor asupra unitatii cu Dumnezeu. Daca vei putea face asta pentru o singura secunda, nu exista miracol pe care nu l-ai putea face. In visurile tale adesea zbori sau creezi lucruri printr-un gand. Ai putea face acelasi lucru in visul pe care il numim viata daca ai uita iluzia mortii si a soliditatii. Odata ce vei fi facut asta, si tu vei fi un Intelept. Vei fi una cu Dumnezeu, una cu universul.
Un Intelept este un spectator, un observator in piesa asta pe care o numim viata. Un Intelept nu mai este doar un actor, ci si publicul insusi. El inca isi spune replicile si-si joaca scenele, dar o face lucid si mereu constient ca joaca numai un rol. In timp ce noi, ceilalti, continuam sa credem ca rolurile noastre sunt reale si ne uitam adevaratele identitati.
Un Intelept este lipsit de „sine”. El stie ca trupul lui e numai o creatie a constientei. Nu constienta exista in trup, ci trupul exista in constienta. Iar cand trupul dispare, constienta ramane. Asa cum a existat inaintea trupului.
Puterea unui Intelept este puterea iubirii absolute. Iubirea de Dumnezeu, iubirea de natura, iubirea de oameni. Cuvantul „iubire” este putin inteles. Cand spun cuvantul „iubire” nu vorbesc de simtaminte. Toate simtamintele sunt lucruri, lucruri fabricate. Iubirea de care vorbesc e iubirea divina. E o forta care arde toate himerele. Dizolva toate impuritatile. Iubire care cauta impuritatile si le arde. Nu exista persoana lipsita de iubire. Numai cei care si-au impietrit intr-atat inimile incat nu mai percep iubirea care e pretutindeni in jurul lor devin orbi la iubire asa cum un orb devine incapabil de a vedea lumina din care el insusi e creat. Invizibila si mereu prezenta, iubirea e mai mult decat un simtamant, mai mult decat o emotie. E mai mult decat placere, mai mult decat extaz. Este starea fireasca a lui Dumnezeu. Forta suprema din univers!
In perceptia unui Intelept, Iubirea e in aerul pe care il inspiram, circula prin fiecare celula a fiintei noastre. Iubirea patrunde totul si pe toti. Cand spunem ca iubim ceva sau pe cineva, de fapt ne ingaduim numai sa simtim ceea ce e mereu prezent.
A iubi universul si tot ce cuprinde acesta e puterea suprema. Inseamna sa traiesti intr-o liniste interioara de nezdruncinat.
Iubirea nu este ceva ce numai simtim. Este ceva ce suntem. A incepe sa iubesti pe cineva sau ceva este de fapt a incepe sa simti ceea ce e mereu prezent, dar pe care noi am ales sa nu percepem. Asa cum etichetam copacii, norii, asa etichetam si oamenii. Daca ne-am opri vreodata cu adevarat si am privi oamenii de langa noi si am putea vedea ce sunt ei in realitate, nu ne-am putea abtine sa nu-i iubim. Pentru ca ei sunt o expresie a lui Dumnezeu! Toata iubirea oamenilor este efemera, trecatoare. Trece de la un obiect sau individ la altul. Se poate transforma repede in ura daca lucrurile nu ne ating asteptarile. Dar iubirea adevarata nu se poate schimba. Nu are nimic de-a face cu obiectul, nici nu poate deveni alt sentiment, pentru ca nici macar nu este un sentiment. E un fel de a fi. Acel „a fi” este starea fireasca a infinitei forte divine, din care putem numai putin percepe daca asa hotaram. Pentru a percepe aceasta iubire trebuie sa eliminam sinele. Sa eliminam toate temerile, obiceiurile, egoismul si furia. Trebuie sa ne golim ca sa putem ingadui universului sa ne umple cu iubire. Constiinta e cea care ne poate transforma perspectiva iubirii egoiste in iubire dezinteresata. Trebuie sa ne reeducam pentru a atinge acest punct de vedere. Ca iubirea este mereu prezenta si pretutindeni. Exista in oricine si orice. Ca iubirea e starea fireasca. Toate celelalte sunt iluzii.
Cand un Intelept vorbeste despre iubire, cea la care se refera el este aproape opusul a ceea ce oamenii numesc iubire. Pentru oameni, iubirea e un sentiment cat se poate de personal. Pentru un Intelept este o forta universala. Oamenii percep iubirea ca o atasare. Sa posezi pe cineva sau sa fii in posesia cuiva. Asta e o inchipuire. Pentru Intelept, adevarata iubire inseamna sa nu simti nici o atasare, nici o posesie asupra cuiva sau a ceva. Sa apartii tuturor simultan si toate sa-ti apartina. Iubirea individuala pe care o percepi fata de o alta persoana e o forma concentrata a iubirii universale. Iubirea universala este o forma extinsa a iubirii individuale.
Iubirea e cu adevarat puterea lui Dumnezeu atragand totul spre el. E o forta de nestavilit.Dar cum atingem acest nou punct de vedere? Cum ne scuturam de iluzia vietii?Cum ne trezim din vis? Trebuie sa-ti reeduci mintea si emotiile, apoi credinta te va duce mai departe.Iata pasii pe care-i poti face pentru a atinge felul Inteleptului de a privi lucrurile:
Principiul nevoii de a darui. Daca ai nevoie de iubire, daruieste iubire. Daca ai nevoie de sprijin, daruieste sprijin. Daca ai nevoie de un prieten, fii tu prieten. Orice ai nevoie, daruieste celorlalti si iti vei afla propriile nevoile satisfacute.
Destinde-te, nu te incorda. Este la fel de simplu sa te destinzi ca si sa te incordezi. Ne incordam numai din frica. Aceasta retragere constanta in noi insine din cauza fricii de a fi raniti este motivul impietririi inimilor noastre. Invata ca este la fel de usor sa fii vesel ca si sa fii trist. Fii amabil in loc sa te iriti, fii mai degraba prietenos decat ostil. Data viitoare cand vrei sa te incordezi, incearca sa te destinzi. Cand iti vine sa plangi, opreste-te si razi, in schimb.
Renunta la atasamente. Daca nu obtinem ce vrem suntem nefericiti. Daca patim ceva ce nu vrem, suntem nefericiti. Chiar si cand obtinem ceea ce vrem suntem nefericiti pentru ca nu putem pastra pentru totdeauna.. Mintea rezista schimbarii, dar schimbarea e lege. Totul e trecator. Recunoaste ca nu posezi nimic. Totul e un imprumut de la Dumnezeu si, pana la urma, totul se intoarce la el.
Bucura-te de orice ti se intampla. Ne plac vremurile bune si le uram pe cele rele. Dar este suferinta intamplarilor neplacute cea pe care o cultivam. Admite-ti suferinta ca o lectie. Apoi vei invata sa iubesti si amintirile placute si pe cele mai putin placute. Pentru ca, fara suferinta n-ai fi acelasi om care esti azi. Asa ca invata sa te lasi purtat de curent si sa te bucuri de orice ti se intampla.
Lasa sa vina si sa treaca. Ai observat vreodata un bebelus? E greu sa ni-i imaginam ca maestri ai propriilor emotii, dar asta sunt. Un bebelus plange cand are o nevoie, dar in clipa in care nevoia ii este satisfacuta, lacrimile i se opresc instantaneu. Mai tarziu in viata invatam sa ne suprimam emotiile. Dar pentru un Intelept, emotiile se exprima liber. Iar odata exprimarea uitata, un Intelept nu mai staruie in emotii, nu-si mai reprima furia sau bucuria sau iubirea. Simte ceea ce simte si apoi lasa sa treaca.Asadar, in concluzie, se afla un Intelept in absolut fiecare dintre noi. Descopera-l si devino una cu el si apoi devii una cu Dumnezeu, una cu Universul.”
sursa:https://drumuricatretine.wordpress.c...nteleptului-2/
-
Mandria spirituala – Paul Ferrini
Posted on 1 martie 2011 by Solarris
https://drumuricatretine.files.wordp...pg?w=236&h=300
“A crede ca esti mai departe pe carare decat oricine altcineva este mandrie spirituala. Chiar daca acest lucru ar fi adevarat, nu ti-ar fi de nici un folos sa-l stii sau sa-l pretinzi. Ceea ce iti este de folos este compasiunea fata de sine, compasiunea fata de altii. Ceea ce iti este de folos e sa stii ca fiecarei persoane i se ofera lectia care este perfecta pentru ea, iar daca o invata, nu poate nimeni spune cat de departe a ajuns.
Sa nu crezi ca ai capacitatea de a masura in mod corect progresul spiritual al cuiva, inclusiv al tau. Nu o ai! N-ai cum sa stii. O persoana, care pare a fi ramas mult in urma, poate trece in fata ta intr-o secunda. Iar una care pare a fi mult avansata, poate fi serios incetinita. Intreaga idee referitoare la in fata si in urma nu are nici un sens, intrucat n-ai de unde sa stii care este linia de pornire sau linia de final.
Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa inceapa de unde ai inceput tu. Nu e neaparat nevoie ca ceilalti sa incheie unde inchei tu. Unii parcurg o calatorie scurta, intesata cu provocari care le frang inima. Altii au o calatorie lunga, alcatuita din multe lectii neinteresante. Poti sa te uiti la ceilalti si sa crezi ca intelegi – dar asta nu inseamna decat ca te amagesti. Habar nu ai despre ce este vorba in viata celuilalt. De fapt, nici macar nu este treaba ta sa stii.
Se intampla destule lucruri in viata ta ca sa fii tot timpul ocupat. A intelege care-ti sunt lectiile si a incepe sa ti le insusesti este o activitate care dureaza o viata intreaga.
Sa fii sigur ca nu vei putea sa te ascunzi pentru totdeauna. Cu timpul, rufele tale murdare vor fi date la iveala. Este inevitabil. Toata lumea vine aici si crede ca poate sa dispara. Unii oameni se pricep foarte bine sa o faca. Ei dispar timp de cincizeci sau saizeci de ani. Cand se intorc, sunt siguri ca nimeni nu-i va recunoaste. Nimeni nu se poate ascunde pentru totdeauna. Asta deoarece aici e un loc unde toti sunt gasiti. Mai devreme sau mai tarziu, tuturor li se da desteptarea. Aceasta este natura calatoriei fizice. Pana la urma, chiar ai sa te obisnuiesti cu ea.
Probabil ca treaba asta ti se pare ciudata. La urma urmei, majoritatea oamenilor de pe planeta Pamant fie ca se deghizeaza intr-un mod inteligent, fie pretind ca nu sunt “acasa”, atunci cand suna soneria. Negarea se infiltreaza absolut peste tot. Dar nu conteaza. Nu acesti oameni conduc spectacolul. Cel din spatele mastii este persoana care ia toate deciziile. Cel din spatele mastii il cheama pe strain la usa ca sa sune desteptarea.
Voi credeti ca autoritatea se afla in afara voastra si ca totul vi se „intampla”. Autoritatea este inauntru si faceti ca totul sa se intample, pentru ca sa va treziti.
Intreaga planeta are misiunea de a se trezi. De aceea sunt atatia oameni care par a fi adormiti. Cum s-ar putea ei trezi, daca nu ar dormi sau, cel putin, nu s-ar preface ca sunt adormiti?
Nu aceasta e planeta pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa va ascundeti. Nu acesta este locul pe care trebuie sa va aflati, daca vreti sa ramaneti adormiti. Daca scopul vostru este sa nu fiti constienti, atunci va aflati intr-un loc periculos! Toti oamenii care acum umbla in somn, intr-o zi isi vor da seama ca au plecat din pat si din casa si umbla pe strada. O vor face intr-un mod destul de simplu: izbindu-se unul de altul.
Despre asta este vorba in aceasta calatorie interactiva: incalcarea limitelor, coliziuni, abuzuri, numiti-le cum vreti. Totul pare a fi intentionat, dar in realitate nu este. Nimeni nu stie in mod constient ca urmeaza sa se izbeasca de altcineva. Asa se intampla. Apoi, daca este destept, se trezeste si spune: „imi pare rau, nu te-am vazut”. Iar semenul ii raspunde: „nu face nimic. Nici eu nu te-am vazut.”
Ce altceva mai e de spus? Daca totul e luat ca un afront personal si individul raspunde: „Ba m-ai vazut, mizerabile!” ce ar dovedi aceasta? N-ar dovedi ca el a fost atacat. Ar dovedi doar ca se simte atacat. Si despre asta este vorba cu adevarat aici: un grup de oameni care se simt atacati. Nu e o imagine exacta a ceea ce se intampla, dar este una acceptata de catre toata lumea. Asta deoarece toti interpreteaza comportamentul, toti presupun ca totul se face cu o anumita intentie. Fiecare crede ca stie care este motivul celeilalte persoane. Dar, bineinteles ca nu-l stie. Nu are nici un fel de idee de ce s-a izbit cineva de el.
Daca ai intra in legatura cu intentia fiecarei persoane de a te trezi si de a te ajuta sa te trezesti, nu ai lua ca pe un afront personal nici un fel de imixtiune. Ai spune doar: „Iarta-ma, frate al meu, nu te-am vazut. Multumesc ca ai sunat desteptarea. Acum voi fi mult mai atent'”.
Nu izbitura e cea care raneste, ci interpretarea pe care i-o dai. Faptul ca il condamni pe cel care te-a izbit. Faptul ca te condamni pe tine insuti, pentru ca ai fost izbit. De indata ce numim acest lucru abuz, pierdem din vedere ce rol avem noi in toate astea. Proiectam responsabilitatea asupra altcuiva. Credem ca nu faceam nimic altceva decat sa ne vedem de treaba si, deodata, vine o persoana rautacioasa care ne ataca. Nu asta s-a intamplat. Aceasta e enorma autoinselare, uriasa minciuna pe care incercati sa o treceti asupra altora. Va straduiti sa vorbiti unul cu altul de pe pozitii de victime si va minunati de ce fiecare este pedepsit in permanenta.
Nu exista nici o intalnire la baza careia sa nu fi existat cinste si simt al responsabilitatii personale. Nu exista nici o intalnire la baza careia sa nu fi existat iertare de sine si compasiune pentru ceilalti.
Daca vreti sa va intalniti, daca vreti sa va treziti, trebuie sa incetati de a mai interpreta ce se intampla si sa lasati lucrurile asa cum sunt. Puteti fi uluiti de izbitura. Ii puteti spune celeilalte persoane ca sunteti surprinsi. Dar sa nu credeti ca intelegeti de ce s-a intamplat totul.Comunicati in mod cinstit si simplu: „Atunci cand m-am izbit de tine, m-a durut, semen al meu. Tu ce-ai simtit?” A spune adevarul prin preluarea responsabilitatii pentru propriile voastre sentimente nu este un atac sau vinovatie. Este doar un mod simplu de a impartasi experienta. Ea invita la dialog, nu la separare.
O data ce se presupune ca exista vinovatie, atacul este inevitabil. Nu poti ataca o persoana nevinovata. Pentru a ataca, trebuie sa crezi ca atacul este justificat, ca persoana il merita. In acest moment, te-ai disociat de propriile tale sentimente, ti-ai impartit mintea in doua si te-ai pregatit pentru un conflict exterior inevitabil. Totul, din cauza mandriei spirituale – totul deoarece crezi ca stii care sunt motivele celuilalt.Renunta, prieten al meu! Nu stii ce este in inima semenului tau. Nu vei stii niciodata. Cel mai bun lucru pe care-l poti face este sa-l intrebi deschis; in felul acesta ajungi cat mai aproape posibil de a sti ce gandeste si ce simte. Daca nu-l intrebi niciodata pe semenul tau ce experienta traieste, cum crezi ca vei ajunge sa-l cunosti? Tot ceea ce vei cunoaste vor fi propriile tale proiectii, propriile tale judecati si interpretari. Acestea spun multe despre tine si foarte putine despre el.
Si, daca nu poti sa presupui ca el nu este vinovat, cum vei fi vreodata in stare sa-ti vezi propria nevinovatie? Daca tu crezi ca-l cunosti, cat de bine crezi ca te cunosti pe tine?
Dupa cum vezi, nu exista cale de iesire. Fiecare judecata pe care o emiti asupra altcuiva se intoarce la tine.Cel mai bun lucru este sa renunti la judecati. Cel mai bun lucru este sa-ti dai seama ca nu stii nimic despre intentiile sau motivele celorlalti oameni.
Cel mai bun lucru este sa intelegi ca, adesea, esti complet rupt de propriile tale intentii.
Mandria spirituala nu face altceva decat sa-ti prelungeasca necunoasterea.
O persoana aroganta nu evolueaza. Ea nu devine transparenta fata de ea insasi sau de ceilalti. Ea se ascunde. Ea ataca pe fata – iar atunci cand i se raspunde, pare ca doarme. Ea se joaca de-a v-ati ascunselea cu ea insasi si cu universul.Am sa-ti dau un joc mai bun. El se numeste: „Ma izbesc de tine, daca si tu te izbesti de mine”. Nimeni nu este acuzat, nimeni nu este facut de rusine. Nici macar nu trebuie sa tii scorul. Continua sa te izbesti, pana cand te trezesti si privesti in ochii celuilalt – fara condamnare si fara judecata!”
https://drumuricatretine.wordpress.c...-paul-ferrini/
-
http://media.obiectiv.info/image/201...a_75612300.png
O delicată şi fascinantă floare despre care amintesc unele legende ale spiritualităţii orientale a fost descoperită în ultimii 20 de ani în diverse colţuri ale lumii, cu precădere în Asia şi America. Considerată un simbol al graţiei divine, orientalii văd în apariţia ei un semn divin ce prevesteşte revirimentul spiritual al întregii omeniri.
TOT ARTICOLUL AICI:http://www.obiectiv.info/fenomen-sup...a_58345.html#n
https://c1.staticflickr.com/7/6164/6...0a410fb2_b.jpg
https://c1.staticflickr.com/7/6180/6...6f871a28_b.jpg
http://minghui.tv/pics/0008/Aug/13/udambara-sf-02.jpg
https://c1.staticflickr.com/9/8104/8...a8bcdf60_b.jpg
-
-
Iubirea constientă e posibilă!
http://www.elenafrancisc.ro/_pics/po...1016110528.jpg
Orice vindecare este o vindecare a trecutului, iar Iubirea este cea mai potentă forță vindecătoare. Și când spun vindecare nu mă refer cum că ai fi „bolnav” ci, mai degrabă, prins în mecanisme vechi care te forțează să vezi realitatea prin filtre îmbâcsite...
Citește mai mult
-
https://scontent-vie1-1.xx.fbcdn.net...cc&oe=56C3F92B
Viaţa poate fi trăită oriunde, decorul nu are nicio importanţă, esenţială este intensitatea.” - Cezar Petrescu
-
Lasă-L pe Dumnezeu să te ţină în braţe în siguranţă. Acolo poţi lăsa ca trecutul tău să cadă ca o haină. Poate nu-l vei uita, dar nu va mai trebui să-l porţi: “Te vei culca şi nimeni nu te va tulbura” Iov:19
https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net...ca&oe=56CF3F44
-
http://1694138650.rsc.cdn77.org/wp-c...eu-692x360.jpg
Pilda unei fetite
O ceata de invatati s-au strans odata la o discutie despre Dumnezeu… Unii spuneau una, altii alta si nu se puteau intelege asupra intrebarii de este Dumnezeu si cum ar fi Dumnezeu.
Unul din ei zicea ca nu exista Dumnezeu; copilul cand se naste nu are credinta, numai parintii i-o apasa cu de-a sila in ceara inimii sale.
Atunci un altul zise:
– Sa aducem aici un copil, sa vedem cum i s-a tiparit credinta in cearta inimii.
Adusesera o fetita si o intrebara ce stie ea despre Dumnezeu si cum isi inchipuie ea pe Dumnezeu. Atunci fetita, desfacandu-si hainuta, grai astfel:
– Eu cred ca Dumnezeu este atat de mare incat nu-l poate cuprinde cerul si pamantul, dar pe de alta parte este atat de mic incat incape aici, in inimioara mea…
Invatatii ramasera rusinati de acest minunat raspuns si pricepura si ei ca Dumnezeu nu se poate afla prin socoteli omenesti, ci numai prin credinta.
http://caplimpede.ro/pilda-unei-feti...ale-bisericii/
-
-
Nu faceţi nimic dacă vă interzice conştiinţa şi nu lăsaţi la o parte nimic din cele ce vă porunceşte ea să faceţi, indiferent de importanţa lucrului respectiv. Conştiinţa este pârghia noastră morală. Faptul că odraslele noastre - gândurile, sentimentele şi dorinţele – se dedau înlăuntrul nostru unei agitări nepermise îşi are cauza şi în slăbirea conştiinţei noastre. Redaţi-i puterea declarând total supunere faţă de ea. Conştiinţa, împreună cu aducerea-aminte cu evlavie de Dumnezeu sunt izvorul adevăratei vieţi a spiritului.
(Teofan Zăvorâtul)
https://scontent-frt3-1.xx.fbcdn.net...4e&oe=568A4CBB
-
http://www.isihasm.ro/ortodox/wp-con...sus-maini1.jpg
“Într-o zi când mă plimbam împreuna cu Isus pe câmp și eram foarte înfometați, am ajuns la un măr sălbatic. Mărul avea doar două mere, atârnate pe o creangă. Isus a prins trunchiul pomului cu mâinile și l-a scuturat, iar cele două mere au căzut. Le-a luat pe amândouă și mi-a dat unul din ele mie. Celălalt l-a păstrat in mână. În înfometarea mea am mâncat cu grabă mărul, apoi m-am uitat la EL și am văzut că ținea încă în mână celălalt măr. Mi l-a întins spunându-mi: “Mănâncă-l și pe acesta”. Și sub imboldul foamei mele am luat mărul și cu nerușinare l-am mâncat.
Apoi l-am privit pe Isus…
…și cum as putea să vă povestesc ce am văzut ?
O noapte unde lumânarile ardeau in spațiu, un vis dincolo de puterea noastră de cuprindere, o amiază unde toți păstorii sunt fericiți și impacați că turmele lor pasc in pace; o seară, și o tăcere, și o întoarcere acasă, apoi un somn și un vis. Toate aceste lucruri le-am văzut pe chipul Său. El mi-a dăruit ambele mere, iar eu știam că e înfometeat întocmai ca mine. Dar știu acum că dăruindu-mi-le, EL a fost împlinit. El însuși a mâncat un alt fruct, dintr-un alt pom.
V-aș spune mai multe despre EL, dar cum aș putea să o fac ?
Când iubirea devine atât de mare, ea rămâne fără cuvinte și când memoria este preaplină, ea caută adâncul cel tăcut.”
Fragment din cartea “Isus Fiul Omului” de Kahlil Gibran
www.isihasm.ro/ortodox/wp-content/uploads/2012/08/isus-maini1.jpg
https://encrypted-tbn2.gstatic.com/i...NXv_5iV7aXEBGp
Iisus contempla lumea noastră cu ochi plini de minunare, căci ochii Săi nu erau acoperiţi de vălurile anilor şi tot ceea ce vedea era limpede în lumina tinereţii Lui. Deşi cunoştea adâncurile frumuseţii, era mereu surprins de pacea şi de măreţia ei. Stătea înaintea pământului ca şi când ar fi fost primul om în prima sa zi pe pământ.
Noi, cei ale căror simţuri au fost înceţoşate, privim în plină lumină a zilei şi tot nu vedem. Ne facem urechile pâlnie şi tot nu auzim. Ne întindem înainte mâinile, dar tot nu atingem. Şi chiar dacă s-ar arde toată tămâia Arabiei, noi am merge pe calea noastră şi nu i-am simţi mirosul.
Cu adevărat, noi privim dar nu vedem, auzim dar nu ascultăm, bem şi mâncăm dar nu gustăm şi în aceasta constă diferenţa între Iisus din Nazaret şi noi înşine.
Simţurile Lui erau continuu înnoite
şi lumea era pentru El întotdeauna nouă.
(Kahlil Gibran - Iisus,Fiul Omului)
https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net...62&oe=56D136FC
-
O credinţă puternică diminuează intensitatea problemelor, în acele rare momente, când prin religie se ajunge la Dumnezeu, nu mai există probleme deoarece Dumnezeu nu este o parte a lumii, în acele momente, lumea însăşi devine viaţă în Dumnezeu, întâlnire şi comuniune cu El. Lumea nu devine Dumnezeu, ci o viaţă fericită şi îmbelşugată cu Dumnezeu. Aceasta este mântuirea lumii pregătită de către Dumnezeu. Şi este împlinită de fiecare dată când credem.
( Alexander Schmemann)
http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei_2008_1.htm
http://4.bp.blogspot.com/-t1kI5rhjOJ...22223307_n.jpg
-
http://img20.dreamies.de/img/527/b/9v1u8t2uip1.gif
Toţi căutăm fericirea, chiar dacă niciodată nu o întâlnim. Fericirea este o trăire sufletească, nu o linie de sosire." Marcio Barrios
http://4.bp.blogspot.com/-nVPrvE2ej0...-si-lumina.jpg
Sunt flori ce-ţi ies în drum să te sărute
şi-ţi gângure crâmpeie de voroave.
Altele mici şi proaste şi gângave
au ochi adânci şi-ntrebători de ciute.
Unele cântă, altele spun snoave,
cârciumărese zvelte şi limbute.
Sunt flori ce parcă tremură lăute
se spovedesc şi-nchină cruci firave.
Sunt flori cu străluciri de spade goale,
flori cu obraji şi gene lungi de îngeri,
flori îmbrăcate-n platoşe şi zale,
flori prăbuşite-n lacrimi şi înfrângeri,
flori ce te mustră şi te-nfruntă-n cale
şi flori care te iartă că le-nsângeri.
Radu Gyr
http://pds.exblog.jp/pds/1/201406/22...13_6523190.jpg
Diphylleia grayi este, fără îndoială, una dintre cele mai frumoase flori. La contactul cu apa, petalele de un alb imaculat devin transparente.
Când plouă, florile, extrem de delicate, devin transparente, căpătând un aspect de schelet, de unde şi denumirea de "floare schelet". Frunzele, de dimensiuni impresionante, sunt în formă de umbrelă, apărându-le, parcă, de ploaie.
http://www.ziaruldeiasi.ro/app/gethu...53&w=640&h=480
http://imgs.ntdtv.com/pic/2014/11-11...a805674224.jpg
https://www.youtube.com/watch?v=16xwpeE_W5A
-
Sandor Kasza
FÂNTÂNA FERICIRII
Cei care caută fericirea și eliberarea minți lor, de frici prejudecăți și suferințe - trebuie să se adâncească în ei înșiși pentru a căuta, a găsi și a înțelege propriul lor Regat. Când îl vor găsi, vor înțelege că, regatul este al tuturor celor care caută, suferă și se lasă copleșiți de durerile și poverile lor sufletești izvorâte din: ne-iertările, neacceptările șa neasumarea iubirii lor.
Cei care nu se lasă copleșiți de lăcomii, și nici doborâți de poverile nevoilor, ostilității, neîmpăcării și insuficiențelor lor, și aleg să evite, învinuirile, judecățile și negativitatea - pentru a nu cădea în capcana resemnării, a atașamentelor față de nevoia de a cere, a primi, a aștepta, a impune, a se victimiza, a se scuza sau a-și justifica neputințele și suferința - vor găsi în mijlocul Regatului pustiului lor sufletesc, Fântâna Fericirii.
Cei care au băut din Fântâna Fericirii și au dobândit această licoare divină a înțelepciunii, ce-și trage seva din conștiința Sinelui lor Spiritual eliberat din ”Colivia Aurită” a minții, - și care au ales să ierte și să se ierte de vinovății, învinuiri și judecăți, pentru a-și putea învăța lecțiile multiplelor lor experiențe, provocări, consecințe și încercări - pot merge să dea din preaplinul inimii și al abundenței lor sufletești, și celor îndurerați, ce nu cunosc încă gustul durabil al Fericiri, care este Eliberarea.
sk
http://f4.s.qip.ru/UdTRzSqZ.gif
https://www.youtube.com/watch?v=TeEFGCvA5VY
-
Putini sunt cei care privesc cu proprii lor ochi
si simt cu propria lor sensibilitate.
(Albert Einstein)
https://www.youtube.com/watch?v=DLr1oWjIC44
https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net...51&oe=56C4F8EC
-
https://www.youtube.com/watch?v=L9adl6H1iJg
https://oaripadeinger.files.wordpres...kegvo1_500.jpg
Lumina e-n geamul tau şi-n paharul tau cu apa. E-n ochii tăi.
Eşti ca un pom cu mugurii aprinşi. Lasa-ţi ramurile sa porneasca. Lasa-le sa mearga pana acolo unde singure se vor opri. Acolo face ramura fruct. Alte ramuri vor încolţi şi vor pleca în sus din trunchiul radacinilor tale.
Nu ieşi din sufletul tau, nu calatori cu alte suflete, ca in nişte barci fara lopeţi. Barca buna, cu lopeţile tari, e sufletul tau, e gandul tau. Pentru braţele tale numai sufletul tau are varste potrivite. Adevarul tau numai in tine se află şi numai limba ta il poate talcui. Fiecare om vorbeşte, cu glas deosebit, un grai deosebit. Minte cu minte nu se inţelege deplin, instrainată de graiuri. Tu eşti unul, şi ceilalţi sunt sute de mii de mii. Tu pe unul singur trebuie să il mantuieşti: pe tine. Pomul vede numai de cireaşa lui.
Lumea nu este aceea care se vede: aceea pe care ţi-o închipuieşti. Intra in inchipuirea ta adanc şi ieşi pe taramul celalalt: nu te dezlipi de închipuirea ta.
În tine se găseşte lumea întreaga, oglindită pe dinlauntru. Ceea ce cauţi în alţii, se afla pe masura înţelesului tău în tine, ratacitorule.
De ce pribegeşti in gradinile straine şi-ţi laşi florile neingrijite, şi, copacul tau, cu omizi? Mireasma ta nu ţi se pare buna, fiindca nu o cunoşti, altoaiele tale ţi se par sterpe, semintele tale – goale, fiindca sunt ale tale. Gandeşte-te bine: e cineva mai bun ca tine? Nu e…
Tudor Arghezi
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...c2&oe=596DBA7A
*painting byTomasz Alen Kopera
-
“Toate religiile, toate cantarile, un singur cantec.
Diferentele sunt doar iluzie si desertaciune.
Lumina Soarelui poate arata diferit pe acest perete, decat pe celalalt si mult mai diferit pe un altul, dar in esenta este aceeasi Lumina.” Rumi
https://wikipedlia.files.wordpress.c...04/doamne4.jpg
-
https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net...3c&oe=56872C97
Alberto Villoldo
"In times of great challenge, there is tremendous opportunity for growth. In times of great pain, our hearts can really open to understand the interconnectedness of all life." –
Vezi traducerea
-
http://i.imgur.com/2jDvZTO.jpg
Esti comoara mea
Andrei Vulpescu
Esti comoara mea, esti tot ce am de pret in viata.
Esti comoara mea si te ador atunci cand imi ceri sa te pup pe talpi inainte de culcare, atunci cand imi intinzi obrajii sa ii sarut, atunci cand ma lasi sa te imbratisez si imi spui ca ma iubesti.
Nu am cum sa ma supar pe tine, frumoasa mea, nici macat atunci cand imi ceri ceva “acum”, iar daca nu se intampla, te superi si te duci tafnoasa in camera ta.
Stiu ca iti place sa vin sa te scot din starea aia. Stiu ca e doar un rol pe care il joci si de fapt astepti sa radem impreuna.
Iubesc momentele alea cand imi spui buna dimineata si esti ravasita toata de somn. Imi place sa te vad cum te plimbi teleghidata prin casa in pijamalele tale cu animale. Ma amuza foarte tare.
Uneori iesi desculta din camera si stau cu inima cat un purice pentru ca mi-e frica sa nu fi ramas vreun ciob de la becul spart din greseala cu o seara inainte.
Esti comoara mea si nu pot sa te refuz atunci cand vrei sa-ti cumpar ceva. Ma rogi in cel mai pur mod posibil, nu am cum sa ma impotrivesc. Nu mi-as dori pentru nimic in lume sa-ti vad ochii tristi.
Esti comoara mea si iti fac toate poftele.
Imi luminezi viata cu rasul tau cristalin. Atunci cand sunt trist sau suparat si vii si ma mangai sau ma imbratisezi, toate supararile trec.
Iar cand iti vad ochii aia frumosi ca un ocean linistit, nu ma mai simt singur. Stiu ca te am pe tine si trec peste orice obstacol.
Cand plec de langa tine mi se face rapid dor. Stiu ca vine ora pranzului si ma suni. Abia astept acel moment. Vocea ta ma face sa uit de toate grijile.
Iar seara, cand ajung acasa, abia astept sa te tin in brate, sa-ti simt mirosul pur, sa-ti simt caldura. Caldura ta ma incarca, e ca o injectie de viata, este ca o detoxifiere naturala cu iubire.
Esti si vei fi intotdeauna comoara mea, indiferent de situatie, anotimp, stare de spirit saui conjunctura.
Esti comoara mea si da-mi voie sa-ti spun un secret – NIMIC NU SE COMPARA CU MOMENTUL IN CARE IMI SPUI ‘TE IUBESC TATI’!
SURSA: http://www.vulpescu.eu/2014/01/15/esti-comoara-mea/
https://lovedreamfly.files.wordpress...eep-secret.jpg
-
http://4.bp.blogspot.com/-KeLQGCKkQH...67177369_n.jpg
RUDOLF STEINER
Fiecare cunoştinţă pe care o cauţi numai pentru a-ţi îmbogăţi ştiinţa, numai pentru a îngrămădi în tine comori, te îndepărtează de la calea ta; însă fiecare cunoştinţă pe care o cauţi pentru a deveni mai matur pe calea înnobilării omului şi a evoluţiei lumii, te duce cu un pas înainte.
https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net...88&oe=56BC5242
-
-
BIJUTERIA
Un tanar s-a dus intr-o zi la un batran intelept si i-a spus:
– Am venit la tine pentru ca ma simt atat de mic si neinsemnat, nimeni nu da 2 bani pe mine si simt ca nu mai am forta sa fac ceva bun. Ajuta-ma, invata-ma, cum sa fac sa fiu mai bun? Cum sa le schimb oamenilor parerea despre mine?
Fara ca macar sa se uite la tanarul necajit, batranul ii spuse:
– Imi pare rau, baiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personala. Poate dupa aceea…
Apoi, dupa o mica pauza adauga:
– Daca m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate ca as rezolva problema mea mai repede si as putea sa ma ocup si de tine.
– Incantat, raspunse tanarul cam cu jumatate de gura, simtind ca iarasi e neluat in seama si amanat.
– Bine, incuviinta inteleptul.
Isi scoase de pe deget un inel si-l intinse tanarului, adaugand:
– Ia calul pe care-l gasesti afara si du-te degraba la targ. Trebuie sa vand inelul acesta pentru ca am de platit o datorie. Tu sa iei pe el cat de multi bani poti, dar ai grija ca in ruptul capului sa nu-l dai pe mai putin de un ban de aur, fiindca bijuteria e unica. Pleaca si vino cu banii cat mai repede.
Tanarul lua inelul, incaleca si pleca. Odata ajuns in targ, incepu sa arate inelul in stanga si-n dreapta, sperand ca va gasi cumparatorul potrivit. Totii manifestau interes pentru mica bijuterie pana cand aflau pretul minim. Cand auzeau ca inelul costa un ban de aur, unii radeau, altii se incruntau sau ii intorceau imediat spatele tanarului. Un mosneag i-a explicat acestuia cat de scump este un ban de aur, asigurandu-l ca nu va putea obtine un asemenea pret pe inel. Altcineva s-a oferit sa-i dea doi bani, unul de argint si unul de cupru, dar tanarul stia ca nu trebuia sa vanda inelul pe mai putin de un ban de aur, asa ca a refuzat oferta. Dupa ce a batut targul in lung si-n lat, rapus nu atat de oboseala, cat mai ales de nereusita, tanarul s-a intors la batranul intelept.
Flacaul si-ar fi dorit sa aiba el o moneda de aur pe care s-o poata da in schimbul inelului, ca sa-l poata scapa pe invatat de griji si, astfel, acesta sa se poata ocupa si de el. A intrat in casa inteleptului cu capul plecat.
https://liviabonarov.files.wordpress...pg?w=366&h=326
– Imi pare rau, n-am reusit sa fac ceea ce mi-ai cerut. Cu greu as fi putut lua doi sau trei bani de argint pe inel. Nu cred sa pot pacali pe cineva cu privire la adevarata valoare a inelului.
– Nici nu-ti imaginezi cat adevar ai grait, tinere prieten, i-a spus zambitor inteleptul. Ar fi trebuit ca mai intai sa cunoastem adevarata valoare a inelului. Incaleca si alearga la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cat merita bijuteria. Spune-i ca ai vrea sa vinzi inelul si intreaba-l cat ti-ar da pentru el. Dar, oricat ti-ar oferi, nu-l vinde. Intoarce-te cu inelul!
Flacaul incaleca si pleca in goana. Bijutierul examina atent micul inel si apoi zise:
– Spune-i batranului ca daca vrea sa vanda acum inelul, nu-i pot oferi decat 58 de bani de aur pe el.
– Cuuum? 58 de bani de aur?! exclama naucit tanarul.
– Da, raspunse bijutierul. Stiu ca ar merita chiar 70 de bani de aur, dar daca vrea sa-l vanda degraba, nu-i pot oferi decat 58.
Tanarul multumi si se intoarse degraba la batranul intelept, povestindu-i pe nerasuflate cele intamplate.
– Ia loc, te rog, il invita batranul. Tu esti asemenea acestui inel: o bijuterie valoroasa si unica. La fel ca in cazul inelului, precum ai vazut, doar un expert poate spune cat de mare este valoarea ta. Cu totii suntem astfel de bijuterii, suntem valorosi si unici, dar ne perindam prin targurile vietii si asteptam ca multi oameni lipsiti de pricepere sa ne evalueze.
Inteleptul isi lua inapoi inelul si il puse pe deget. Nu avusese nicio intentie de a-l vinde. Voise doar sa-i ofere o pilda de viata tanarului lipsit de incredere in sine insusi.
SURSA: https://liviabonarov.wordpress.com/2.../22/bijuteria/