-
https://www.youtube.com/watch?v=FC9h_ybR-4k
https://utopiaerestu.files.wordpress...vujb4tiyew.gif
PRIMUL SCOLAR AL LUMINII
de Dumitru ICHIM
După ce Adam termină
de dat la toate lucrurile nume,
trase perdelele de spume
ale mării şi lunii
şi privi după ele înaltul genunii
de-a inversul.
Abia acolo începea
universul
ascuns şi veacului şi înţeleptului
şi zvârcolitului de val,
de la gardurile colorate de coral,
de la poarta cioplită din os de luceafăr
şi năluciri de mărgean…
Peşti frunze, peşti lăcrămioare,
coloşi şi-o sumedenie de jucării,
meduze, stele de mare,
voaluri cu dantelă, crizanteme sfătoase şi vii,
copii hazlii cu mustăţi, sărind curcubeie,
sau peşti
care căzură drept din cărţile de poveşti,
răsfirând a coadă de păun – evantaiul.
Bietul Adam
nu văzuse aşa ceva nici pe cer,
şi-o grădină săracă i se părea raiul.
Ce să mai zic?
Zburau peşti ca albine în roi că
nu ştiai privirii ce să-i mai spui…
… şi iată după un grui
apare Mama Scoică:
„Eu nu-ţi cerşesc numele rar, nespovedit,
pentru fiica mea cu haină neagră de schit,
nici frumuseţi ce ochiul n-a-ndrăznit să soarbă,
dă-i şi ei câteva slove
că la citire toţi mi-au spus că e oarbă”
şi Mama Scoică îi deschise coperţile.
Zise Adam lui Dumnezeu:
„Doamne, neputinţele mele ierţi-le,
dar ce-aş putea să fac
eu,
că toate numele mele le-am risipit,
iar din cele măruntele
nici eu nu le mai desluşesc
grăuntele.”
Atunci Fiul Vântului
suflă norilor în sperlă
şi s-a auzit vocea Lui peste plângere:
„Îngere,
du-te la Perlă
şi pana ta dă-i lui Adam
ca să i-o pună în penar.
Lumina mea de astăzi
va coborî în lume
la primul ei şcolar.”
http://rocsvana.files.wordpress.com/...9/ingeras2.jpg
http://argumentul.ro/wp-content/uplo...digo-copii.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=o0kw7g0ILaQ
http://www.theshiningearth.com/wp-co...87125800_n.jpg
Muzica Inimii de Copil – Conştiinţă Cristalină
http://www.copii-indigo.ro/wp-conten...2015/10/10.jpg
În Inima Copilului, în Inima unei flori şi a picăturii de apă, în dansul focului şi mângăierea strălucitoare a razei de soare, în ochii curcubeului şi pulsul unei pietre, în zborul porumbelului şi al vulturului răsună o muzică tainică şi diafană, o muzică cristalină născută din însăşi Inima Vieţii ce însufleţeşte tot ceea ce există.
Muzica aceasta, ea însăşi este ceea ce se înţelege prin conştiinţă cristalină sau christică, de altfel cea mai uzitată sintagmă în lumea spirituală a ultimilor decenii. O să alegem să folosim preponderent termenul de cristalin şi nu christic, pentru a evita orice confuzie religioasă sau doctrinară.
Şi până să ne adâncim în Inima Copilului, ne oprim să dezpietrim niţel înţelesul termenului de CONŞTIINŢĂ ce este destul de derutant şi limitativ. Oricât de încărcat semantic ar fi acest termen el nu sugerează pe deplin ceea ce ar vrea, mai ales atât timp cât el este integrat şi tradus de individ prin raţiune şi nu prin inimă. Oricât de pretenţios şi uzitat ar fi el este un concept legat de puterea omului de a cunoaşte şi de a se cunoaşte. Iar cunoaşterea/ a cunoaşte este secundară fiinţării şi lui a fi.
De aceea, mai ales în cazul realităţii presupuse de cristal şi cristalin, termenul pe care îl considerăm optim este cel de trăire.
Conştiinţa cristalină este în realitate o trăire cristalină şi aflaţi în acest punct putem să păşim mai adânc în înţelesul ei iar înţelesul şi misterul ei îl aflăm deplin în Inima de Copil şi în Frumuseţea ce există şi vibrează în tot şi toate. O trăire a lumii interioare prin ceea ce este el Copilul şi o trăire a lumii exterioare prin Frumuseţea pe care Inima Copilului o vede.
Inima de Copil şi Trăirea Cristalină
http://i1.wp.com/www.efemeride.ro/mi...iii-indigo.jpg
În Inima copilului, care el însuşi este în întregime o inimă senină şi deschisă către lume, pulsează un zâmbet cristalin şi un ocean de iubire şi bucurie, în inima copilului vibrează în linişte muzica îngerilor, în inima copilului tronează Dumnezeu şi tot ceea ce poate fi înţeles prin şi dincolo de acest nume ce dă bătăi enorme de cap oamenilor. Ceea ce este mai mult decât plin de sens şi lămuritor este etimologia cuvintelor zeu, dumnezeu, divin ce îşi au origine în rădăcina indoeuropeană derivă din from *dyeu- “a sclipi, a străluci, rădăcină din care s-au născut şi cuvintele zi în română şi sky şi day în engleză. În sanscrită unul din cele mai vechi limbaje cunoscute, deva care îşi are rădăcinile în aceeaşi rădăcină are şi conotaţiile de copil şi a (te) juca.
Copilul este divin prin excelență, divin nu printr-un statut atribuit, ci prin bucuria şi lumina din el ce face ca soarele să răsară. Şi ce taină mare şi ce intimă legătură este între zâmbetul unui copil și dăruirea soarelui!!! Fiindcă în inima Copilului însăşi Soarele pulsează şi prin Inima copilului se priveşte și trăiește pe sine însuşi.
Copilul este puritate, bucurie, joacă. Este mirare şi uimire. E o lină şi senină curgere a vieţii ce se iubeşte şi sfinţeşte pe ea însăşi. Este cea mai pură ilustrare a lui a fi prezent. Copilul nu judecă şi îmbrăţişează totul aşa cum este. Ştie mereu să întrebe şi nu crede niciodată că ştie ceva cu adevărat. Ştie să renunţe, ştie să primească şi mai ales ştie să dăruiască clipă de clipă iubirea ce îl trăieşte.
Şi poate ceea ce este cel mai frumos este faptul că el nu are vârstă. El este etern şi tronează în Inima fiecăruia, misia fiecăruia dintre noi fiind de a ne reîntoarce în caz de ne-am rătăcit în acea dimensiune atemporală unde Copilul se Joacă nestingherit în Paradisul Bucuriei.
A trăi în Inima de Copil este sinonim cu ceea ce se înţelege prin a fi acordat la trăirea sau vibraţiile cristaline/christice şi în acelaşi timp este acel Acasă, un termen la fel de mult uzitat în vocabularul lumii spirituale.
Şi cum mulţi dintre noi s-au rătăcit de a lor casă şi rătăcesc în continuare se naşte o întrebare foarte simplă şi anume care este cel mai scurt drum de reîntoarcere? Cum facem ca dragul de el Copil să ne stăpânească iarăşi Vieţile? Cum?
Vestea cea bună e că drumul de reîntoarcere este în noi înşine şi nu în teorii şi scheme exterioare. Cheia uşii de reîntoarcere este undeva bine ascunsă în fiinţa noastră. Să o găsim şi să vedem unde ajungem.
SURSA: http://www.theshiningearth.com/muzic...ta-cristalina/
http://www.theshiningearth.com/wp-co...i-de-copil.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=fd3a189vcVc
http://f1.pepst.com/c/701E25/91686/s...4000_0_1_0.gif
Singura stea care contează
Putem număra stele de pe cer din nebunie ori din plictiseală. Uneori, din ambele motive. Însă, de cele mai multe ori, uităm să ne număram și pe noi,… singura stea,… singura planetă, singurul soare care contează!…Privim Universul cu o ciudată neîncredere, de parcă nu am putea concepe că mai există și alte lumi, și alte realități, și alte locuri în care alte forme de oameni iubesc, urăsc, ucid, trăiesc.…
Astfel că realitatea ne izbește necontenit cu partea ei ascunsa în umbră: ceea ce nu vedem, ne vede. Ceea ce nu simțim, ne simte. Ceea ce nu ne lipsește, ne aparține.Treptat, însă, lucruri pe care nu le vedem devin vizibile, iar lucrurilor pe care suntem obișnuiți să le avem începem să le simțim lipsa.Natura noastră ne spune că omul este un sistem dinamic, în care o infinitate de lucruri pe care le avem face schimb de materie și spirit cu o infinitate de lucruri pe care nu le avem. Atât timp cât va exista un echilibru în acest sistem, va exista și armonie. Însa omul este o ființă haotica, ce va tinde să-și asume rolul cunoașterii și va claca în fața noilor infinituri de necunoaștere pe care le va întrezări.Omul nu a fost creat pentru a fi fericit, ci pentru a oscila intre nebunia descoperirii și plictiseala de armonie.
Fericirea este doar momeala ce-l va ține în cursă, până la sfârșit….Octavian Paler
SURSA: http://webcultura.ro/singura-stea-care-conteaza/
http://webcultura.ro/wp-content/uplo...ngura-stea.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=peWWBdyFD30
http://greatnews.ro/wp-content/uploa...ri-de-maci.jpg
“Fiecare om își are sufletul lui, pe care nu poate să-l amestece cu altul. Doi oameni se pot îndrepta unul către celălalt, pot vorbi unul cu altul și pot fi foarte apropiați. Dar sufletele lor sunt ca niște flori, fiecare a prins rădăcini în locul lui și nici unul nu poate veni la celălalt, altminteri ar trebui să-și părăsească rădăcina și asta nu poate s-o facă. Florile își împrăștie mireasma și sămânța pentru că doresc foarte mult să fie împreună; dar floarea nu poate face nimic pentru ca sămânța să ajungă la locul potrivit, acest lucru îl face vântul, iar acesta vine și pleacă mereu cum și când îi e voia.”
Hermann Hesse
https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.n...c2&oe=584EA9B1
https://fiituinsutimaa.files.wordpre...5a51122212.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=NP8MvjVJgH0
https://lh6.googleusercontent.com/-H..._maiarcita.jpg
Întâmpină-ti gândurile cu întelegere
Un gând este inofensiv atât timp cât nu credem în el. Nu gândurile noastre, ci atasamentul fată de gândurile noastre ne provoacă suferinta. A te atasa de un gând înseamnă a crede că este adevărat, fără a-l investiga.
O credintă este un gând de care ne-am atasat, adesea cu multi ani în urmă. Majoritatea oamenilor cred că sunt ceea ce le spun gândurile lor că sunt. Într-o zi, am constatat că nu respiram - eram respirată. Am mai observat apoi, spre uimirea mea, că nu gândeam - că, de fapt, eram gândită si că gândirea nu e ceva personal.
Te trezesti dimineata si îti spui: „ Cred că n-am să gândesc astăzi”? Este prea târziu. Deja gândesti!
Gândurile apar pur si simplu. Vin din neant si se duc în neant, asemenea norilor ce străbat cerul gol. Ele vin ca să treacă, nu ca să rămână. Nu ne fac nici un rău atât timp cât nu ne atasăm de ele ca si cum ar fi adevărate.
Gândurile sunt asemenea vântului, sau a frunzelor din copaci, sau a stropilor de ploaie care cad. Apar pur si simplu si, interogându-le, ne putem împrieteni cu ele. Te-ai certa cu un strop de ploaie? Stropii de ploaie nu sunt personali, si nici gândurile. Odată ce întâmpini o idee dureroasă cu întelegere, data viitoare când apare, s-ar putea să ti se pară interesantă. Ceea ce obisnuia să fie un cosmar este acum doar interesant. Data viitoare când îsi face aparitia, s-ar putea să o găsesti nostimă. Data viitoare, s-ar putea să nici n-o observi. Aceasta e puterea iubirii fată de ceea ce este.
Katie Byron - Iubeste Ceea Ce Este
SURSA: http://dincolo-de-iluzii.blogspot.ro...ntelegere.html
http://4.bp.blogspot.com/-e2SUSOTkk_..._NadyaBird.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=MroiyBO3VJg
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...48&oe=586A5A16
De Anima
Şi roză, şi crin, porumbiţă şi soare
(de Heinrich Heine)
„Şi roză, şi crin, porumbiţă şi soare,
Iubit-am în dragoste desfătătoare.
Acuma o fată mi-e singură-aleasă,
Frumoasă, duioasă, sfioasă mireasă.
Ea ştie-ale dragostei limpezi izvoare,
Ea-i roză şi crin, porumbiţă şi soare.”
http://www.oilpaintings-supplier.com...8174564457.jpg
Pictură: Anna Vinogradova
-
https://www.youtube.com/watch?v=H7JyUOBBVgg
http://3.bp.blogspot.com/-60FxPZGeu5...35263794_n.jpg
Cincinat Pavelescu - Intima
Iti mai aduci aminte, doamna?
Era tarziu si era toamna,
Si frunzele se-nfiorau,
Si tremurau in vantul serii
Ca niste fluturi chinuiti,
Ca niste fluturi rataciti
Din tarile durerii.
Ti-aduci aminte iar de seara
Si-amurgu-acela violet,
Cand toamna si-acorda incet,
Pe frunza galbena, chitara?
Pe lac, ce-n luna s-argintase,
Incet o lebada trecea,
Si pata-i alba se pierdea
In seara care se lasase...
Si-atunci, doar inima si vise,
Ne-am dus ca lebada si noi,
Calcand nisipul plin de foi
Sub ceata care-l umezise.
Asa nascut, in plina toamna,
Amor ul meu ce-nmugurea
Sub foi ce toamna-ngalbenea...
Iti mai aduci aminte, doamna?
http://www.timisoaraonline.ro/wp-con...na-623x389.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=4c8IvUBJ30c
https://3.bp.blogspot.com/-PYQI9Ou4f...B/s1600/V5.gif
Hrisostom Filipescu
Fiecare om umblă în viață cu o poză în buzunar. Și când simte nevoia o așază pe primul chip care-i iese în cale, convins că acela este potrivit. Dar, de cele mai multe ori, ne păcălim cum putem ca să credem că am găsit ce ne-a lipsit. Alteori ne scufundăm ca un scafandru în adâncimea ființei celuilalt căutând binele, frumosul, lumina, ignorând mâlul ontologic. Uneori ne iese, alteori nu. Și rămânem blocați, ne rănim sau pierdem echilibrul. Dar cu o experiență fără de care nu am avea cum să apreciem cu toată ființa Dragostea. Ne lovim singuri la picioare și dăm liniștea mai tare…
Fotografiile rămân la fel, chiar dacă oamenii se mai strâmbă. Adeseori mintea și inima e blocată în fotografii. Alături de bătăile inimii și ochii vorbesc când ar trebui să tacă. Chiar dacă în viață inima ți se rupe, trebuie să ai grijă să nu pierzi vreo bucată. Am rucsacul în spate plin de vise…
#PuțineLacrimiMultăBucurie
https://i2.wp.com/www.brainpickings....ham_grimm5.jpg
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=uz5Gk4B7JHs
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...36&oe=5942BA0F
„Muzica este vinul care umple cupa tăcerii.”
Robert Fripp
Muzica este refugiul meu. Aș putea să mă strecor în spațiile dintre note și să întorc astfel spatele singurătății.
Maya Angelou
Muzica nu minte. Dacă poate fi schimbat ceva în lume, acest lucru se poate întampla numai prin muzică.
Jimi Hendrix
https://ladyizuh.files.wordpress.com...9090c84c62.jpg
