-
https://www.youtube.com/watch?v=TZG8CKvLCFo&t=852s
https://i.pinimg.com/originals/1d/c9...46bf4c9000.jpg
"Am întrebat soarele dacă mă cunoaște și el mi-a răspuns răsărind..."https://static.xx.fbcdn.net/images/e....5/16/2764.png
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...4g&oe=64FB9BBE
"Liniştea e socotită ca un mare adînc, sau ca o mare înălţime, ca un liman al tainelor, la care se ajunge plutind pe «marea aspră» a nevoinţelor. Ε socotită ca o clădire înaltă, zidită în straturi, ca un urcuş la taine tot mai înalte, la o desăvîrşire tot mai înaintată. Ε o mişcare de înălţare, sau de scufundare continuă în tainele dumnezeieşti, nu o încremenire în golul oricărei vieţi spirituale. Liniştea e o scufundare în «marea liniştii», sau în infinitatea ei, una cu infinitatea lui Dumnezeu. De aceea «sînul» ultim al acestei mări rămîne mereu ne-ajuns, mereu rîvnit. Ε un abis şi ca atare nu are un hotar; e de o adîncime şi de o lărgime nemărginită. Ε «sînul» supremului înţeles neînţeles, care se cere mereu mai înţeles. Ε «sînul» supremei iubiri de necuprins, pe care tindem să o îmbrăţişăm cu o înfocare tot mai mare, cu o sete niciodată săturată şi totdeauna beată de bucuria trăirii în ea (Epistola III)."
Nu cred că a spus cineva cuvinte mai adînci şi mai frumoase despre linişte şi dragoste, ca SFÎNTUL ISAAC SIRUL.
sursa:Calistrat.ro
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...3Q&oe=64FC21D5
-
https://www.youtube.com/watch?v=nHuf-0E_ZI0
https://e1.pxfuel.com/desktop-wallpa...lla-autumn.jpg
Septembrie cu roze - Victor Eftimiu
Sunt ultimile roze, Septembrie, — și sunt
Cădelnițări de smirnă îngemănate’n vânt;
Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:
Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.
Pe fân de-argint albastru cad palidele foi,
Încet-încet acopăr grămada de trifoi
Și calomfir sălbatec și iarbă colilie
În parcul plin de urne și de melancolie.
Septembrie cu roze de aur s-a gătit
Cu roze înflorite, ce scad în asfințit,
Ca să renască mâine din ce în ce mai pale
În aurore stinse de perle și opale.
Surâsurile noastre, iubita mea, se fac
Din ce în ce mai triste pe aburii din lac,
În parcul plin de roze și urne vechi, sculptate,
Din ce în ce mai pale și mai îndepărtate…
Surâsurile noastre iluminând ușor
Sunt roze-ntârziate pe frunzele ce mor;
În parcul plin odată de largi apoteoze
Surâsurile noastre sunt ultimile roze…
https://gardenerspath.com/wp-content...in-Fall-FB.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=ebX8oeRZ-nc
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Cg&oe=651E5EE7
OMUL ESTE PROPRIA SA ABSTACŢIUNE.
Când materia vrea să se distrugă îşi inventează omul său.
Când omul vrea să se distrugă îşi inventează materia sa.
Primul fenomen se numeşte conştiinţă de sine. Al doilea fenomen
se numeşte sinea singura.
(RESPIRARI , Dintr-un abecedar marţian, 1982)
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...gw&oe=651E4A7F
Spirit de haiku (din Vol.Oase plângând)
Trupule, dacă mă mai scoţi din minţi,
te zvârlu din cuvânt.
Cară-te, gură vorbitoare!...
Rămâi ca un șarpe pe o piatră,
cuvântule!
Trupule, dacă mă mai scoţi din minţi!
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...wg&oe=651E4C4B
La început când încă mai purtam
pe suflet coaja de var a sufletului
credeam şi speram
iubind să fiu iubit.
Mai târziu când dădeam din trup
ca dintr-o aripă
în sângerosul aer, mi-am zis:
dacă pot să iubesc mi-e destul
şi mi-este surâs
şi mi-este vis
dacă pot să iubesc.
La urmă, la umbră
am cântat:
dacă cineva poate să iubească
e împărat
dacă cineva este iubit
e infinit
şi dacă există iubire
din goluri se naşte plinul.
Nichita Stanescu-Lambada
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...pw&oe=651E4FA5
Omul este un fericit “accident al luminii”. El ştie că pentru a opri timpul trebuie, neapărat,
“să poţi să te fii” întrucât aceasta este singura cale de a spulbera firescul şi de a naşte mirarea.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...3g&oe=651E3FE3
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...ow&oe=651E5F97
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Uw&oe=651E457A
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...5A&oe=651E702D
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Xw&oe=651E6433
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...rQ&oe=651E5C90
desene Nichita Stanescu
-
https://www.youtube.com/watch?v=RrhJszUIsP0
https://www.savannahnow.com/gcdn/aut...pjpg&auto=webp
Mă întrebi cum am înnebunit. S-a întâmplat așa... Într-o zi, cu mult timp înainte să se nască numeroși zei, m-am trezit dintr-un somn foarte adânc și am văzut că îmi fuseseră furate toate măștile, cele șapte măști pe care le creasem și le purtasem în șapte vieți. Am alergat nemascat de-a lungul străzilor pline cu oameni, urlând, "Hoții, hoții, blestemații de hoți!"
Bărbații și femeile au ras de mine, iar o parte din ei chiar au fugit în case, înspăimântați de mine.
Când am ajuns în piață, un tânăr ce stătea pe acoperișul unei case a strigat din răsputeri, "Uitați-l. Este un nebun!" Mi-am ridicat capul spre el și soarele mi-a sărutat față goală, nemascată pentru întâia oară. Pentru prima dată, soarele mi-a sărutat față dezgolită și sufletul mi s-a incendiat cu dragoste pentru soare, și nu mi-am mai dorit vreo mască. Precum în transă, am strigat, "Binecuvântați, binecuvântați sunt hoții care mi-au luat măștile!"
În acest fel am înnebunit.
Și am descoperit atât libertatea singurătății, cât și cea a siguranței de a fi neînțeles, căci cei care ne înțeleg înrobesc ceva din noi.
Nu sunt însă prea mândru de siguranța mea. Chiar și un hoț aflat în pușcărie este în siguranță față de un alt hoț.
Viziunea - Povestire de Kahlil Gibran
https://arabbureau.org/wp-content/up...g-1600x800.jpgKahlil Gibran Paintings
-
https://www.youtube.com/watch?v=bEzy8MymORI
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...cw&oe=64FB077A
Cu cât eram mai în vârstă,
cu cât mai insipide păreau micile satisfacții pe care mi le dădea viața,
cu atât înţelegeam mai clar unde trebuia căutat sursa bucuriilor vieţii.
Am învățat că a fi iubit nu înseamnă nimic,
în timp ce iubirea este totul și din ce în ce mai mult părea să înțeleg ceea ce dă valoare și plăcere existenței noastre nu este altceva decât capacitatea noastră de a simți.
Oriunde vedeam pe pământ ceva ce putea fi numit „fericire” consta din senzații.
Banii nu erau nimic, puterea nu era nimic. S-au văzut mulți care le aveau pe amândouă și erau nefericiți.
Frumusețea nu era nimic, vedeai bărbați frumoși și femei frumoase care erau nefericite în ciuda frumuseții lor.
Nici măcar sănătatea nu conta prea mult;
fiecare avea sănătatea pe care o simțea,
au fost oameni bolnavi plini de dorință de trăire care au înflorit până chiar înainte de sfârșit și au fost oameni sănătoși care s-au ofilit de suferință de frica suferinței.
Dar fericirea era oriunde o persoană avea sentimente puternice și trăia pentru ele, nu le-a alungat, nu le-a făcut violență, ci le-a cultivat și s-a bucurat de ele.
Frumusețea nu i-a mulțumit pe cei care o posedau, ci pe cei care știau să o iubească și să o adore.
Au fost multe sentimente, aparent, dar până la urmă au fost unul singur.
Sentimentului i se poate da numele de voință,
sau oricare altul. Eu o numesc iubire.
Fericirea este iubire, nimic altceva.
Fericit este cel care știe să iubească.
Dragostea este fiecare mișcare a sufletului nostru în care se simte și își percepe propria viață. Prin urmare, fericit este cel care este capabil să iubească mult. Dar a iubi și a dori nu sunt același lucru. Dragostea este dorința făcută înțeleaptă; iubirea nu vrea să aibă;
vreau doar sa iubesc....
Herman Hesse
https://screenedweb.files.wordpress....1/the-mule.jpg
Clint Eastwood-The Mule
-
https://www.youtube.com/watch?v=tXuaB-dK9dk&t=40s
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...ZA&oe=651E5223
Prevestire - Adrian Păunescu
Mi-a spus cineva, dar nu mai știu cine,
Că vremea va sta și-apoi va fi bine,
Mi-a spus cineva de tine, de mine,
Că nu știu ce stea la cină ne vine.
S-avem pentru ea paharele pline,
Că nu știi ce vrea și nu știi când vine,
Mi-a spus cineva, dar nu mai știu cine,
O stea va cădea… De mine, de tine?
28 iulie 1987
https://images.pexels.com/photos/616...60&h=750&dpr=1
-
https://www.youtube.com/watch?v=qROfc8FkbVk
https://media.istockphoto.com/id/121...5DiC4LMn2OiKU=
„Am fost făcut să fiu un zmeu. Sunt sigur că în interiorul meu sunt nori și cer.
Și vântul, uneori rece și ascuțit, uneori dulce, ca o respirație fierbinte.”
Odisseas Elita
https://live.staticflickr.com/8333/2...f8cc6bb8_b.jpg
Pe acest sentiment necunoscut a cărui plictiseală și dulceață mă obsedează, ezit să pun numele frumos și grav al tristeții. Este un sentiment atât de complet, egoist, încât aproape că mi-e rușine de el, în timp ce tristețea mi s-a părut întotdeauna onorabilă. Nu o cunoșteam, dar plictiseala, regretul, mai rar remuşcări. Astăzi, ceva se pliază peste mine ca o mătase, enervant și moale, și mă desparte de ceilalți.
Bonjour tristesse de Françoise Sagan.
https://live.staticflickr.com/2140/2...20f13757_b.jpg
''Suntem noi, fiecare cu amintirile, cu speranțele și cu norocul său,
fiecare căutând poate altceva și înțelegând altceva, fiecare luând în stăpânire ceea ce își poate oferi singur.''
Octavian Paler, „Un muzeu în labirint”
https://c.pxhere.com/photos/b7/af/se...l-862569.jpg!d
-
https://www.youtube.com/watch?v=YstndBa5Yuo
https://www.youtube.com/watch?v=ox2QTySzJQA&t=1105s
https://p4.wallpaperbetter.com/wallp...er-preview.jpg
Magda Isanos
Murim... ca mâine
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
https://live.staticflickr.com/7011/6...5f8ab249_b.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=ENvxqSqzqu4
https://www.youtube.com/watch?v=fEuk_vKWccU
https://www.youtube.com/watch?v=ENvxqSqzqu4
https://i.pinimg.com/564x/28/a1/c2/2...sky-photos.jpg
Nichifor Crainic – Seara
Coboară păsări cu sfială
Pe fumurii momâi
Şi fiecare oboseală
Îşi cată, grea, un căpătâi.
Atârnă-n cerul de cenuşă
O margine de lună moartă
Încovoiată ca o toartă
De căldăruşă.
Tăcere în tăceri te simţi
Şi seara e ca serile
Când greieri rod cu mii de zimţi
Tăcerile.
https://live.staticflickr.com/65535/...3785dc71_b.jpg
-