-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=2zjLBWnZGTU
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...4w&oe=633F4D57
„Sunt lucruri imperfecte,
iluziile reparate,
vise prăbușite în bălți,
ochelarii nepotriviți,
ferestrele închise care se redeschid cu vântul;
Sunt lucruri imperfecte, știi,
care pleacă brusc
trece lumina.”
Leonard Cohen
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...Mg&oe=633EC982
-
https://www.youtube.com/watch?v=zAMHFiNh2aY
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...aQ&oe=633E21E7
Vita con Lloyd
“Lloyd, de ce crezi că frunzele se îngălbenesc toamna? "
„Cred că e pentru a împiedica copacii să simtă nostalgia soarelui de vară, domnule”
“Dar apoi cad... "
"Nu ele cad, ci copacii le lasă să plece, domnule"
"De ce, Lloyd? "
“Pentru că copacii sunt înțelepți, domnule. Și ei știu că soarele va reveni”
“Și cu el frunze noi. Pe bune, Lloyd? "
“Exact, domnule. "
https://claudiasofron.files.wordpres...-in-natura.jpg
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=0XHfual7e40
https://i.ytimg.com/vi/WGtt7sUMOEY/maxresdefault.jpg
Romanţa soarelui - Ion Minulescu
Răsar,
Mă-nalţ,
Cobor
Şi-apoi dispar,
Şi-apusul meu e totuşi răsărit...
Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -
Portret unic şi veşnic, expus în infinit.
Cu magica-mi baghetă uriaşe -
Stăpâna hotărârilor eterne -
Deştept măturătorii albelor oraşe
Şi-adorm întârziaţii negrelor taverne...
Dau fluviilor graţii de reptile,
Dau mărilor priviri fosforescente,
Iar munţilor din zare, aspecte de gorile,
Şi brazilor, pe coaste, poziţii indecente.
Dau fructe noi smochinilor uscaţi,
Dau bronzului figură omenească,
Iar Regilor -
Pe socluri de marmură-nşiraţi -
Poruncitoare gesturi, ca-n veci să poruncească.
Iar când cobor,
Când calda-nfiorare
Se zbate-n cupa recelui repaos,
Azvârl sămânţă nouă în vechile tipare
Şi-ascult Perpetuarea cum fredonează-n haos!...
https://2.bp.blogspot.com/-oGDuGt9Ur...1600/afis1.jpg
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=G83qLZw1oNg
https://c4.wallpaperflare.com/wallpa...er-preview.jpg
Seara de toamnă - Duiliu Zamfirescu
Ah! ce frumoase-s serile de toamnă!
Prin frunze reci doar un fior adie;
S-arată-n deal, cu faţa purpurie,
A nopţilor fermecătoare Doamnă.
Pe câmpul veşted tainic ea-mprăştie
Strălucitoarea-i negură albastră,
O, Doamne sfânt! Ce pană mult măiastră
Atâta farmec ar putea descrie!
Stropit cu lacrimi pare-acum boschetul.
În umbra lui mă simt prins de tristeţe:
Există oare-atâta frumuseţe
În fire, aşa cum o simţi tu, poetul?
Ori suntem pradă o! gândire-amară!
De-a simţurilor noastre amăgire
Ce-aruncă-un văl frumos peste-o neştire,
Şi totuşi, Doamne, ce frumoasă seară!
https://bhojpatra.co.uk/wp-content/u...-828x1000.jpeg
-