-
https://www.youtube.com/watch?v=gF8K...mp;app=desktop
http://eliciaclegg.com/uploads/3/5/0...36484_orig.jpg
Mihai Eminescu - Înger de paza
Când sufletu-mi noaptea veghea în estaze,
Vedeam ca în vis pe-al meu înger de paza,
Încins cu o haina de umbre si raze,
C-asupra-mi c-un zâmbet aripile-a-ntins;
Dar cum te vazui într-o palida haina,
Copila cuprinsa de dor si de taina,
Fugi acel înger de ochiu-ti învins.
Esti demon, copila, ca numai c-o zare
Din genele-ti lunge, din ochiul tau mare
Facusi pe-al meu înger cu spaima sa zboare,
El, veghea mea sfânta, amicul fidel?
Ori poate!... O, -nchide lungi genele tale,
Sa pot recunoaste trasurile-ti pale,
Caci tu - tu esti el.
http://yogi.y.o.pic.centerblog.net/o/fe37f258.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?t=28s&v=7cCO7J6cGyM&app=desktop
http://www.carmenvoinearaducanu.ro/w...gn-d821oib.png
Mihai Eminescu
Venere si Madonă
Ideal pierut în noaptea unei lumi ce nu mai este,
Lume ce gândea în basme si vorbea în poezii,
O! te văd, te-aud, te cuget, tânără si dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, cu-alte raiuri, cu alti zei.
Venere, marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie,
Brat molatic ca gândirea unui împărat poet,
Tu ai fost divinizarea frumusetii de femeie,
A femeiei, ce si astăzi tot frumoasă a o revăd.
Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată,
Suflet îmbătat de raze si d-eterne primăveri,
Te-a văzut si-a visat raiul cugrădini îmbălsămate,
Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer
Si-a creat pe pânză goală pe Madona Dumnezeie,
Cu diademă de stele, cu surâsul blând, vergin,
Fată pală-n raze blonde, chip de înger, dar femeie,
Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin.
Astfel eu, pierdut în noaptea unei vieti de poezie,
Te-am văzut, femeie stearpă, fără suflet, fără foc,
Si-am făcut din tine-un înger, blând ca ziua de magie,
Când viata pustiită râde-o rază de noroc.
Am văzut fata ta pală de o bolnavă betie,
Buza ta învinetită de-al coruptiei muscat,
Si-am zvârlit asupră-ti, crudo, vălul alb de poezie
Si paloare-i tale raza inocentei ei I-am dat.
Ti-am dat palidele raze ce-nconjoară cu magie
Fruntea îngerului-geniu, îngerului-ideal,
Din demon făcui o sântă, dintr-un chicot, simfonie,
Din ochirile-ti murdare ochiu-aurorei matinal.
Dar azi vălul cade, crudo! dismetit din visuri sece,
Fruntea mea este trezită de al buzei tale-nghet
Si privesc la tine, demon, si amoru-mi stins si rece
Mă învată cum asupră-ti eu să caut cu dispret!
Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nselăciune
De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir,
O fecioar-a cărei suflet era sânt ca rugăiunea,
Pe când inima bacantei e spasmodic, lung delir.
O, cum Rafael creat-a pe Madona Dumnezeie,
Cu diadema-i de stele, cu surâsul blând, vergin,
Eu făcut-am zeitate dintr-o palidă femeie,
Cu inima stearpă, rece si cu suflet de venin!
*
Plângi, copilă? -- C-o privire umedă si rugătoare
Poti din nou zdrobi si frânge apostat-inima mea?
La picioarele-ti cad si-ti caut în ochi negri-adânci ca marea
Si sărut a tale mâne, si-i întreb de poti ierta.
Sterge-ti ochii, nu mai plânge!... A fost crudă-nvinuirea,
A fost crudă si nedreaptă, fără razem, fără fond.
Suflete! De-ai fi chiar demon, tu esti sântă prin iubire,
Si ador pe acest demon cu ochi mari, cu părul blond.
https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.n...85&oe=5BAEF2A7
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=7_jeGJ56noo
http://1.bp.blogspot.com/-2oWkEOi3RR...nad-nature.jpg
''A noptii gigantica umbra usoara,
Purtata de vînt,
Se-ncovoie tainic, se leagana, zboara
Din aripi batînd.
Roz-alb-aurora, cu bucle de aur
Sclipinde-n rubin,
Revarsa din ochii-i de lacrimi tezaur
Pe-al florilor sîn;
Raspînde suflarea narciselor albe
Balsamu-i divin,
Si Chloris din roze îsi pune la salbe
Pe fruntea-i de crin;
Iar rîul suspina de blînda-i durere
Poetic murmur,
Pe-oglinda-i de unde rasfrînge-n tacere
Fantastic purpur;''
Mihai Eminescu
https://www.mesajeurarifelicitari.co...kend-13473.jpg
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...22&oe=5BA4DBC9
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=jiCNveImxtQ
https://literaturadesufletcom.files....pg?w=544&h=356
Mihai Eminescu
Atât de fragedă...
Atât de fragedă, te-asameni
Cu floarea albă de cireş,
Şi ca un înger dintre oameni
În calea vieţii mele ieşi.
Abia atingi covorul moale,
Mătasa sună sub picior,
Şi de la creştet pân-în poale
Pluteşti ca visul de uşor.
Din încreţirea lungii rochii
Răsai ca marmura în loc -
S-atârnă sufletu-mi de ochii
Cei plini de lacrimi şi noroc.
O, vis ferice de iubire,
Mireasă blândă din poveşti,
Nu mai zâmbi! A ta zâmbire
Mi-arată cât de dulce eşti,
Cât poţi cu-a farmecului noapte
Să-ntuneci ochii mei pe veci,
Cu-a gurii tale calde şoapte,
Cu-mbrăţişări de braţe reci.
Deodată trece-o cugetare,
Un văl pe ochii tăi fierbinţi:
E-ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.
Te duci, ş-am înţeles prea bine
Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu!
Că te-am zărit e a mea vină
Şi vecinic n-o să mi-o mai iert,
Spăşi-voi visul de lumină
Tinzându-mi dreapta în deşert.
Ş-o să-mi răsai ca o icoană
A pururi verginei Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană -
Unde te duci? Când o să vii?
http://jurnalspiritual.eu/wp-content.../02/patimi.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=28SSz5evTqc
http://cdn1.aradon.ro/2018/01/downlo...6005274456.jpg
Ion Luca Caragiale (În Nirvana) despre Mihai Eminescu
Sunt peste douăzeci de ani de atunci.
Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfârşise: era toamnă şi aceste păsări călătoare se întorceau pe la cuibările lor.
Văzându-mă că citeam într-una, actorul îmi zise cu un fel de mândrie:
- Îţi place să te ocupi cu literatura... Am şi eu un băiat în trupă care citeşte mult; este foarte învăţat, ştie nemţeşte, şi are mare talent: face poezii, ne-a făcut câteva cuplete minunate. Eu crez că ţi-ar face plăcere să-l cunoşti”. Şi-mi povesti cum găsise într-un hotel din Giurgiu pe acel băiat care slujea în curte şi la grajd culcat în fân şi citind în gura mare pe Schiller. În ieslele grajdului, la o parte, era un geamantan - biblioteca băiatului - plin cu cărţi nemţeşti. Băiatul era foarte blând, de treabă, nu avea nici un viţiu. Era străin, de departe, zicea el, dar nu voia să spună de unde. Se vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci din cine ştie ce împrejurare. Actorul îi propuse să-l ia sufler cu şapte galbeni pe lună, şi băiatul primi cu bucurie. Îşi luase biblioteca şi acuma se afla în Bucureşti.
Seara trebuia să vie la directorul lui, astfel puteam să-l văz. Eram foarte curios să-l cunosc. Nu ştiu pentru ce, îmi închipuiam pe tânărul aventurar ca pe o fiinţă extraordinară, un erou, un viitor om mare. În închipuirea mea, văzându-l în revoltă faţă cu practica vieţii comune, găseam că dispreţul lui pentru disciplina socială e o dovadă cum că omul acesta trebuie să fie scos dintr-un tipar de lux, nu din acela din care se estrag exemplarele stereotipe cu miile de duzine. Deşi în genere teoria de la care plecam eu ca să gândesc astfel - că adică un om mare trebuie în toate să fie că neoamenii - era pripită, poate chiar deloc întemeiată, în speţă însă s-a adeverit cu prisos.
Tânărul sosi.
Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată de nişte plete mari, negre; o frunte înaltă şi senină; nişte ochi mari - la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborât dintr-o veche icoană, un copil predestinat durerii pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.
- Mă recomand, Mihail Eminescu. Aşa l-am cunoscut eu. Câtă filosofie n-am depănat împreună toată noaptea aceea cu nepregetul vârstei de şaptesprezece ani! Ce entusiasm! Ce veselie! Hotărât, închipuirea nu mă înşelase... Era un copil minunat. Într-o noapte mă pusese în curentul literaturii germane, de care era încântat.
- Dacă-ţi place aşa de mult poezia, trebuie să şi scrii, i-am zis... Am aflat eu că dumneata ai şi scris.
- Da, am scris.
- Atunci şi mie îmi place poezia, deşi nu pot scrie, fii bun şi arată-mi şi mie o poezie de d-ta.
Eminescu s-a executat numaidecât. Era o bucată dedicată unei actriţe de care el era foarte înamorat. D-abia mai ţin minte. Ştiu atâta că era vorba de strălucirea şi bogăţiile unui rege asirian nenorocit de o pasiune contrariată... cam aşa ceva. Poezia aceasta îmi pare că s-a şi publicat prin '68 sau '69 în Familia din Pesta.
A doua zi seara ne-am întâlnit iarăşi. Dar peste zi o nemulţumire intimă intervenise. Actriţa fusese foarte puţin mişcată de mâhnirea regelui asirian. Eminescu era de astă dată tăcut şi posomorât, vorbea foarte puţin şi contradicţia îl irita. În zadar l-am rugat să-mi mai arate vreo poezie sau să mi-o citească tot pe aceea care o cunoşteam. A plecat să se culce devreme, şi dimineaţă la amiazi, când m-am dus la el, l-am găsit tot dormind. L-am sculat. Se dusese acuma supărarea, ba era chiar mai vesel ca alaltăieri. Am petrecut toată ziua râzând, mi-a vorbit despre India antică, despre daci, despre Ştefan-cel-Mare, şi mi-a cântat „Doina”. Îi trecuse ciuda regelui asirian şi acum se bucura în linişte de avuţiile şi strălucirea lui.
Aşa l-am cunoscut atuncea, aşa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel şi trist, comunicativ şi ursuz, blând şi aspru, mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de-o abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţii; fugind de oameni şi căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic şi iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! - fericită pentru artist, nenorocită pentru om! Primăvara următoare a plecat cu o trupă ambulantă de teatru prin Moldova. Am aşteptat toamna pe Eminescu în zadar - trupa s-a întors fără dânsul. Părintele său, de fel din Botoşani, l-a regăsit pe excentricul fugar, şi mai cu binele, mai cu de-a sila, l-a luat acasă şi de-acolo l-a trimis la Viena.
Am văzut mai târziu „Ideal pierdut în noaptea unei lumi ce nu mai este...” Eminescu îşi ţinea făgăduiala: copilul creştea om mare. Mai în urmă l-am întâlnit tot aici pe Eminescu cu un frate al lui, ofiţer. Plecau amândoi în străinătate, el la Viena, celălalt la Berlin. Militarul era frate mai mare; tot aşa de frumos, de blând şi de ciudat - o isbitoare asemănare în toate. Acela a mers la Berlin; în câteva luni a speriat Academia militară cu talentele lui şi a dat un examen care l-a făcut pe mareşalul Moltke să se intereseze foarte de aproape de soarta lui, hotărât să-l ia pe lângă dansul. Ca să-şi încoroneze succesul, militarul s-a dus acasă şi, fără să lase măcar o vorbă, s-a împuşcat. Peste mai multă vreme, când am vorbit cu Eminescu de trista împrejurare a militarului, el mi-a răspuns râzând:
- Mai bine! Ăla era mai cuminte ca noi!
Peste câţiva ani a venit în Bucureşti tatăl lui Eminescu. Era un bătrân foarte drăguţ, glumeţ şi original. Făcuse o bună afacere şi venise să cumpere fiului haine şi ceasornic şi să-i deie „din viaţă” o sută de galbeni, partea lui de moştenire din averea părintească. L-am întrebat atunci pe Eminescu dacă muma lui trăieşte. Mama murise, dar, după aerul posomorât cu care mi-a răspuns, am înţeles că de moartea ei se legau nişte amintiri mai crude decât ca de o moarte normală, nu numai dureroase, dar şi neplăcute. Am aflat apoi că o soră a lui, care îl iubea foarte, trăia retrasă într-o mănăstire: biata fată era paralizată din copilărie. Şi au fost oameni, nu de rând, oameni de seamă, cărora le-a plăcut să facă sau să lase a se crede că nenorocirea lui Eminescu a fost cauzată de viţiu. Era, în adevăr, un om desordonat, dar nicidecum viţios. În lumea asta, mulţimea celor de rând crede că plăcerile materiale ale vieţii sunt privilegiul lor exclusiv şi că oamenii rari nu au voie să aibă şi ei defecte. Avea un temperament de o excesivă neegalitate; când o pasiune îl apuca, era o tortură nepomenită. Am fost de multe ori confidentul lui. Cu desăvârşire lipsit de manierele comune, succesul îi scăpa foarte adesea... Atunci era o sbuciumare teribilă, o încordare a simţirii, un acces de gelozie, cari lăsau să se întrevază destul de clar felul cum acest om superior trebuia să sfârşească. Când ostenea bine de acel cutremur, se închidea în odaia lui, dormea dus şi peste două - trei zile se arăta iar liniştit ca „Luceafărul” lui nemuritor şi rece.
Acum începea cu verva lui strălucită să-mi predice budismul, şi să-mi cânte Nirvana, ţinta supremă a lui Buda-Çakiamuni. O aşa încordare, un aşa acces a avut în ultimele momente bune: acela a fost semnalul sfârşitului. După cutremur, el nu s-a mai închis în odaie să se culce şi să mai facă ce făcea mai nainte Luceafărul. A pornit înainte, tot înainte, până ce a căzut sub loviturile vrăjmaşului pe care-l purta în sânu-i încă din sânul maicii sale. Copil al unei rase nobile şi bătrâne, în el se petrecea lupta decizivă între flacăra celei mai înalte vieţi şi germenul distrugerii finale a rasei - geniul cu nebunia. Lupta a fost groaznică. Încercarea, drumul către Nirvana a fost tot aşa de dureroasă cât şi de strălucită. În capul cel mai bolnav, cea mai luminoasă inteligenţă, cel mai mâhnit suflet în trupul cel mai trudit ! Şi dacă am plâns când l-au aşezat prietenii, vrăjmaşii, admiratorii şi invidioşii, sub teiul sfânt, n-am plâns de moartea lui; am plâns de truda de care suferise aceasta iritabilă natură de la împrejurări, de la oameni, dela ea însăşi.
Acest Eminescu a suferit de multe, a suferit şi de foame. Da, dar nu s-a încovoiat niciodată: era un om dintr-o bucată şi nu dintr-una care se găseşte pe toate cărările. Generaţii întregi or să suie cu pompa dealul care duce la Şerban-Vodă, după ce vor fi umplut cu nimicul lor o vreme, şi o bucată din care să scoţi un alt Eminescu nu se va mai găsi poate. Să doarmă în pace necăjitul suflet! Ferventul budist este acuma fericit: el s-a întors în Nirvana - aşa de frumos cântată, atât de mult dorită - pentru dânsul prea târziu, prea devreme pentru noi.
http://radioiasi.ro/wp-content/uploa...eminescu-1.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=KTB_vkRLOCA
https://cyd.ro/wp-content/uploads/20...dddddddddd.jpg
http://revistateatrala.radioromaniac...icle-18711.jpg
https://encrypted-tbn0.gstatic.com/i...sd3nDIUss8Udcc
Doamna mea,
Ți-aș zice „amica mea”, dacă din scrisorile Dtale n-ar respira pururea un ton de amărăciune, dacă uitând ceea ce am fost – odinioară – și-mi pare un secol de atunci – ai primi amiciția ce ți-o ofer și respectul pe care am învățat a-l avea pentru Dta.
Să fim dar odată sinceri între olaltă, să lăsăm acuzările și suspiciunile de-o parte și să mă laşi să-ți descriu cum mi se prezintă mie acest trecut de-un an și mai bine care mi-a părut atât de lung. De ce mi-ai cerut scrisorile înapoi îmi explic poate. Puținele zile în care nu ți-am răspuns ți-au părut prea lungi și aveai cuvânt să aștepți de la mine mai multă grabă. Ceea ce m-a mirat însă este repejunea cu care-ai răspândit în lume vestea rupturii noastre, ceea ce eu nu spusesem absolut nimănui. Mai târziu a venit blaga cu totul nemeritată despre Maiorescu, despre o Doamnă oarecare, ce nu ți-a dorit niciodată rău și de care erai geloasă fără umbră de cuvânt, dar pe lângă acestea – de ce s-o tăgăduiesc? – a venit, poate prilejuită de aceste mici lucruri, un desenchantement, un urât și un pustiu în sufletul meu, încât acesta nu s-a putut umplea cu nimica, a rămas permanent.
http://radiovacanta.ro/wp-content/up...le-300x181.jpg
Dta totdeuna ai gândit că eu petrec în București. Te-ai înșelat totdeuna și fie cine din cunoscuții mei îți poate da mărturie c-am trăit ca un pustnic, ca un săhastru. Mizerii trupești și sufletești m-au împresurat întotdeuna și amintirile, căzând una câte una ca frunzele veștede, momente de aur și momente de durere au lăsat pe urmă-le un desgust de viață și de tot, pe care nu ți-l pot descrie. Îți vei fi aducând aminte poate că-ntr-o scrisoare ți-am cerut iertare c-am îndrăznit a te iubi. Știam eu de ce-o cer. Știam prea bine că fondul sufletului meu e desgustul, apatia, mizeria. Eu nu sunt făcut pentru nici o femee, nici o femee nu e făcută pentru mine, și oricare ar crede-o aceasta, ar fi nenorocită. Nu iubesc nimic pentru că nu cred în nimic și prea greoi pentru a lua vreun lucru precum se prezintă, eu nu am privirea ce înfrumusețează lumea, ci aceea care vede numai răul, numai defectele, numai partea umbrei. Sătul de viață fără a fi trăit vreodată, neavând un interes adevărat pentru nimic în lume, nici pentru mine însumi, șira spinării morale e ruptă la mine, sunt moralicește deșălat. Și Dta mă iubești încă, și Dta nu vezi că sunt imposibil, că-ți arunci simțirea unui om care nu e-n stare nici de-a-ți fi recunoscător măcar?
Dă-mă uitării precum te-am mai rugat, căci numai uitarea face viața suportabilă.
Nu risipi partea cea mai bună a vieții și a inimei d-tale pentru un om care nu e vrednic să-ți ridice praful urmelor și crede-mă odată în viață când îți spun marele adevăr, că cel ce nu e-n stare a se iubi pe sine, nu e-n stare a iubi pe nimenea. Va fi poate ca orice organism o jertfă a instinctelor sale fiziologice împreunate c-o idee fixă. dar când un asemenea om ca mine va cerceta cenușa din inima lui, va vedea că nu există încă nici o scântee, că totul e uscat și mort, că n-are la ce trăi, că târâie în zădar o existență care nu-i place nici lui, nici altora. Nu cred nimic, nu sper nimic și mi-e moralicește frig ca unui bătrân de 80 de ani. Dta trăiești și eu sunt ucis – ce raport poate fi între noi?
De aceea lasă amărăciunea de-o parte, bucură-te de-o viață care va fi frumoasă încă, pentru că ai devenit o femee demnă, pentru că astăzi ești ceea ce ar fi trebuit să fii totdeuna după dispozițiile Dtale generoase și după spiritul de adevăr pe care-l ai. Părerea de rău de a-ți fi cauzat Dtale dureri e singura părere de rău pe care-o am… Te rog iartă-mi-le cu atât mai mult cu cât mai mult cu cât eu n-am nimic de iertat, cu atât mai mult cu cât de la Dta n-am văzut decât bine.
Al Dtale supus
Eminescu
Septembrie 1882
http://radiovacanta.ro/wp-content/up.../scrisoare.jpg
Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle -Wikisource
-
https://www.youtube.com/watch?v=Fvazm6RSkpg
https://img.digitalag.ro/?u=https%3A...1798.jpg&w=800
Nichita Stănescu - Către Eminescu
Tu n-ai murit
pentru că eu sunt trupul tău care vorbeşte cu vorbele tale
Când drag îmi este mie pe lumea asta
cu iubirea ta mă gândesc la amorul tău,
Mihai, dacă-ai şti cât de tare îmi lipseşti
ca şi ochilor, ca şi pietrelor şi curcubeilor.
Le-am zis de tine,
că-ntârzii, le-am zis,
că nu treci de sânge ne trebuie să renaşti
şi nici anapoda de raze ca să ne fii cu noi de faţă.
Mihai, tu care eşti mai tânăr decât mine
gândind în vorbele tale nu mă lăsa să îmbătrânesc
Mihai, nu de înţelepciune duc lipsă,
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
de cântec, m-auzi?
M-a apucat apoia pietrelor, apoia ierburilor,
m-a apucat apoia fructelor de toamnă, Mihai.
Cineva trebuie să guste această apoie coaptă
şi miezoasă
Creierul sâmburos al acestei apoi
nu este creier descreierat.
Ca dovadă timpul ce trece, secunda prea repede ce ni s-a dat
ca dovadă locul tău în sâmburele limbii acesteia
ca dovadă inima ta ce a făcut pat din creierul meu
ca dovadă singurătatea mea
care nu credeam să învăţ a muri vreodată.
http://s1.ziareromania.ro/?mmid=1ed1f58ae6004a834
Marin Sorescu - Trebuiau să poarte un nume
Eminescu n-a existat.
A existat numai o tara frumoasa
La o margine de mare
Unde valurile fac noduri albe.
Ca o barba nepieptanata de crai.
Si niste ape ca niste copaci curgatori
În care luna îsi avea cuibar rotit.
Si, mai ales, au existat niste oameni simpli
Pe care-i chema : Mircea cel Batrîn,
Stefan cel Mare,
Sau mai simplu : ciobani si plugari,
Carora le placea să spuna
Seara în jurul focului poezii -
"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a".
Dar fiindca auzeau mereu
Latrînd la stîna lor cîinii,
Plecau să se bata cu tatarii
Si cu avarii si cu hunii si cu lesii
Si cu turcii.
În timpul care le ramînea liber
Între doua primejdii,
Acesti oameni faceau din fluierele lor
Jgheaburi
Pentru lacrimile pietrelor înduiosate,
https://Versuri.ro/w/om17
De curgeau doinele la vale
Pe toti muntii Moldovei si ai Munteniei
Si ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei
Si ai altor tari românesti.
Au mai existat si niste codri adînci
Si un tînar care vorbea cu ei,
Întrebîndu-i ce se tot leagana fără vînt?
Acest tînar cu ochi mari,
Cît istoria noastra,
Trecea batut de gînduri
Din cartea cirilica în cartea vietii,
Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,
ai iubirii,
Care îi ieseau mereu fără sot.
Au mai existat si niste tei,
Si cei doi îndragostiti
Care stiau să le troieneasca toata floarea
Într-un sarut.
Si niste pasari ori niste nouri
Care tot colindau pe deasupra lor
Ca lungi si miscatoare sesuri.
Si pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus
Eminescu.
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...5b&oe=5BB92F1C
-
https://www.youtube.com/watch?v=YwMqvnzT8yY
http://2.bp.blogspot.com/-SuH3UcY2or.../s640/2987.jpg
Mihai Eminescu - La steaua
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
http://th02.deviantart.net/fs71/PRE/..._GuilleBot.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=22I6JoLCoQQ
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...a2&oe=5BBB2598
Oricine renunţă să înveţe este bătrân, chiar dacă are 20 sau 80 de ani. Oricine continuă să înveţe rămâne tânăr. Cel mai important lucru în viaţă este să-ţi păstrezi propria minte tânără.
Henry Ford
https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.n...bc&oe=5BB9141B
-
https://www.youtube.com/watch?v=viLPgs6wM7k
https://us.123rf.com/450wm/joshuarai...wear.jpg?ver=6
"Mi-am imaginat speranţa ca pe o fereastră deschisă mereu spre locul de unde răsare soarele şi la fel, cred că ea are sunetul unor paşi de copil care, zâmbindu-ţi, se îndreaptă spre tine..."
Cosmin Neidoni
https://images4.alphacoders.com/633/...920-633129.jpg
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=IPYHy8k9Z34
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...10&oe=5BA7263F
Numai după ce am cunoscut abundenţa şi belşugul mi-am dat seama că, în afara minţii sale, omul nu are nevoie de mare lucru pentru a fi fericit.
Juliana Mallart
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...b1&oe=5BC0139D
-
https://www.youtube.com/watch?v=2DorNUsi5LE
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...1c&oe=5BB2D728
,,Când deschid ochii văd pretutindeni numai frumusețea Ta…
Beau doar vinul Tău, când deschid buzele.
Mi se pare un păcat să rup tăcerea prin cuvinte,
Dar când vorbesc despre Tine – foarte lungi îmi sunt poveștile…
Aproape mă împiedic când sunt tras de oameni pe diferite drumuri,
Dar alerg de fericire spre sălașul Tău!
Și lumina mea este mai puternică decât cea a Soarelui și decât cea a Lunii
Când îmi întorc fața spre Tine, rege al Grației Supreme!"
Rumi
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...f0&oe=5BBA97CC
-
https://www.youtube.com/watch?v=N2stG_cu0iY
https://i.skyrock.net/9577/86939577/...4_n90oCGEh.jpg
E important să existe un secret şi presimţirea a ceva ce nu poate fi cunoscut. Ne umple viaţa cu o nuanţă de impersonal, cu ceva numinos. Cine n-a avut niciodată experienţa acestui lucru a pierdut ceva esenţial. Omul trebuie să simtă că trăieşte într-o lume care este misterioasă într-o anumită privinţă, să simtă că în ea se întâmplă şi lucruri a căror experienţă o poate avea, chiar dacă rămân inexplicabile, şi nu numai acelea care se desfăşoară în limitele aşteptărilor. Neaşteptatul şi incredibilul ţin de această lume.
Carl Gustav Jung
https://img00.deviantart.net/12a3/i/...addartwork.jpg
https://img00.deviantart.net/4397/i/...addartwork.jpg
-
-
-
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=D0cy4-HazwM
http://www.lumeaspirituala.ro/pictur...le_iubirii.jpg
„Deşi sunt credincioasă, eu nu merg neapărat pe linia bisericii. Fiecare individ poate să creadă foarte puternic, dar fiecare îşi imaginează altfel acea alcătuire în care crede. Deşi n-o vezi, n-o poţi nega, fiindcă ea e pretutindeni, conduce totul. Depindem de ea de la naştere până la moarte şi după moarte. Fiindcă, ştia şi bietul Lavoisier ceva, „totul se transformă”. Într-o altă formă de viaţă, bănuiesc.”
Nora Iuga
http://roxanab.ro/wp-content/uploads...quote-copy.jpg
https://steemitimages.com/0x0/https:...43067_1280.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=f3S9HFKj3aA
https://scontent.ftsr1-2.fna.fbcdn.n...de&oe=5BAB889F
NIchita Stănescu
Eu te-am rupt pe tine din aer
Zeitate melodioasă, subţire,
ca să-mi trec inelul braţului meu
în jurul mijlocului tău nervos, ca un deget.
O, revărsare de mirosuri suave;
alergare de iepuri; albine de ziuă;
lină topire de lumi a gheţii!
Alunecare a pletelor, geamănă
cu singurătatea neagră a pământului...
Nu te voi învăţa niciodată
nici un cuvânt din limba după-amiezelor.
Nu-ţi voi destăinui niciodată
nici un adevăr al nemişcărilor.
Rămâi deci cu mine, rămâi,
întruna curgând peste bolovanii albaştri
ai ochilor,
pe sub sălciile arămite de toamnă
ale coastelor,
şi-adormi tu, adormi
sub cortul şuierător al trupului meu
visând că eşti trează.
https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.n...a9&oe=5BB82782
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=4Y9elLoVlqA
https://scontent.ftsr1-2.fna.fbcdn.n...1e&oe=5BA883EE
''Acesta-i sufletul meu: o misterioasa orchestra! Nu stiu ce instrumente creeaza sunetele puternice inlauntrul meu: strune si harpe, tamburine si tobe. Dar ma cunosc indeajuns de bine, ca pe o simfonie!''
Fernando Pessoa
http://pimg.imagesia.com/fichiers/1u...a-com_1uzb.jpg
https://pentruvoi.files.wordpress.co....jpg?w=1000&h=
-
-
-
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=wowHVzeSO5U
http://4.bp.blogspot.com/-CFLIudpsfg...0/DSC_0258.JPG
La sfârşitul zilei, nu este vorba despre ceea ce ai sau despre ceea ce ai realizat. Este vorba despre ce ai făcut cu aceste realizări. Este vorba despre persoana pe care ai ridicat-o la alt nivel, pe cine ai făcut o persoană mai bună. Este vorba despre ceea ce ai oferit înapoi.
Denzel Washington
http://fn24.ro/wp-content/uploads/20...-mult-timp.jpg
-
-
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=gnxhvkFeJjo
https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.n...d0&oe=5BBD1218
''Clipă prezentă conține adâncimi și bucurii care sunt dincolo de imaginația oricărui om, doar dacă iubești și ai credință.''
https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.n...39&oe=5BB03EF4
Slujba de Duminică - Ignat Bednarik
-
https://www.youtube.com/watch?v=CAuAi1rmk5U
https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.n...2c&oe=5BAD0709
Fiecare vis măreţ începe cu un visător. Visează vise îndrăzneţe, şi aşa cum visezi, aşa vei deveni.
Harriet Tubman
https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.n...b2&oe=5BAD6CB8
Pentru toate datile in care tu ai stat langa mine
Pentru tot adevarul pe care m-ai facut sa il vad
Pentru toata bucuria pe care ai adus-o in viata mea
Pentru tot ce era gresit si tu ai indreptat
Pentru fiecare vis pe care l-ai facut sa devina realitate
Pentru toata dragostea pe care am gasit-o in tine
Iti voi fi recunoscatoare pentru totdeauna iubite
Tu ai fost cel care m-a sustinut
Care nu m-a lasat niciodata sa cad.
Tu erai cel care ma vedea dincolo de toate astea
Tu erai puterea mea cand eu eram slaba
Tu erai vocea mea cand eu nu puteam vorbi
Tu erai ochii mei cand eu nu puteam vedea
Tu ai vazut ceea ce era mai bun in mine
Ridicandu-ma cand eu nu puteam ajunge
Mi-ai dat credinta pentru ca tu credeai
Sunt tot ceea ce sunt
Pentru ca m-ai iubit
Mi-ai dat aripi si m-ai facut sa zbor
Mi-ai atins mana si am putut atinge cerul,
Mi-am pierdut credinta si tu mi-ai dat-o inapoi
Mi-ai spus ca nici o stea nu este imposibil de atins
Ai stat langa mine si eu am stat falnica
Am avut dragostea ta, am avut-o toata
Sunt recunoscatoare pentru fiecare zi pe care mi-ai dat-o
Poate ca nu stiu prea multe
Dar stiu atat ca asta este adevarat
Am fost binecuvantata pentru ca am fost iubita de tine
Tu erai puterea mea cand eu eram slaba
Tu erai vocea mea cand eu nu puteam vorbi
Tu erai ochii mei cand eu nu puteam vedea
Ai vazut tot ceea ce era mai bun in mine
Ridicandu-ma atunci cand nu puteam ajunge
Mi-ai dat credinta pentru ca ai crezut in mine
Sunt tot ceea ce sunt
Pentru ca m-ai iubit
Erai in fiecare zi acolo pentru mine
Vantul tandru ce ma purta
O lumina in intuneric stralucind iubirea ta in viata mea
Mi-ai fost inspiratie
Printre minciuni tu erai adevarul
Lumea mea este un loc mai bun datorita tie
Tu erai puterea mea cand eu eram slaba
Tu erai vocea mea cand eu nu puteam vorbi
Tu erai ochii mei cand eu nu puteam vedea
Ai vazut tot ceea ce era mai bun in mine
Ridicandu-ma atunci cand nu puteam ajunge
Mi-ai dat credinta pentru ca ai crezut in mine
Sunt tot ceea ce sunt
Pentru ca m-ai iubit.
https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.n...26&oe=5BA2E4CA
-
-