-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=R8p3AtfWl1U
https://cammely.files.wordpress.com/...1martie281.jpg
Azi , 20 martie, are loc echinoctiu de primavara. Va urez tuturor o Primavara minunata, cu soare in suflet, luminata de iubire , plina de armonie si multe bucurii ! Va multumesc ca existati in viata mea , va imbratisez pe fiecare in parte si va iubesc !
Elena
http://img.garbo.ro/images/article_p...o%20Neruda.jpg
https://cammely.files.wordpress.com/...3/dscn3004.jpg
https://funtime.ge/img/700/uploaded/...1656805932.jpg
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=LK79LuZ8sBo
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...cb&oe=5B3D68C6
''Totul e îngropat în noi, adânc și avem nevoie să recitim totul în lumina credinței și rugăciunii ca să cearnă Dumnezeu cele rele de cele bune și să ne putem vindeca de neiubire prin iertare și să putem iubi cu harul Lui recuperând toate perlele de iubire și tandrețe care zac îngropate în memoria noastră rănită.''
Maica Siluana
https://scontent.ftsr1-2.fna.fbcdn.n...46&oe=5B48F07C
-
https://www.youtube.com/watch?v=QZ6qwbX8Ka4
https://thumbor.unica.ro/unsafe/603x...31198406_m.jpg
''Ne trebuie aproape o viaţă fiecăruia dintre noi pentru a ne da seama că
o prezenţă invizibilă este o prezenţă reală,
de un alt ordin,
asupra căreia nu avem nici o putere.''
Lytta Basset
https://www.sain-et-naturel.com/wp-c...75_960_720.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=C3YGdP03Uf0
https://familist.ro/wp-content/uploa...a-intreaga.jpg
Poezii de dragoste din lumea întreagă, cuvinte atât de armonioase
''Nu trebuie sa fii indragostit pentru a admira poeziile de dragoste – cuvinte atat de armonioase si de melodice, care canta asa frumos iubirea, transmitand cititorului pasiunea, fericirea, magia, speranta, tristetea, renuntarea, disperarea… Putem gasi atat de multe poezii de dragoste in orice parte a lumii, incat este imposibil sa le stii pe toate – oriunde exista poeti care isi canta iubirea lasand lumii frumoasele roade ale talentului lor… Caci ce indragostit poate fi mai pasional decat un poet…
Iata o mica selectie de poezii de dragoste din lume (poeziile sunt extrase dintr-un volum impresionant de poezii de iubire din intreaga lume, pe care un indragostit ar trebui sa il aiba: „Din poezia de dragoste a lumii”, Maria Banus). Nu vom comenta versurile – ele vorbesc de la sine…''
Aici:
Poezii de dragoste din lumea întreagă, cuvinte atât de armonioase
https://scontent.ftsr1-2.fna.fbcdn.n...8f&oe=5B3F5775
-
https://www.youtube.com/watch?v=o0kw7g0ILaQ&index=2&list=RD1jfQq2P ZciQ
http://astrohelios.ro/wp-content/upl...ui-400x400.jpg
"-Câte aripi are un înger?
- Două.
- Iar un serafim?
- Șase.
- Iar un om, ştii câte aripi are?
- Nu știu, părinte.
- Omul poate avea foarte multe. Cât de multă dragoste are, atât de multe aripi..."
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...ea&oe=5B39123A
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=S-coA-mGyQs
http://ziarullumina.ro/img/resize/zi..._h373_q100.jpg
''Să aducem în lume frumuseţe şi bucurie
Floarea nu poate fi comparată cu nimic altceva. Floarea e ceva unic. Şi asta ne aduce aminte că şi noi suntem ceva unic în lumea aceasta. Adică ceva ca noi, ca fiecare dintre noi, nu mai există în lumea aceasta, suntem ceva unic. Aşa că există o legătură între flori şi oameni. Florile sunt unice prin rosturile lor de a înfrumuseţa lumea aceasta, pământul acesta, şi aşa suntem şi noi. Şi noi avem rostul acesta de la Dumnezeu: să înfrumuseţăm pământul, să aducem ceva din cer pe pământ, să înmulţim ceea ce este frumos, să înflorim aşa cum înfloresc floriile, fără să ştie pentru cine înfloresc. O floare înfloreşte prin firea ei, ea nu are cum să se gândească să înflorească pentru cineva anume. Şi, bineînţeles, pentru că vine de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu face tot ce este frumos în lumea aceasta, floarea adaugă ceva la frumuseţea lumii şi mai ales îi desfată pe cei la care ajunge.''
Părintele Teofil Paraian
http://www.aurelvirlan.ro/blog/wp-co...rel-Virlan.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=rBLztD48B8c
http://www.andreearaicu.ro/wp-conten...it-840x670.jpg
''Când ţi se vor deschide in faţă mai multe căi şi nu vei şti pe care să apuci, nu alege la întâmplare, ci aşază-te şi aşteaptă. Aşteaptă oricât e nevoie. Nu te mişca, nu spune nimic, ascultă-ţi inima. Apoi, când o să-ţi vorbească, ridică-te şi urmează-i sfatul.''
Susanna Tamaro
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...73&oe=5B2D3E4A
-
https://www.youtube.com/watch?v=CtkC_eOsRPk
https://cdn.allwallpaper.in/wallpape...-wallpaper.jpg
“Fiinta umana e asemeni unei case de oaspeti.
In fiecare dimineata, un nou venit.
O bucurie, o depresie, o josnicie,
unele constientizari de moment vin
ca un vizitator neasteptat.
Ureaza-le bun venit si intretine-te cu toate!
Chiar daca sunt o multime de necazuri,
care matura cu violenta casa ta
goala de mobilele sale,
cu toate acestea, trateaza fiecare invitat in mod onorabil.
El poate sa te duca in alta parte
pentru noi desfatari
Gandul intunecat, rusinea, rautatea,
intampina-le razand,
si invita-le sa intre.
Fii recunoscator pentru oricine vine,
deoarece fiecare a fost trimis
de dincolo, ca sa te indrume.”
RUMI
https://scontent.ftsr1-2.fna.fbcdn.n...b1&oe=5B428480
-
https://www.youtube.com/watch?v=O5dnmU95yvg
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...51&oe=5B4C0AB9
''Tu nu eşti o victimă a lumii, ci eşti cel care deţine cheia spre libertate. In ochii tăi se află scânteia Luminii Divine care conduce toate fiinţele spre ieşirea din întunericul fricii şi a lipsei de încredere. Iar în inima ta este dragostea care dă naştere tuturor miliardelor de fiinţe din univers. Esenţa ta este întreagă, nefarâmiţată, dinamică şi creatoare. Ea aşteaptă doar încrederea ta.''
Paul Ferrini
https://oaripadeinger.files.wordpres...37713308_n.jpg
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=dXe8D7KVMWo
https://www.youtube.com/watch?v=jFziuk5UO6o
https://i.ytimg.com/vi/SFqxYuEMNmE/hqdefault.jpg
“Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.Copilaria se termina atunci cand lucrurile inceteaza sa ne mai mire.”
Eugene Ionesco
http://diez.md/wp-content/uploads/20...fd-920x517.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=N-4rs_Hends
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...ec&oe=5B3787B0
Nichita Stanescu
Lauda omului
Din punctul de vedere-al copacilor,
soarele-i o dungă de căldură,
oamenii - o emoţie copleşitoare...
Ei sunt nişte fructe plimbătoare
ale unui pom cu mult mai mare!
Din punctul de vedere-al pietrelor,
soarele-i o piatră căzătoare,
oamenii-s o lină apăsare...
Sunt mişcare-adaugată la mişcare
şi lumina ce-o zăreşti, din soare!
Din punctul de vedere-al aerului,
soarele-i un aer plin de păsări,
aripă în aripă zbătând.
Oamenii sunt păsări nemaiîntâlnite,
cu aripi crescute înlăuntru,
care bat plutind, planând,
într-un aer mai curat - care e gândul!
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...82&oe=5B3917B0
https://i.pinimg.com/736x/1d/6a/df/1...in-omalley.jpg
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...82&oe=5B3137D9
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...ac&oe=5B2A358F
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...b2&oe=5B3A61DB
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...a2&oe=5B28BFD2
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...62&oe=5B3D25BB
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...92&oe=5B470821
Martin Beaupré
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=8HJJeEMW5P4
https://i.ytimg.com/vi/dS0PRv-Fnos/hqdefault.jpg
''Acela ce s-a născut cu suflet de artist simte profund durerile omeneşti... De aceea îşi foloseste darul alinând suferinţele altora, prin arta sa.''
''Muzica înseninează sufletul de la leagăn şi până la mormânt; aceasta am încercat şi eu să fac în viaţă, prin şi pentru dumneavoastră.''
''Iubirea naşte o lume mai bună. Să învingă, deci, iubirea!''
Margareta Paslaru
http://www.citatepedia.ro/image_text...propriul+crez.
https://4.bp.blogspot.com/-mSQmTH3IR...2BDSC05322.JPG
Mixaj - Margareta Pislaru - "This Is My Song"
-
https://www.youtube.com/watch?v=dfJzXFmpF3I
http://www.falsaria.com/wp-content/u...scribiendo.jpg
''Poezia e o taină şi o lucrare de sine stătătoare.''
''Poezia este o lacrimă care plânge cu ochii.''
''Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.''
''Poezia este dimensiunea cea mai curată pe care orice fiinţă umană o are.''
''Poezia este avuţia pe care omul o are încă ne jefuită.''
Nichita Stanescu
http://www.ziuadevest.ro/wp-content/...-a-poeziei.jpg
"Poezia este un veşmânt în care ne îmbrăcăm iubirea şi moartea."
Lucian Blaga
http://2.bp.blogspot.com/-Wvf_YGHAdf...poezie_886.jpg
http://ampress.ro/wp-content/uploads...-a-poeziei.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=jiCNveImxtQ
Dorul de Emin
Când amintirile…
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.
Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.
A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,
Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?
***Departe sunt de tine…
Departe sunt de tine şi singur lângă foc,
Petrec în minte viaţa-mi lipsită de noroc.
Optzeci de ani îmi pare în lume c-am trăit,
Că sunt bătrân ca iarna, că tu vei fi murit.
Aducerile-aminte pe suflet cad în picuri,
Redeşteptând în faţă-mi trecutele nimicuri;
Cu degetele-i vântul loveşte în fereşti,
Se toarce-n gându-mi firul duioaselor poveşti,
Ş-atuncea dinainte-mi prin ceaţă parcă treci,
Cu ochii mari în lacrimi, cu mâni subţiri şi reci;
Cu braţele-amândouă de gâtul meu te-anini
Şi parc-ai vrea a-mi spune ceva… apoi suspini…
Eu strâng la piept averea-mi de-amor şi frumuseţi,
În sarutări unim noi sărmanele vieţi…
O! glasul amintirii rămâie pururi mut,
Să uit pe veci norocul ce-o clipă l-am avut,
Să uit cum dup-o clipă din braţele-mi te-ai smult…
Voi fi bătrân şi singur, vei fi murit de mult!
***Iubind în taină…
Iubind în taină am păstrat tăcere,
Gândind că astfel o să-ţi placă ţie,
Căci în priviri citeam o vecinicie
De-ucigătoare visuri de plăcere.Dar nu mai pot. A dorului tărie
Cuvinte dă duioaselor mistere;
Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere
A celui suflet ce pe al meu ştie.
Nu vezi că gura-mi arsă e de sete
Şi-n ochii mei se vede-n friguri chinu-mi.
Copila mea cu lungi şi blonde plete?
Cu o suflare răcoreşti suspinu-mi,
C-un zâmbet faci gândirea-mi să se-mbete.
Fă un sfârşit durerii… vin’ la sânu-mi.
***Poet
Să torni la rime rele,
Cu dactile în galopuri,
Cu gândiri nemistuite
Să negreşti mai multe topuri;Şi când vezi vreo femeie
Să te-nchini pân’la pământ
Şi de-a sta ca să-ţi vorbească
Să înghiţi orice cuvânt;
Nespălat, neras să umbli,
Şi rufos şi deşuchet –
Toate-acestea împreună
Te-arat-a fi poet.
***Şi dacă…
Şi dacă ramuri bat în geam
Şi se cutremur plopii,
E ca în minte să te am
Şi-ncet să te apropii.Şi dacă stele bat în lac
Adâncu-i luminându-l,
E ca durerea mea s-o-mpac
Înseninându-mi gândul.
Şi dacă norii deşi se duc
De iese-n luciu luna,
E ca aminte să-mi aduc
De tine-ntotdeauna.
https://www.literaturadeazi.ro/wp-co...8037188685.jpg
Sursa:https://www.literaturadeazi.ro/panoramic/dorul-de-emin
-
https://www.youtube.com/watch?v=GqQ-tCFSKLQ
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...63&oe=5B4C236F
Ars poetica
Îmi învățam cuvintele să iubească
le arătam inima
și nu mă lăsam până când silabele lor
Nu începeau să bată.
Le arătam arborii
și pe cele care nu vroiau să foșnească
le spânzuram fără milă, de ramuri.
Până la urmă, cuvintele
au trebuit să semene cu mine
și cu lumea.
Apoi
m-am luat pe mine însumi,
m-am sprijinit de cele două maluri
ale fluviului,
ca să le-arăt un pod,
între cornul taurului și iarbă,
între stelele negre ale luminii și pământ,
între tâmpla femeii și tâmpla bărbatului,
lăsând cuvintele să circule peste mine,
ca niște automobile de curse, ca niște trenuri electrice,
numai s-ajungă mai iute la destinație,
numai ca să le-nvăț cum se transportă lumea,
de la ea însăși,
la ea însăși.
Sete
Se dizolvă în mine, încet,
chipul tău, de piatră solubilă
o, tu, dansând un menuet,
pururea nubilă
Mă vor bea cândva, zeii
şi vor simţi în mine gustul tău,
cândva, când întomna-se-vor teii
de sete şi de rău
Dar încă mai ninge, încă mai ninge
cu tine în mine rămân îngheţat
...suavă meninge
şi somn tulburat.
"Perfecțiunea nu are de-a face cu arta. După ce faci un cub perfect trebuie să îi zdrobeşti un colt ca să se mire toţi de ce nu e perfect acel cub, ce perfect ar fi el dacă nu ar avea zdrobit acel colt. Căci dacă el ar fi perfect nimeni nu l-ar băga în seamă. PERFECȚIUNEA NU ATRAGE ATENȚIA.“
Cântec de dor
Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.
Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.
TEXT
Iarba a obosit să mai fie verde
Calul s-a plictisit să mai aibă patru copite
Să nu mai îmi spuneți negru sau galben
Eu nu mai cred nici în negru nici în galben
Luna s-a transformat într-un fluture
Ea s-a așezat pe umărul tău drept
Umărul tău drept s-a prefăcut într-un câmp cu flori
Și s-a așezat sub tâmpla mea dreaptă
– Ai adormit, mi-a spus îngerul
– Da, i-am răspuns, precis am adormit.
Dovadă e că ești.
"TESTAMENTUL" lui Nichita.
Când vezi soarele răsărindu-ți în față, întoarce-te brusc pentru că el îți răsare de fapt din spate !
Când ți- e frig, dezbracă-te pentru că altfel riști să arzi !
Nu da importanță și timp de auz stigătului. Apropie-te alergând de cel care strigă.
Oroarea nu e de sânge ci de inimă. Dragostea nu este de femeie ci de nașterea pe care ea o poate îndura.
Nu se face niciodată seară decât pentru proști! Răsăritul stelelor e cu mult mai măreț decât răsăritul soarelui!
Dacă este un păcat faptul că suntem oameni, nu este o ispășire faptul că murim.
Adevărul, care oricum ne este refuzat, e mai puțin important decât dragostea, pe care urmează abia să o pierdem.
Globul pământesc este mult prea mic și mult prea neîncăpător ca să ai dreptul singuratic la eroare. Fii perfect aici, ca să poți greși între două stele, unde e loc liber și imens, și înțelgere pe măsură!
Lumina soarelui este orbitoare, dar atât. Adevărata lumină nu este nici măcar cea a stelelor care e cu mult mai orbitoare pentru ochiul apropiat lor, ci lumina care nu-și mai aduce aminte de sursa ei.
N-ai cum să te ferești de ea.
Trupul în care locuiești e cu mult mai de departe decât ți-ai închipui depărtarea.
Faptul că el te doare sau faptul că el îți dă plăcere, nu are nicio rubedenie cu tine.
Află că mai apropiat este trupul pietrei de piatră, deși distanța dintre el și ea e infinită, decât clipa pe care o străbați de străbaterea ta în clipă.
Fiule, sufletul meu este bucuros că știi să citești. Dacă și înțelesul celor citite te va dori, te va fi, fiindu-te. Dacă nu, nu !
Adio !
Al vostru Nichita.
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...90&oe=5B45F7E6
Ziua Internațională a Poeziei (III) - Nichita Stănescu - Literatura de azi
Ce bine că eştiE o întâmplare a fiinţei mele şi atunci fericirea dinlăuntrul meu e mai puternică decât mine, decât oasele mele, pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare mereu dureroasă, minunată mereu.
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...6b&oe=5B475E87
-
https://www.youtube.com/watch?v=Qy3ySuQaks4
http://revistatango.ro/wp-content/up...04/20/4566.jpg
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com...88cecf7b03.jpg
http://www.aboutromania.com/AdrianPaunescuAMea.jpg
Cu tine
Cu tine viata mea se lumineaza,
Cu tine hotarasc a obosi,
Cu tine urc astenic spre amiaza
Si ma sfarsesc in fiecare zi.
Cu tine e-mpacare si e lupta,
Cu tine este tot si e nimic,
Cu tine-mi infloreste lancea rupta,
Cu tine sunt si mare, sunt si mic.
Cu tine totu-i parca unt pe paine,
Cu tine bradu-i brad, si nu sicriu,
Cu tine astazi mi se face maine.
Cu tine mor pentru a fi mai viu.
Cu tine poezia mea exista,
Cu tine chem zapezi si-alung zapezi,
Cu tine nici tristetea nu e trista,
Cu tine eu te vad cand nu ma vezi.
Cu tine sunt nedrept si sunt dreptate,
Cu tine sunt gelos si sunt ghetar,
Cu tine-ncep si se termina toate,
Cu tine intr-un schit apar - dispar.
Cu tine e lumina si-ntuneric,
Cu tine zac sa ma-nsanatosesc,
Cu tine cubul redevine sferic,
Cu tine ce-i dracesc e ingeresc.
Cu tine e mai rau si e mai bine,
Cu tine reincepe viata mea,
Cu tine e mai greu ca fara tine,
Dar fara tine nu s-ar mai putea.
Rara fericire de primăvară
Doamne, ce abur e pe fruntea lumii,
De la un lucru pân-la umbra lui!
Aleargă armăsarii ca nebunii,
Frecându-se de garduri şi statui.
Uităm atâtea! Curgem doar pe legi!
Crucile celor morţi în iarnă, smulse,
Îşi suie tainic braţele a crengi,
Redevenind copaci, pornind cu frunze.
E-o zi atât de rară, de întâmplări tăcute,
Încât parc-aş trăi pe lut de rai
Un an mai vechi, o sută nouă sute,
Treizeci februarie sau zero mai.
https://fiituinsutimaa.files.wordpre...13902092_n.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=4AoPUM6bEH0
https://www.ziuaconstanta.ro/images/...-poeziilor.jpg
Ana Blandiana
Ar trebui
Ar trebui să ne naştem bătrâni,
Să venim înţelepţi,
Să fim în stare de-a hotărî soarta noastră în lume,
Să ştim din răscrucea primară ce drumuri pornesc
Şi iresponsabil să fie doar dorul de-a merge.
Apoi să ne facem mai tineri, mai tineri, mergând,
Maturi şi puternici s-ajungem la poarta creaţiei,
Să trecem de ea şi-n iubire intrând adolescenţi,
Să fim copii la naşterea fiilor noştri.
Oricum ei ar fi atunci mai bătrâni decât noi,
Ne-ar învăţa să vorbim, ne-ar legăna să dormim,
Noi am dispărea tot mai mult, devenind tot mai mici,
Cât bobul de strugure, cât bobul de mazăre, cât bobul de grâu...
http://revistatango.ro/wp-content/up...0/06/30837.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=RZMZziF4Rgs
https://locuridinromania.ro/wp-conte...luj-flickr.jpg
Radu Gyr - Dă-mi chipul tău
Da-mi chipul tau, granit senin,
da-mi duhul tau, senina iarba,
în ne'mpacatul meu destin
nici un tumult să nu mai fiarba!
Să nu mai spumege în piept,
sub indoieli ori sub blesteme,
nici cate-n pofta mea le-astept,
nici cate spaima mea le teme.
Vreau taina nestiintei reci
si-a nepasarii voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoiala nu patrunde.
Granit, da-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ti impietrire,
pentru-o lumina fără chin
si-o moarte fără rastignire!
Vreau, iarba,-ntelepciunea ta
de-a nu-ti aduce-n veci aminte,
vreau harul tau de-a infrunta
far-a privi nimic 'nainte.
Să cresc în timp si infinit
din duhul tau, senina iarba,
din duhul tau, senin granit,
în fericirea voastra oarba.
https://image.3bmeteo.com/images/new...eteo-68298.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=wT0BedFbEd0
http://cristinanemerovschi.ro/wp-con...a-1000x642.jpg
În loc de prefaţă de Ion Minulescu
http://www.universdecopil.ro/images/...ulescu-ion.jpg
N-am fost nici ieri,
Nu sunt nici azi,
Şi nu voi fi,
Cu-atât mai mult, nici mâine, după moarte,
Nimic din ce vor crede poate
Cei câţiva cititori de carte -
Naivii care-mi vor citi
Volumele numai pe jumătate…
Volumele-mi de versuri, cumpărate
Împrumutate,
Sau furate!…
N-am fost aşa precum se spune
Şi nu sunt nici aşa cum sunt -
Nu sunt nici foc,
Nici ploaie
Şi nici vânt!…
Nu sunt nimic din ce-aş putea fi pe pământ…
Nu sunt decât un strop de vorbe bune,
Ce-aştept un cititor cinstit să mă răzbune
Şi să m-arate lumii cine sunt!…
N-am vrut să fiu volumul ideal
Cu sute de ediţii repetate -
Volumul voluptăţilor mărunte,
Cu titlul gras,
Multiplu
Şi greoi -
Un titlu cât o listă de bucate,
Iar filele cu text aproape goale,
Ca dictatorii, fără osanale,
Ca boul Apis, fără pată-n frunte,
Ca Grigorescu, fără “car cu boi”,
Sau ca Mihai Viteazul, fără cal!…
Sunt un volum ce n-are titlu încă,
Deşi există-n mine tipărit -
Volum unic, ce trebuie citit
Rând după rând
Şi tot aşa, la fel,
De la-nceput şi până la sfârşit -
Până se va-nţelege ce daltă de oţel
Va trebui să-mi sape titlu-n stâncă
Atunci când titlul meu va fi găsit!…
https://bookcaffe.files.wordpress.co...?w=1400&h=9999
-
https://www.youtube.com/watch?v=XLCuD0WcluE
https://www.ziuaconstanta.ro/images/...-poeziilor.jpg
Lucian Blaga
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cântă-n mine-un dor, ce nu-i al meu.
Se spune, că strămoşii, cari au murit fără de vreme
cu sânge tânăr încă-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin
vin să-şi trăiască mai departe
în noi
vieaţa netrăită.
Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.
O, cine ştie – suflete-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pa harpă de-ntuneric – dorul sugrumat
şi frânta bucurie de vieaţă? Cine ştie? Cine ştie?
Vreau să joc!
O, vreau să joc, cum niciodată n-am jucat!
Să nu se simtă Dumnezeu
în mine
un rob în temniţă - încătuşat.
Pământule, dă-mi aripi:
săgeată vreau să fiu, să spintec
nemărginirea,
să nu mai văd în preajmă decât cer,
deasupra cer,
şi cer sub mine -
şi-aprins în valuri de lumină
să joc
străfulgerat de-avânturi nemaipomenite
ca să răsufle liber Dumnezeu în mine,
să nu cârtească:
"Sunt rob în temniţă!"
https://www.ziuaconstanta.ro/images/...aga_iubire.jpg
https://scontent.fotp3-2.fna.fbcdn.n...37&oe=5B45132F
-
https://www.youtube.com/watch?v=JZOSeMg-cF4
https://www.literaturadeazi.ro/wp-co...03/bacovia.jpg
George Bacovia
Poetul… altfel
Ecou de romanţă
S-a dus albastrul cer senin
Şi primăvara s-a sfârşit –
Te-am aşteptat în lung suspin,
Tu, n-ai venit!Şi vara, şi nopţile ei,
S-a dus, şi câmpu-i veştejit –
Te-am aşteptat pe lângă tei,
Tu, n-ai venit!Târziu, şi toamna a plecat,
Frunzişul tot e răvăşit –
Plângând, pe drumuri, te-am chemat,
Tu, n-ai venit!Iar, mâini, cu-al iernii trist pustiu,
De mine-atunci nu vei mai şti –
Nu mai veni, e prea târziu,
Nu mai veni!
***Altfel
Omul începuse să vorbească singur…
Şi totul se mişca în umbre trecătoare –
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg părea…
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, –
Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur…
***Nervi de primăvară
Primăvară…
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oraş, suspină un vals de fanfară.
O lungă primăvară de visuri şi păreri …
O lungă deşertare zvoneşte împrejur,
E clar şi numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.O nouă primăvară pe vechile dureri …
Apar din nou ţăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orişicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.
O, când va fi un cântec de alte primăveri ? ! …
***Liceu
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele –
Pedanţi profesori
Şi examene grele…
Şi azi mă-nfiori
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele!
Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare –
Azi nu mai sunt eu
Şi mintea mă doare…
Nimic nu mai vreu –
Liceu, – cimitir
Cu lungi coridoare…
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele –
În lume m-ai dat
În vâltorile grele,
Atât de blazat…
Liceu, – cimitir
Al tinereţii mele!
***Psalm
Iubito, cu faţa de mort,
Fecioară uitată în turn,
Plângând în balcon
Cu grai monoton,
Cu suflet taciturn –
În visul meu te port.
Iubito, cu faţa de mort,
Mireasă pe tron,
Cu grai monoton
În visul meu te port.
Iubito, cu faţa de mort,
De geniu trăsnită,
De-a pururi monotonă,
Goală madonă,
De crini prăfuită –
În visul meu te port…
https://www.literaturadeazi.ro/wp-co.../semnatura.png
http://leviathan.ro/wp-content/uploa...-leviathan.jpg
Sursa:https://www.literaturadeazi.ro/panoramic/poetul-altfel
-
https://www.youtube.com/watch?v=IAS9POio4WU
https://www.literaturadeazi.ro/wp-co...8421182911.jpg
Tudor Arghezi
Când s-ar opri secunda
Păianjenul visării parc-ar sui cu frică
Şi ar călca, pe firul nădejdilor întins,
Care-şi destramă vârful, pe cât i se ridică
Un căpătai în haos, de-o stea de unde-i prins.
Singurătatea-n zale mi-a străjuit cavoul
Ales pentru odihna rănitului oştean
Şi i-a cules auzul catifelat ecoul
Cu şase foi, al frunzei căzute din castan.
De mult păzeşte cripta şi treapta ce scoboară,
Dar vremea, ne-ntreruptă de morţi şi crăci uscate,
Prin mâinile tăcerii, de ceară, se strecoară
Ca un fuior de pulberi şi brume dezlânate.
Intercalate-n ritmul unicului viu vers
Ar mai simţi cadenţa, de-a pururi ascultată
De valuri şi de zodii, egale-n pasul mers,
Când s-ar opri secunda şi inima să bată?
De când mă știi
De când mă ştii, am luat asupra mea
Povara-ntotdeauna, Doamne, cea mai grea.
Şi tot urcând în coastă, vream s-arăt
Că nu mă dau poverile-ndărăt.
O suferinţă între alte două
N-am socotit-o suferinţă nouă.
Haide şi tu, aşază-te-n spinare.
Mă simt voinic. Pe cine ce-l mai doare?
Cine-i strein şi singur, cine?
Să urce-n cârcă, pe samar, la mine.
Hai, ticăloşii, blânzii, toţi de-a valma,
Câți aţi întors obrazul, câți l-aţi bătut cu palma,
Însărcinare, poate, am de la Satan
Să vă ridic la cer prin uragan.
Sunt robul vostru, hotărât de sus,
Să fiu caricatura lui Isus.
De câți în seamă mi v-a dat
Vreau să răspund pe faţă şi curat.
Nu-l uit pe cel ce pâine da şi nici
Pe cel ce da cătuşe, pravilă şi bici.
Sunteţi ai mei, şi răi şi buni. Veniţi.
Dator sunt să va fac şi fericiţi.
Dar ostenit în drumul meu îngust,
Că sunt ales la milă cu dezgust,
Scârbit de om, jignit de omenire,
Să-mi duc poverile la mântuire,
Aş căuta zadarnic a-nţelege
De ce mi-ai pus porunci de-atare lege.
Eu, Doamne, le-am primit şi mă supun,
Stăpâne drag, gingaş ca un lăstun.
Vreau să te-ntreb: când m-ai ales, ai fost nebun?
Dormi?
Dormi, sufletul meu? te-ai culcat?
Plouă şi singur mi s-a urât.
Vreau să nu te supăr.
Te-am văzut citind la lampă
Şi n-am băgat de seamă
Când ai închis oblonul din grădină,
Tărcat cu dungi egale de lumină.
Am bătut încet în fereastră
Şi iar am bătut, mai tare,
Şi am intrat în încăperea ta.
Curată rînduiala!
Cartea sta deschisă la pagină albă:
Toate paginile cărţii erau albe.
Ce citeai tu într-o carte fără slove?
Patul era nedesfăcut.
Cearşaful nou, perina proaspătă.
Unde ai plecat?
Unde umbli noaptea singuratec?
Încălţămintea ţi-este neatinsă.
Nu e gunoi la tine.
Te-mbraci în cămaşă de piatră
Şi te încingi cu funie de-argint.
Tu n-ai nici sudoare,
Nici praf, nici scuipat.
Un ac îmi înglodeşte inima străpunsă,
Medicule fără de prihană.
Sau e un cui de la Crucificat
Sau un ghimpe din cununa lui.
Vindecă-mă, suflete.
Vin-acasă, suflete.
Adu leacuri, suflete.
Inscripție de femeie
Orânduirea firii a sorocit să fie
Copila diafană bărbatului soţie.
Plăpândă libelulă, în mâna lui păroasă,
E crudă ca lăstarul de crin şi chiparoasă.
Ea-l place că e teafăr şi dur, şi om de treaba,
Nu şovăie, nu-ntârzie, nu-ntreabă.
Porneşte drept nainte şi-ajunge ţintă drept,
E răspicat şi înţelept.
Strădania şi munca lui aspră pentru tine
Fac zilele să-ţi fie mai mari şi mai pline.
I s-au zdrobit genunchii şi i s-a frânt spinarea,
Să-şi merite şi blidul gustos şi sărutarea.
Din fundul mării zmulge-n şirag mărgăritare
Pentru grumazul zveltei şi chipeşei fecioare.
Din noapte ia ciorchinii de stele şi scântei
Pentru brăţări, paftale, inele şi cercei,
Luceferii de aur din piatră seacă-i scoate,
Muşcat de colţii stâncii şi sângerând în coate.
E jertfa lui de sine, aprinsă de-o idee.
Ideea că şi lupta şi pasiunea-i tot femeie.
Sunt toate ale tale şi toate pentru tine.
De nu, atuncea pentru cine?
Căci darurile toate aduse ţie ți-s,
Primind în schimb o floare, fragilul tău surâs.
Făptură de petală şi de bob de rouă,
Dă-i zilnic dimineaţa o bucurie nouă,
Ofrandă de răsplată e poezia lui,
O alta mai suavă şi mai cinstită, nu-i.
https://www.literaturadeazi.ro/wp-co...ign-300x99.jpg
https://www.ziuaconstanta.ro/images/...cian-blaga.jpg
Sursa:Ziua Internațională a Poeziei (IV) - Tudor Arghezi - Literatura de azi
-
https://www.youtube.com/watch?v=24BOUXPl68I
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...bf&oe=5B424CDC
:ohttps://static.xx.fbcdn.net/images/e.../1/16/2764.png
Ziua cea mai frumoasă? Astăzi.
Obstacolul cel mai mare? Frica.
Lucrul cel mai uşor? Greşala.
Greşala cea mai mare? Renunţarea.
Rădăcina cea mai rea? Egoismul.
Distracţia cea mai bună? Munca.
Înfrângerea cea mai urâtă? Descurajarea.
Profesioniştii cei mai buni? Copiii.
Nevoia dintâi? Comunicarea.
Fericirea cea mai mare? Să fii util.
Misterul cel mai profund? Moartea.
Defectul cel mai mare? Întristarea.
Sentimentul cel mai urât? Ura.
Cadoul cel mai frumos? Iertarea.
Traseul cel mai bun? Calea dreaptă.
Senzaţia cea mai plăcută? Pacea interioară.
Gestul cel mai frumos? Zâmbetul.
Medicamentul cel mai bun? Optimismul.
Satisfacţia cea mai mare? Datoria împlinită.
Puterea cea mai mare? Credinţa.
Lucrul cel mai frumos din lume? Iubirea.
Maica Tereza
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...a6&oe=5B4B2440
https://stropidesuflet.files.wordpre...i-2010-015.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=UAaRUmdlGL8
https://i.imgur.com/MHegtoc.gif
Într-o zi un om a şoptit: "Doamne! vorbeşte-mi!" şi o ciocârlie a început să cânte, dar omul nu a auzit. Aşa că omul a mai strigat: "Doamne! vorbeşte-mi!" şi bubuitul unui tunet a răsunat de la o margine la alta a cerului, dar omul nu a ascultat. A privit în jurul lui, şi a spus: "Doamne! dă-mi voie să te văd!" şi o stea a strălucit scânteietoare, dar omul n-a observat-o. Apoi omul acela a strigat cu disperare: "Doamne! atinge-mă! ca să ştiu că eşti aici" după care Dumnezeu S-a aplecat şi l-a atins pe om. Omul însă a dat cu mâna, alungând fluturele aşezat pe umărul lui. Apoi şi-a văzut mai departe de drum.
Tu nu rata vreo binecuvântare! numai pentru că nu o primeşti în felul în care o aştepţi tu.
- Chris Spheeris -
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com...eb47b83f01.gif
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com...03d57951ff.gif
-
https://www.youtube.com/watch?v=ilNwX9-_Kko
http://assets.acasatv.ro/assets/perf...ara-2011_1.jpg
Dedicată Visătorului,
cel care-mi îndeamnă visul să se înalţe
la înălţimi mai presus de raţiune
şi să coboare în abisurile de dincolo de emoţii,
cel care mă guvernează
şi mă sileşte
să fiu liber.
Dacă un om îşi schimbă atitudinea faţă de ceea ce se întâmplă cu el, atunci odată cu trecerea timpului aceasta va schimba natura lucrurilor care i se întâmplă.
În trecutul tău sunt prea multe goluri... conturi neachitate, datorii interioare care nu au fost plătite, sentimente de culpabilitate, autocompătimire şi mai presus de toate unghere întunecate unde praful şi rugina domnesc cu nepăsare.
Este un loc unde gândurile, sentimentele, emoţiile, faptele şi evenimen*tele sunt înregistrate pentru totdeauna şi chiar după ani întregi putem să le regăsim acolo ca pe nişte obiecte aparent inutile şi inofensive azvârlite într-o mansardă. De fapt, ele continuă să ne influenţeze şi să ne condiţioneze exis*tenţa. Tu trebuie să te întorci în acel loc!
Iertarea sinelui înseamnă pătrunderea în cutele fiinţei tale chiar acolo unde este încă destrămată... înseamnă curăţarea şi tratarea rănilor care sunt încă nevindecate... înseamnă încheierea socotelilor...
Iertarea sinelui poate schimba trecu*tul şi ruinele lui!
Totul este aici, acum! Trecutul şi viitorul se împletesc permanent în viaţa unui om!
http://www.la-psiholog.ro/uploadpoze/primeart_242.jpg
Un om poate să vindece trecutul doar dacă este capabil să se autoobserve. Autoobservarea este ca o privire de la înălţime asupra vieţii tale! Este ca şi cum aduci evenimentele, circumstanţele şi relaţiile trecute sub lumina unui reflector.
Autoobservarea înseamnă autocorectare. Dacă eşti în stare să te observi pe tine însuţi, corectarea vine de la sine... Auto-observarea înseamnă refacere... o consecinţă firească a detaşării dintre observator şi observat.
Autoobservarea deschide calea omului pentru a vedea ce-l ţine legat de problemele eterne ale lumii: prejudecăţi, sentimente de vinovăţie, prejudicii, emoţii negative şi profeţii ale nenorocirilor... Este o operaţie de detaşare, de hipnotizare şi deşteptare...
Pune observatorul care se află în tine! Autoobservarea va pune capăt acelei îmbulzeli de gânduri şi emoţii negative care ţi-au condus mereu viaţa.
Dacă te observi pe tine însuţi, ceea ce e bun se va întâmpla in timp, iar ceea ce este eronat va dispărea.
Observă-te! Descoperă cine eşti!
A fi o fiinţă multiplă înseamnă a fi prins în capcana unui ireal sistem de false credinţe şi minciuni pe care l-ai creat tu însuţi şi din care nu ai scăpare. Absenţa unităţii ne aruncă în carcera ignoranţei, a fricii şi a distrugerii de sine, provocând boli, degradare, violenţă, cruzime şi războaie în lumea exterioară.
https://putereaprezentului.files.wor...pg?w=350&h=218
Lumea este aşa cum o visezi.... este o oglindă. În lumea exterioară îţi vei găsi propria reflectare, lumea pe care tu ai creat-o, pe care tu ai visat-o. În lumea exterioară te vei găsi pe tine. Du-te în lume şi vezi cine eşti. Vei descoperi că ceilalţi sunt imaginea reflectată a minciunii care trăieşte în tine, a compromisurilor, a ignoranţei tale.
Schimbă-te!....Şi lumea se va schimba.
Visatorul - Stefano Elio D’Anna – Scoala Zeilor
http://2.bp.blogspot.com/-NzBdOXZV9X...hmetterlig.gif
https://lh3.googleusercontent.com/-p...cu+fluturi.gif
-
https://www.youtube.com/watch?list=PLD65BCDD057EC0973&v=hN8CKwdosjE
http://20.kerulet.ittlakunk.hu/files...?itok=hULxi94E
PUTEREA TAINICA A IMBRATISARII
Mai mult decat o forma de salut sau o forma de interactiune sociala, imbratisarile sunt manifestari de dragoste si afectiune, expresie a caldurii sufletesti sau a unei relatii curate de prietenie. Intr-un studiu efectuat in urma cu cativa ani de cercetatorii americani pe un esantion de 38 de cupluri, se dovedea efectul vindecator al imbratisarilor asupra psihicului uman.
O îmbrăţişare înseamnă mai mult decât un sărut pe obraji. Ea implică tot corpul, toată fiinţa este atentă la celălalt, îndreptată spre sufletul său. Sărutul pe obraji a devenit foarte folosit şi deja nu mai transmite afecţiune, ci doar amiciţie, în schimb îmbrăţişarea păstrează încă acel grad de intimitate şi apropiere care poate exista doar într-o relaţie de afecţiune profundă. Atingerea ne apropie de celălalt fără să avem nevoie de texte, versuri sau citate cu care să exprimăm ceea cesimţim. E un „instrument” la îndemâna tuturor, indiferent că avem sau nu talent la vorbit şi mângâiat. In aceasta directie, o îmbrăţişare poate valora mai mult decât o mie de cuvinte.
http://blog.floria.ro/wp-content/upl...c7264c1a0a.jpg
Imbratisarea atinge sufletul
In timpul uneia dintre intalnirile cu discipolii sai, Osho (filozof și învățător spiritual indian) a fost rugat sa raspunda la urmatoarea intrebare: ”De ce este îmbraţişarea un instrument vindecator atât de eficient? Pâna nu demult credeam ca luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza sunt principalele instrumente vindecatoare, dar ele nu înseamna nimic prin comparaţie cu îmbraţişarea.”
Omul simte nevoia sa fie dorit. Aceasta este una din principalele nevoi ale fiinţei umane. Daca nu se simte iubit, omul începe sa moara. Daca simte ca viaţa sa nu conteaza pentru nimeni, ea îşi pierde semnificaţia chiar pentru el însuşi. De aceea,iubirea este cea mai mare terapie posibila. Lumea are nevoie de terapie tocmai pentru ca îi lipseşte iubirea. Într-o lume plina de iubire, terapia nu ar fi necesara deloc; iubirea ar fi mai mult decât suficienta.
http://www.touchofadream.ro/wp-conte...friendshug.jpg
Îmbraţişarea nu este altceva decât un gest de iubire, de caldura, de atenţie. Simpla senzaţie de caldura provenita de la cealalta persoana poate vindeca multe boli, inclusiv raceala şi egoul. Ea este suficienta pentru a te transforma din nou într-un copil. La ora actuala, psihologii au înţeles ca daca nu este îmbraţişat şi sarutat suficient de mult, copilul nu poate creşte normal. Lui îi lipseşte un anumit tip de hrana. Sufletul are nevoie de hrana, la fel ca şi trupul. Îi poţi îndeplini copilului toate nevoile fizice, dar daca nu îl îmbraţişezi niciodata, el nu va creşte normal. Psihicul lui nu se va dezvolta. Se va simţi tot timpul trist, neglijat, ignorat, neiubit. A fost hranit fizic, dar nu şi afectiv.
Cercetatorii au remarcat faptul ca daca nu este îmbraţişat, copilul scade în dimensiuni şi poate chiar muri, chiar daca îi este asigurata hrana fizica. Corpul este îngrijit, dar sufletului îi lipseşte iubirea. El se izoleaza, devine rupt de existenţa-mama. Iubirea asigura aceasta punte, ea este radacina noastra. Aşa cum respiraţia este esenţiala pentru corpul fizic – daca încetam sa mai respiram, corpul moare –, iubirea reprezinta respiraţia interioara a sufletului. Acesta traieşte prin iubire. Luciditatea, inteligenţa şi autoanaliza nu sunt suficiente. Poţi sa cunoşti toate terapiile din lume, poţi deveni un expert, dar daca nu cunoşti arta iubirii nu vei ramâne decât la suprafaţa activitaţii terapeutice. Din 100 de cazuri, 90 de oameni bolnavi sufera în primul rând pentru ca nu au avut parte de iubire. De aceea, daca terapeutul simte o grija deosebita faţa de pacientul sau, hranindu-l cu iubire şi împlinindu-i aceasta nevoie, starea acestuia din urma se poate schimba în mod miraculos. Dincolo de orice îndoiala, iubirea este cel mai terapeutic fenomen care exista.
Imbratisari Gratuite din toata lumea...
http://st.ea.md/intext/2015/01/20150121160611.jpg
Sigmund Freud se temea foarte tare de ea. Îmbraţişarea nici nu intra în discuţie, dar el prefera chiar sa nu dea ochii cu pacientul, temându-se sa nu simta o stare de simpatie faţa de acesta dupa ce i-a ascultat toate plângerile şi coşmarurile interioare. Se temea sa nu înceapa sa plânga, sa nu i se umezeasca ochii, sau – Doamne fereşte! – sa nu simta chiar nevoia de a-l lua de mâna pe pacient. Se temea atât de tare de relaţia de iubire dintre terapeut şi pacient încât a inventat canapeaua psihanalistului. Pacientul trebuia sa stea întins pe spate, iar psihanalistul statea pe un scaun în spatele sau, astfel încât sa nu fie nevoit sa dea ochii cu el.
Îmbraţişarea este un gest care aminteşte de unitate, dar chiar şi acest gest este de mare folos. Ochii partenerilor comunica între ei, expresiile lor faciale devin un limbaj subtil. În acest fel, intimitatea creşte, bazându-se pe împartaşirea emoţiilor, atât de intense în asemenea momente (bucurie, fericire, extaz, stralucirea specifica orgasmului). Ma întrebi: „De ce este îmbraţişarea un instrument terapeutic atât de eficient?“ Da, este, şi este doar un gest. Daca este extrem de autentic – daca la el participa inclusiv inima – el devine un instrument magic, un fel de miracol care poate transforma instantaneu întreaga situaţie. Nu se pot spune prea multe despre acest gest, dar unul din lucrurile pe care trebuie sa le înţelegeţi este urmatorul: ideea ca un copil moare, iar în om se naşte adolescentul; ca adolescentul moare, iar în el se naşte adultul tânar; ca şi acesta moare, iar în om se naşte adultul matur şi aşa mai departe – este greşita. Copilul nu moare niciodata – nici o etapa nu moare. Copilul ramâne de-a pururi, înconjurat de alte experienţe, de adolescenţa, apoi de tinereţe, de maturitate şi de batrâneţe, dar nu moare. Omul este la fel ca o ceapa, alcatuit din mai multe straturi succesive. Daca decojeşti ceapa, vei descoperi în curând foile fragede din interior. Cu cât te apropii mai mult de miez, cu atât mai fragede devin ele. Acelaşi lucru este valabil şi în ceea ce priveşte omul: daca patrunzi adânc în interiorul lui vei descoperi întotdeauna copilul inocent, iar contactul cu acesta este inevitabil un gest terapeutic. Îmbraţişarea permite un asemenea contact.
http://suntsanatos.ro/images/stories/spirit140.jpg
Daca îmbraţişezi un om cu caldura, cu iubire, daca îmbraţişarea ta nu reprezinta un simplu gest golit de semnificaţie, ci unul autentic, daca inima ta participa la el, intri imediat în contact cu copilul inocent din el. Revenirea acestuia la suprafaţa reprezinta un act cu o imensa valoare terapeutica, întrucât inocenţa copilului este vindecatoare în sine. Ea nu a fost corupta. Ai atins astfel miezul pur al persoanei în care corupţia nu a patruns niciodata, iar acest lucru este suficient pentru a declanşa procesul de vindecare. Copiii sunt atât de puri, atât de plini de vitalitate, debordeaza de atâtaenergie. Regasirea acestei energii este suficienta pentru a-l vindeca pe om. Important este sa scoţi acest copil la lumina, iar îmbraţişarea este una din modalitaţile cele mai eficiente. Autoanaliza este o cale mentala; îmbraţişarea este calea inimii. Mintea inconstientă este cauza tuturor bolilor, în timp ce inima este sursa oricarei vindecari.
Beneficiile imbratisarii si ale atingerii
Acest gest mic poate face minuni mari pentru fiecare dintre noi. Imbratisarea este un medicament universal. De aceea, lasati-va imbratisati cand simtiti nevoia sau daruiti o imbratisare daca cel de langa voi are nevoie de ea. Uneori, imbratisarea este o raza de soare, o consolare, o mangaiere, o speranta sau chiar un gest de iertare. Un gest usor prin care ii amintesti celuilalt ca ii esti alaturi, la bine si la rau. Imaginati-va ca doua inimi isi strig mainile cu caldura. Este ceea ce se petrece in timpul unei imbratisari. Distanta dintre oameni si inimi se scurteaza considerabil in timpul unei imbratisari autentice.
http://www.yogaesoteric.net/uploads2...62/10562_4.jpg
- Imbratisarea reuseste, mai pregnant si mai vizibil decat multe din lucrurile care ne inconjoara, sa ne imbunatateasca starea de spirit si sa scada nivelul de stres.
- Conform unui studiu efectuat in cadrul Universitatii Carolina de Nord, nivelul cortizolului, un hormon secretat de glandele suprarenale in conditii de stres si tensiune, a scazut semnificativ cand persoanele participante la studiu au fost imbratisate de partenerii lor pentru minim 20 de secunde. Un nivel mare al cortizolului poate determina cresterea tensiunii si a nivelului de zahar din sange.
- Imbratisarea reduce tensiunea arteriala, avand astfel un efect benefic asupra inimii si prevenind instalarea anumitor boli ale inimii. Studii recente au demonstrat ca in timpul imbratisarii are loc o eliberare semnificativa de oxitocina, hormonul atasamentului si al iubirii, cel care determina sentimentul de afectiune si de apropiere fata de cineva. Tot oxitocina joaca un rol esential in relatia dintre mama si copil, creand legatura unica dintre cei doi.
- Imbratisarea are un efect calmant, avand rolul de a regla bataile inimii. Conform unui alt studiu, frecventa cardiaca a celor care se imbratiseaza se reduce cu 5-10 batai pe minut. Un alt studiu efectuat in 2000 arata ca bebelusii care au fost imbratisati in timp ce li se efectuau anumite teste la sange au plans mai putin si au avut un ritm al inimii mai regulat decat cei care nu au fost imbratisati.
- Imbratisarea are un efect stimulant pozitiv si asupra sistemului nervos, fiind folosit de multe ori ca si tehnica terapeutica de catre multi psihologi.
http://www.cuvantul-ortodox.ro/wp-co...04/daruire.jpg
- In timpul imbratisarii, se elibereaza in mod natural si alte substante chimice benefice, dopamina fiind una dintre ele. Dopamina este o substanta secretata de creier, responsabila de starea de bine si de buna dispozitie a unei persoane.
O îmbrăţişare pe zi ţine doctorul departe
Imbratisati cu sinceritate si din toata inima! Imbratisati fara un motiv anume. Nu exista imbratisare rea. Exista doar imbratisari bune si imbratisari grozave. Imbratiseaza pe cineva cel putin o data pe zi, iar daca este o zi mohorata sau ploioasa, atunci imbratiseaza de doua ori !Efectele imbratisarii au loc chiar si atunci cand imbratisarea inceteaza. Imbunatatirile fizice si emotionale pe care imbratisarea le aduce organismului dureaza mai mult decat imbratisarea in sine. Cere o imbratisare atunci cand ai nevoie si accepta o imbratisare atunci cand iti este daruita. Ofera o imbratisare pur si simplu, fara sa te gandesti la etichete sau prejudecati.
Chiar si in ideea ca avem nevoie de o zi speciala pe an care sa ne reaminteasca cat de importante sunt imbratisarile venite din partea celui drag, e bine sa stiti ca ziua de 21 ianuarie a fost declarata Ziua Internationala a Imbratisarilor.
“Se spune ca de fiecare data cand imbratisam calduros pe cineva, castigam o zi de viata in plus. Asadar, te rog imbratiseaza-ma acum!”
Paulo Coelho
Sursa: http://terapii100.blogspot.ro/2014/1...ratisarii.html
https://oaripadeinger.files.wordpres...ratisare-1.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=pcoDD8Ea_Xg
http://fantasticvisions.net/wp-conte...art.jpg?x12647
"Râzând,
Rişti să pari nebun.
Plângând,
Rişti să pari sentimental.
Întinzând o mână cuiva,
Rişti să te implici.
Arătându-ţi sentimentele,
Rişti să te arăţi pe tine însuţi.
Vorbind în faţa mulţimii despre ideile şi visurile tale,
Rişti să pierzi...
Iubind,
Rişti să nu fii iubit la rândul tău.
Trăind,
Rişti să mori...
Sperând,
Rişti să disperi,
Încercând măcar,
Rişti să dai greş...
Dar dacă nu rişti nimic,
Nu faci nimic,
Nu ai nimic,
Nu eşti nimic..."
Rudyard Kipling
http://fantasticvisions.net/wp-conte...art.jpg?x12647
http://fantasticvisions.net/wp-conte...art.jpg?x12647
https://www.vagallery.com/uploads/2/...05927_orig.jpg
http://artmight.com/albums/2011-02-0...hes-Venice.jpg
http://fantasticvisions.net/wp-conte...1_n.jpg?x12647
http://fantasticvisions.net/wp-conte...art.jpg?x12647
https://i.pinimg.com/originals/5b/96...efbd31e077.jpg
Brigid Marlin
-
https://www.youtube.com/watch?v=FFQQ8Ueutew
https://liviugheorghe.files.wordpres...0&h=261&crop=1
Iubirea este sufletul însuşi. E de aceeaşi natură. Iubirea e o scânteie divină, ca şi sufletul, şi tot ca el e incoruptibilă, indivizibilă, nepieritoare.
E un punct de foc în noi, nemuritor şi infinit, pe care nimic nu-l poate mărgini şi nimic nu-l poate atinge.
Îl simţi arzând până în măduva oaselor şi-l vezi strălucind până în adâncurile cerului.
Victor Hugo
https://earthhive.files.wordpress.co...embodiment.jpg
-
-
-
-