-
https://www.youtube.com/watch?v=Gt2Q...ature=youtu.be
http://blackandwhiteflowerspictures....44655_orig.jpg
''Lumină pretutindeni! Primăvară
Şi verde proaspăt ca un suflet nou
Şi mieii albi ca merii albi din ţară
Şi pacea-n gânduri vechi şi-n graiul nou.''
Ion Pillat, Primăvară
https://scontent.ftsr1-2.fna.fbcdn.n...11&oe=5B05394B
-
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=5k9nH1Gl0ws
https://scontent.ftsr1-2.fna.fbcdn.n...07&oe=5B01C3BB
Alb-roșu, roșu, roșu...
Mărțișorul a avut pentru mine o semnificație specială, nefiind neapărat asociat cu venirea primăverii. A însemnat Mama și ziua ei de naștere. Fiind profesoară, invariabil întreaga noastră casă devenea plină de flori și de șnururi alb-roșii, iar sărbătoarea, cu sau fără musafiri, se simțea prin fiecare fibră.
De-atunci, dar mai ales în ultimii ani, de 1 Martie sunt înclinată să mă gândesc la cămin, la atmosferă de familie, la liniște și bucurie, mai mult decât la șnururile bicolore sau la coșarii, trifoiul, potcoavele și semnele zodiacale care se vântură prin fața ochilor în aceste clipe.
Nu degeaba, rândurile de azi vor fi nu despre orice mărțișor, ci despre Mărțișor, cu majusculă – casa de poveste ce sălășuiește calmă în București, pe o colină, adăpostind lucruri, gânduri, amintiri, slove de-ale lui Arghezi.
Nu am nici pietre, nici metale
Pentru suavele tale
Diafane frumuseţi,
Adunate din sute de firimituri de vieţi,
Din floare, din rouă, din pasăre,
Ca nişte mărgele de mei, de porumb şi de mazăre
Cu acul şi firul.
Gândul meu ca trandafirul
S-a întristat.
Am uitat
Să culeg şi să opresc
O strachină din argintul ceresc.
Mi-l aşternuse luna pe masa cu scule
Şi puteam să fac giuvaere destule…
Trezeşte-te, haide, din somn şi din puf,
Gâdilată-n ochi de un zuluf
În care bate soarele.
Fiindcă vreau să ţi le citesc mărţişoarele…
(„Nu am…”, din volumul Mărţişoare, 1936)
https://scontent.ftsr1-2.fna.fbcdn.n...fb&oe=5B47CB7F
… Pe tăblia patului sunt gravate fire diafane de mărțișor. Prin îmbinarea lor, țes dragostea pe care ei doi o simt unul pentru celălalt. Alb-roșu, roșu, roșu… acoperișul, scările, detaliile fiecărei camere, iubirea. Toate sunt roșii cu un pic de alb.
Pentru că el este îndrăgostit de luna martie, de primăvară, de aceste două culori împreunate, de Mărțișor. Și de soția lui.Cumpărase pământ pe dealul cel mai înalt al orașului și nu visa decât la momentul când se va ivi, în sfârșit, acea casă de basm, toată în alb-roșu, toată un zâmbet, toată o înflorire. Va crește precum un Făt-Frumos, iar veselia ce va domni într-însa îi va îmbrățișa permanent. Pe el, pe iubita lui, pe copiii lui. Vor fi acolo pisicuțe răsfățate, câini drăgăstoși și fideli; păsările vor ciripi toată ziua, iar albinele vor zumzăi cu spor. Un cuib multicolor aducător de minuni.
https://www.literaturadeazi.ro/wp-co...martisor-2.jpg
Va apărea ca un Mărțișor mare, indiferent de anotimp. Și o să aibă grijă ca liniștea acestuia să nu fie tulburată de nimic, nici măcar de mușcăturile iernii. Frigul – ce dușman groaznic! Va face astfel încât să nu trebuiască să intre imediat în lupta cu el, să se obișnuiască încetul cu încetul, să treacă dintr-o cameră în alta, din ce în ce mai rece… Da, va fi mai ușor așa, chiar dacă va construi multe-multe încăperi.
Și pentru că tot timpul se gândește doar la venirea primăverii, visul i se va numi chiar „Mărțișor”. Și-l va feri de vânt și de deochi.…
La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema așa, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând „farmece” şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât.(…) Vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţişor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de marţ. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.*
https://scontent.ftsr1-2.fna.fbcdn.n...1c&oe=5B467009
Se uită în urmă. Totul a ieșit așa cum trebuie. Casa este… Oh, casa este mai mult decât sperase vreodată. Fiecare ciucure, fiecare colț, fiecare sunet, dar, ce mai!, toate părțile văzute și nevăzute ale ei sunt o comoară. Acest roșu fierbinte care răsare de peste tot îl încălzește. Și, mai ales, simte mângâierea, duioșia cu care îi ocrotește pe ei, pe-ai lui. Și-n serile cu înmuguriri de cireș, și-n cele cu zumzăit de albine; și la povești, și la mese; și la lucru, și la odihnă. Iar camera aia mică, unde credea c-o să stea doar să viseze, a fost izvorul atâtor pagini și fericiri.
„Mărțișorul” e patria literaturii mele. De acolo au ieşit «Cuvinte potrivite» şi toate scrierile adunate acum într-o mulţime de volume, gândite la o masă dintr-o cameră mică pe care mi-o rezervasem pentru reverie, scria Tudor Arghezi în 1972.E la fel de mândru de „Mărțișor” cum a fost de borșurile și deșteptăciunea Paraschivei, de jocul și imaginația copiilor și, bineînțeles, de cărțile lui. Poate c-o să rămână, Mărțișorul, la fel de colorat și de falnic și după ce el nu va mai exista. Poate pașii multora vor poposi aici, în alb-roșul lui de turtă dulce, și vor pleca mai departe cu un zâmbet ghiduș. Apoi, poate și alții își vor țese la tăblia patului lor niște fire de mărțișor și, astfel, vor ști ce este iubirea. Poate…
Să vedem, din atâta sărăcie,
Să vedem, nu se ştie,
Ce ţi-ar veni mai bine,
Lucrurile goale, lucrurile pline,
Grele sau uşoare?
Căci toate sunt mărţişoare.
(„Să vedem”, din volumul Mărţişoare, 1936)
Sursa:https://www.literaturadeazi.ro/panor...rosu-rosu-rosu
https://scontent.ftsr1-2.fna.fbcdn.n...46&oe=5B06521A
-
https://www.youtube.com/watch?v=leIu4-jI4JI
https://www.literaturadeazi.ro/wp-co...99181065_n.jpg
„Scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”
George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului
https://www.cugetliber.ro/imagini/ma...1484312463.jpg
https://www.obekti.bg/sites/default/...?itok=kaT7QcBg
Mai mult:https://www.literaturadeazi.ro/panoramic/e-atata-primavara-n-noi
-
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=n2QtOqf20qg
https://varahilv48.files.wordpress.c...70a69ba1c4.jpg
''Când va surprindeţi alunecând în aşteptare… ieşiţi repede din ea. Intraţi în momentul prezent. Fiţi, pur şi simplu, şi bucuraţi-vă de sentimentul vieţii. Când sunteţi prezent, nu este niciodată nevoie să aşteptaţi ceva .''
Eckhart Tolle
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...9c&oe=5B4379D0
-
https://www.youtube.com/watch?v=phey3cSmtQg
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...31&oe=5B431052
Cel mai greu nu e să uiți ce a fost, ce ai trăit. Cel mai greu e să uiți ce n-a fost, ce nu ți s-a întâmplat, ce n-ai fost în stare să înțelegi sau să fii.
Octavian Paler, „Viața ca o coridă”
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...49&oe=5B103405
-
-
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=JCmDP8XZtIU
https://1.bp.blogspot.com/-nw_PK2YI7...-dimineata.jpg
''...îmi ridic totuși mâna în aer şi, ca şi când drumurile pe care nu am fost şi drumurile care nu ajung niciodată la mine, fiinţele pe care nu le-am văzut şi cele care nu ajung niciodată la mine, ar fi în faţa mea, ciocnim împreună virtual, ca un salut ...''
http://webcultura.ro/wp-content/uplo.../03/femeie.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=-rh8gMvzPw0
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...b7&oe=5B15F110
Santinelele cer parola tuturor celor care se apropie.
Fă la fel, cere parola tuturor faptelor care se prezintă imaginaţiei tale şi nu vei fi niciodată surprins.
Epictet
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...4d&oe=5B1449DD
-
https://www.youtube.com/watch?v=NTh2Gt4rMRY
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...21&oe=5B0541FC
'' În lungul periplu ce te-aşteaptă, să nu-ţi pierzi niciodată sufletul de copil, să nu-ţi uiţi niciodată visele, ele îţi vor fi motorul existenţei, vor alcătui gustul şi mirosul dimineţilor tale.''
Marc Levy
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...4c&oe=5B448D41
-
https://www.youtube.com/watch?v=8peszFCqxM4
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...47&oe=5B11C7CB
:)
Camelia Radulian
Dacă aș fi fost bărbat, oare aș fi putut să mă îndrăgostesc de o femeie care le știe pe toate, le poate pe toate, nu plânge, nu se plânge, nu disperă, nu intră în panică, nu se smiorcăie, nu se pisicește, nu se alintă, nu se isterizează, nu exagerează, nu se dulcegărește, nu se agită, nu se bosumflă, nu întârzie, nu o uită Dumnezeu prin magazinele de parfumuri, oale și trențe, nu greșește, nu stă cocoțată pe tocuri, deși moare de picioare, nu-și pune la gât o sacoșă de zorzoane, nu-și dă cu parfum de pică muștele de amețeală, nu turuie, nu ține veșnic cure de slăbire ineficiente, nu dă iama în amandine în toiul nopții, nu sare de nebună într-un picior, nu arde friptura, nu arde cămășile, nu pierde cheile (...)?
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...47&oe=5B067020
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=gOfQ92-A0Dg
http://2.bp.blogspot.com/-lkrzk6AbJz...ascada4%2B.gif
" Apa nu se opune. Apa curge. Când îţi înfigi mâna în ea, tot ce simţi este o mângâiere. Apa nu este un zid solid, nu te va opri. Dar apa merge întotdeauna unde vrea să meargă, şi nimic în final nu se poate opune. Apa e răbdătoare. Apa care picură poartă o piatră. Aminteşte-ţi asta, copila mea. Aminteşte-ţi că eşti pe jumătate apă. Dacă nu poţi trece printr-un obstacol, du-te în jurul lui. Apa face."
Margaret Atwood
https://ioan17.files.wordpress.com/2...29959500_o.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=--Sd__3OPcc
http://www.intelepciune.ro/pozetexte/4050.jpg
"Mai devreme sau mai tarziu, Lumea se va întoarce la poezie, la izvoarele ei. E prea multa lume insensibila fata de marile minuni ce le întâlnim în fiecare zi… Avem nevoie de cât mai multi oameni cu suflet de poet."
https://i2.wp.com/www.plume-de-poete...52%2C253&ssl=1
"Poezia exprima cel mai curat si mai inalt tot ceea ce are omul luminat in el.
O strofa de poezie face mai mult, adesea, decat un tratat intreg de filosofie.
Asa cum Ingerii se exprima sau mai bine spus, limba lor e muzica, tot astfel pentru oameni limba lor adevarata este poezia."
Arhiepiscopul Iustinian Chira, "Cuvintele Parintelui - un ghid al frumusetii launtrice"
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...ed&oe=5B4D8509
-
https://www.youtube.com/watch?v=N2stG_cu0iY
http://1.bp.blogspot.com/-oVoSl-_Q-r...centralsun.gif
"Toată creatura cântă.
Cântă soarele şi luna, cântă stelele şi lumina.
Întreg spaţiul răsună de o armonie sfântă, pe care urechea noastră nu o poate cuprinde.
De o miraculoasă simfonie este plin tot universul.
Pentru că în univers nu domneşte haosul, ci ordinea şi disciplina.
Toate, cerul şi pământul, când ascultă de legile date de Creatorul lor, formează în spaţiu o desăvârşită simfonie.
Deşi s-ar părea că dincolo de atmosfera Pământului domneşte întunericul şi tăcerea, nu este aşa.
Aceasta este numai aparent, pentru că organele pe care le avem noi, urechea şi ochiul, au o putere de percepere limitată. În afară de ceea ce auzim sau vedem noi, există o infinită bogăţie de sunete şi culori, care vibrează mereu şi cântă.
Tăcerea şi întunericul absolut domnesc numai în iad, care este numit de Hristos întotdeauna „întunericul cel din afară, unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor” (Matei 25, 30).
Acolo niciodată nu se aud cântece armonioase şi frumoase. Acolo sunt sunete haotice care chinuiesc şi înspăimântă permanent. Nici lumina nu este acolo o lumină care mângâie şi încălzeşte, ci este o lumină moartă, neîntâlnită în spaţiul creat de Dumnezeu, unde şi lumina şi sunetul sunt create ca să provoace fericirea şi o linişte desăvârşită tuturor credincioşilor."
Arhiepiscopul Iustinian Chira, "Colo’n sus în vremea aceea"
-
-
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=F6uFPp0lB5M
https://scontent.ftsr1-2.fna.fbcdn.n...72&oe=5B467129
"Precum vedem albinele spre toate cele ce răsar slobozindu-se şi din toate cele de treabă luând, toată această preafrumoasă lume e plină de miere şi de lapte, de nectar şi de ambrozie."
Dimitrie Ţichindeal
https://scontent.ftsr1-2.fna.fbcdn.n...6e&oe=5B03688C
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=9lVPc2yHRpM
https://scontent.ftsr1-2.fna.fbcdn.n...43&oe=5B017598
Camelia Gherman
Avem cu toţii o poveste frenetică, care descoperă sau care acoperă… ceva… De ce unii dintre noi primesc o a doua şansă? Vom vedea… Destinul are propria lui hartă, indiferent unde ne vom afla el ne va găsi, îşi va îndeplini misiunea, iar dacă ne va observa dezordonaţi în adevăr, ne va educa prin el, ne va tolera de multe ori sau ne va exila… Noi, oamenii, slujbaşi sau încoronaţi ai iubirii, din păcate şi ai urii, bine ar fi să ne amintim că Timpul nu iartă, că nu se tocmeşte; nu face altceva decât să plece şi să nu se mai întoarcă. Şi-atunci, să nu ne dăm repede şi cu totul Întunericului Sufletului, care adăugat minciunii, răzbunării, răutăţilor de tot felul…, poate face stricăciuni fără de întoarcere… Dedic acest poem tuturor mâinilor care au încălzit o inimă îngeţată, care au însoţit o inimă orbită; care au şoptit unei inimi asurzite; acelora care s-au oprit, au ridicat de jos, din pământul durerii o inimă pierdută, şi n-au cerut nimic la schimb, decât au îngrijit-o, clădindu-i cu răbdare cea de-a doua şansă… Cine sunt acele „mâini”? Prietenii, vlăstare din aripa îngerilor.
https://scontent.ftsr1-1.fna.fbcdn.n...ad&oe=5B4D1A12
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=OhxPamfVnC8
http://radioresita.ro/wp-content/upl...riitorilor.jpg
Ia tu această zi, Poetule!
Pentru că m-ai blestemat. Pentru că ai dat în mine cu bolovani, iar eu m-am trezit lângă cartea ta însângerat, înțelepțit și dureros. Pentru că m-am văzut în ochii tăi odios, mărunt și jalnic. Pentru că m-ai făcut să trec prin lumi care nu există, m-ai lovit de stele și de prigorii în zbor, de planete cu batiste în mână și de cuvinte pe care eu nu le-am văzut niciodată. Dar tu le-ai văzut. Și mi le-ai arătat. Ai spus – iată ce carne mustoasă are acest cuvânt, iată cum zboară el pe lângă lampă și cade ca frunzele pe mobile.
Pentru că m-ai îmbrăcat în dragostele mele pierdute și în țipătul meu din adânc, pentru că m-ai alinat, pentru că m-ai înfrânt și m-ai dăltuit, pentru că, Doamne, m-ai halucinat ca un absint și apoi mi te-ai dat, ca o pâine unui flămând, sub o veioză, sub un felinar sau oriunde la ceas de zi, ca o biserică în care vin să mă rog și să mă spăl de mine, să mă învinețesc de răni, să mă las straniu, strecurat și plutitor. Dar mai ales pentru că tu viețuiești între file, iar dincolo de ele ești carne vie sau doar nisip rătăcitor pe spinarea boltită a pământului.
Pentru toate astea, dar și pentru toate celelalte nespuse, ia tu această zi, Poetule! Ia-o de la mine și fii! Fii!
Camelia Radulian
Sursa:http://www.catchy.ro/ia-tu-aceasta-zi-poetule/125376
https://bptirgumuresblog.files.wordp...escriitori.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=-1wNOAs53vU
http://evz.ro/image-605-388/2014-03/...in-romania.jpg
Nichita Stanescu
NS : Dacă n-aş crede în mesajul meu literar, nu aş scrie. Pur şi simplu, n-aş scrie. Și e o falsă modestie să spui «domnule, eu scriu pentru că iubesc poezia… da’ nu prea cred, dacă am talent, dacă n-am talent»… Eu cred foarte mult în talentul şi în vocaţia mea, pentru asta mi-am jertfit întreaga mea existenţă – ca să adaug, cu o picătură în plus, sensibilităţii contemporane, o formulare mai nouă, mai adecvată etcaetera.
NS:Ce sunt cărțile? Ceea ce este iarba pentru pământ, ceea ce sunt peștii pentru mare, ceea ce sunt păsările pentru aer, ceea ce sunt cuvintele de dragoste pentru om.
NS: Despre poezie am o părere foarte bună. Poezia poetului stârneşte poezia intimă a fiecăruia. Un poet e cu atât mai măreţ, cu cât cei care-l citesc nu pe el îl descoperă, ci pe ei înşişi. Un scriitor este un cititor care îi citeşte pe cititori.
NS: Pierderea candorii în lectură e sfârşitul lecturii şi începutul unei creaţii de tip propriu, la începutul unui dialog, dar, mai apoi, de sine stătătoare.
NS: Textele pe care încă le mai citeşti cu inocenţă sunt textele al căror mesaj este mai puternic decât mesajul tău propriu.
NS: Actul cunoaşterii se schimbă din mirare în posesiune, din posesiune în nostalgie, din nostalgie în precept. Lirismul adevărat e o stare a sentimentului inteligent.
NS: Niciodată cuvântul nu va naşte natură, ci va naşte cuvinte. Cuvântul are mai multă natură în el decât natura exclusă numirii.
http://oczytany.eu/wp-content/upload...-w-lustrze.jpg
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=EXuG37_Y8CA
https://scontent.fotp3-1.fna.fbcdn.n...b0&oe=5B17D830
MariusTucă
Eşti cea mai frumoasă poezie
Eşti cea mai frumoasă poezie
Tocmai pentru că nu crezi în versuri,
Crezi în tine şi în libertatea ta
Fără constrângeri, fără graniţe,
N-ai putea să te conformezi
Unor rime, fie ele şi reuşite,
Eşti cea mai frumoasă poezie
Fără măcar să-ţi pese
Cine îţi e poetul.
Marius Tucă
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...f1&oe=5B026B19
-
-
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=fgUM5vVOfOM
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...39&oe=5B4CC6C1
''O floare este alcatuita numai din elemente non-florale precum clorofila, lumina soarelui si apa. Daca ar fi sa inlaturam din floare toate elementele non-florale, n-ar mai ramane nici urma de floare. O floare nu poate exista prin sine insasi. Ea poate doar sa inter-fie cu noi toti. Lucrul acesta e tot mai aproape de adevar. Oamenii sunt si ei tot asa. Noi nu putem exista prin noi insine. Putem doar sa inter-fim. Eu sunt alcatuit numai din elementele non-eu, precum pamantul, soarele, parintii si stramosii.''
Thich Nhat Hanh
https://scontent.fomr1-1.fna.fbcdn.n...31&oe=5B403089