https://www.youtube.com/watch?v=te3df3sfTrE
http://www.garylellis.org/wp-content...zen-again1.jpg
Versiune printabilă
Sandor Kasza
DESPRE ÎMPLINIRE
Dacă dorim să ne împlinim viața, este esențial să renunță la a ne hrăni durerile și rănile sufletești, prin gândurile pline de supărări, nemulțumiri și griji - alegând să învățăm: - CREDINȚA pentru a dobândi puterea iertării; - IERTAREA, pentru a ne vindeca prin iubire rănile sufletești; - IUBIREA pentru a ne vindeca mintea și sufletul de temeri, nemulțumiri, vini, supărări și griji; - PACEA SUFLETEASCĂ, pentru a lăsa lumina Spiritului să purifice răul din noi, disipând întunericul, prin înțelegerea și claritatea vieții.
sk
http://fantazia.f.a.pic.centerblog.net/lunayagua_1.gif
Sandor Kasza
DESPRE PASUL ÎN DOI
Viața în doi, e mai mult decât o luptă în a impune, a lua, a poseda, a controla, sau a exprima nemulțumiri, reproșuri, decepții și frustrări - atunci când nu primim ce cerem, nici ceea ce ne dorim și nici nu obținem ceea ce din egoism, nu suntem dispuși nici să dăruim și nici să plătim pentru ceea ce luăm nemeritat sau primim. Viața în doi, e o călătorie spirituală a desăvârșirii, menite să ne învețe limitele toleranței noastre, cu scopul de ne depășești toate limitele, limitările și constrângerile mentale, care ne împiedică să evoluăm și să VEDEM cu claritate. Claritatea o dobândim doar în momentul în care acceptăm și ne asumăm propriul Adevăr al inimii, renunțând la a crede în dreptatea subiectivă a minții și a impune. Atunci când renunțăm la griji, supărări, temeri, nemulțumiri și învinuiri - ne vom putea ierta pentru toate defectele și carențele noastre, pentru care îi criticăm, judecăm, învinovățim și adesea îl crucificăm pe cei de lângă noi.
Claritatea dobândită prin nuanța acestei esențe a abandonării frustrărilor din noi, ne ajută să înțelegem că, motivul pentru care cel de lângă noi - nu poate înțelege lumea gândurilor, sentimentelor, trăirilor și a nevoilor lumii noastră mentală - este propria indisponibilitate și carență, în a-l vedea, înțelege, simții, prețui, iubii și accepta, pentru ceea ce este, și nu în a-l îngrădi în manifestarea personalității și autenticității sale, atunci când îl condamna pentru ceea ce nu este sau nu poate fi din ceea ce dorim să-l transformăm
A ne arăta bucuria, recunoștința și respectul, pentru cel de lângă noi - înseamnă a ne iubi și respecta - pe NOI ca un singur organism. A-l alege pe ”NOI” și ”pentru noi”, înseamnă a renunța la ”EU” sau ”pentru mine” și a opta pentru fi deschiși, toleranți, înțelegători, iertători, empatici, comunicativi, dăruitori și iubitori, dincolo de condiționări, convingeri, așteptări, prejudecăți, interese sau limitări ale minții - hrănite de propriile noastre nevoi, orgolii și așteptări individuale, în a fi satisfăcute de cel de lângă noi, fără însa a accepta și înțelege limitările sale Spirituale și karmice... și a admite astfel că- suntem egali prin propriile limitări.
Atunci când ne alegem partenerul, pentru a construi o relație, este esențial să ne înțelegem, nu doar nevoile și așteptările de la celălalt, dar și limitele toleranței, acceptării și iubirii noastre și ale sale. Atunci când alegerile noastre sunt instinctuale și izvorăsc din nevoia de a primii și a lua iubire, trebuie să înțelegem că o relație în doi, nu se bazează doar pe nevoile noastre, ci pe reciprocitate în a primi și a dăruii propria energie, în mod necondiționat, hrănind cu energie și valoare, împreună, noua formă, și a-i da viață, ca unui singur organism.
Pentru a crește viguros și sănătos noul organism, numit ”NOI”, este nevoie ca fiecare dintre cei doi, să-l hrănim cu ceea ce e mai bun în noi, și nu în al goli de conținutul energetic, adus ca aport mereu doar de unul. Pentru a crește sănătos, organismul are nevoie continuă de energia iubirii și de echilibru, între ceea ce se acumulează și ceea ce se consumă din el. A-i căpușa individual și în mod egoist, energia menită să hrănească doi, apoi trei... s.a.m.d, înseamnă a-l decima și ofili. Prin orgolii, vanități nemulțumiri învinuiri și frustrări, nu vom face altceva decât să risipim energia cuplului. A privi relația și raportul cu cel de lângă noi, fără iubire (indiferent de motiv), înseamnă a ne separa de el. Înseamnă a fisura organismul risipindu-i energia, atunci când în loc să-l hrănim cu iubire, alege să scoatem din el energia - pentru a hrănim cu ea nemulțumiri.
A proceda astfel, și a nu ne păsa de nevoile celui de lângă noi, arată doar imaturitatea emoțională dintre noi: atât a celui care doar ia pentru el (fără a-i păsa de nevoile celuilalt), cât și a celuia care risipește energia, exprimându-și nemulțumirea și neputința de a ierta sau de a dăruii necondiționat (atunci când alege auto-victimizarea, să se eschiveze de responsabilități și de asumarea propriei vini, sau să-i reproșeze celuilalt, vinovății pentru propriile neajunsuri, în încercarea de a-și masca propriile greșeli, defecte și carențe). Această abordare este doar o formă de condiționare a iubirii care oglindește în relație, imaturitate emoțională și incapacitatea de a dăruii necondiționat.
Viața în doi, trebuie să treacă dincolo de orice obstacol externe și orice scuze, obiecții, învinuiri, justificări, frustrări, orgolii sau limitări mentale date de prejudecăți și stereotipuri comportamentale - pentru a putea germina într-un mediu fertil numit familie, și a crește, a se dezvolta, a înflori și a rodi, frumusețea și abundența iubirii, fiecăruia din ”noi”. Pentru trăinicia sa, relația în doi, trebuie să aibă putere și vigoarea dată prin Spirit, pentru a putea trece dincolo de uzura timpului și de limitele drăgostirii și a plăcerilor trupești, pentru a putea face față nemulțumirilor izvorâte după dispariția și răcirea iubirii trupești, din neajunsuri materiale sau vanități ale minții ego (care nemulțumită. caută scuze justificări și defecte la celălalt, atunci când nu mai e dispusă să ofere iubirea, să facă compromisuri sau nu mai are ce lua de la celălalt).
sk
http://www.earnestholistichealth.com...management.jpg
Despre nevoia de cutezanţã
Trebuie să avem onestitatea şi cutezanţa
de a pune mereu totul sub semnul întrebării,
toate punctele noastre de vedere,
tot ceea ce am descoperit în viaţă,
în numele căutării a ceea ce există cu adevărat,
şi nu al aflării liniştii şi certitudinii.
(Antonie Bloom - Despre credinţă şi îndoială)
http://fantazia.f.a.pic.centerblog.n...UQAlB3nA==.gif
Vezi cã aceastã lume trece.
Nu, ea nu trece.
Dumnezeu nu sterge din ea decât întunecimea ei.
(Angelus Silesius)
http://fantazia.f.a.pic.centerblog.net/universo_2.gif
http://desavarsirespirituala.ro/wp-c...e-1024x512.jpg
Despre credinţa in sine, misterul interior
Adevărata credinţă în sine este certitudinea faptului că în acest sine este ascuns ceva ce-mi este mie însumi de nepătruns, ceva ce urmează încă să se deschidă şi să crească până la un anumit grad de plinătate şi perfecţiune. Vanitatea are la bază cunoaşterea de sine, o autoevaluare – adevărat cam exagerată -, pe când credinţa nu are nevoie de nici o autoevaluare, întrucât obiectul ei este tocmai misterul interior. Vorbind despre acest mister nu am în vedere faptul că fiecare ar avea în sine ceva tăinuit, ci faptul că omul este o continuă dinamică, o viaţă continuă, o mişcare şi o devenire permanentă şi nimeni şi nimic nu pot să încremenească pentru o clipă această dinamică pentru a o scruta cu privirea; acest proces nu poate fi oprit: omul este dinamic tot timpul, mereu.
Aşadar, credinţa în sine este credinţa în faptul că în fiecare dintre noi există o dinamică neînvinsă a vieţii, iar singurele care pot să împiedice ca această dinamică să se realizeze şi să ia fiinţăsunt frica, nehotărârea, şi nicidecum circumstanţele nefaste.Circumstanţele, fie bune sau rele, fie chiar de-a dreptul crude şi îndreptate spre a frânge omul, sunt doarelementul care mobilizează această dinamică interioară să se manifeste din nou, altfel, neaşteptat, dar oricum să se manifeste doar pe sine şi nimic altceva. Credinţa în sine este încrederea în această lăuntrică, enigmatică, creatoare şi, într-un final, triumfătoare dinamică. Credinţa în sine comportă aşadar şi încrederea că, revenind spre acel „eu însumi”, zi de zi tot mai desăvârşit, mai sincer, mai cinstit, mai îndrăzneţ, cu mai multă jertfire de sine, voi descoperi şi voi pune în mişcare noi şi noi puteri, care nu vor putea fi oprite de nimic.
(Antonie Bloom – Despre credinţă şi îndoială
http://img0.mxstatic.com/wallpapers/...e04_large.jpeg
http://2.bp.blogspot.com/--AIJ7eRuQX...+EN+ESPERA.jpg
„Nu trebuie să mă credeţi. Nu vă cer să credeţi nimic din ceea ce nu puteţi verifica pentru voi înşivă...” G I Gurdjieff
Muzica lui Gurdjieff
http://www.gurdjieff.ro/invatatura.html
https://daniilgaucan.files.wordpress...pg?w=600&h=608
https://www.youtube.com/watch?v=Wpk7Kx4dt-U
Moartea lebedei
http://zumi.md/uploads/images/maya-plisetskaya.jpg
http://arthaus-musik.com/fileadmin/d...i-12--06-1.jpg
https://encrypted-tbn2.gstatic.com/i...wI5cKQuk9eLcui
http://lmnts.athinorama.gr/lmnts/eve...a%20-02-XL.jpg
http://2.bp.blogspot.com/-E__A1GGFB5...0/04100604.gif
''Extazul muzicii este o revenire la identitate, la originar, la rădăcinile primare ale existenţei. '' Emil Cioran
https://www.youtube.com/watch?v=ycLRComNF7A
"What a Wonderful World" sung by Meryl Streep, Bette ...
http://1.bp.blogspot.com/-geYTJaoMRy...ux_Aeterna.jpg
http://img1.obrazkyanimace.com/oa/v1/fa/fa006.jpg
Cu înțelepciune, despre viață.
Plăcerea stă nu în descoperirea adevărului, ci în căutarea lui.Dacă ne cercetăm bine, aproape întotdeauna vom găsi la noi un păcat pe care-l osândim la alții.Nu este măreție acolo unde nu este simplitate.Credința este forța vieții. Dacă omul trăiește, este pentru că el crede în ceva.Nimeni nu se mulţumește cu bunurile pe care le are, în schimb, fiecare e mulțumit cu inteligența sa.Dacă ierți, iartă totul! Altfel n-ar mai fi iertare.Arta nu este, așa cum cred filosofii, o manifestare a ideii de frumusețe sau divinitate, nici expresia emoțiilor individuale sau producerea unor obiecte care să provoace plăcere, ci un mijloc de a-i uni pe oameni într-o comunitate a ideilor și sentimentelor. Lev Tolstoi
http://webcultura.ro/wp-content/uplo...viata-zbor.jpg
(9 septembrie 1828 – 7 noiembrie 1910)
Seraphine Senlis
''Am vazut duminica seara filmul Seraphine de Martin Provost, care prezinta viata si operele pictoritei Seraphine Louis cunoscuta ca Seraphine de Senlis.
Filmul m-a impresionat foarte tare prin viata grea si dificila pe care a avut-o aceasta pictorita si picturile pe care le-a creat, pline de culoare, vibrante, ce-mi par a fi o impletire intre frumusete si nebunie, intre ingerii si demonii interiori ai omului, intre Agonie si Extaz.
De cand ma stiu am o mare admiratie fata de artisti (poeti, scriitori, cantareti, compozitori, actori, sculptori..etc), iar in ultimii 3-4 ani mi s-a deschis apetitul pentru pictori si pictura, dar in toti anii mi-a ramas o intrebare in minte: ce conteaza cel mai mult in formarea unui artist: talentul/inspiratia sau exercitiul, incercarile, munca propriu zisa?''
http://kalyaana.blogspot.ro/2011/02/...ne-senlis.html
http://4.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...ne+senlis7.jpg
http://3.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...e+senlis16.jpg
http://1.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...ne+senlis8.jpg
http://3.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...e+senlis21.jpg
http://4.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...ne+senlis1.jpg
http://1.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...ne+senlis2.jpg
http://1.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...ne+senlis5.jpg
http://4.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...ne+senlis6.jpg
http://4.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...ne+senlis9.jpg
http://3.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...e+senlis10.jpg
http://3.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...e+senlis12.jpg
http://1.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...e+senlis19.jpg
http://4.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...e+senlis22.jpg
http://1.bp.blogspot.com/_OWYllW_-p0...e+senlis24.jpg
LUMEA FASCINANTA IN CARE TRAIM !!!
https://www.youtube.com/watch?v=Z3xkHmC-KQE
“Ceea ce se află în spatele nostru şi ceea ce se află în faţa noastră sunt lucruri mărunte, în comparaţie cu ceea ce se află în noi”
Ralph Waldo Emerson
https://liviugheorghe.files.wordpres...0&h=261&crop=1
https://lh5.googleusercontent.com/-b..._XS%2Bmod1.jpg
http://inspiratiepentrusuflet.ro/wp-.../Thank-You.png
Credinţa este temelia dragostei. Ţine-ţi credinţa cu orice preţ! Şi aşteaptă, chiar şi mai mulţi ani, până ce dragostea va răsări din credinţă.
Credinţa este temelia dragostei. Veghează neîncetat să ţii credinţa, veghează neîncetat ca sămânţa dragostei pe care credinţa o poartă în sine să crească şi să-ţi aducă bucurie! Deoarece credinţa singură, fără dragoste, ar rămâne rece şi tristă. Când dragostea se răceşte în tine şi nu mai creşte, şi nu aduce rodul bucuriei, ţineţi credinţa şi aşteaptă! Ţine-ţi credinţa cu orice preţ! Şi aşteaptă, chiar şi mai mulţi ani, până ce dragostea va răsări din credinţă.
Dacă pierzi dragostea ai pierdut mult, dar dacă pierzi şi credinţa ai pierdut totul. Dacă pierzi dragostea, ai pierdut rodul pomului, însă dacă pierzi şi credinţa ai tăiat pomul. Dacă într-un an ţarina nu rodeşte, stăpânul răbdător îşi lucrează ţarina cu îndoită trudă, ca să rodească anul viitor. Vecinii îl îndeamnă să vândă ţarina, dar el tace şi lucrează. Când nici anul viitor ţarina nu rodeşte, stăpânul răbdător o lucrează cu întreită trudă. Vecinii îl îndeamnă şi mai mult să o vândă, dar el tace şi lucrează. Iar când în al treilea an ţarina îi rodeşte din belşug, bucuria stăpânului este întreită. Atunci vecinii tac, iar el se bucură! Dar dacă ar fi vândut ţarina în cel dintâi an, cum s-ar mai fi bucurat?
(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău
http://www.doxologia.ro/cuvant-de-folos/credinta-temelia-dragostei
http://www.arcturius.org/chroniques/...13/07/SJ02.jpg
“Ce e de făcut dacă nu mă recunosc?” – Rumi
Nu sunt nici creştin, nici evreu, nici musulman;
Nu sunt nici din est, nici din vest, nu sunt nici ţărmul, nici marea;
Nu sunt nici o comoară a Naturii, nici stelele din cer;
Nu sunt nici pământul, nici apa, focul sau aerul;
Nu sunt nici cerul, nici noroiul;
Nu sunt din India, China, Irak sau Kharasa;
Nu sunt al acestei lumi, dar nici al celeilalte;
Nu sunt al Paradisului şi nici al iadului;
Nu sunt nici Adam, nici Eva, Eden sau Rizvan.
Locul meu este unde nu este nici un loc,
Urma mea este fără urmă;
Nu sunt nici corpul, nici sufletul, pentru că eu aparţin Preaiubitului meu.
Am renunţat la dualitate şi am văzut amândouă lumile ca fiind doar una,
Doar pe Tine Te caut, pe Tine Te ştiu, pe Tine Te văd, pe Tine Te chem.
Tu eşti cel dintâi, ultimul, cel din exterior şi cel din interior,
Nu cunosc pe nimeni decât pe Tine, Cel Care Eşti.
Cupa iubirii mi-a umplut sufletul, iar cele două lumi mi-au scăpat din mână.Rumi (1207-1273) – poet mistic sufit
http://reveurlunaireatypique.e.r.f.u...mour-divin.jpg
https://www.youtube.com/watch?v=Rlms9btyiRI
Iubirea mi-a dat viata
https://armoniefeminina.files.wordpr.../web_virgo.jpg
Priveşte în jurul tăuşi dacă vezi fericireaceasta este datorită iubirii.Dacă bucuria ar putea vorbiiată ce ar spune:“Iubirea mi-a dat viaţă”.La fel este şi cu mine;singura mamă pe care o cunosceste iubirea. (Rumi)http://1.bp.blogspot.com/-XyjXyQEkto...M/s1600/21.jpg
"Muzica este șoapta divină ce ne vindecă sufletul obosit de tăceri."
https://www.youtube.com/watch?v=9TfnJ2GW96s
Scrisoarea prin care Ciprian Porumbescu o cere în căsătorie pe Berta: “din gura şi de mâna dumitale aş vrea să-ţi aflu părerea asupra SORŢII MELE”
http://adevarul.ro/assets/adevarul.r...c4/646x404.jpg
Ciprian Porumbescu, unul dintre marii compozitori români, a avut o poveste de dragoste despre care puţină lume ştie. Compozitorul sucevean s-a îndrăgostit de Berta Gordon, fiica pastorului evanghelic din Ilişeşti, judeţul Suceava, însă familiile lor, de confesiuni diferite, nu au permis căsătoria. În istorie a rămas o scrisoare prin care Ciprian Porumbescu o cere în căsătorie pe Berta, dar nu primeşte nici un răspuns.
Ciprian Porumbescu s-a născut la 14 octombrie 1853, la Şipotele Sucevei, într-o casă modestă de ţară, ca fiu al Emiliei şi al preotului Iraclie Golembiovski. În anul 1881 compozitorul şi-a schimbat numele în Porumbescu. Din cauza sărăciei, Ciprian Porumbescu nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă şi completă. A început studiul muzicii la Suceava şi Cernăuţi, unde conduce corul Societăţii Culturale „Arboroasa”. În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la zidirea Mănăstirii Putna, la festivităţi, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol, Nicolae Teclu şi alţii, participă şi tânărul Ciprian Porumbescu, uimind asistenţa cu minunatul său cântec de vioară. Apoi, cu ocazia unei burse, îşi continuă studiile la „Konservatorium fur Musik” din Viena, unde dirijează corul Societăţii Studenţeşti „România Jună”. Aici va scoate, în anul 1880, colecţia de douăzeci de piese corale şi cântece la unison, reunite în „Colecţiune de cântece sociale pentru studenţii români” („Cântecul gintei latine”, „Cântecul tricolorului”, „Imnul unirii - Pe-al nostru steag”), prima lucrare de acest gen din literatura noastră. După această perioadă, urmează cea mai frumoasă etapă a vieţii sale artistice. La 11 martie 1882 are loc premiera operei sale „Crai nou”, piesă în două acte scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul poeziei poetului Vasile Alecsandri. Succesul imens impune reluarea spectacolului în 12 şi 23 martie, pe aceeaşi scenă. În acelaşi an, opereta este montată şi la Oraviţa. Ciprian Porumbescu a fost arestat pentru activitatea sa politică, timp în care a scris piesele sale cele mai valoroase. Printre lucrările sale se numără „Rapsodia română pentru orchestră”, „Serenadă”, „La malurile Prutului”, „Altarul Mănăstirii Putna”, „Inimă de român”, „Gaudeamus Igitur”, „Odă ostaşilor români” şi altele. Ciprian Porumbescu se stinge din viaţă în casa de la Stupca, sat numit azi Ciprian Porumbescu în onoarea marelui compozitor, sub ochii tatălui său şi ai surorii sale, Mărioara pe data de 6 iunie 1883, la 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză. Iubirea neînmplinită a lui Ciprian Porumbescu Între 1873 şi 1877, Ciprian Porumbescu a urmat cursurile Institutului Teologic Ortodox din Cernăuţi. Muncea mult, studia mult, iar singurele perioade de odihnă erau vacanţele petrecute vara la Stupca. Într-una din aceste luni, Ciprian a cunoscut-o pe Berta Gordon, fata pastorului evanghelic din Ilişeşti, judeţul Suceava, de care s-a îndrăgostit. Înaltă şi subţire, Berta avea să fie şi ea parte la destinul de erou romantic pentru care s-a născut Ciprian, căci povestea lor de iubire a rămas neîmplinită. Familiile lor, de confesiuni diferite, nu au permis căsătoria, iar tatăl Bertei a încercat în permanenţă să-i îndepărteze pe cei doi tineri unul de altul, trimiţându-şi fata în străinătate. "Numai ea singură îmi poate da curajul şi puterea de a răbda mai departe şi a duce munca începută la bun sfârşit", scria Ciprian despre Berta, iar ea răspundea: "Cât de rău îmi pare că nu pot sta faţă în faţă cu acela căruia toată viaţa mea aşi dori să-i fiu cu inima deschisă..." La moartea lui, Berta îi scria Mărioarei: "Greu de suportat nenorocirea aceasta; mi-a nimicit tot ce am sperat şi am dorit în viaţă. Mi s-a răpit tot ce am numit noroc. (...) Roagă-te, dragă Marie, la mormântul Lui şi pentru mine. Ţie ţi-i dat să fii în apropierea Lui, tu ai putut să-i arăţi scumpului iubirea ta, prin îngrijirea jertfitoare. O, de ce n-am putut şi eu!". La 14 martie 1881, aflând că Berta era la Rădăuţi, Ciprian Porumbescu îi trimite acesteia o scrisoare, prin care o roagă să-i răspundă dacă vrea sau nu să-i fie soţie. “Drumurile noastre se despart, oare? Ale mele, de acum înainte, sunt înceţoşate, fără ieşire şi numai imaginea dumitale aruncă, în gândurile mele, o scânteie de lumină asupra tristei mele existenţe. Sper în izbânda dorinţelor mele şi dacă bunul Dumnezeu nu mă va părăsi, totul se va schimba în bine. Să dea Dumnezeu, stimată domnişoară, să poţi înfăptui scopurile dumitale netulburată şi nesinchisindu-te de mine! Dacă, însă, se va ivi vreodată, totuşi, o împrejurare mai prielnică, nu mă îndoiesc că vei ezita să faci ceea ce inima şi mintea ţi-o cer, va fi fapta cea mai cuminte. O, dacă aş putea să-ţi scriu cât mai mult te iubesc, dar şi aşa mă tem că am mers prea departe şi, deoarece nu pot şti cine va mai arunca privirea asupra scrisorii mele, trebuie să închei, însă cu o rugăminte. Dacă vei fi la Rădăuţi şi dacă îţi va fi posibil, atunci doresc să-mi scrii. Cea mai strictă şi sacră discreţie va feri scrisoarea dumitale de privirele oricărui om. Din gura şi de mâna dumitale aş vrea să-ţi aflu părerea asupra SORŢII MELE. Sentinţa dumitale liberă şi nesilită de nimeni să hotărască ceea ce am de aşteptat, ceea ce am de sperat! Mai mult nu pot scrie”. Din nefericire Berta plecase din Rădăuţi, iar scrisoarea marelui compozitor a rămas fără răspuns.
https://www.youtube.com/watch?v=5m_P6bomGYE
▶
Nu este de ajuns sa iubesti de Jacques Salome
http://www.catalog-cursuri.ro/upload...ues_salome.jpg
Nu este de ajuns sa iubesti
de Jacques Salome
Nu e de ajuns sa ii spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste in mine,
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este in acord
cu darul iubirii primite.(...)
Care sunt sursele iubirii de sine? Nu al unei iubiri narcisiste şi egocentrice, ci al unei iubiri pline de bunăvoinţă şi de respect, de tandreţe faţă de sine însuşi, faţă de copilul care am fost cândva, faţă de adultul care am devenit.
Să învăţăm să ne recunoaştem şi să ne respectăm nevoile relaţionale fundamentale, pentru a ne dezvolta suficient de multă încredere şi stimă de sine, pentru a putea iubi... o altă persoană în afară de sine. Nevoia de a se spune, de a fi rescunoscut, valorizat, nevoia de intimitate, nevoia de a exercita o influenţă asupra celor apropiaţi, nevoia de a visa. Şi, ca un cadou, nevoia de a fi iubit, în cadrul unei relaţii pline de respect, de împlinire şi de creativitate.
"Cel mai frumos cadou pe care îl putem face copiilor noştri nu este neapărat cel de a-i iubi, ci de a-i învăţa să se iubească. Un copil care nu se iubeşte va deveni mai târziu un adult căruia îi va fi foarte greu să iubească în deplina libertate a fiinţei sale.
"Credem că iubim pe cineva pentru frumuseţea lui, pentru calităţile lui sau pentru iubirea pe care ne-o oferă, dar apoi descoperim că îl iubim pentru noi, doar pentru noi", îşi începe Jacques Salomé cartea "A iubi înseamnă mai mult decât a trăi"
Iubirea de sine este strâns legată de calitatea relaţiilor importante din trecutul nostru şi mai târziu, la vârsta adultă se va confirma prin respectul sau lipsa de respect de sine, care rămân înscrise în noi în copilărie.
Iubirea de sine deschide drumul spre iubirea celuilalt şi spre capacitatea de a stabili relaţii durabile şi fiabile, nu doar cu cei apropiaţi, cu cei pe care îi iubim sau cu cei cu care muncim" – Jacques Salomé.
Nu e de ajuns sa ii spun te iubesc
daca nu pot primi toata aceasta
dragoste in mine,
Nu e de ajuns sa vreau sa fiu iubit
daca relatia mea nu este in acord
cu darul iubirii primite.
Nu e de ajuns sa imi exprim dorintele,
trebuie de asemenea
sa accept sa nu le impun.
Nu e de ajuns ca ea sa-mi spuna dorintele ei,
daca nu stiu sa le primesc
sau sa le amplific.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca vreau o relatie de cuplu
cand eu imi doresc doar sa ne intalnim.
Nu e de ajuns sa raspund asteptarilor ei
daca nu stiu sa le exprim pe ale mele.
Nu e de ajuns sa o las sa creada
ca ma poate iubi,
daca mie mi-e teama de iubire
sau mi-e frica sa devin dependent.
Nu e de ajuns sa ma las iubit
daca nu sunt sigur de propriile mele sentimente.
Nu e de ajuns sa fiu pasional
daca nu disting
nevoile ei de ale mele.
Nu e de ajuns sa ma arat cu ea
daca nu o vad cand suntem impreuna.
Nu e de ajuns sa ii promit ziua de maine
daca nu sunt capabil sa traiesc in prezent.
Nu e de ajuns sa ii spun: vreau sa traiesc cu tine
daca nu sunt eliberat de angajamentele mai vechi.
Nu e de ajuns sa ii spun: poti conta pe mine
daca eu sunt inca dependent.
Nu e de ajuns sa ii fiu fidel
daca simt ca nu imi sunt fidel mie insumi.
Dar uneori e de ajuns sa-mi asum riscul
de a spune toate acestea si mai multe
pentru a incepe sa construim impreuna
dincolo de intalnire, o relatie plina de viata.
https://pasiprinsuflet.files.wordpre.../09/floare.jpg
În ziua în care m-am iubit cu adevărat…
In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am înţeles că în toate împrejurările mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Şi atunci am putut să mă liniştesc.
Astăzi, stiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.
*In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am realizat ca nelinistea si suferinta mea emotionala, nu erau nimic altceva decat semnalul ca merg impotriva convingerilor mele.
Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Autenticitate.
In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa doresc o viata diferita si am inceput sa inteleg ca tot ceea ce mi se intampla, contribuie la dezvoltarea mea personala.
Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Maturitate.
*In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inceput sa realizez ca este o greseala sa fortez o situatie sau o persoana, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, stiind foarte bine ca nici acea persoana, nici eu insumi nu suntem pregatiti si ca nu este momentul …
Astazi, stiu ca aceasta se numește … Respect.
*In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inceput sa ma eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situatii, tot ceea ce imi consuma energia. La inceput, ratiunea mea numea asta egoism.
Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Amor propriu.
*In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa-mi mai fie teama de timpul liber si am renuntat sa mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astazi fac ceea ce este corect, ceea ce imi place, cand imi place si in ritmul meu.
Astazi, stiu ca aceasta se numeste … Simplitate.
https://pasiprinsuflet.files.wordpre...ie-3.jpg?w=714
In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa mai caut sa am intotdeauna dreptate si mi-am dat seama de cat de multe ori m-am inselat.
Astazi, am descoperit … Modestia.
*In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am incetat sa retraiesc trecutul si sa ma preocup de viitor. Astazi, traiesc prezentul, acolo unde se petrece intreaga viata. Astazi traiesc clipa fiecarei zile.
Si aceasta se numeste … Plenitudine.
*In ziua in care m-am iubit cu adevarat, am inteles ca ratiunea ma poate insela si dezamagi. Dar daca o pun in slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte pretios.
si toate acestea inseamna … Sa stii sa traiesti cu adevarat.
https://pasiprinsuflet.files.wordpre...ie-2.jpg?w=714
- poem scris de Charlie Chaplin-
http://www.cugetliber.ro/imagini/ori...8b71c34e37.jpg
https://www.youtube.com/watch?v=0wCC3aLXdOw
A Iubi Divin
A iubi înseamnă să încetezi doar să exişti şi să începi să trăieşti.
Iubirea veritabilă atrage întotdeauna transformarea spirituală. Reducerea universului la o singură fiinţă şi dilatarea unei singure făpturi până la Dumnezeu, aceasta este iubirea.
În iubire, diferenţele dintre noi nu mai înseamnă şi separare. Iubirea deschide larg poarta perfecţiunii. Iubirea înseamnă să dăruieşti totul şi să te dăruieşti pe tine însuţi.
Adevarata măsură a iubirii este să iubeşti fără măsură. Aşa cum iubim, aşa suntem. Inima plină de iubire este cheia Cerurilor. Să-i iubim pe ceilalţi fără să-i cunoaştem poate fi dificil, dar să-i cunoaştem cu adevărat fără să-i iubim, este cu neputinţă. Totul este frumos în ceea ce iubim, tot ce iubim capătă Conştiinţă.
Opusul desfrânării nu este nici austeritatea, nici reprimarea şi nici abstinenţa. Este iubirea.
Răul se dezvoltă mereu acolo unde nu ajunge iubirea.
Infernul este starea de a nu iubi.
Nu există altă moarte decât absenţa iubirii.
Iubirea este cel mai mare Maestru. Ea ne face să înţelegem totul dintr-o dată. Poţi medita mii de ani fără să obţii atâta cunoaştere de sine cât îţi poate revela într-o singură clipă flacăra iubirii din inima ta. Taina iubirii este mai presus decât taina morţii.
Atunci când spunem că iubim, în realitate suntem îndrăgostiţi de iubire. A iubi numai cu iubire umană înseamnă să poţi trece uneori de la iubire la ură, pe când iubirea divină este imuabilă.
Iubirea nu este, în realitate, diferită de Adevăr.
În iubirea profundă, mintea îţi opreşte spontan agitaţia ei obişnuită, pentru că iubirea profundă este o invitaţie şi o poartă deschisă către eternul prezent. Orice iubim cu adevărat este pentru noi centrul unui paradis. În dragoste trebuie ca iubirea să distrugă egoismele, altfel egoismele vor distruge iubirea.
https://pasiprinsuflet.wordpress.com/tag/viata/
http://fantazia.f.a.pic.centerblog.n...45-d3fyhdv.gif
https://reasheeshablog.files.wordpre...512-175339.jpg
Vreau să fac cu tine ce face primăvara cu cireşii. (Pablo Neruda)
Te joci în fiecare zi cu lumina universului.
Subtilă musafiră, soseşti în fiecare floare şi în apă.
Eşti mult mai mult decât căpşoru-acesta alb pe care-l strâng
în mâini ca pe-un ciorchine zi de zi.
Cu nimeni nu te-asemeni de când eu te iubesc.
Lasă-mă între galbene ghirlande să te-ntind.
Cine-ţi scrie numele cu litere de fum printre stelele sudului?
Ah lasă-mă să-mi amintesc cum erai atunci, când încă nu existai.
Deodată vântul urlă şi izbeşte fereastra mea închisă.
Cerul e un năvod plin de peşti întunecaţi.
Aici se întâlnesc toate vânturile, toate.
Se dezbracă ploaia.
Trec în fugă păsările.
Vântul. Vântul.
Eu nu mă pot lupta decât cu forţele-omeneşti.
Furtuna învârtejeşte frunzele-nnegrite
şi dezleagă toate bărcile care aseară au amarat la cer.
Tu eşti aici. Ah tu nu fugi.
Tu o să răspunzi şi ultimului meu strigăt.
Ghemuieşte-te lângă mine ca şi cum ţi-ar fi frică.
Totuşi câteodată ţi-a trecut prin ochi o umbră stranie.
Acum, şi-acum, iubito, tu mi-aduci caprifoi,
şi parfumaţi îţi sunt şi sânii.
În timp ce vântul trist ucide fluturi galopând
eu te iubesc, şi bucuria-mi muşcă din gura ta de prună.
Cât te-ar fi durut să te obişnuieşti cu mine,
cu sufletul meu solitar şi sălbatic, cu numele meu pe care toţi îl izgonesc.
Am văzut de atâtea ori luceafărul arzând pe când ne sărutam pe ochi
şi cum deasupra noastră se desfăceau apusurile în uriaşe evantaie.
Cuvintele mele au plouat peste tine mângâindu-te.
Am iubit de multă vreme trupul tău de sidef însorit.
Ba chiar te cred stăpâna universului.
O să-ţi aduc din munţi flori vesele, şi campanule,
negre alune, şi coşuri de nuiele pline de săruturi.
Vreau să fac cu tine
ce face primăvara cu cireşii.
http://media1.noi.md/uploads/images/8.jpg
http://www.ziardecluj.ro/sites/defau...?itok=dwEGnEXa
http://img.garbo.ro/images/article_p...ack/2(461).jpg
http://www.akademifantasia.org/wp-co.../05/image7.jpg
http://media-cache-ak0.pinimg.com/73...14a6b58d50.jpg
http://www.mondonews.ro/wp-content/u...-sakura-14.jpg
http://www.summerday.ro/wp-content/u...7-1024x768.jpg
http://www.summerday.ro/wp-content/u...4/IMG_2419.jpg
https://dumitruagachi.files.wordpres.../dscn7556w.jpg
http://www.euforia.tv/uploads/module...967dc85727.jpg
Florile de cires , legenda si simbol
Florile de cires simbolizeaza fertilitatea , fericirea si sarbatoarea.In Japonia , ele sunt considerate drept flori nationale si intruchipeaza frumusetea , politetea / curtoazia si modestia.Chinezii le considera un puternic simbol al puterii.Desi , pentru ei , florile de cires reprezinta , in mod traditional , frumusetea si sexualitatea feminina , ele sunt asociate si cu ideea puterii sau dominarii femeii.In cadrul limbajului chinezesc al florilor , florile de cires sunt adesea un simbol al dragostei.
Pentru japonezi, florile de cires inglobeaza semnificatii foarte diverse.Ele sunt simboluri ale efemeritatii si trecerii rapide a vietii , ale vietii razboinicilor , dedicate pana la sacrificiu unei cauze ; sunt asociate vizual ori poetic cu norii si zapada , dar reprezinta si un semn al norocului, ori o emblema a dragoste si afectiunii.
Odata cu echinoxul de primavara si marirea imperceptibila dar fatidica a zilelor , frigul iernii isi pierde vigoarea iar razele soarelui mangaie pomii , indemnandu-i sa-si dea la iveala gingasele , imaculatele flori.Dupa o vreme , ca o incoronare a primaverii , florile de cires explodeaza in nuante stralucitoare de roz si alb-roziu.In aceasta perioada , Japonia devine "tara florilor de cires".Emblema si obiect de mandrie nationala in Japonia , florile de cires , numite "sakura" ( in limbajul kanji japonez) sau "hiragama" ( in limba japoneza) , sunt slavite si onorate ca reprezentari ale primaverii si frumusetii.
Unul din motivele pentru care "sakura" sunt atat de apreciate consta in scurta perioada de timp in care florile rezista in crengile ciresului.Credinta buddhista asemuie vremelnicia si frumusetea vietii cu cele ale florilor de cires , potrivit conceptului "mono no aware".Din punct de vedere etimologic , "mono no aware" inseamna "patosul lucrurilor" , dar poate fi tradus si ca " sensibilitatea efemerului" si exprima constientizarea vremelniciei lucrurilor si fiintelor, precum si o melancolie dulce-amaruie legata de aceasta tranzienta.
Petalele florilor de cires se desprind de caliciu la numai doua-trei zile de la aparitie , iar aceasta existenta scurta dar magnifica a fost reprezentativa pentru spiritul si credinta razboinicilor samurai si a dorintei lor de a se sacrifica pentru o cauza nobila.Luptatorii japonezi isi comparau cele cateva ore de glorie dintr-o batalie cu viata scurta a florilor de sakura.Traiul samurailor , dedicati trup si suflet stapanilor lor , era asemanata cu frumusetea de scurta durata a florilor de cires.Atat de stransa a fost aceasta asociere , incat se spune ca un samurai din perioada Kamakura , care isi conducea trupele catre campul de lupta , era in stare sa isi opreasca marsul in cazul in care avea de trecut printr-o zona acoperita cu ciresi infloriti ; patrunderea intr-o astfel de regiune echivala cu o profanare a florilor de cires.Poate ca , din aceasta cauza , multe din stravechile castele japoneze sunt inconjurate de intinse plantatii de ciresi.
Pe de alta parte , in timpul celui de-al doilea razboi mondial , florile de cires au fost utilizate ca mijloace de propaganda a nationalismului si militarismului . Celebrii Kamikaze , pilotii japonezi care se angajau in misiuni sinucigase , luau cu ei in carlinga o creanga de cires sau isi pictau flori de cires pe aripile avionelor .
In timpul expansiunii colonialiste japoneze , pe teritoriile noi ocupate erau plantati pomi de cires , semnificand noi spatii intrate sub stapanirea Japoniei.
O alta conexiune interesanta intre sakura si viata japoneza poate fi observata cu ocazia nuntilor , cand se prepara un ceai special din flori de cires conservate in sare , obicei avand menirea de a asigura fericirea viitorului cuplu.
Cultul florilor de cires din Japonia este legat de muntele Yoshino si de Ko-no-hana-sakuya-hime , printesa florilor de cires.Potrivit mitologiei japoneze , aceasta printesa , fiica a zeului muntelui , Ohoyamatsumi , si-a intalnit viitorul sot , zeul Ninigi, pe tarmul marii , prilej cu care cei doi s-au indragostit unul de celalalt.Initial , Ohoyamatsumi nu a fost de acord sa-i acorde lui Ninigi mana lui Ko-no-hana-sakuya-hime , propunandu-i , in schimb , sa se casatoreasca cu o alta fiica a lui , pe nume Iwa-Naga.In cele din urma , cei doi indragostiti s-au casatorit , dar din cauza ca Iwa-Naga , zeita stancii / pietrelor , fusese refuzata de catre divinul petitor , vietile oamenilor au devenit scurte si gingase asemeni florilor de cires , in loc sa fie lungi si rezistente precum pietrele.
Festivalul japonez al florilor de cires , numit Hanami , duce mai departe o traditie de peste 7 secole si isi are originea intr-un sarbatoare elitisita al curtii imperiale, raspandita apoi printre samuari si, in cele din urma , in randul intregii populatii din Japonia.Previziunile despre inflorirea ciresilor (numite sakurazensen) sunt difuzate zilnic de televiziunile japoneze in cadrul rubricilor meteo si sunt urmarite cu febrilitate de locuitorii din toate regiunile Japoniei.In zilele noastre , festivalul florilor de cires consta , de obicei, din petreceri in aer liber , sub ramurile pomilor de cires , si este marcat in unele zone , de lanterne de hartie care lumineaza in noptile de pe parcursul intregii festivitati.Potrivit unora , Hanami ar trebui sa fie mai putin dedicat mancarii si bauturii, cat , mai ales, contemplarii florilor de cires si reinnoirii spiritului oamenilor, precum si reevaluarii vietii din perspectiva aspectului ei efemer.
O celebra legenda japoneza povesteste de ce ciresii din orasul Nago din Okinawa sunt cei dintai din lume care infloresc in fiecare primavara ...In vremuri stravechi, un taran sarac isi ducea zilele de azi pe maine alaturi de sotia sa si de catelusul lor , numit Chintin ("micutul").Acest caine foarte credincios , care il insotea pretutindeni pe taran , era iubit atat de stapanul sau cat si de nevasta lui.Un vecin rautacios si ranchiunos il spiona pe taran cat era ziua de lunga. Intr-o zi , Chintin , aflat in curtea stapanalui sau , a inceput sa latre zgomotos si sa sape pamantul cu labutele.Taranul s-a uitat la el si si-a zis " Aha , ai gasit ceva si vrei sa te ajut sa il dezgropi" ; apoi , si-a luat sapa si a rascolit pamantul pana cand , in tarana , a inceput sa straluceasca o multime de aur.Desigur , stapanul lui Chintin a fost in culmea fericirii, iar vecinul a vazut tot ce s-a intamplat...
A doua zi , lacomul vecin a batut la usa taranului , l-a rugat pe acesta acestuia sa ii dea cu imprumut cainele , iar cererea i-a fost indeplinita.Vecinul l-a postat pe catel in curtea lui si , sub amenintarea bataii, i-a ordonat cainelui sa ii gaseasca aur.Chintin a adulmecat cu atentie peste tot , iar dupa o vreme a inceput sa latre si sa scormoneasca pamantul.Vecinul si-a luat pe data sapa si a adancit-o in pamant pana cand a dat peste o gramada de gunoi urat mirositor.Innebunit de furie , omul a batut catelul cu sapa pana cand l-a omorat.
Atunci cand taranul s-a dus sa il recupereze pe Chintin , vecinul i-a zis ca i-a omorat cainele.Indurerat , taranul a luat trupul neinsufletit al catelusului si l-a ingropat , impreuna cu sotia sa , dupa care a plantat peste mormant un arbore de pin.Sotii au ingrijit pinul , iar acesta , odata cu anii, a devenit mereu mai inalt.Intr-o zi, taranul i-a spus sotiei lui :"Iti mai aduci aminte ce mult ii placeau lui Chintin prajiturile din orez ? Ce-ar fi sa taiem pinul si sa facem din lemnul lui o piua mica in care sa poti prepara orezul ?" Zis si facut.Cand piua a fost gata , iar nevasta a inceput sa faramiteze orezul pentru prajituri , a inceputa sa iasa din piua nimic altceva decat aur ; pe masura ce femeia batea mai mult orezul in piua cu atat mai mult aur iesea la iveala.Desigur, furisat la fereastra , vecinul a vazut tot ce se intamplase, asa ca , dupa o vreme , a venit sa ceara cu imprumut piua.Atunci cand a ajuns acasa , vecinul i-a spus sotiei sale ca aceasta era o piua fermecata si cei doi au pus in ea orez , dupa care au inceput sa il faramiteze cu ravna , insa, in locul aurului, a aparut un gunoi puturos.Plin de manie, vecinul a aruncat piua in soba din bucatarie si a lasat-o sa arda.
Cand taranul a venit sa isi ia bunul inapoi, vecinul i-a marturisit ce facuse. Taranul i-a cerut, atunci, sa ii dea inapoi macar cenusa in care se transformase piua.Intors acasa , el si-a gasit nevasta in gradina si i-a zis :"Iti mai aduci aminte cat de mult ii placeau lui Chintin pomii de cires ? Cum se mai juca sub ei si se odihnea la umbra lor ? " Taranul a contemplat ciresii , apoi a presarat o parte din cenusa la radacinile lor, iar pomii au inflorit , ca prin minune , dintr-o data.
Zvonul despre ciresii taranului , care inflorisera inaintea tuturor celorlalti , s-a raspandit peste tot.Printul care stapanea acele meleaguri , mahnit ca ciresii din livada lui nu dadusera inca floare , s-a dus la taran si l-a rugat sa ii dea ajutor.Fara sa stea pe ganduri, taranul a aruncat restul de cenusa in livada stapanului sau , si toti ciresii au inflorit.Recunoscator, printul l-a innobilat pe taran si l-a facut si mai bogat decat era.
Din aceasta zi , ciresii din Nago sunt cei dintai din lume care infloresc primavara.
http://www.diane.ro/2010/04/florile-...si-simbol.html
Legendele si miturile florilor
Limbajul florilor.Dictionar de simboluri florale
Flora , zeita romana a florilor si primaverii
Horoscopul / Zodiacul florilor | Floarea care iti corespunde in zodiacul floral
Florile Feng Shui - Simboluri si aplicatii
30 de fotografii cu cireşii înfloriţi din Japonia
http://www.euforia.tv/timp-liber/iti...a-id27194.html
http://www.euforia.tv/uploads/module...68553ea3b5.jpg
http://2.bp.blogspot.com/_rb8aqGmvyO...8a8c276ae7.jpg
„Frumusețea trezește sufletul la viață.” Dante Alighieri
https://liviugheorghe.files.wordpres...sete.jpg?w=593
https://www.youtube.com/watch?v=rzks0I44XSE
„Frumusețea este eternitatea care se privește în oglindă.” Khalil Gibran
http://fantazia.f.a.pic.centerblog.net/204d99e8.gif
SI NOI SUNTEM PRAF DE STELE IN ACEST UNIVERS MIRIFIC !
Imagini de o frumusete fantastica !
http://www.huffingtonpost.com/2015/0...74073339751929
http://3.bp.blogspot.com/-5SAKW2dVG3...ilky+way+1.jpg
http://www.aliceinwonder.net/2011/04/imagine-uimitoare-galaxiei-calea-lactee.html
http://3.bp.blogspot.com/-1PqYDlW1C1...ilky+way+2.jpg
http://fantazia.f.a.pic.centerblog.n...tto3_500_1.gif
Oamenii te pot apropia sau depărta de tine însuți. Culmile pe care ne putem ridica sau hăurile în care ne putem afunda. Uneori lacrimile ajung în suflet și îl inundă. Necazurile ne fac mai puternici, ne ajută să supravieţuim altfel, la un alt nivel. Orice om are momente de tristețe, de regăsire, de cădere și ridicare. De gol sau plin, de lumină și întuneric, de lacrimi și zâmbete. Face parte din procesul de purificare, de catharsis. Nu am ști să prețuim bucuria dacă nu am trece prin durere și invers. Toate au rostul lor...
Hrisostom Filipescu
http://fantazia.f.a.pic.centerblog.n...0621635679.gif
Rugăciunea pentru cei care te ofensează şi care te fac să suferi este o mare lucrare înaintea lui Dumnezeu.
În schimb, Domnul îţi va da harul lui, îl vei cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfânt şi vei suporta cu bucurie toate întristările din cauza Lui.
Domnul îţi va da să iubeşti lumea întreagă;
vei dori cu înflăcărare binele pentru toţi oamenii şi te vei ruga pentru toţi ca pentru tine însuţi.
(Stareţul Siluan)
http://img.garbo.ro/images/article_p...rt_lacrimi.jpg
TOPOGRAFIA LACRIMILOR: Lacrimile privite la microscop dezvaluie lucruri uimitoare
http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/...618&height=361
Cum arată lacrimile la microscop? Depinde în ce context au fost produse
Povestea lacrimilor: Interviu cu Rose-Lynn Fisher, artista care a vazut peisaje incredibile in lacrimi
http://www.garbo.ro/articol/Lifestyl...#ixzz3QzWn1ubY
Corpul nostru produce zilnic lacrimi, nu doar atunci când suntem copleşiţi de emoţie. Şi alergiile provoacă lacrimi, dar ele sunt în primul rând menite să prevină uscarea ochiului. Un fotograf a descoperit însă că fiecare lacrimă poate spune o poveste anume şi arată diferit la microscop.
Fotograful Rose-Lynn Fisher a vrut să afle cum arată lacrimile la microscop. Spre mare ei uimire, a observat că mostrele analizate, 100 la număr, arătau foarte diferit, în funcţie de circumstanţele în care fuseseră produse.
Lacrimă produsă de o amintire (Foto: Rose-Lynn Fisher)http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/...635&height=845
Astfel a luat naştere proiectul „Topografia Lacrimilor”, care surprinde în imagini momente unice din experienţa umană.
Există trei tipuri mari de lacrimi: cele bazale (de umezire a ochilor), cele de reflex (răspuns la stimuli) şi cele declanşate de emoţii.
Fiecare tip conţine substanţe organice diferite şi hormoni, în funcţie de modul în care au fost produse lacrimile.
De exemplu, cele provocate de emoţie conţin neurotransmiţătorul enkefalină, care este un analgezic natural produs de corp în situaţii de stres.
Lacrimi produse când se taie ceapa (Foto: Rose-Lynn Fisher)http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/...635&height=539
Lacrimi provocate de râs (Foto: Rose-Lynn Fisher)http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/...635&height=845
Lacrimi de speranţă (Foto: Rose-Lynn Fisher)http://storage0.dms.mpinteractiv.ro/...635&height=477
Prin urmare, fiecare lacrimă fotografiată în detaliu spune o poveste despre starea de spirit a acelei persoane, la un anumit moment.
Sursa: Policy Mic
Thorwald Dethleffsen si Ruediger Dahlke
Puterea vindecătoare a bolii
http://www.ceruldinnoi.ro/Pict_Art/p...i_1_produs.jpg
Capitolul 16După multele reflecţii şi încercări de a învăţa să înţelegem pe cât de puţin mesajul simptomelor, pentru bolnav rămâne în picioare încă marea întrebare: „Cum mă voi însănătoşi cu toate aceste cunoştinţe? Ce trebuie să fac eu acum?". Răspunsul nostru la astfel de întrebări este alcătuit doar dintr-un singur cuvânt: „Priveşte!" Această solicitare este resimţită pentru început, în majoritatea cazurilor, drept banală, simplistă şi lipsită de eficienţă. La urma-urmelor, omul vrea să facă ceva împotriva stării sale, vrea să se schimbe, vrea să facă totul altfel - şi ce anume poate schimba deja acest „priveşte"? În dorinţa noastră permanentă de schimbare, se află unul dintre cele mai mari pericole ale drumului nostru. În realitate, nu trebuie schimbat absolut nimic - cu excepţia modului nostru de a privi lucrurile. De aceea indicaţia noastră se reduce la „privire".
CE ESTE DE FĂCUT ?
Omul nu poate face niciodată nimic mai mult în acest Univers decât să înveţe să vadă - ceea ce este, în orice caz, lucrul cel mai dificil. Evoluţia se bazează numai pe schimbarea modului de a privi lucrurile - toate funcţiile exterioare fiind mereu numai expresia noului mod de a privi lucrurile. Dacă e să comparăm, de exemplu, starea de evoluţie a timpului nostru tehnic actual cu starea de evoluţie a Evului mediu, ele se diferenţiază prin aceea că noi am învăţat să vedem între timp anumite legităţi şi posibilităţi. Legile şi posibilităţile existau şi cu zece mii de ani în urmă - numai că pe atunci oamenii nu le vedeau. Omul îşi imaginează cu plăcere că a creat ceva nou şi, de aceea, vorbeşte cu mândrie despre invenţiile sale. El trece cu vederea în acest proces faptul că a descoperit doar, ceva existent. Toate gândurile şi ideile există potenţial dintotdeauna - numai că omul are nevoie de timp pentru a şi le integra.
Oricât de dur ar putea suna pentru toţi cei care vor să îmbunătăţească lumea, în această lume nu există nimic de îmbunătăţit sau de schimbat, în afară de propriul nostru mod de a vedea lucrurile. în felul acesta, cele mai complicate probleme se reduc în ultimă instanţă la vechea formulă: Cunoaşte-te pe tine însuţi! Dar a face acest lucru este în realitate atât de dificil, încât noi încercăm mereu să dezvoltăm cele mai complicate teorii şi sisteme pentru a-i cunoaşte şi schimba pe ceilalţi, respectiv raporturile, relaţiile noastre şi lumea înconjurătoare. Şi la o asemenea osteneală este desigur supărător când toate teoriile şi sistemele clădite, şi toate strădaniile sunt date la o parte şi înlocuite prin simplul concept: „cunoaştere de sine". Conceptul poate părea simplu, dar transformarea şi împlinirea nu sunt simple.
Jean Gebser scrie, în acest context: „Modificarea necesară a lumii şi a omenirii nu va fi în niciun caz atinsă prin încercări de îmbunătăţire a lumii; idealiştii şi utopiştii se văd aduşi în lupta pentru o lume considerată mai bună de către ei în faţa sarcinii de a se schimba în bine pe ei înşişi; căci ei practică jocul obişnuit - e drept că omenesc, dar totuşi amăgitor - de a solicita de la ceilalţi cele pentru care ei sunt prea comozi pentru a le împlini ei înşişi; dar succesul aparent spre care tind nu îi scuteşte de a constata că nu au amăgit numai lumea, ci şi pe ei înşişi" (Distrugere şi participare).
Însă a te schimba pe tine însuţi înseamnă numai să înveţi să te vezi aşa cum eşti! A te cunoaşte pe tine însuţi nu înseamnă a-ţi cunoaşte eul. Eul se raportează la sine ca un pahar cu apă la ocean. Eul nostru ne îmbolnăveşte, Sinele este sănătos. Calea însănătoşirii este calea de la eu la Sine, din închisoare la libertate, de la polaritate la Unitate.Atunci când un anumit simptom îmi indică ce anume îmi mai lipseşte (printre altele) pentru Unitate, atunci eu trebuie să învăţ să văd într-adevăr ce îmi lipseşte (greşeala)(în germană Fehler înseamnă atât „greşeală”, „eroare”, cât şi „omisiune”, „lipsă”, n.t.), preluându-l în felul acesta în identificarea mea conştientă. Indicaţiile noastre vor să îndrepte privirea asupra celor peste care omul trece de obicei cu vederea. Atunci când acel ceva este văzut, este suficient ca el să nu mai fie pierdut din vedere şi să fie examinat tot mai atent. Numai observarea permanentă şi atentă învinge împotrivirile şi lasă să crească acea iubire care este necesară pentru integrarea noului descoperit. A-ţi privi umbra înseamnă a o străbate cu lumină.
Este complet incorectă reacţia - dar foarte frecventă - de a voi să anulezi, pe cât de repede posibil, principiul descoperit în simptom. Astfel, cineva care şi-a descoperit în sfârşit agresivitatea inconştientă poate întreba cu stupoare: „Cum mă voi detaşa din nou de această agresiune îngrozitoare?" Răspunsul este: „Nicicum"! Savuraţi-o, de vreme ce există! Tocmai faptul de a nu voi să ai duce la formarea umbrei şi ne face nesănătoşi - faptul de a vedea prezenţa agresivităţii însănătoşeşte. Cel care consideră acest lucru ca fiind periculos trece cu vederea faptul că un principiu nu dispare pentru că nu i se acordă atenţie.
Nu există niciun principiu periculos - periculoasă este numai o forţă neechilibrată. Orice principiu este neutralizat prin polul său opus. Luat în parte, izolat, orice principiu este periculos. Căldura excesivă este la fel de periculoasă pentru viaţă ca şi frigul excesiv. Blândeţea izolată nu este mai nobilă decât severitatea izolată. Numai în echilibrul forţelor domneşte pacea. Marea diferenţă dintre „lume" şi „înţelept" constă în aceea că lumea încearcă mereu să înfăptuiască unul dintre poli, pe când înţeleptul preferă mijlocul dintre poli. Celui care a înţeles că omul este un microcosmos îi dispare treptat teama de a regăsi în sine toate principiile.
Dacă descoperim într-un simptom un principiu care ne lipseşte, este suficient să învăţăm să ne iubim simptomul, pentru că el înfăptuieşte deja ceea ce ne lipseşte. Cine urmăreşte mereu, fără răbdare, dispariţia simptomului, nu a înţeles conceptul de simptom. Simptomul manifestă principiul umbrei - şi dacă noi înţelegem acest principiu ne va fi greu să luptăm împotriva simptomului. Aici se află cheia. Acceptarea simptomului îl face inutil. Simptomul dispare abia atunci când pacientului i-a devenit egal (Termenul german gleichgultig are sensul de „indiferent”, „totuna”, „având aceeaşi valabilitate”, n.t.). Această atitudine arată că omul a înţeles valabilitatea principiului manifestat în simptom şi l-a acceptat. Or toate acestea se obţin prin „privirea" simptomului.
Pentru a evita neînţelegerile ce se pot ivi în acest loc, trebuie să remarcăm încă o dată faptul că noi vorbim aici despre nivelul conţinutului maladiei, ceea ce înseamnă că nu prescriem în niciun caz atitudinea la nivelul funcţional. Adicăcercetarea conţinutului simptomelor nu trebuie să interzică cu necesitate anumite măsuri funcţionale, să le împiedice sau să le facă inutile. Modul nostru de a ne raporta la polaritate ar fi trebuit să limpezească deja faptul că noi înlocuim orice „ori / ori” printr-un „atât / cât şi” Astfel încât în cazul perforării peretelui stomacal întrebarea noastră nu este: „Interpretăm cazul, sau îl operăm?" Una nu o face inutilă pe cealaltă, ci, dimpotrivă, plină de sens. însă simpla operaţie îşi pierde repede sensul, dacă pacientul nu a înţeles sensul bolii sale - iar interpretarea singură devine la fel de repede lipsită de sens în cazul în care pacientul a murit deja. Pe de altă parte, nu trebuie trecut cu vederea faptul că marea mulţime a simptomelor nu pune în pericol viaţa, şi că de aceea problema măsurilor funcţionale se pune cu mai puţină intensitate.
Măsurile funcţionale nu ating niciodată tema „însănătoşire", indiferent că ele sunt eficiente sau nu. însănătoşirea poate avea loc numai în conştientă. în cazul individual, rămâne deschisă problema dacă pacientul a reuşit să devină onest faţă de sine însuşi sau nu. Experienţa ne face sceptici. Chiar şi oamenii care au luptat o viaţă întreagă pentru devenirea conştientă şi cunoaşterea de sine, prezintă adesea, faţă de anumite puncte, o impresionantă orbire. Aici se află, în cazul individual, şi limita posibilităţilor de a aplica în mod profitabil interpretările din această carte. Adesea este necesar ca omul să se supună unor procese mai îndelungate şi care merg mai în adânc, pentru a se izbi de ceea ce nu voia să vadă la început. Procesul de răzbatere prin propria orbire este numit în ziua de azi psihoterapie.
Considerăm important să se renunţe la vechea prejudecată conform căreia psihoterapia ar fi o metodă de tratament pentru oamenii cu dereglări psihice sau cu simptome psihice. Această concepţie poate prezenta o anumită valabilitate pentru metodele care se orientează în funcţie de simptom (ca de exemplu terapia pentru tratarea tulburărilor de comportament), dar este, cu certitudine, nepotrivită pentru toate direcţiile profund psihologice şi orientate transpersonal. începând cu psihanaliza, psihoterapia tinde la cunoaşterea de sine şi devenirea conştientă de propriile conţinuturi inconştiente. Din punctul de vedere al psihoterapiei nu există niciun om „atât de sănătos" încât să nu aibă o nevoie imperioasă de psihoterapie. Terapeutul Erving Polster scria: „Terapia este prea valoroasă pentru a fi rezervată numai bolnavilor". Aceeaşi părere sună ceva mai dur la noi, atunci când afirmăm: „Omul, în sine, este bolnav".
Singurul sens experimentabil al încarnării noastre este devenirea conştientă. Şi este uluitor cât de puţin le pasă majorităţii oamenilor de singura temă importantă a vieţii lor. Nu putem urmări fără ironie câtă îngrijire şi atenţie acordă oamenii corpurilor lor, deşi este limpede că acestea vor cădea într-o zi jertfă viermilor. Faptul că într-o zi omul va trebui să lase totul în urmă (familia, banii, casa, celebritatea) trebuie, de asemenea, să se fi auzit printre oameni. Singura care supravieţuieşte mormântului este conştienta - şi de ea le pasă oamenilor cel mai puţin. Devenirea conştientă este ţelul existenţei noastre - acestui ţel îi slujeşte întregul Univers.
Din toate timpurile, oamenii au încercat deja să elaboreze mijloace ajutătoare pentru dificila cale a devenirii conştiente şi a descoperirii de sine. Puteţi să vă gândiţi la yoga, zen, sufism, kabbala, magie şi alte sisteme şi exerciţii - metodele şi exerciţiile sunt diferite, dar ţelul este acelaşi: desăvârşirea şi eliberarea omului. Din punctul de vedere occidental orientat ştiinţific al timpului nostru s-au dezvoltat în acest context, ca ultime vlăstare, psihologia şi psihoterapia. Orbită iniţial de aroganţa şi îngâmfarea propriilor vlăstare, psihologia a trecut cu vederea că ea a început să cerceteze ceva care era cunoscut sub alt nume, de multă vreme, şi cu mult mai amănunţit. Dar aşa cum niciunui copil nu i se poate sustrage evoluţia, a trebuit să-şi parcurgă şi psihologia experienţele ei până când calea ei să se reunească treptat cu fluxul comun al tuturor marilor învăţături despre sufletul omenesc.
Pionierii acestui drum îl constituie psihoterapeuţii, căci activitatea practică zilnică corectează unilateralităţile teoretice considerabil mai repede decât statisticile şi teoria testului. Astfel, în aplicarea psihoterapiei noi vieţuim astăzi puternica confluenţă dintre ideile şi metodele tuturor culturilor, orientărilor şi timpurilor. In toate locurile oamenii luptă pentru o nouă sinteză a vechilor experienţe venerabile de pe calea devenirii conştiente. Faptul că în cadrul unor asemenea procese vehemente se creează şi o mare cantitate de deşeuri, nu ar trebui să ne descurajeze.
Psihoterapia devine, pentru tot mai mulţi oameni ai timpului nostru, un mijloc ajutător potrivit de a face experienţe de conştientă şi de a se cunoaşte pe sine însuşi mai bine în felul acesta. Psihoterapia nu produce iluminaţi - însă acest lucru nu trebuie realizat prin vreo tehnică oarecare. Calea propriu-zisă care duce la ţel este lungă şi dură, şi poate fi parcursă întotdeauna numai de către prea puţini. Totuşi, fiecare pas făcut în direcţia unei conştiente mai mari constituie un progres şi slujeşte legii evoluţiei. De aceea, pe de o parte, nu trebuie să ne supraîncordăm aşteptarea în privinţa psihoterapiei, dar, pe de altă parte, ar trebui totuşi să vedem că ea reprezintă în ziua de azi una dintre cele mai bune metode de a deveni mai conştienţi şi mai oneşti.
Atunci când vorbim despre psihoterapie este inevitabil să pornim, în primul rând, de la metodica pe care o folosim noi înşine de ani de zile, şi care poartă denumirea de „terapia reîncarnării", începând de la prima publicare a acestui concept, în anul 1976, în cartea mea «Vieţuirea renaşterii», această denumire a fost preluată frecvent şi utilizată pentru toate încercările terapeutice posibile, ceea ce a dus la o atenuare a preciziei conceptului şi la nenumărate asocieri. De aceea considerăm că este util să expunem câteva cuvinte limpezitoare în privinţa terapiei reîncarnării, deşi nu avem intenţia de a explica aici amănuntele concrete ale acestei terapii.
Orice reprezentare pe care şi-o face un pacient despre terapie, constituie pentru el o piedică. O reprezentare se aşează întotdeauna în faţa adevărului, împiedicându-ne vederea. Terapia este un risc, şi ea trebuie vieţuită ca atare.Terapia vrea să-l conducă pe om în afară din încremenirea sa temătoare şi din strădania sa spre siguranţă, şi să-l încadreze în procesul transformării. În acest sens, nu trebuie să existe o schemă rigidă de terapie dacă nu vrem să ne expunem pericolului de a da greş cu terapia faţă de individualitatea pacientului. Din aceste motive noi nu oferim decât prea puţin informaţii concrete în privinţa terapiei reîncarnării - noi nu vorbim despre ea, ci o aplicăm. Regretabil este numai faptul că acest gol este umplut de reprezentările, teoriile şi părerile acelora care nu au niciun habar despre terapia noastră.
Din partea teoretică a acestei cărţi ar fi trebuit să devină deja limpede ce anume nu este, printre altele, terapia reîncarnării: noi nu căutăm cauzele unui simptom în vieţile anterioare. Terapia reîncarnării nu constituie o extindere în timp a psihanalizei. De aici nu rezultă însă că în terapia reîncarnării nu se foloseşte niciuna din tehnicile care îşi găsesc aplicare în celelalte terapii. Dimpotrivă, terapia reîncarnării constituie un concept de-a dreptul diferenţiat care lasă loc, la nivelul practic, pentru multe tehnici cu valoare confirmată. Dar multitudinea tehnică nu constituie decât utilajul de la sine înţeles al unui bun terapeut, şi nu constituie câtuşi de puţin terapia. Psihoterapia este mai mult decât tehnică aplicată, de aceea ea aproape că nu poate fi explicată altora. Esenţialul unei psihoterapii se sustrage reprezentării. Este o mare greşeală să se creadă că este suficient să se imite cu exactitate procesul exterior, pentru a ajunge la acelaşi rezultat. Formele sunt doar purtătoare ale conţinutului - dar există şi forme goale. Psihoterapia - ca orice tehnică ezoterică - devine repede farsă dacă formele îşi pierd conţinutul.
Terapia reîncarnării îşi trage numele de la faptul că în cadrul formei noastre de terapie devenirea conştientă şi vieţuirea încarnărilor trecute preiau un spaţiu larg. Deoarece munca cu încarnările prezintă pentru mulţi oameni ceva spectaculos în sine, mulţi trec cu vederea că devenirea conştientă de încarnările trecute aparţine de domeniul tehnic-formal al terapiei noastre, şi nu constituie un scop în sine. Simpla vieţuire a încarnărilor trecute nu este terapie - aşa cum nici faptul de a ţipa nu este terapie; însă ambele aspecte pot fi folosite în mod terapeutic. Noi nu facem cunoscute oamenilor încarnările lor pentru că ni s-ar părea important sau captivant de ştiut ce a fost cineva cândva, ci noi folosim încarnările anterioare pentru că nu cunoaştem momentan un mijloc ajutător mai bun de a ne atinge ţelul terapeutic.
Am expus amănunţit în această carte faptul că problema unui om se află mereu în umbra sa. Întâlnirea cu umbra şi asimilarea ei progresivă constituie tema centrală a unei terapii de reîncarnare. Tehnica noastră face, în orice caz, posibilă întâlnirea cu marea umbră karmică, care depăşeşte umbra biografică a acestei vieţi. Confruntarea cu umbra nu este simplă în niciun caz, dar ea constituie totuşi singura cale care duce în final la însănătoşire, în sensul propriu-zis al cuvântului. Ar fi lipsit de sens să vorbim mai mult despre întâlnirea cu umbra şi încorporarea acesteia, pentru că vieţuirea realităţilor sufleteşti profunde nu poate fi redată prin cuvinte. Încarnările anterioare oferă posibilitatea - greu de înlocuit prin alte tehnici - de a vieţui umbra şi de a o integra, printr-o identificare deplină.
Noi nu lucrăm cu amintiri, ci încarnările devin prezent în vieţuirea pacientului. Acest lucru este posibil deoarece timpul nu există în afara conştientei noastre. Timpul reprezintă o posibilitate de a considera fenomenele. Ştim din cadrul fizicii că timpul se poate transforma în spaţiu - căci spaţiul este celălalt mod de a observa corelaţiile. Dacă aplicăm această transformare la problema încarnărilor succesive, succesiunea se transformă în alăturare sau, cu alte cuvinte: din înlănţuirea temporală a vieţilor se formează vieţi simultane, paralele spaţial. Trebuie remarcat că interpretarea spaţială a reîncarnărilor nu este nici mai corectă şi nici mai falsă decât modelul temporal - amândouă modurile de observare constituind puncte de vedere legitime, subiective, ale conştientei omeneşti (vezi aspectul undă-corpuscul în cazul luminii). Orice încercare de a vieţui simultaneitatea spaţială transformă deja spaţiul din nou în timp. Iată un exemplu: dacă într-o încăpere se află simultan, alăturat, multe emiţătoare diferite de programe radio şi noi vrem să ascultăm totuşi aceste programe existente simultan, trebuie să creăm o succesiune. în acest scop vom instala receptorul de radio, succesiv, pe diferite frecvenţe, iar aparatul ne va aduce în contact cu diversele programe, corespunzător diferitelor modele de rezonanţă. Dacă înlocuim receptorul radio din acest exemplu prin conştienta noastră, se vor manifesta, prin acelaşi model de rezonanţă, încarnările corespunzătoare.
În terapia reîncarnării noi aducem pacientul în situaţia de a renunţa temporar la frecvenţa de până acum (identificarea sa de până acum) pentru a oferi spaţiu liber celorlalte rezonanţe. în acelaşi moment se manifestă celelalte încarnări, care sunt vieţuite cu acelaşi sentiment al realităţii ca şi viaţa actuală cu care omul s-a identificat până în acel moment. Deoarece însă „celelalte vieţi", sau identificări, există paralel şi simultan, ele pot fi percepute prin percepţii senzoriale. „Programul trei" nu este mai îndepărtat decât „programul unu" sau „programul doi"; şi deşi într-o anumită perioadă de timp putem percepe unul singur dintre ele, ne putem conecta, după voie, când la unul, când la altul. în mod analog, conectăm „frecvenţa conştientei", modificând în felul acesta unghiul de incidenţă şi rezonanţa.
În terapia reîncarnării noi ne jucăm în mod conştient cu timpul. Noi pompăm oarecum timp în structurile individuale de conştientă, procedeu prin care acestea se umflă devenind vizibile limpede - apoi lăsăm timpul iarăşi să se scurgă, pentru a face experimentabil faptul că totul se petrece aici şi acum. Uneori se formulează critica că terapia reîncarnării ar fi o căutare lipsită de sens în vieţile anterioare, pentru că problemele trebuie rezolvate aici şi acum. în realitate noi stingem exact iluzia timpului şi a cauzalităţii şi confruntăm pacientul cu veşnicul „aici" şi „acum". Noi nu cunoaştem nicio altă terapie care să sustragă atât de lipsit de compromis toate suprafeţele de proiecţie, transferând omului responsabilitatea pentru toate.
Terapia reîncarnării încearcă să aducă în desfăşurare un proces psihic - iar în acest context important este procesul însuşi şi nu evaluarea intelectuală sau interpretarea celor petrecute. De aceea am vorbit la sfârşitul acestei cărţi despre psihoterapie, pentru că există părerea larg răspândită că prin psihoterapie se vindecă simptome şi dereglări psihice. Iar în cazul simptomelor pur somatice, oamenii se gândesc foarte rar la posibilităţile psihoterapiei. Dar din punctul nostru de vedere şi pe baza experienţei noastre putem afirma că tocmai psihoterapia constituie singura metodă care poate fi încununată de succes, pentru a vindeca într-adevăr simptomele corporale.
Alte justificări în acest sens ar fi inutile la sfârşitul acestei cărţi. Cel care şi-a dezvoltat privirea pentru a vedea cum în orice proces corporal şi în orice simptom se exprimă procese psihice, acela ştie şi că numai procesele din conştientă pot soluţiona problemele devenite vizibile în corp. De aceea, în psihoterapie noi nu cunoaştem nicio indicaţie sau contraindicaţie. Noi cunoaştem doar oamenii care sunt bolnavi şi care sunt împinşi de simptomele lor să se însănătoşească. Faptul de a ajuta omul în acest proces de evoluţie şi de transformare este sarcina psihoterapiei. De aceea, noi ne legăm în timpul terapiei cu simptomele pacienţilor, ajutându-le să-şi atingă ţelul - căci corpul are întotdeauna dreptate. Medicina universitară face contrariul - ea se uneşte cu pacientei, împotriva simptomului. Noi ne situăm mereu de partea umbrei, ajutând-o să iasă la lumină. Noi nu ducem o luptă împotriva maladiei şi a simptomelor ei - noi încercăm să le folosim ca axă de rotaţie înspre vindecare.
Boala este marea şansă a omului, este bunul său nepreţuit. Boala este învăţătorul personal al omului şi conducătorul său pe calea spre vindecare. Sunt INDICATEhttp://cdncache-a.akamaihd.net/items...rrow-10x10.png diverse căi înspre acest ţel, în majoritate dificile şi complicate - dar cel mai la îndemână şi cel mai individual este de obicei trecut cu vederea: anume boala. Acest drum este cel mai puţin supus amăgirilor de sine şi iluziilor. De aceea este şi atât de puţin îndrăgit. Atât în terapie cât şi în această carte noi vrem să ridicăm boala din cadrul strâmt obişnuit de observare şi să facem să devină vizibile adevăratele ei legături cu omul. Cel care nu face acest pas în acest alt sistem de referinţă va trebui cu necesitate să nu înţeleagă sau să înţeleagă greşit tot ceea ce am spus. Însă celui care învaţă să-şi înţeleagă boala ca drum, i se va deschide o lume de noi înţelegeri. Raportul nostru cu boala nu face viaţa nici mai simplă şi nici mai sănătoasă,însă noi vrem să vă dăm curajul de a privi în mod onest în ochi conflictele şi problemele acestei lumi polare. Noi vrem să spulberăm iluziile acestei lumi ostile conflictelor, pentru că ea crede că pe fundamentul lipsei de onestitate s-ar putea clădi un paradis terestru.
Hermann Hesse spunea: „Problemele nu există pentru a fi soluţionate, ci ele sunt exclusiv polii între care se produce tensiunea necesară vieţii". Soluţia se află dincolo de polaritate - însă pentru a ajunge acolo trebuie reuniţi polii, trebuie conciliate contrariile. Iar această dificilă artă de reunire a contrariilor îi reuşeşte numai aceluia care a cunoscut amândoi polii. Iar pentru aceasta trebuie să vieţuim în mod curajos toţi polii, şi să ni-i integrăm. „Solve et coagula" se spunea în vechile scrieri: dizolvă şi coagulează, desfă şi leagă. Mai întâi trebuie să diferenţiem şi să experimentăm separarea şi sciziunea, înainte de a îndrăzni să participăm la marea lucrare a Nunţii chimice, a unirii contrariilor. Astfel, omul trebuie să coboare mai întâi adânc în polaritatea lumii materiale, în corporalitate, în boală, în vină şi păcat, pentru a găsi în noaptea cea mai adâncă a sufletului său şi în cea mai profundă disperare acea lumină a vederii unitare, care-l face capabil să-şi străvadă calea prin suferinţe şi chin drept un joc plin de sens care l-a ajutat să se regăsească acolo unde s-a aflat dintotdeauna: în Unitate.
Am cunoscut binele şi răul, păcatul şi virtutea, ceea ce este drept şi nedrept; am judecat şi am fost judecat; am trecut prin naştere şi moarte, prin bucurie şi suferinţă, prin cer şi iad; iar la sfârşit am recunoscut că eu sunt în toate şi totul este în mine.
(pag. 334-345)
Sublinierile îmi aparţin, V.J.
Un fragment dintr-o altã carte, scrisã de Ruediger Dahlkei, de la Editura TREI, BOALA CA SANSÃ poate fi citit pe site AICI
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Thor...ger_Dahlke.htm
http://www.ceruldinnoi.ro/Pict_Art/Wolfram_Helke.jpg
''Călătoria omului în interiorul corpului său
este adevăratul sens
al prezenţei lui pe pământ.''
Wolfram Helke -''A atinge sufletul prin corp''
Este vorba de o prezentare a Leibterapiei, terapia prin corp, inventată şi practicată de K.G. Durckheim, care la rândul lui a format mulţi alţi terapeuţi specializaţi, fiecare în felul lui original, în atingerea sufletului prin corp.
Wolfram Helke este unul dintre terapeutii formati la Rutte, Centrul de întâlniri si formare în terapie initiaticã, din Pãdurea Neagrã.
`
PREFATA
Care sunt obiectivele urmarite în aceasta carte?
Planul meu de a scrie o carte despre terapia corporala s-a nascut acum sase ani, când a început sa se manifeste o cerere imperioasa de scrieri despre Leibarbeit sau Personale Leibtherapie (cele doua concepte fiind sinonime). Aceasta cerere este la fel de actuala si astazi .
Karlfried Graf Dürckheim a elaborat în anii 1950, în cadrul activitatii sale psihoterapeutice, o forma foarte personala de tratament (soin) corporal pe care a numit-o Leibterapia personala. Aceasta este astazi larg raspândira ca o forma de terapie initiatica. Terapia initiatica – dezvoltata de Karlfried Graf Dürckheim si Maria Hippius – se bazeaza pe descoperirile psihologiei analitice ale lui C.G. Jung si ale lui Erich Neumann. Ea se distinge totusi de acestea prin propunerea de forme de lucru practic, ca desenul intuitiv (Geführtes Zeichnen) si Leibterapia personala. Organizarea constienta a cotidianului si meditatia constituie de asemenea elemente importante ale acestei practici terapeutice. Dürckheim nu a consacrat Leibterapiei în special nici una din multele sale publicatii. El o evoca doar în anumite pasaje din Hara, din Mediter, pourquoi et comment si în Ubung des Leibes.
Aceasta carte, care propune mai întâi o baza teoretica, este rodul a 20 de ani de practica a mea ca leibterapeut. Ea se defineste ca un fel de manual în care gasim atât metoda si cadrul Leibterapiei cât si experiente practice individuale.
Într-o epoca în care separarea dintre corp si spirit este atât de marcata, aceasta calatorie (cheminement) constienta spre o traire globala a corpului si a sufletului este de o importanta considerabila pentru individul din societate.
Wolfram Helke
DETALII CARTE: http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Wolfram_Helke.htm
http://www.ceruldinnoi.ro/Pict_Art/B...landschaft.jpg
http://www.ceruldinnoi.ro/Pict_Art/Walter_Risso.JPG
Walter Riso
Cum să nu mori din dragoste
Zece principii de supravieţuire afectivă
Introducere
„Să mori de iubire, încet şi liniştit“, cânta Miguel Bosé. Si nu e doar o invenţie, nici divertisment muzical, este pur şi simplu realitatea. Pentru mulţi, dragostea este o povară, o durere dulce şi inevitabilă sau o cruce pe care trebuie s-o ducă în spate, deoarece ei nu ştiu, nu pot sau nu doresc să iubească într-un mod mai sănătos şi mai inteligent. Sunt oameni care se sinucid sau se despart de partenerul lor, şi mai sunt unii care ajung la epuizare şi se usucă ca un copac în mijlocul deşertului, pentru că dragostea lor îi copleşea. De ce o astfel de iubire ? Acesta este adevărul : nu toată lumea se întăreşte şi îşi dezvoltă potenţialul uman prin iubire ; mulţi slăbesc şi nu mai sunt ei înşişi, din dorinţa de a menţine o relaţie atât iraţională, cât şi dureroasă. Dragostea trebuie s-o trăieşti, nu să mori din cauza ei. Dragostea nu este un act masochist în care te pierzi pe tine însuţi sub jugul vreunei obligaţii impuse din exterior sau din interior.
Să mori din dragoste nu e un act iremediabil, cum susţin unii romantici excesivi. Relaţiile afective care merită şi care ne luminează viaţa se aşază la mijlocul distanţei dintre schizofrenie (dragostea nu e altceva decât „nebunie“) şi vindecarea ezoterică (iubirea care le „vindecă“ pe toate). Dragostea pământeană, care zboară cam jos, dar zboară. Să te potriveşti cu o persoană din punct de vedere mental şi emoţional, este un noroc, o armonie remarcabilă şi aproape întotdeauna inexplicabilă.
Aristotel spunea că dragostea înseamnă să te bucuri, dar, de asemenea, înseamnă şi să fi i surprins şi uimit din cauza unui clic care se produce între tine şi cineva care nu era în planurile tale. De aici, întrebarea tipică a unui iubit către celălalt : „Unde ai fost înainte să te găsesc ? “ sau „Cum se poate să fi existat fără ca eu să ştiu ?“ A iubi înseamnă a trăi mai mult şi mai bine, dacă iubirea nu este bolnavă sau denaturată. În dragostea temeinică nu încape abandonul şi nici martiriul, iar dacă trebuie să te anulezi sau să te distrugi pentru ca partenerul tău să fi e fericit, înseamnă că eşti cu persoana greşită.
Pentru a iubi nu trebuie „să mori din dragoste“, să suferi, să devii şters, să-ţi pierzi orientarea, să fi i una cu cealaltă persoană sau să-ţi pierzi identitatea : aceasta se numeşte intoxicaţie emoţională. Când confundăm îndrăgostirea cu iubirea, justificăm suferinţa morală sau tulburarea/izbucnirile/agitaţia sa, şi sfârşim încurcaţi în relaţii negative care ne amărăsc viaţa, pentru că avem impresia greşită că „aşa este dragostea“.
Uneori, la terapie, întâlnesc perechi atât de nepotrivite încât mă întreb cum oare au ajuns să fi e împreună. Poate au fost orbi ? Iar răspunsul este că, într-un anumit sens, chiar au fost. Nu este vorba de o orbire fizică, ci de una emoţională : sentimentele au hotărât pentru ei şi i-au târât ca un râu ieşit din matcă. Iubirea are o inerţie care te poate duce oriunde, dacă nu intervii şi-ţi arăţi influenţa.
Să mori din dragoste înseamnă, de asemenea, să mori din lipsa iubirii : respingerea, jocul insuportabil al incertitudinii, a nu şti dacă te iubeşte cu adevărat, aşteptarea, acel „nu“ care îţi pare ca o găleată de apă rece turnată în cap. Înseamnă a te umili, a te ruga, a implora, a insista şi a persista dincolo de orice logică, a aştepta miracole, reîncarnări, întâmplări magice sau orice ţi-ar putea restitui persoana iubită ori intensitatea unui sentiment care se stinge sau pe care l-ai scăpat din mână.
Oameni din toată lumea au rămas captivi unor stări emoţionale, aşteptând să li se schimbe norocul, fără să înţeleagă că ei sunt cei care trebuie să realizeze propria revoluţie afectivă. Toată lumea reinventează dragostea după priceperea sa şi în conformitate cu nevoile şi credinţele sale de bază, fiecare o construieşte sau o distruge, se bucură de ea sau suferă. Să mori din dragoste nu este ceva de neevitat, o determinare biologică, socială sau cosmică : poţi seta propriile reguli şi poţi refuza să suferi inutil. Acesta este cuvântul de ordine.
Ce să faci atunci ? E posibil să iubeşti fără să te înşeli atât de mult şi ca suferinţa să fi e mai degrabă o excepţie decât o regulă ? Cum să iubeşti fără să mori încercând, şi încă să te bucuri de iubire şi să-i simţi pasiunea irevocabilă ?
În această carte, am încercat să surprind câteva dintre problemele care transformă dragostea într-o sursă de agonie şi suferinţă, şi le-am pus în faţă un set de principii de bază ale supravieţuirii afective care să ofere instrumente pentru a nu muri din iubire şi pentru a ne înlocui concepţia despre dragosteatradiţională cu una mai nouă şi mai sănătoasă. Aceste principii acţionează ca modele de imunitate sau ca factori de protecţie.
Să vedem, pe scurt, care sunt aceste probleme şi ce principiu i se opune în fiecare caz.
1. Eşti cu cineva care nu te iubeşte, ţi-o spune fără ocolişuri şi abia aşteaptă să plece sau să pleci tu. Dar tu rămâi acolo, aşteptând miracolul care nu mai vine şi îndurând o respingere care te sufocă. Indiferent de cauză, lectura Principiului 1 te va ajuta şi îţi va da de gândit : Dacă nu te mai iubeşte, învaţă să pierzi şi retrage-te cu demnitate.
2. Mai ai pe cineva pe care îl doreşti şi îl iubeşti. Fără să-ţi dai seama, încetul cu încetul, ţi-ai construit o viaţă paralelă, care merge dincolo de aventură. Te întrebi toată ziua ce să faci, deşi de fapt ştii foarte bine, dar nu ştii cum : îţi lipseşte curajul. Visul tău este să-ţi înlocuieşti magic partenerul cu amantul şi totul să rămână neschimbat, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. Eşti într-o mare dilemă care nu te lasă în pace. Lectura Principiului 2 te va ajuta, îţi va da de gândit :Să te căsătoreşti cu amantul e ca şi cum ai pune sare în desert.
3. Trăieşti într-un martiriu continuu : pentru că doreşti să rezolvi problemele partenerului tău, ai uitat de propria persoană. Dar nu numai că îl sprijini şi încerci să-l ajuţi să meargă mai departe cu orice preţ, ci ai un mod cu totul iraţional de a te sacrifica : te pui în umbră în mod deliberat, pentru ca partenerul tău, prin contrast, să strălucească mai mult. Te compromiţi şi îţi ascunzi virtuţile astfel încât lipsurile partenerului tău să fi e mascate sau să nu fi e prea evidente. Practici o formă ciudată de sinucidere emoţională. Lectura Principiului 3 te va ajuta şi îţi va da de gândit : Evită sacrificiul iraţional : nu te anula pentru ca partenerul tău să f e fericit.
4. Te afl i într-o relaţie nebunească, deoarece „partenerul“ tău este confuz şi „nu ştie“ până unde vrea să ajungă cu tine, pentru că nu este sigur de sentimentele sale. Este vorba de sindromul „nici cu tine, nici fără tine“, căruia i-ai căzut victimă şi nu ai nicio idee cum să-i faci faţă. Partenerul tău oscilează între dragoste şi indiferenţă, iar tu îi cânţi în strună. Lectura Principiului 4 te va ajuta : Nici cu tine, nici fără tine ? Fugi cât te ţin picioarele !
5. Simţi (şi ştii) că puterea emoţională sau afectivă în relaţie o deţine partenerul tău, adică : el se poate dispensa de tine mult mai uşor decât ai putea s-o faci tu de el. Si în această luptă dintre punctele forte şi cele slabe, dintre ataşament şi detaşare, mereu ieşi în dezavantaj ; ceea ce te face să spui „da“ atunci când vrei să spui „nu“ sau să accepţi lucruri care nu-ţi convin. Toate acestea pentru iubire sau de teama de a nu pierde persoana iubită ? Lectura Principiului 5 îţi va da de gândit : Puterea afectivă o deţine cel care are mai puţină nevoie de celălalt.
6. Ai o dragoste înrădăcinată, recentă sau mai veche, de care nu poţi uita şi care nu-ţi permite să începi noi relaţii. Pentru a o elimina din mintea şi inima ta, ai crezut că „un cui scoate pe altul“ şi ai pornit la drum să cauţi pe altcineva mai „mare“ şi mai puternic pentru a-l elimina pe fostul sau pe fosta din inima ta o dată pentru totdeauna. Din păcate, nu ai avut sorţi de izbândă, iar vechea iubire pluteşte în continuare în memoria ta emoţională la fel de puternic ca întotdeauna. Lectura Principiului 6 te va ajuta să reflectezi: Nu întotdeauna un cui scoate pe altul : uneori, amândouă rămân înăuntru.
7. Relaţia ta curentă este pe cât de rece, pe atât de distantă. Partenerul tău nu îşi exprimă iubirea aşa cum ai dori şi cum ai avea nevoie. Simţi că te dă la o parte şi că indiferenţa este regula de bază în care evoluează relaţia. Răcirea iubirii şi respingerea te rănesc profund şi îţi afectează respectul de sine, dar nu eşti în stare să iei o decizie. Lectura Principiului 7 te va ajuta să te gândeşti la asta : Dacă dragostea nici nu se vede, nici nu se simte, înseamnă că nu există sau nu îţi foloseşte.
8.Ţi-ai aşezat jumătatea pe un piedestal. Crezi că eşti cu cineva extrem de special, pe care nu-l meriţi, şi nu încetezi să te minunezi de acea persoană. Ti-ai idealizat partenerul şi te-ai ataşat de această imagine iluzorie care te împiedică să vezi partea sa obişnuită şi umană. Problema este că la un moment dat va trebui să cobori cu picioarele pe pământ şi este posibil să nu-ţi placă ceea ce vei vedea, fără iluziile în care te-ai adâncit singur şi fără deghizări. Poate că eşti îndrăgostită sau îndrăgostit de un miraj creat de tine. Lectura Principiului 8 îţi va servi drept ajutor :Nu-ţi idealiza iubitul ; observă-l aşa cum este, direct şi fără menajamente.
9. Eşti cu cineva mult mai în vârstă sau mult mai tânăr decât tine, şi asta, deşi nu vrei să recunoşti, îţi provoacă o oarecare nelinişte sau preocupare. Stii că, în timp, diferenţa de vârstă va fi din ce în ce mai evidentă şi nu vrei să devii o persoană geloasă, istovită sau nesigură. Totuşi, preferi să nu te gândeşti la chestiunea asta cu seriozitate, pentru că îţi este frică să nu cumva să strici bucuria de a trăi o iubire ca cea pe care o simţi acum. Cu toate acestea, conştient sau inconştient, te întrebi : câţi ani de fericire îmi rămân ? Lectura Principiului 9 te va pune pe gânduri :Dragostea nu are vârstă, dar îndrăgostiţii au.
10. Te-ai despărţit şi îţi vine să mori. Ţi-ai pierdut valorile de referinţă obişnuite, te simţi singură sau singur şi te-ai săturat până peste cap de dragoste. În plus, juri că nu vei mai avea niciodată pe nimeni şi că bărbaţii sau femeile sunt toţi nişte idioţi. Pe scurt : îţi este greu să accepţi o despărţire care încă te doare şi nu eşti capabil să o iei de la capăt. Lectura Principiului 10 te va ajuta în acest sens : Unele despărţiri sunt instructive ; ele te învaţă ceea ce nu vrei să ştii despre dragoste.
Fiecare capitol se adresează unui anumit principiu, în care se explică, pe rând, o serie de ipoteze şi idei care completează imaginea şi servesc drept ghid. În epilog, am rezumat o serie de maxime care trebuie puse în practică, rezultate din alineatele precedente.
Decalogul sugerat aici nu are pretenţia să epuizeze problemele iubirii nesănătoase, nici pe departe, deoarece variabilele implicate în crearea ei sunt numeroase şi complexe. Cu toate acestea, cele zece principii de supravieţuire prezentate pot fi foarte utile dacă vor fi reţinute şi aplicate în mod constant.
În experienţa mea profesională, am observat că utilizarea lor creşte foarte mult şansele de stabilire a unor relaţii funcţionale, mai satisfăcătoare şi fericite. Prin urmare, recomandarea mea este să ne apropiem de toate principiile şi nu doar de cele care se potrivesc în cazul problemei noastre specifice.
În momentul în care am elaborat conţinutul cărţii, m-am gândit la oamenii fragili din punct de vedere emoţional şi la cei care suferă din dragoste, în ciuda tuturor eforturilor de a merge mai departe şi de a găsi o iubire care să merite efortul.
Nu m-am gândit la cei puternici sau la prădătorii emoţionali, ci la cei care se luptă pentru dragoste, cei care insistă şi persistă în ciuda greşelilor şi a deciziilor neinspirate. Adevărata virtute nu constă în a iubi, ci în a iubi cum se cade ; către acest scop intenţionează să vă ducă această carte.
http://www.ceruldinnoi.ro/pages/Walt...n_dragoste.htm
http://1.bp.blogspot.com/-BXm_rumgX6...+-+Embrace.jpg
https://www.youtube.com/watch?v=c2P-uYq73NU
http://1694138650.rsc.cdn77.org/wp-c...ta-692x360.jpg
Cu mult timp in urma traia un imparat care, intr-una din zile, ii spuse calaretului sau:
– Incaleca-ti calul! Strabate calare cat mai mult pamant. Cand nu mai poti, opreste-te iar rasplata iti va fi intreaga suprafata pe care vei reusi sa o acoperi.
Sigur pe sine si indraznet, calaretul a pornit la drum si a alergat cat de iute a putut ca sa poata sa acopere cat mai mult pamant. A tinut-o asa zi si noapte iar cand obosea sau ii era foame nu se oprea deloc deoarece vroia sa acopere foarte mult pamant.
A ajuns la un punct cand a acoperit o suprafata substantiala de pamant insa, oboseala si foametea l-au strapus lasandu-l fara pic de vlaga. Apoi s-a intrebat: “De ce m-am fortat atat de mult sa acopar o suprafata atat de mare de pamant? Acum sunt pe moarte si am nevoie doar de un petec de pamant unde sa ma ingrop!”
Morala
Povestioara aceasta este foarte similara cu cea a calatoriei vietii noastre.
Ne fortam in fiecare zi atat de mult si de tare pentru a face bani si pentru a castiga putere sau recunostinta. Neglijam, din pacate, sanatatea noastra, timpul pe care ar trebui sa-l acordam familiei noastre, sa ne dedicam hobby-urilor pe care le avem si, de asemenea, sa apreciem si frumusetiile meleagurilor din jurul nostru. Intr-o zi, cand ne vom uita in urma ne vom da seama ca nu avem nevoie de chiar atatea lucruri si atunci nu vom mai fi capabili sa intoarcem timpul inapoi pentru a recupera ceea ce am pierdut.
Viata nu este legata doar de a face bani si de a castiga putere. Cu siguranta viata nu inseamna numai munca! Munca este necesara doar pentru a ne bucura de frumusetiile si placerile vietii. Trebuie sa existe o balanta intre: munca si joaca, familie si timpul personal. Trebuie sa te decizi cum sa ti echilibrezi viata ca sa iti fie cat mai bine. Defineste-ti prioritatiile, da-ti seama daca esti capabil/a sa faci compromisuri iar unele decizii lasa-le sa fie luate pe baza instinctelor.
Fericirea este intentia si scopul vietii, este intregul tel al existentei umane. Si atunci, ia-o mai usor, fa ceea ce-ti doresti sa faci si apreciaza fiecare zi. Viata este fragila, viata este scurta. Traieste un stil de viata echilibrat si bucura-te la maxim!
http://caplimpede.ro/citeste-deznodamantul-calatoriei-tale-prin-viata-o-multime-de-lucruri-nebanuite-te-asteapta/
http://farfadet08700.f.a.pic.centerb...t/84debb1b.gif
https://starseedhighway.files.wordpr...lame-image.jpg
Un om nãscut din nou este un om care L-a gãsit pe Dumnezeu
si imediat, notiunea vagã, neclarã despre Dumnezeu
este schimbatã
cu o realitate personalã, sensibilã, accesibilã, vie.
Aici este diferenta dintre pocãintã si regret.
(Richard Wurmbrand – din vol. Oracolele lui Dumnezeu)
http://cdn.supadupa.me/shop/1154/ima...jpg?1423527910
http://chezjclaudelive.c.h.pic.cente...t/e060c36c.GIF
"Te arunci în focul sacru al vieții, te ridici peste fumul tăciunilor arși în lecțiile tale. Cum ai reușit să treci peste ziua de astăzi vei trece și peste ziua de mâine. Redescoperă valorile. Găsește sensul vieții, restul sunt detalii. Suntem pelerini prin lumea aceasta în drum spre cetatea eternă. Invitație la calm, la igiena gândurilor, la încredere în Dumnezeu, Cel care poartă de grijă tuturor. Trăiește în prezent. Timp, aplecare, suport. Ieși din cutie și din soluțiile celorlalți. Decupează soluțiile potrivite sufletului tău, creionate pe cartonul experiențelor tale.
Toate momentele vieții sunt unice. Momente importante care te-au pus la încercare. Momente care te-au făcut cine ești. Momente prin care viața îți trece prin fața ochilor. Niciodată nu poți ști ce îți rezervă viitorul. Nici măcar o secundă. Iar când știi, deja se schimbă. Dacă ceva se murdărește, altceva se spală. Dacă ceva dispare, altceva apare. Dacă ceva scade, altceva crește. Dacă ceva moare, altceva învie…
Ne naștem ca să nu mai murim. Omule, numele tău înseamnă Iubire! Ai credinţă!
Fericirea ta e un zâmbet, a ei e o floare, a lui o strângere de mână, a mea un cuvânt şi tot aşa. Emoţia e aceeaşi, veşmântul e diferit. Astăzi ce-ai făcut pentru tine, pentru sufletul tău?
(....)
E nevoie să înțelegem că nu am fost creați de Dumnezeu ca să suferim, ci ca să ne întâlnim cu El într-o poveste de iubire. Unică. În ochii tăi este soare când iubești. Iar ca să ajungi la fericire nu ai nevoie de hartă, ci de prezență, de tine.
Descoperă sau redescoperă Iubirea Tatălui Ceresc! Să ai grijă de sufletul tău!
(....)
Dacă oamenii şi-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea vreme să se plângă pentru nimicurile vieţii. Iubirea te iubeşte aşa cum eşti, căci în iubire eu sunt tu şi tu eşti eu. Vocaţia fiinţelor vii este iubirea. Fiecare dintre noi are dreptul să fie iubit.
(....)
Nu-mi ajung zilele să-I mulţumesc lui Dumnezeu. Nu-I mai cer nimic, doar mă minunez şi Îi mulţumesc din toată inima pentru toate! Slavă Ţie Doamne! Îţi mulţumesc Doamne pentru apă, pentru pâine, pentru aer, pentru căldură, pentru viaţă, pentru sănătate, pentru că m-ai trezit dimineaţă, pentru că m-ai adormit aseară, pentru cele arătate şi pentru cele nearătate, pentru că ne dai vreme de pocăinţă, pentru oamenii pe care ni-i scoţi pe Cale, pentru toate pe care le ştim şi pe care nu le ştim!
Nu avem nevoie de anumite zile ca să fie sărbătoare, că să fim mai buni, mai frumoşi, mai calzi, mai iertători, mai iubitori, mai… Toate zilele noastre pot deveni o sărbătoare nesfârşită. Conştiinţa curată e cea mai bună sărbătoare. Unde este iubire, acolo este Dumnezeu.
(...)
Orice întâlnire cu Hristos umple sufletele cu iubire, bucurie și neuitare.
(...)
Fiecare om are relația sa personală cu Dumnezeu și cu cei din jur. Nu există un șablon de iubire sau de sfințenie prin care toți oamenii să treacă și să bifeze altruismul, iertarea, mântuirea și altele asemenea. Oricine are emoția sa, povestea sa, balada sa, căderea și ridicarea sa. Fiece suflet este un diamant neprețuit. Iubirea cheamă iubire. Orice om poate fi iubit dacă vedem chipul lui Hristos în celălalt. Iubește și iubirea te va învăța să iubești curat.
Nu ne va întreba Doamne dacă avem multe „cartoane” și certificări, nici ce funcții am avut, nici prin ce cercuri de oameni ne-am învârtit, nici ce mașină am condus, nici în ce casă am locuit, nici ce vacanțe ne-au odihnit, ci ne va întreba cât am iubit și cât am iertat.
Iubirea naşte îngeri. Iubirea ne face frumoşi. Iubirea ne face sănătoşi.
Cred din toată inima în puterea iubirii. Suntem pe pământ să ne iubim într-o continuă lecţie a iubirii. Uneori luăm notă de trecere, alteori picăm examenele. Până la buza mormântului se dau restanţe la iubire. Dacă oamenii şi-ar umple sufletele cu iubire nu ar mai avea vreme să se plângă pentru nimicurile vieţii.
În iubire eu sunt tu şi tu eşti eu.""
Hrisostom Filipescu
https://i2.wp.com/chezjclaudelive.c....t/14b28c73.gif
Sandor Kasza
DESPRE ABUNDENȚA VIEȚII
Secretul dobândirii abundenței vieții și a lucrurile după care tânjim - stau în capacitatea noastră de a învăța să le iubim și să le prețuim: - începând din momentul în care rezonăm cu ele și le putem exprimăm ca intenții sau ”forme gând”, - în perioada dobândirii și după materializării lor, - și atunci când le vedem la alții care deja le dețin. Îngăduindu-ne în acest fel, să le simțim la nivel emoțional prezența - vom putea intra în armonie cu ele, rezonând cu frumusețea și percepția abundenței lor, fără prejudecăți, respingeri, îndoieli, frici sau vanități ale minții.
Astfel, bogățiile și abundența vieții - o dobândesc doar cei ce înțeleg să dăruiască și să manifeste la schimb pentru ceea ce doresc să dobândească, abundența propriei energii, credințe, iubiri, prețuiri, entuziasm și pasiuni - prin gânduri, stări interioare și fapte. Ceilalți, vor continua să experimenteze sărăcia lor sufletească și Spirituală - prin egoism, nemulțumiri, insuficiențe, neîmpliniri și frici - rămânând simpli cerșetori de iubire.
Altfel spus, culegem ceea ce semănăm... iar dacă nu o facem limitându-ne doar la a cere sau a aștepta să primim - vom experimenta sărăcia și insuficiența, rămânând la mila celor dispuși să ne dea din prea-puținul sau prea-plinul lor.
sk
http://fantazia.f.a.pic.centerblog.n...imvacances.gif
Sandor Kasza
·
DESPRE CORABIA VIEȚII
Pentru a dobândi împlinirea și succesul în viață, e nevoie să avem în primul rând un obiectiv și un sens al vieții. Din păcate mulți dintre noi, lăsăm lucrurile la voia întâmplării, acceptând să fim purtați de vânt. Atunci însă, când consecințele vieții ne devin potrivnice, adesea, în loc să ne trezim la adevăr, și să ne conștientizăm greșelile prin care ne-am condamnat lasuferință - continuăm să ascultăm de aceleași imbolduri greșite ale minții și ale credințelor noastre care ne-au îndepărtat de adevăr.
În loc să ne schimbăm direcția, modul de gândire și acțiunile, pentru a alege cale credinței în Dumnezeu, a iertării și a asumării ghidării Lui prin iubire, acceptare și eliberarea minții de judecăți, acuze, învinuiri și risipe de energie prin frici și gânduri ce exprimă insuficiențe și nemulțumiri - continuăm să le hrănim menținându-le consecințele în viața noastră și în destinul familiei alături de care trăim. Din păcate, ceea ce se întâmplă atunci când nu ne asumăm greșelile, nu doar că pierdem lecțiile vieți, ci ne agravăm tot mai mult situația, atât din punct de vedere financiar, profesional și economic, cât și din punctul de vedere al sănătății trupești.
Problema ce mai gravă însă, este faptul că, nu înțelegem că, în mare măsură cauza eșecurilor noastre, provin din propriul bagajul karmic, iar dacă discutăm de o relație de familie și greutățile cu care se confruntă, deja discutăm de un bagaj karmic comun al celor doi, care pe linie descendentă poartă povara greșelilor descendenților fiecărui partener în parte. Din păcate ruperea lanțului cauzal, poate fi făcută doar de cei ce-l primesc pe Dumnezeu în viața lor (prin gând, atitudine și faptă ecologică, față de ei și semenii lor), și dobândesc mântuirea și capacitatea de a ierta și a se ierta - fie prin conștiință individuală fie prin rugăciunea rostită la adresa Lui, printr-un crez neîndoielnic și desăvârșit.
Dacă peste povara karmică pe care o ducem în suflet, adăugăm și povara greșelilor și a lecțiilor neînvățate și neasumate din propriile consecințe de viață, sau din suferințele pe care le provocăm conștient sau inconștient (prin atitudine, gânduri și acțiuni negative, ostile, neecologice energetic, etc) - față de terți, față de partener (înșelare, minciună, trădarea așteptărilor, agresiuni fizice sau psihice, etc), față de noi înșine (prin învinuire, vinovății, lipsă de iubire sau auto-crucificare) sau față de copii rezultați ca fruct al relației sau prin asumare (atunci când îi agresăm fizic și/ sau psihic) - nu facem altceva decât să ne condamnăm și să-i condamnăm la suferință, ajungând chiar să perpetuăm povara karmică peste generații, dacă nu dobândim claritatea și înțelegerea pentru a ne înțelege cauza poverilor, și a rupe (prin iertare și schimbarea atitudinii față de viață și semeni) șirul lor cauzal.
Ca să primim, trebuie să învățăm să dăruim și să ne dăruim, însă în mod ecologic, fără a dăuna sau leza la nivel energetic prin acțiunile noastre, intereselor celorlalți, sau chiar ale celor pe care vrem să-i ajutăm. Atunci însă, când la nivel mental, prin gânduri și emoții, suntem preocupați cu a ne hrăni percepțiile , neajunsurile și suferințele, nu facem altceva decât să le ancorăm de noi, materializându-le și perpetuându-le în viața noastră în cercul vicios al consecințelor și al destinului defavorabil... care va deveni tot mai aspru pentru noi și cei dragi. A înțelege asta, ne ajută să ne regăsim vibrația credinței și a iubirii, pentru a ne detașa de zonele întunecate ale rănilor noastre sufletești provocate de mânii și ne iertărilor vechi, de lipsă de credință, și de iubire...
Dacă învățăm să acordăm atenție mentală obiectivelor, idealurilor, năzuințelor și acțiunilor noastre, subconștientul ne va sprijinii. El ne va ajuta să ne înfrânăm toate gândurile și emoțiile negative prin care hrănim energetic exact ceea ce nu ne dorim. E nevoie sa alegem de fiecare dată când apare un gând negativ în dialogul nostru mental - să ne reorientăm în mod instant gândurile către vizualizarea unor imagini favorabile, opuse celei ce ne crează disconfort, să alegem să vedem în locul problemei, soluțiile și să le reflectate în alegeri și acțiuni benefice, dublate de vibrația credinței, iubirii, entuziasmului, pasiunii și încrederii în forța noastră și în ajutorul dat de Dumnezeu.
În loc să ne preocupăm gândurile cu a ne hrănii nemulțumirile, și în locul resemnării sau a așteptării ajutorului venit din afară, este esențial să alegem să iubim și să credem în varianta pozitivă a percepțiilor gândurilor și rezultatelor noastre. Este esențial să învățăm să ne fixăm obiective curajoase, și mai ales să credem în capacitatea noastră de a le împlini. Știind unde vrem să ajungem, și cum să ajungem acolo unde ne propunem, și planificându-ne acțiunile și consecvența manifestării lor (fără a fi nerăbdători sau încrâncenați în a reuși), vom ști să ne dozăm timpul, energia și emoțiile, pentru a porni înarmați cu credință și curaj la drum (debarasați de orice urmă de îndoială sau neîncredere în reușită), și a ne împlini obiectivele.
O corabie fără cârmă, busolă, traseu de navigare (care să cuprindă punctul de plecare, traseul optim și punctul de sosire), și fără un cârmaci,care să aibă în vedere, resursele, capacitatea de a se orienta, a înțelege provocările și marea și a dezvolta abilități pe traseu - va naviga pe mări învolburate, își va pierde încărcătura, și va rata direcția de navigare și portul de sosire.
Așadar, o persoană care vrea să aibă succes în viață - va trebui să aibă încredere în partenerul său și să merite și încrederea lui, și să evite să navigheze pe oceanul vieții fără cârmă și țel. El va trebui să învețe să navigheze (bazându-se pe forțe proprii și pe abilitățile pe care și le dezvoltă) spre port, atât pe oceanul liniștit, atunci când vântul și curenții sunt prielnici, cât și pe cel învolburat, când vântul și furtuna sunt mai puternice - chiar și atunci când este învăluit în ceața dezamăgirii și se află în mijlocul opreliștilor.
Atunci când cârmaciul își va pierde răbdare și încrederea - și-și va abandona credința și Dumnezeul, el va eșua... Fără credință, iubire și iertare, va rătăcii pe mări învolburate, orbit de propriile griji, supărări, prejudecăți și nemulțumiri, chiar și atunci când Dumnezeu îi va trimite bărci de salvare...
sk
http://fantazia.f.a.pic.centerblog.n...2841268539.gif
Sandor Kasza
DESPRE MIRACOLUL CREDINȚEI ȘI AL IUBIRII
Omul este o ființă divină înzestrată prin suflet cu har divin. Sufletul devine astfel măsura propriei noastre valori și conștiințe, privind modul în care suntem, gândim, simțim, avem, facem și trăim. În ecuația vieții și a dăinuirii noastre infinite, ca Spirit energetic cu inteligență și rațiune de sine stătătoare (fie trăim experiența întrupării în ființă umană, fie ne ducem menirea ca Spirit liber în a-și alege experiențele și forma de exprimare), Dumnezeu, ca simbol al Creației și al Luminii, ne este călăuză și sursă de viață. Astfel, a-L accepta ca prezent în noi, și prin conștiință trează - înseamnă a-L primi în viața noastră și ca mod de exprimare (prin gânduri, emoții, alegeri și fapte), lăsându-ne călăuziți de El (prin devenire, asumare, acceptare, credință și iubire), spre Lumină.
Suferințele și bucuriile prin care trecem în viață, sunt căi care, prin experiența consecințelor, ne confirmă sau ne infirmă dacă prin ceea ce suntem, gândim, simțim, facem și experimentăm prin rezultate - suntem sau nu pe calea desăvârșirii noastre spirituale, prin conștiință și Adevăr divin. Atunci când prin rezultatele noastre, trăim abundența, suficiența, cumpătarea și mulțumirea, prin tot ceea ce suntem, avem și facem, înseamnă că trăim în iubire, acceptare, pace sufletească și adevăr al inimii. În situație opusă însă, când grijile, problemele, nevoile, insuficiențele, nemulțumirile, supărările, învinuirile, respingerea, neasumarea, deznădejdea, disperarea, mania sau neputința ne copleșesc - experimentăm lipsa Luminii divine, lipsa energiei iubirii, necredința și îndepărtarea de Dumnezeu.
Pentru a schimba o viață plină de supărări și griji, într-una a abundenței, mulțumirii, cumpătării și păcii sufletești, e nevoie să acceptăm prezența lui Dumnezeu în noi (ca vibrație energetică a stărilor noastre pozitive - ce domină ființa și-și dezvăluie prezența prin iubire, optimism, entuziasm, pasiune, pozitivitate, bucurie, compasiune, empatie, etc), și la nivel mental, emoțional și perceptual. Până nu-L vom primii, vom fi sortiți să experimentăm suferința, dezamăgirile, deznădejdea, nemulțumirile și neîmpăcarea - iar și iar... până la epuizarea finală sau până la asumarea Lui.
Omul care nu-l primește pe Dumnezeu în viața sa (ca simbol al iubirii, pozitivității, bucuriei, dăruirii, iubirii, prețuirii și a abundenței sale), nu se poate vindeca de întunericul și rănile din sufletul și inima sa, și astfel nici de suferința sa. Omul care nu l-a acceptat pe de-a întregul în viața sa, nu va primi de la El dezlegare pentru vindecare, căci el voit sau din nesăbuință inconștientă, a rupt conexiunea energetică cu EL. ”Reînnodarea” legăturii rupte cu Dumnezeu, trebuie să-l facă omul din proprie convingere... și nu din vreo rațiune sau imbold exterior ori din vreun interes superficial.
Dumnezeu nu ne poate ajuta și nici susține o viață prosperă, dacă noi nu-i atribuim prin crez, prin abandon al susținerii dreptăților vanitoase ale minții, prin acceptare, iertare, asumare și iubire necondiționată (renunțând la orice formă gând sau atitudine care exprimă și manifestă lăcomii, insuficiențe, nemulțumiri, supărări, vinovății, mânii, negativitate, îndoieli, judecăți, critici, necredințe, neîncredere, respingerea schimbării, etc) - puterea deplină de a o face și nu-i cerem ajutorul.
Când îi cerem ajutorul lui Dumnezeu, Prin energia credinței și a iubirii, deschidem un canal energetic prin care ne conectăm la El și la Sursa abundenței Sale. Însă ceea ce trebuie să înțelegem atunci când Îi cerem ajutorul - nu trebuie să o facem pentru a dobândi lucruri sau ajutoare materiale, și nici să avem iluzia că El sau altcineva decât noi, va face partea de acțiune sau de muncă.
Pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu, trebuie să învățăm să Îi cerem ajutorul, pentru a ne da claritate și înțelegerea prin urmarea căii și a călăuzirii sale,prin: - a ne ”activa” auzul și a-i înțelege astfel cuvintele și mesajul (trimis prin consecințe și prin spiritul mesagerilor umani), - a ne activa ”văzul” pentru a vedea lucrurile, oamenii și viața (dincolo de percepțiile, iluziile și nevoile egocentrice, sau de dreptatea și a ”rațiunea” subiectivă a minții, bazate pe convingeri, prejudecăți sau cunoașterea sa limitată), prin prisma Adevărul inimii și a iubirii necondiționate.
Când vrem să schimbăm vechiul cu noul, e nevoie să conștientizăm și apoi să înțelegem efectul în timp, pe care îl are și-l va avea asupra noastră și a celorlalți - păstrarea situației de fapte, actuale. Și apoi să luăm decizia de a ne elibera de ele, ”înarmându-ne” cu răbdare, acceptare și asumare a propriilor consecințe: - fără a permite unor îndoieli sau gânduri ”răzlețe” temătoare, să ne abată de la drum, și - fără a ne opune vreunei forme de învățare a lecțiilor consecințelor ce ne aparțin, - alegând să ne păstrăm în permanență crezul și vibrația pozitivă a Luminii, prin gânduri și valori pozitive ale sentimentelor, atitudinilor și acțiunilor, care prin alegeri și fapte dominate de entuziasm, pasiune și iubire, se oglindesc mereu în rezultate pozitive.
Dacă după ce ne regăsim cadența vieții și ne va fi din nou bine, vom uita la un moment dat să prețuim ceea ce am dobândit, vom cădea din nou. La fel se va întâmpla și când ne vom păstra răbdarea sau crezul în noi sau în materializarea intențiilor noastre exprimate prin gânduri și fapte. Când lipsa răbdării sau îndoiala ne șubrezește din nou credința - vom cădea din nou în patima, supărărilor, frustrărilor, nemulțumirilor, mâniilor sau furiilor. Atunci, vom dematerializa tot ceea ce am clădit, iar negativitatea noastră - ne va întoarce din nou împotriva noastră, a vieții și prin ele, împotriva lui Dumnezeu.
Atunci când vibrațiile ne sunt scăzute prin gânduri negative, necredințe, prin lipsa iubirii și prin atitudini ostile vieții și celorlalți și ne manifestăm ne prețuirea față de ceea ce suntem, avem și facem, sau față de ceilalți - îL respingem și-L abandonăm pe Dumnezeu și iubirea sa. Printr-o astfel de atitudine, nu facem altceva decât să semănăm în viața noastră semințele discordiei și al suferinței, distrugând tot ceea ce am clădit și am primit în dar, atunci când încă nu eram orbi și lipsiți de credință, și puteam iubi și prețui.
Printr-o astfel de atitudine ne condamnăm la frică, nefericire și rătăcire. Ne abandonăm sufletul energiilor și spiritelor malefice, care pun stăpânire pe tot ceea ce suntem, gândim, simțim, credem, avem și facem. Atunci când ne înstrăinăm de propriul suflet și intervine abandonul Sinelui nostru Spiritual, lupta trebuie să o ducem singuri. Însă această percepție ”a luptei cu viața”... (și crezul în izbândă și eliberare..., fără a conștientiza nevoia de evada din întunericul din noi), este doar efectul iluziei și a controlului minții.
Din păcate atunci când rătăcim într-o astfel de stare, nu putem nici percepe, nici conștientiza și nici înțelege singuri, că NOI hrănit prin gânduri dominate de frici, de ”somnul rațiunii” și de părțile întunecate al sufletului nostru - spiritele întunecate și monștrii pe care-i creăm, cărora prin temeri și lipsa Luminii credinței și a iubirii - le dăm viață în lumea noastră și le permis să ne controleze percepțiile, mintea, gândurile, sentimentele, trăirile și viața.
Când ne temem că vom experimenta insuficiențe și credem că viața noastră este ”o luptă cu viața” - prin consecințele nefavorabile ale vieții, materializăm lupta, teama și lipsurile vieții. Când credem cu tărie în neputința noastră - nimeni din exterior nu ne poate salva pe noi de noi.
Dumnezeu ne poate ajuta, doar când suntem sinceri cu noi, când ne decidem schimbarea, când ne abandonăm Lui și energiei Luminii Sale și îL acceptăm asimilându-i definitiv vibrația energetică în vibrația ființei și a spiritului nostru. Nu doar temporar până ne rezolvăm problemele... precum o fac ce-i lacomi, care invocă necuratul, să-i ajute ”să treacă puntea”... ci definitiv și ireversibil, ca o metamorfoză și o uniune armonioase prin conștiință trează, a ființei noastre materiale (prin trup), cu Sinele nostru energetic (prin Spirit).
Atunci când Dumnezeu este prezent prin energia vibrația Luminii și a iubirii necondiționate, în toată ființa noastră, El se manifestă în mod miraculos și tainic, atât în viața pe care o trăim (prin gândurile, sentimentele, alegerile, atitudinea, acțiunile și rezultatele) și pe care o exprimăm și materializăm prin puterea pe care Creația divină ne-o dăruiește în consecință, cât și în viața celor pe care-i atingem prin iubirea noastră.
sk
http://fantazia.f.a.pic.centerblog.net/2ca98c62.gif
https://www.youtube.com/watch?v=xfohld6sD_g&list=PLA6DE63DA061F8FCB
Factorul decisiv care oferã în orice situatie
un calm interior durabil,
o sursã de pace pentru ceilalti,
este acela de a-ti accepta propriile greseli si slãbiciuni,
de a fi capabil sã cobori de pe piedestalul pe care te-ai asezat.
(K. G. Durckheim)
http://www.consciouslifestylemag.com...olorful-FB.jpg
https://www.youtube.com/watch?v=YFrBLd0IGg8
Sandor Kasza
DESPRE FORȚA GÂNDURILOR
Atunci când cerem lucruri pentru noi, când ne gândim la lucrurile pe care nu le vrem în viața noastră sau la problemele cu care ne confruntăm, când exprimăm supărări, nemulțumiri sau nevoi, admitem de fapt, hrănim energetic și emoțional și materializăm, exact lipsa, insuficiența și deficitul lor. Astfel, nu facem altceva decât să ne conectăm toată atenție și energia cerebra... Vezi mai mult
http://fantazia.f.a.pic.centerblog.net/9e9bc62a.gif
"Daca vrei sa trezesti intreaga omenire, atunci trezeste-te tu pe de-a-ntregul; daca vrei sa elimini suferinta din lume, atunci elimina tot ce este intunecat si negativ in tine.
Cu adevarat, cel mai mare dar pe care il ai de oferit este propria ta transformare!"
Lao Tzu
ABUNDENTA
S-a dorit ca toti sa aveti abundenta in viata voastra. Da, pentru fiecare dintre voi, insa voi nu stiti acest lucru si ati blocat fluxul abundentei prin modul de a gandi. Exista o conceptie comuna ca unii oameni se nasc pentru a fi bogati si altii trebuie sa sufere. Aceast lucru nu este adevarat. Creatorul a facut pe toata lumea la fel, TOTI puteti avea bogatie in viata voastra. Trebuie doar sa o creati. Da, dar unii dintre voi mai au lectii de invatat despre acest subiect, si s-ar putea sa le fie mai greu decat altora sa o creeze, dar nu ar trebui sa fie o problema si veti gasi aceasta abundenta.
Irositi asa de mult timp Pamantesc traind in trecut, necrezind in voi insiva, avand dubii despre abilitatile voastre, etc. Nu mai puteti schimba ceea ce a fost, de ce va preocupa acest fapt. Cand va eliberati de trecut, aveti posibilitatea sa va creati viitorul in mod mult mai facil. Energia economisita prin eliberarea de trecut va ajuta in acest demers. Abundenta care este a voastra de drept poate incepe sa intre in viata vostra in orice fel ati cerut. Cei care cred ca bogatia este ceva gresit, mai mult ca sigur nu vor avea abundenta. Cum poate cineva sa obtina lucrurile dorite, daca nu are bogatie? Gandeste-te ce poate face un individ care are mijloacele, le foloseste facandu-si viata incantatoare. Nu e nimic gresit in bogatie, ceea ce faci cu ea conteaza. Gandeste-te unde in viata ta ti-ar place sa ai abundenta si indeparteaza toata gandirea negativa cu privire la acea zona. Apoi priveste cum se schimba viata ta. Este foarte simplu.
ABUNDENTA
Recunostinta + Atitudine
= Abundenta
Atragerea abundentei
Abundenta supercede si include prosperitatea. Telul pentru Prosperitate in locul Abundentei poate duce la lacomie – ca niciodata destul!!Abundenta include Iubirea si Lumina – care va poate aduce bucurie si implinirea sufletului!
Doua sentimente sunt fundamentale pentru atragerea oricarui lucru in viata voastra:unul este recunostinta si celalalt este aprecierea personala. Cind iti privesti viata cu recunostinta, schimbi concentrarea pe ceea ce-ti place.Cind schimbi concentrarea pe ceva, mai mult din acelasi lucru vine catre tine. Aceasta este Legea atractiei.Recunostinta nu apare deoarece Universul spune : “Ia uite!
Cineva este recunoscator, hai sa-i dam mai mult pentru ca merita o recompensa mai mare.”Universul este un loc neutru si raspunde numai la concentrarea atentiei”.
Recunostinta plaseaza concentrarea ta pe latura pozitiva a oricarui subiect, iti plaseaza atentia pe a avea ceva, mai degraba decit pe lipsa unui lucru. Daca practici recunostinta si intelegi ceea ce ai deja, iti schimbi nu numai concentrarea, ci si vibratia, in directia a mai multe lucruri pe care le doresti. Vezi, nu poti cere nimic din ceea ce inca nu ai.
Daca te-ai nascut pe o insula, undeva unde nu sunt pasari si deci nici oua, nu vei putea sa ceri mai multe oua. La fel se pune problema si cu ceea ce-si doreste inima.
Cind ceri abundenta, deja o ai. Cind ceri sanatate, deja o ai.
Vezi, daca picioarele tale sunt bolnave si nu poti merge, bratele tale sunt inca bune de munca, nu-i asa? Esti tu total dependent de sanatate? Nu. Tu stii ca sanatatea este parte din ceea ce esti tu. Cele Patru Principii ale Creatiei sunt cine esti tu, ele nu sunt lucruri de care ai nevoie. Sau trebuie sa le descoperi. Poate ca trebuie sa ti le amintesti, dar asta-i tot.
Sanatatea, bunastarea, abundenta, dragostea si puterea de a crea sunt ceea ce esti. Ele sunt fiinta ta, sufletul tau si ele sunt expresia lui Dumnezeu prin tine. Iti spunem in deplina cunostinta de cauza: Nu poti cere ceva ce deja ai.
Cu recunostinta te poti concentra pe prezent. De exemplu, sa spunem ca tu cauti o relatie intima, care sa-ti asigure un prieten, dragoste si toate lucrurile pe care le doresti de la un partener. Aceste lucruri sunt deja in viata ta, exprimate prin prieteni care sunt in viata ta. Prietenii tai iti ofera compania, dragostea, intelegerea si multe alte lucruri. Cind cauti un partener, multi dintre voi se concentreaza pe singuratate si daca te concentrezi pe singuratate, indepartezi oportunitatile care te leaga de acel cineva special. Cind intelegi ca ceea ce doresti este deja acolo si-ti schimbi concentrarea pe ea, intaresti prezenta si cauza pentru a creste.
Daca iti spui: “Nu pot simti recunostinta deoarece sunt atit de nefericita cu viata mea”, atunci lasa-ne sa-ti spunem: Sentimentele sunt rezultatul gindurilor;gindul este catalizatorul pentru tot ceea ce gindesti. Te poti auto-invata cum sa simti recunostinta prin exersarea ei. Asa cum poti exersa aprecierea personala pentru a incerca propria dragoste, poti de asemenea sa incerci recunostinta si sa incurajezi acest sentiment in tine.
Daca-ti doresti mai multi bani, ce reprezinta banii pentru tine? Pentru multi banii sunt sinonimi cu libertatea. Ce reprezinta? Abilitatea ta de a crea un mediu care sa-ti faca placere sau orice alt lucru asociat cu a avea bani. Odata ce–ti dai seama ce reprezina banii pentru tine si intelegi rolul lor in viata ta incepe sa scrii toate partile vietii tale care au acelasi rol. Odata ce-ti dai seama unde este prezent acest rol, vei incepe sa atragi mai mult din acelasi lucru. La sfirsitul fiecarei zile scrie toate lucrurile pentru care esti recunoscatoare, toate lucrurile care contin esenta lucrurilor din care doresti sa ai mai mult si va dura ceva pentru a schimba concentrarea ta sub aspect pozitiv a problemei pe care o doresti.
Daca vrei sa intre ceva in viata ta stai si gindeste-te la toate aspectele. Ia in considerare esenta a ceea ce doresti.
Iata si alte exemple care te vor ajuta. Sa spunem ca banii reprezinta libertatea ta de a calatori si a explora. Daca acesta este rolul banilor pentru tine, atunci poti avea acest rol in viata ta sub forma unui automobil. Binecuvinteaza aceasta masina! Toate lucrurile au constiinta, chiar si lucrurile acestea ca automobile, case si masini de spalat.
Imagineaza-te acordat cu esenta automobilului tau si multumeste ca ea reprezinta esenta libertatii din viata ta. Ai putea dori sa multumesti masinii tale de fiecare data cind pleci intr-o calatorie si sa reafirmi ca acel vehicol este manifestarea dorintei tale pentru mobilitate si libertate. Viata ta nu este niciodata de acord cu ceea ce doresti. Poate fi ceva sub forma diferita, sau intr-o cantitate care sa fie mai mica decit iti doreai, dar este acolo mereu. Am observat ca cei mai multi dintre voi care insistati de a dori ceva, tindeti sa va concentrati pe lipsa. Va lamentati incapacitatea de a calatori si vedeti un lucru care va tine departe de aceasta, departe de voi.
Printr-un simplu gest de recunostinta vei incepe sa-ti schimbi concentrarea pe partea de a avea din ecuatie.
Recunostinta nu este o obligatie spirituala, nu este o lege spirituala pe care oamenii “buni” si “iubitori” ar trebui s-o urmeze. Este o confirmare a iubirii deja existente in viata ta. Foloseste Legile Universale in beneficiul tau. Daca apreciezi toate lucrurile cu recunostinta, incepi sa radiezi iubire si din acest moment, devii magnetizat pentru iubire, sanatate si bunastare, abundenta si evidenta faptului ca esti creator.
Aprecierea personala este suprema. Nu exista ceva mai important decit sa te simti bine prin cine si ce esti tu. Daca te percepi cu apreciere deschizi usa multor lucruri de a intra in viata ta. Nu mai este o problema de dorinta sau abilitate, ci o problema de permitere.
Cit de mult iti vei permite sa ai astazi?
Daca ar exista 999 oameni carora sa le poti vorbi si i-ai intreba care din toate aceste subiecte este cel mai important, ti-ar spune, in deplina cunostinta de cauza, fara indoiala sau ezitare, ca propria apreciere este cea mai importanta dintre toate.Propria apreciere este cheia spre cresterea ta spirituala, spre iluminare, cu problemele umanitare, este considerata solutia tuturor problemelor.
Timp de multe generatii ati fost invatati ca aprecierea persoanei voastre inseamna aroganta si este necorespunzatoare. Vi s-a spus sa va faceti mici si sa nu ginditi prea departe de voi, deoarece nu meritati o astfel de adoratie si recunoastere. Va aducem un alt mesaj. Va spunem ca este timpul sa va apreciati si ca, fara propria apreciere, toate celelalte lucruri pentru care va straduiti sa le faceti va vor ocoli sau vor ramine o lupta.
Daca inveti sa apreciezi cine esti tu si ce ai de oferit lumii, toate calitatile pe care doresti sa le dezvolti, cum ar fi rabdarea, acceptarea, iubirea, compasiunea, grija si vointa vor fi ale tale. Asa cum este adevarat intru totul, ce este in tine se reflecta in afara ta. Ceea ce simti se manifesta in lumea ta. De aceea, daca doresti sa dezvolti iubirea, rabdarea si compasiunea este dragostea pentru sine, rabdarea cu sinele si compasiunea pentru sine pe care trebuie s-o dezvolti.
“Poti sa dai numai ceea ce ai deja.”
Nu ti se pare ca are sens? Daca ai numai putina iubire pentru tine, atunci nu vei putea sa oferi iubire autentica, de ex. acceptarea altuia. Vei oferi numai prefacatorie, spunindu-ti ca esti iubitor si bun, dar cind oferi iubire trebuie sa fie cu “dus si intors”. Trebuie sa porneasca dintr-o inima deschisa, care este deschisa de asemnenea pentru cel care primeste. Multi dintre voi care se concentreaza pe a da, intimpina greutati in a primi. Dar este la fel cu folosirea energiei intr-o baterie.
Cu cit dai, cu atit ai mai multa energie proprie de oferit. Cind esti deschis la primire, atunci devii conducator pentru univers, un canal pentru iubire. Iubirea universala pura, iubirea lui Dumnezeu incepe sa curga prin tine. Aceasta iubire, aceasta energie este sursa intregii vieti si asa cum ai devenit acest canal, te alimenteaza, te tine sanatoasa si in bunastare si iti permite ca abundenta sa curga libera in viata ta.
Propria apreciere ar spune: ma accept exact asa cum sunt. Este vorba si de a recunoaste darurile tale unice.
Lumea ta este plina de artisti, vindecatori, mari bucatari, arhitecti, profesori si oameni care fac miracole, care toti vor fi descoperiti. Ei nu au fost inca descoperiti deoarece nu le-ai permis sa straluceasca. In fiecare dintre voi este un mare creator, o fiinta inalt calificata, numai gata de a fi descoperita. Multi dintre voi au viziuni in momente de inspitatie, dar apoi multi dintre voi incepeti sa va comparati cu altii si sa va spuneti ca opera lor are mai mare valoare decit a voastra.
Propria apreciere nu inseamna sa negam pe altul, sau sa credem ca suntem mai bun decit altul.Este despre a intelege partea cea mai grozava din tine, care este cuprinsa in cunoasterea si puterea universala si care poate crea miracole. Este despre intelegerea adevarului a lui cine esti tu. Adevarul lui cine esti tu este simplu. Esti copilul divinului, mai mult decit atit, esti divinul.
Undeva de-a lungul liniei, multi dintre voi aveti ideea ca sunteti aici ca sa va demonstrati valorosi fata de Dumnezeu sau alta autoritate inalta. Nu despre aceasta este vorba. Esti aici prin exprimarea liberului arbitru si vii in acest plan al existentei pentru a crea.
Pamintul ofera provocari unice. Se pare ca este mai evidenta sugestia ca esti singura si neconectata la puterea universului. Dar acesta este motivul pentru care ai ales sa vii aici. Este o infruntare la care iei parte cu placere. Nu esti aici de proba; nu vei fi eliberata din acest loc pentu purtare buna.
Nu esti aici asteptind o sansa de a pleca undeva mai bine. Cind inima ta este plina de aprecierea proprie, va arata ca o tragi spre tine.
Iti vei indruma experienta catre lume si cum te raportezi la ceilalti. Apoi cind esti apreciativ, vei avea cea mai delicioasa experineta din univers. Vei fi concentrat fizic, inima ta va fi deschisa pe deplin iubirii universului si iubirea lui Dumnezeu va curge spre tine, folosindu-te ca un canal pentru tot ceea ce este maret. Nu exista experienta mai mare decit aceasta, sa fii fizic si spiritual in acelasi timp. Acesta este motivul pentru care planeta noastra este atit de populata, pentru ca multe, multe suflete doresc aceasta experienta si propria apreciere este cheia.
Cind privesti marii profesori, cum crezi ca au ajuns acolo? Cum au ajuns Buddha si Christos la nivelele lor? Prin apreciere proprie. Numai prin iubire si acceptarea deschiderii tale catre iubirea lui Dumnezeu. Pentru ca numai Dumnezeu iti poate da ceea ce esti gata sa-ti dai tie.
Nu exista un adevar mai mare decit acesta.
Sursa: dimensiuni-paralele
http://atingereaiubirii.blogspot.ro/...abundenta.html
http://str2.crestin-ortodox.ro/foto/...isi-viata2.jpg
Rugăciunea Sfântului Francisc din Assisi
Doamne, fă din mine un instrument al păcii tale.
ca acolo unde este ură,
să pun eu iubire;
ca acolo unde este jignire,
să pun eu iertare;
ca acolo unde este discordie,
să pun eu armonie;
ca acolo unde este greşeală,
să pun eu adevăr;
ca acolo unde este îndoială,
să pun eu credinţă;
ca acolo unde este disperare,
să pun eu speranţă;
ca acolo unde există tenebre,
să pun eu lumină;
că acolo unde este tristeţe,
să pun eu bucurie;
O, Maestre,să nu insist atât să fiu consolat,
cât să consolez;
să fiu înţeles,
cât să înţeleg;
să nu fiu iubit,
cât să iubesc;
căci dând se primeşte,
uitând se găseşte,
iertând eşti iertat,
murind se învie la viaţa vesnică.
http://angelinspir.ro/images/stories/assisi2.jpg