-
https://www.youtube.com/watch?v=HR63rMAO4Gc
https://doxologia.ro/sites/default/f...?itok=xpwGmvVh
Bujor – O splendoare de floare și povestea numelui ei
Demult, trăia un împărat în a cărei împărăție se afla o pădure unde trăiau niște zâne blestemate. Zânele transformau în animale, buruieni sau flori pe orice muritor care ajungea în acea pădure. Cu teamă în suflet, împăratul l-a avertizat pe fiul său, Bujor, să nu se apropie de pădurea unde trăiau zânele malefice.
Cât timp împăratul a fost în viață, a putut să-l păzească pe băiat. După ce a murit, însă, n-a mai putut să-l țină departe de tentație.
Într-o zi, Bujor, care era acum împărat, s-a pornit să cerceteze țara pentru a vedea cum stau lucrurile și ce nevoi mai sunt. Mergând pe jos, în lung și-n lat, a ajuns la marginea pădurii. Era răcoare acolo și vegetația îl îmbia la popas. S-a gândit să intre, zicându-și că poate zânele nu-s atât de rele pe cât le mergea vestea sau, mai bine, poate sunt plecate. Cum a pus, însă, piciorul în pădure a fost cuprins de un somn, căruia nu i se putea împotrivi. Slujitorii din alaiul împărătesc de-abia își mai puteau ține ochii deschiși.
Vraja începuse să lucreze, slujitorii au fost transformați în flori mici, unii în buruieni. Pe împăratul Bujor zânele l-au transformat într-o floare mare roșie, plăcut mirositoare.
Înainte de a se preschimba, Bujor și-a amintit de tatăl său și de avertizarea acestuia și i-au curs câteva lacrimi. Acele lacrimi se văd și astăzi în roua ce apare în zori de zi pe petalele parfumatei flori, pe care noi o numim bujor.
Bujorul, această floare cu aspect minunat, cu colorit spectaculos și miros îmbătător apare în zilele de vară. Ea amintește de răcoarea pădurii în care fiul de împărat a fost prins în mrejele zânelor. Vraja apare și astăzi atunci când ne apropiem să simțim aroma ei extraordinară.
sursa net.
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...9c&oe=5D9033B2
https://cdn.allshops.ro/files/client...-paeonia-2.jpg
https://fisiere.poze.site/img/800/bu...-boboc-800.jpg
https://identitatea.ro/wp-content/up...4962439387.jpg
https://www.paradisverde.ro/sites/de...?itok=8ol6q6Xs
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=rBLztD48B8c
https://drumulvietii2012.files.wordp...011/11/022.jpg
“Se știe că linia dreaptă este drumul cel mai scurt între două puncte. Este bine însă să urmăm mereu linia dreaptă? De exemplu, dacă vreți să străbateți un oraș, o veți face foarte greu în linie dreaptă fără să vă izbiți de niște clădiri, mașini și pietoni; la fel, în acest imens teritoriu care este viața, unde se îngrămădesc o mulțime de creaturi, veți reuși foarte rar să atingeți direct o țintă fără să vă loviți de niște interese opuse vouă.
Așadar, ar fi de preferat să alegeți uneori linia curbă, adică să nu vă prezentați în fața altora spunându-le imediat: „Eu am venit. Eu am niște proiecte, lăsați-mă să le duc la capăt.” Adesea este mai bine să urmați niște căi deviate, străbătând la început locuri în care nu veți întâlni obstacole. Și cum situațiile nu sunt mereu la fel de favorabile, așteptați mereu cea mai bună clipă pentru a trece. Pentru a vă împlini toate proiectele bune, evitați să vă impuneți dintr-odată, dați dovadă mai degrabă de psihologie, de răbdare, de suplețe. Aceasta înseamnă să urmați linia curbă.”
Omraam Mikhaël Aïvanhov
http://img11.nnm.me/b/9/3/5/4/7db63c...d2e390a9c7.jpg
-
-
https://www.youtube.com/watch?v=4H5_oqIt4i8
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...8c&oe=5D9C733D
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...f3&oe=5D92DBFF
"Cînd te-am văzut
m-a lucit un frig suav
de stea căzătoare."
Nichita Sănescu
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...42&oe=5D511DFC
Contemplare
Se arăta fulgerător o lume
mai repede chiar decât timpul literei A.
eu ştiam atât: că ea există,
deşi văzul dinapoia frunzelor nici n-o vedea.
Recădeam în starea de om
atât de iute, că mă loveam
de propriul meu trup, cu durere,
mirându-mă foarte că-l am.
Îmi lungeam sufletul într-o parte şi-ntr-alta,
ca să-mi umplu ţevile braţelor cu el.
La fel şi globul de peste umeri
şi celelalte-nfăţişări la fel.
Astfel mă încordam să-mi aduc aminte
lumea pe care-am înţeles-o fulgerător,
şi care m-a pedepsit zvărlindu-mă-n trupul
acesta, lent vorbitor.
Dar nu-mi puteam aminti nimic.
Doar atât – că am atins
pe Altceva, pe Altcineva, pe Altunde,
care, ştiindu-mă, m-au respins.
Gravitaţie a inimii mele,
toate-nţelesurile rechemându-le
mereu înapoi. Chiar şi pe tine,
rob al magneţilor, gândule.
Nichita Sănescu
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...21&oe=5D573ECD
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...d5&oe=5D9DB0EB
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...94&oe=5D8B6B69
-
https://www.youtube.com/watch?time_continue=30&v=C6wMxIaGCmc
http://wallpaperstock.net/apus-de-so..._2560x1920.jpg
„Trăim în amintire și prin amintire, și viața noastră spirituală nu este, în fond, decât strădania amintirii noastre de a persevera, de a deveni speranță, efortul făcut de trecutul nostru pentru a ajunge viitor.”
Miguel de Unamuno
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...86&oe=5D51E124
"Trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanţă, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înţelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esenţiale. De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate."
Octavian Paler
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...c3&oe=5D8CCAC3
„Se duc anii, unul după altul, încet şi totuşi aşa de iute, domol şi totuşi grabnic unul după altul, şi fiecare-ţi pare lung, dar totuşi se sfârşeşte aşa de repede! Se adaugă iute unul peste altul, lasă aşa de puţină urmă după dânşii, se pierd atât ştergându-se, încât de te uiţi îndărăt să vezi cât a trecut, nu vezi nimic şi nu'nţelegi cum se face de-ai îmbătrânit aşa de mult.”
Guy de Maupassant
http://www.gretta.ro/wp-content/uplo...s-albastru.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?v=Shf-D2xXcNA
https://s-media-cache-ak0.pinimg.com...3c723c2043.jpg
Curajul nu înseamnă absenţa fricii
Ceea ce nu încetează să mă mire întotdeauna este
cât de puţini oameni înţeleg ce este curajul.
Majoritatea crede că înseamnă absenţa fricii.
Absenţa fricii nu este curaj, ci un fel de vătămare a creierului.
Curajul înseamnă capacitatea de a merge mai departe
în ciuda fricii sau a suferinţei.
Descoperi, astfel, că înfrângerea fricii
nu numai că te face mai puternic,
ci este şi un pas înainte către maturitate.
M. Scott Peck – Drumul către tine însuţi şi mai departe
https://wwwsufletulzambeste.files.wo...65878419_n.jpg
-
https://www.youtube.com/watch?time_continue=24&v=Fu9WNag2McM
https://lh3.googleusercontent.com/Hz...280-h960-rw-no
"Un visător este cineva care își poate găsi calea numai sub lumina razelor lunii , iar pedeapsa lui este ca zărește zorile înaintea restului lumii."
Oscar Wilde
http://www.tzaranu.com/post-images/r...et-83/1073.jpg
''Cu timpul, chiar şi durerea îşi leapădă amarul; numai timpul vindecă tristeţea - timpul care vede cum trec toate, cum o emoţie ia locul alteia; timpul aşterne linişte peste toate...''
John Galsworthy
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...b7&oe=5D8C605D
-
https://www.youtube.com/watch?v=kYqwYpko6po
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...4a&oe=5D9B21C5
"Trebuie să știm să folosim alternativ capacitățile intelectului și cele ale inimii, adică să echilibrăm curentul rece care circulă în regiunea înțelepciunii prin curentul cald al iubirii. Adevărul se află în echilibru. Dacă nu este temperată de înțelepciune, iubirea duce la o sensibilitate afectată, în bătaia vântului, la senzualitate; iar înțelepciunea, lipsită de iubire, conduce la la răceală, la dispreț, la cruzime. Așadar, răceala înțelepciunii trebuie să atenueze căldura iubirii, iar căldura iubirii trebuie să modereze răceala înțelepciunii. Adevărul, adică viața, va găsi în acest climat temperat cele mai bune condiții.
Pentru ca bobul de grâu să se dezvolte normal, el are nevoie de căldură, dar nu foarte multă, și de frig, dar nici aici prea mult. Există o temperatură favorabilă pentru toate grăunțele, dar de ce nu și pentru această grăunță care este ființa umană? De ce ar face ea excepție?"
Omraam Mikhaël Aïvanhov
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...31&oe=5D98DE6F
"Nu există decât o modalitate de a atinge fericirea şi pacea lăuntrică: de dimineaţa când te trezeşti, tot timpul zilei şi până seara când adormi, orientează-ţi toate gândurile, pune-ţi toate speranţele în Dumnezeu şi niciun lucru exterior să nu te mai tulbure!''
Epictet
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...75&oe=5D8C4C2D
https://scontent.fcra1-1.fna.fbcdn.n...c1&oe=5D9A2F58
-