https://putereaprezentului.files.wor...-abundance.jpg
https://www.youtube.com/watch?v=MenIhT7umeM
Versiune printabilă
https://www.youtube.com/watch?v=dJaCT2MLT8k
http://img5.dreamies.de/img/434/b/t36wo9ifu0e.jpg
Iubind, în asteptarea lui Dumnezeu
Fiindcă Dumnezeu nu Se descoperă decât atunci când rămâi singur.
Când în pustia lumii vei trăi propria ta singurătate goală şi doar
prezenţa lui Dumnezeu.
Aceasta este soarta fiecărui om care-l caută pe Dumnezeu pe pământ. […]
Şi, în mijlocul acestei pustii, care este toată numai răspântii şi numai cotituri,
Îl aştept răbdător pe Dumnezeu.
(Christos Yannaras – Foamea şi setea)
https://searchnewsglobal.files.wordp...82686526_n.jpg
https://aripidelumina.files.wordpres...pg?w=287&h=336
Fãrã Duhul Sfânt...
Fără Duhul Sfânt, Dumnezeu este departe,
Cristos este un om al trecutului,
Evanghelia este o literă moartă,
Biserica o simplă organizaţie,
Misiunea o propagandă,
Comportarea creştină o morală plictisitoare.
(Stan Rougier)
http://3.bp.blogspot.com/-1ox790dwLw...ielo-azul-.jpg
https://media.monitorulsv.ro/poze/20...68277maxim.jpg
Traditia...
Tradiţia e colierul preţios căruia fiecare generaţie îi adaugă
bogăţia ei de trăire.
Adevăratul căutător, aşadar, nu este nici acela care se opreşte, rămânând fixat în tiparul gata pregătit al tradiţiei,
nici cel care o respinge cu totul. […]
Adevărata căutare este mersul spre participarea personală,
responsabilă şi esenţială la tradiţie,
pentru a gusta personal experienţa trăită a ceea ce a fost înainte.
(Christos Yannaras – Foamea şi setea)
http://ziarullumina.ro/img/resize/zi..._h669_q100.jpg
https://www.youtube.com/watch?v=AarR4J4yWAw
http://www.vopus.org/es/images/artic...s-astrales.jpg
Roagã-te lui Dumnezeu,ajutã pe oameni, înfrâneazã-ti natura;
fã-te lãuntric chip al Dumnezeu-Omului Hristos,
recunoaste prezenta Lui realã în Bisericã
si fã-ti un scop din a extinde Duhul Lui în toate domeniile vietii umane si naturale,
pentru ca prin noi sã se închidã inelul divino-uman al edificiului lumii
iar cerul sã se uneascã cu pãmântul.
(Vladimir Soloviov)
http://3.bp.blogspot.com/-GBLDWQFBtv...lago-azul-.jpg
https://lh3.googleusercontent.com/-v...-fii-sfant.jpg
Fondul fiinţei mele, fondul oricărei fiinţe este deci
comuniunea Persoanelor divine în Iubirea Uneia pentru Cealaltă.
Realitatea oricărei realităţi este comuniunea;
tot ceea ce există este Templul acestui mister prodigios;
totul, absolut totul, este atârnat de acest schimb veşnic de Iubire,
respiraţie ascunsă a tuturor lucrurilor,secret al propriei mele respiraţii,
care nu este mişcare decât pentru că
Unul nu încetează să se întoarcă spre Celălalt:
„Nu Eu, ci Tu”!...într-o abandonare, abnegaţie infinită!
(A & R Goettmann)
http://forums.pelicanparts.com/uploa...1344457310.jpg
https://www.youtube.com/watch?v=yNta2wpEzA0&list=PLaU9jZtbalwB7nMJ3PbD zL2h _mPrLqtdu
În definitiv aventura cea mai eroică a omului
nu este explorarea universului său exterior, oricât de infinit ar fi acesta,
ci aceea de a deveni om.
Adevăratul infinit pentru om este omul însuşi.
Începând de acolo şi numai de acolo se va putea re-crea lumea,
căci acolo este originea ei: forţa interioară a omului!
(A & R Goettmann)
http://3.bp.blogspot.com/-fj96auaB8q...de-flores-.jpg
http://www.shanemyersphoto.com/img/s...97386010-2.jpg
Tãcerea...
Limbajul care exprimã cel mai bine si conduce cel mai sigur la transcendentã
nu este limbajul intelectual,
ci cel al poetilor si al misticilor,
al muzicii
...si al tãcerii.
(Yvon Le Mince)
http://i.ytimg.com/vi/G70ZNOziGzg/hqdefault.jpg
http://str.crestin-ortodox.ro/foto/1...obul-roaba.jpg
Chemarea la "convertire" este perceputã în general ca o invitatie exigentã si prin urmare dezagreabilã.
Dimpotrivã, ea este o excelentã veste bunã.
Chemarea ne spune:
"Tu poti sã te schimbi.
Esti capabil de reînnoire.
Esti capabil de viitor".
(Yvon Le Mince)
https://tainacasatoriei.files.wordpr...tina.jpg?w=640
http://img15.hostingpics.net/pics/262525image0012.gif
ERNEST BERNEA
ÎNNOITORII. COPILUL
Odată, într’un sat de munte, la vremea când urzeşte întunerecul, stăteam de vorbă cu un copil cu ochii de mirare. Pe deasupra capetelor noastre o pasăre a bătut din aripi de câteva ori şi s’a pierdut în pădure. După un moment de linişte a urmat întrebarea senină a copilului: de ce sboară pasărea? Altă dată, privind argintul viu al unei ape ce curgea boltit peste pietrele rotunde ale văii ca prins de o minune, a întrebat: de ce curge apa?
Ce minune stă în această făptură mică? Cum de l-a chemat măsura lui către gândurile neliniştitoare? Ce tainică legătură îl poartă pe culmile vieţii. Copilul este mai aproape decât noi de firea lucrurilor, mai aproape de Dumnezeu.
Zilele omului vârstnic se scurg într’o formă banală. Feluritele chipuri ale lumii acesteia şi sensul adânc al lucrurilor îi scapă. Omul de azi trăieşte totul în fugă, el nu prinde frumuseţea, nici lumina adevărului. Cele mai alese rosturi şi semne îi scapă; îi scapă nu pentru că el ar fi în păcat, ar fi sortit de la început să nu vadă, ci pentru că felul în care îşi trăieşte viaţa aici îi închide porţile înţelesului. Cu fiecare zi ce trece omul se îndepărtează de plaiurile bucuriei şi ale înţelepciunii. Trufia şi îndemnul numai către ordinea materială a lucrurilor îl fac să coboare cele mai de jos trepte ale condiţiei umane.
Trăind şi repetând zilnic aceleaşi forme şi acte lumea înconjurătoare îşi pierde misterul. Sau mai precis, odată cu anii, omul îşi pierde un simţ foarte delicat, dar pătrunzător, care îl pune în stăpânirea substanţelor ultime ale existenţei; omul în vârstă pierde de cele mai multe ori simţul adâncimilor; sâmburele dumnezeesc moare în el.
https://sinaxa.files.wordpress.com/2...pg?w=357&h=237
Dimpotrivă, copilul, fiinţă nouă şi neprihănită, necumpărată de ispitele aparenţelor înşelătoare, culege pretutindeni urmele minunilor. Când un copil deschide pentru prima oară ochii, întreg universul cu tainele joacă în apele luminate ale ochilor săi.
De aceea Iisus iubea atât de mult copiii, de aceea i-a arătat ca pe un simbol al Creştinismului, lume nouă care punea preţ pe nevinovăţie şi naivitate îngerească, pe frăgezime şi sete de absolut. „De nu vă faceţi la fel cu pruncii nici că veţi intra în împărăţia cerurilor.”
Copilul este o făptură biblică originară. Copilul este o făptură a vieţii neîntinate, este o floare deschisă luminii, este îndemn la simplitate şi frumuseţe. În el vorbeşte frântura de cer dată omului odată cu începutul.
Copilul este un mare dar al vieţii noastre aici: aduce cu el inocenţa, drăgălăşenia şi bunătatea. Copilul îndulceşte viaţa noastră atât de amară; făptura sa mică cu aripi la suflet ne dă multe învăţăminte. Un scriitor a spus: zâmbetul copilului este pentru mamă ca o rugăciune pentru Dumnezeu. În preajma copilului stăruie mereu o atmosferă de lumină şi frumuseţe.
Când întrebările bat la porţile gândului tău împovărat şi cer deslegare, când umbrele amintirilor alunecă pe pereţii sufletului şi cer o rază de soare, atunci stai de vorbă cu copiii. Aplecat asupra adâncurilor, umbli ca străbătut de fiorii unei zări virgine. Prietenii te cred nebun şi lumea te arată cu degetul. În rătăcirea ta prin pajiştile unei lumi de dumnezeesc tumult, în setea ta de înţeles şi vrajă, te întâlneşti doar cu copiii.
Cuvântul tău sună sec pentru cei vârstnici, dar întoarce ca pe o frunză spre soare sufletele copiilor cu ochi de mirare.
(Ernest Bernea – PRELUDII, Ed. PREDANIA, 2011)
https://bucovinaprofunda.wordpress.c...torii-copilul/
https://www.youtube.com/watch?v=tnUf5OzP_8w
http://dl8.glitter-graphics.net/pub/...rpdj92t30k.gif
Decalogul lui Octavian Paler
„Prima porunca: Sa astepti oricat.
A doua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa-ti amintesti, in schimb, orice. Nu sunt bune decat cele care te-ajuta sa traiesti.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea, si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa se apere singur.
A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu evita sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota. “
(„Decalogul“ lui Octavian Paler, desprins din volumul „Viata pe un peron“)
http://magiquementvotre.a.m.f.unblog...09/11s2exw.jpg
http://cache.bzi.ro/cache/3/280/s560...ostoievski.jpg
Marile iubiri ale lui Dostoievski
De la iubirea tainica a tanarului devenit peste noapte celebru prin romanul“Umiliti si obiditi”, trecand prin dragostea mistuitoare din anii maturitatii tarzii si pana la dragostea triumfatoare din perioada declinului vietii biologice,Dostoievski a parcurs un drum dramatic, marcat de suferinta, boala, saracie si nefericire.
Obisnuit ca in dragoste mai mult sa ofere decat sa primeasca si lasand in fiecare femeie pe care a iubit-o o parte din sufletul sau generos, el a trait cu intensitate sentimentul iubirii.
Prima dragoste
Succesul “Oamenilor sarmani” i-a deschis usile saloanelor din Petersburg, iar in casa cunoscutului om de litere Panaev, i-a fost prezentat sotiei acestuia. Iata ce-i scria el, despre acest moment din viata sa, fratelui Mihail: “Ieri – pe 15 noiembrie 1845 – am fost pentru prima data la Panaev si cred ca deja m-am indragostit de sotia lui. Aceasta este frumoasa si desteapta, amabila si neprefacuta pana peste poate. Imi petrec frumos timpul”.
TOT ARTICOLUL AICI: http://cultural.bzi.ro/marile-iubiri...stoievski-5134
http://coquelico.c.o.pic.centerblog.net/caade5f0.gif
http://cuvintecelebre.ro/wp-content/...mil-Cioran.png
Citate celebre din „Amurgul gandurilor” de Emil Cioran
10.Ratacire
De cate ori imi vine in minte cuvantul: ratacire, de atatea ori am revelatia omului. Si tot de atatea ori, parca au atipit muntii pe fruntea mea.
9. Pacat versus regret
Pacatul este expresia religioasa a remuscarii, precum regretul expresia ei poetica. Primul este o limita superioara; ultimul, una inferioara.
8.Lenea de gandire. Omul ca animal sociabil
Contactul intre oameni – societate in genere – n-ar fi posibil fara intrebuintarea repetata a acelorasi adjective. Interziceti-le prin lege si veti vedea in ce mica masura omul este un animal sociabil. Vor disparea imediat conversatia, vizitele, intalnirile si societatea se va va degrada la raporturi mecanice de interese. Lenea de gandire a dat nastere la automatismul adjectivului.
7. Framantari
Daca ar prinde glas agitatia surda din mine, fiecare gest ar fi o genuncheare la un zid al plangerii. Port un doliu din nastere – doliul acestei lumi.
6.Uitare versus remuscare
Tot ce nu-i uitare ne uzeaza substanta; remuscarea este la antipodul uitarii. De aceea se ridica ea amenintatoare ca un monstru stravechi ce te rapune din privire sau iti umple clipele cu senzatii de plumb topit in sange.
5.Omul plictisitor
Un om plictisitor este incapabil de plictiseala.
4.Hainele
Doar cand te zaresti gol ti-aduci aminte ca existi si ca esti muritor. Imbracamintea ne imprumuta o superioritate superficiala asupra timpului. Cum o sa fi muritor, cu o palarie pe cap si o cravata la gat ? Hainele au creat mai multe iluzii decat religiile.
3. Prostia
Prostia este o suferinta nedureroasa a inteligentei. Ea apartine naturii si n-are astfel istorie. Nici macar in patologie nu intra prostii, fiindca au de partea lor eternitatea. Icoana cea mai veridica a lumii s-ar putea alcatui din „licaririle” unui idiot – daca el ar putea invinge senzatia de putrezire a sangelui si si-ar da seama uneori de fluxul infinitizemal al inteligentei sale.
2.Artisul si filozoful
Ce-i un artist ? un om care stie tot – fara sa isi dea seama. Un filozof ? un om care isi da seama, dar nu stie nimic.
1. Extrapolare
Poti spune foarte usor ca universul n-are nic un rost. Nimeni nu se va supara. – Dar afirma acelasi lucru despre un individ oarecare; el va protesta si va lua chiar masuri spre a te sanctiona.
Asa suntem cu totii: ne scoatem din cauza cand e vorba de un principiu general si nu ne e rusine sa ne izolam intr-o exceptie. Daca universul n-are nici un rost, scapat-am careva din blestemul acestei osande ?
sursa:zeceintop.ro
Friedgard şi cele mai frumoase scrisori de dragoste În februarie 1981, Friedgard Thoma, pe atunci în vârstă de 35 de ani, mamă a unui copil şi doctorandă în filosofie, îi scrie pentru prima dată lui Emil Cioran, atrasă fiind de scrierile lui. “În general, toate frazele lui aveau prospeţimea sănătoasă a acelor lucruri care trec drept viciate sau cinice, în realitate însă sunt eliberate de tabu-uri, printr-o manevră elegantă. (…) M-am hotărât curând să-i trimit la editură o scrisoare acestui Cioran, despre a cărui viaţă nu aveam habar”, avea să scrie, mai târziu, Friedgard Thoma.
http://adevarul.ro/assets/adevarul.r...a5/646x404.jpg
Emil Cioran si Friedgard Thoma
La momentul respectiv, Cioran avea 70 de ani şi trăia de decenii bune cu Simone Boue, “semi-însurat” cum avea să-i scrie lui Friedgard, mai târziu, într-o scrisoare. Între cei doi s-a născut o profundă legătură intelectuală, materializată printr-o corespondenţă purtată între anii 1981 şi 1991. Cioran s-a aruncat cu toată fiinţa sa în iluzia acestei legături, cu femeia superbă, pe care a numit-o, într-una dintre scrisori, blestemul său indispensabil. După moartea lui Cioran, Friedgard Thoma a publicat, într-un volum, povestea legăturii ei cu filozoful şi, parţial, scrisorile. Volumul a fost tradus în limba română de Nora Iuga, cu titlul ”Pentru nimic în lume – O iubire a lui Cioran” şi publicat în 2005 la Editura EST – Samuel Tastet Editeur.
Fragmente din scrisorile lui Cioran către Friedgard Thoma
„La ora unu acasă, am dormit câteva ceasuri, m-am trezit devreme şi atunci a început chinul. M-am gândit la dumneavoastră şi la tot ce ar fi putut să se întâmple în noaptea de joi...dacă nu v-aţi fi împotrivit. V-am auzit suspinând şi plângând. Mai bine de o oră în mintea mea s-au derulat scenele cele mai intime cu o asemenea precizie încât a trebuit să mă scol ca să nu-mi pierd minţile. Am discutat prea mult şi am înţeles dependenţa mea senzuală de Dumneavoastră în toată claritatea ei abia după ce v-am mărturisit la telefon că aş vrea să-mi îngrop capul pentru totdeuna sub fusta Dumneavoastră. Ce mortale pot fi anumite lucruri. Totul a început de fapt cu fotografia, vreau să spun cu ochii Dumneavoastră. Aţi fost oarecum speriată când v-am vorbit de o înclinaţie „perversă” pe care mi-o stârneşte trupul Dumneavoastră. Pervers nu a fost cuvântul potrivit. Am vrut să spun arzătoare. Doar sunt normal; stări interzise cer expresii ne-naturale. Cred (poate mă înşel) că în dimineaţa asta aş fi mai puţin obsedat dacă aţi fi fost mai binevoitoare cu mine. În definitiv ne cunoaştem de la prima dumneavoastră scrisoare”.
„De când am fost izgonit din Paradis, m-am gândit în fiecare secundă la dumneavoastră şi nu mă pot gândi la nimic altceva. Aş vrea acum să zbor în Patagonia departe, departe de Dumneavoastră, la polul opus. Cu o oră în urmă am găsit cuvântul pe care l-am căutat zadarnic ieri sau azi: Leprosul, asta înseamnă să nu mai fiu cu dumneavoastră, să nu vă mai aud suspinele...”
„Vă mai amintiţi de plimbarea atât de apropiată pe marginea lacului? Din cauza frigului, azi dimineaţă nu era aproape nimeni acolo. Doar eu cu lacrimile mele. Niciodată în viaţă nu am vărsat atât de multe, fără cea mai mică posibilitate de a râde. Nu înţeleg ce caut pe lumea asta în care fericirea mă face şi mai nefericit decât nefericirea. Pentru mine aţi devenit atât de importantă încât mă întreb cum va sfârşi întâlnirea noastră. Aş vrea să evadez cu Dumneavoastră într-o insulă părăsită şi să plâng toată ziua. Acest loc mi-a devenit brusc drag pentru că îl cunoaşteţi şi îl îndrăgiţi. (...) Tot ceea ce mă ţine departe de Dumneavoastră e exil. Trebuie să ajung într-un fel din nou „voios” sau să mă prăbuşesc. Şi totuşi declinul meu datorită Dumneavoastră îmi este necesar şi nesperat”.
„A sunat telefonul. Vreau să sper că aţi sunat Dumneavoastră. Venea de undeva dintr-o lume atât de îndepărată şi atât de apropiată ca – pentru mine cel puţin – dintr-o fericire fără fund. Când am plecat de la telefonul cu vedere spre grădină, m-am gândit la cât de mult mi-aş dori să mor împreună cu Dumneavoastră cu o singură condiţie: să fim puşi în acelaşi sicriu. Fireşte trebuie să fiţi şi Dumneavoastră de acord şi să renunţaţi pe veci la linişte...Aş avea atâtea să vă spun, atâtea lucruri nespuse...”
„Starea de a fi singur era religia mea. Şi, într-adevăr, eu m-am simţit întotdeauna singur – fireşte, cu unele execepţii: cea mai ciudată e cea de acum. Aţi devenit centrul vieţii mele, zeiţa unuia care nu crede în nimic, cea mai mare fericire şi nefericire întâlnită vreodată. După ce am vorbit ani în şir cu sarcasm despre asemenea lucruri ca iubirea trebuia să fiu pedepsit într-un fel, şi chiar sunt, dar nu regret”.
„Deşi am iubit viaţa pătimaş, am găsit-o totuşi lipsită de sens. Acum mi se pare total lipsită de sens – fără Dumneavoastră”.
„Cât regret că nu am aşternut pe hârtie în fiecare zi, nu, în fiecare ceas, de când vă cunosc, ce reprezentaţi pentru mine! Cele mai contradictorii impresii pe care o fiinţă le-a simţi vreodată. Şi totuşi, puse cap la cap, ar putea avea o unitate, o secretă convergenţă: frica teribilă că v-aş putea pierde”.
„Ieri noapte, când mă plângeam de proba rupturii care e lozul meu, mi-ai spus ceva curios: „Altfel v-aţi fi plictisit”. Şi e adevărat. În fapt, m-aţi vindecat (deocamdată?) de plictiseală. Vremea care a trecut de la apariţia Dumneavoastră a fost atât de plină, de substanţială, de neprevăzută şi atât de impregnată de Dumneavoastră, că vă sunt recunoscător pentru toate bucuriile şi loviturile legate de numele Dumneavoastră. Mă aflu, ştiţi doar, într-o anxiete continuă cu privire la nestatornicia Dumneavoastră, dar nu mă pot consacra liniştii. Pur şi simplu, nu sunt în stare să trag concluziile susceptibilităţii mele. Mai bine iadul cu Dumneavoastră decât binecuvântarea de unul singur. Sunteţi blestemul meu indispensabil”.
https://www.youtube.com/watch?v=vwp9JkaESdg
“Numai în muzică şi în iubire există bucuria de a muri, străfulgerarea de voluptate când simţi că mori deoarece nu mai poţi suporta vibraţiile interne. Şi te bucură gândul unei morţi subite, care te-ar scuti să mai supravieţuieşti acelor momente. Bucuria de a muri, care n-are nici o legătură cu ideea şi conştiinţa obsedantă a morţii, se naşte în marile experienţe de unicitate, când simţi perfect cum acea stare nu se va mai reîntoarce niciodată. În muzică şi-n iubire sunt numai senzaţii unice; cu toată fiinţa îţi dai seama că ele nu se vor mai putea reîntoarce şi regreţi din tot sufletul viaţa cu fiecare zi la care vei reveni după ele. Ce voluptate admirabilă este aceea care se naşte la gândul că ai putea muri în asemenea clipe, că prin acest fapt n-ai pierdut clipa. Căci este o pierdere infinit mai mare, în reîntoarcerea la existenţa zilnică după asemenea clipe, decât stingerea definitivă. Regretul de a nu muri în culmile stării muzicale şi ale celei erotice ne învaţă cât avem de pierdut trăind.”
― Emil Cioran, Cartea amăgirilor
http://2.bp.blogspot.com/-Xdjy22rQxZ...ei-carti-1.jpg
Când asculţi pe Bach vezi cum se înfiripă Dumnezeu. Căci muzica lui este generatoare de Divinitate. O viziune plastică a fiinţei divine ţi se desfăşoară în faţă şi creşte Dumnezeu sub ochii tăi.
https://www.youtube.com/watch?v=rrVDATvUitA
Fără Bach, teologia ar fi lipsită de obiect, Facerea ar fi fictivă, iar neantul – peremptoriu. Dacă e cineva pe lumea sta care să-i datoreze totul lui Bach, acela e Dumnezeu.
http://www.holisterapi.ro/wp-content...61634864_n.jpg
Filozoful se gândeşte la Divinitate, credinciosul la Dumnezeu. Unul la esenţă, altul la persoană.
Azi dimineaţă, după ce am auzit un astronom vorbind despre "miliarde de sori", am renunţat să-mi mai fac toaleta: la ce bun să te mai speli?Emil Cioran în Mărturisiri şi anateme
https://daniilgaucan.files.wordpress...14/04/chip.jpg
Vom astâmpăra vreodată insomnia umbrelor şi adormi-vom cândva întunericul? Neastâmpărul nopţilor, al tuturor nopţilor - prin care respiră mâhnirea şi cazna - a săpat şanţuri în care putrezesc hoiturile amintirii.Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
https://www.youtube.com/watch?v=ixyVNxUwoxw
Emil Cioran
http://www.humanitas.ro/emil-cioran
http://hippyraver.com/wp-content/upl...io-large-4.jpg
Trupul trăieşte dacă e locuit de suflet; iar sufletul trăieşte dacă e locuit de Dumnezeu. Aşadar, sunt oameni care au intr-inşii suflete vii, şi sunt oameni care au suflete moarte. Moartea trupului este despărţirea sa de suflet; iar moartea sufletului e despărţirea lui de Dumnezeu. Astfel, un trup viu poate fi locuit de un suflet viu sau de un suflet mort.
Pr. Arsenie Boca
http://www.rogradini.ro/wp-content/u...-natura-64.jpg
http://www.hranatate.ro/wp-content/u...-3-620x269.jpg
“Cunoaste masculinitatea, dar prefera feminitatea- vei fi suvoiul lumii”Tao Te Ching
https://www.youtube.com/watch?v=Bl7RmFjor1o
“Numai fiinţele care au realizat unirea celor două principii în ele însele, principiul iubirii şi principiul înţelepciunii, acestea sunt în adevăr şi posedă forţa”
Omraam Mikhael Aivanhov
http://www.hranatate.ro/cand-masculi...e-feminitatea/
Încredinţaţi-vă Lumii animate de Domnul Nostru
şi Lumea vă va salva.
Cred că, aşa ca în Evanghelii,
apele mişcătoare ne poartă
pe măsură ce îndrăznim
să umblăm pe ele,
cu condiţia ca aceasta să fie în direcţia şi iubirea lui Dumnezeu.
Pierre Teilhard de Chardin – Etre plus
http://www.ceruldinnoi.ro/Aforismul_zilei.htm
http://www.ecology.md/pics/2011/08/v.../vodopad12.jpg
http://www.rogradini.ro/wp-content/u...de-vara-63.jpg
http://3.bp.blogspot.com/-hHq5e4thFE...-hd-450362.jpg
FĂ-ȚI TIMP ~
(de Rudyard Kipling)
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să-ți vezi durerea și lacrima arzând
Fă-ți timp să poți, cu mila, să te alini oricând!
Fă-ți timp pentru-adevăruri și adâncimi de vis,
Fă-ți timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lângă izvor,
Fă-ți timp s-asculți ce spune o floare, un cocor!
Fă-ți timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ți timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ți timp să stai cu mama, cu tatăl tău - bătrâni...
Fă-ți timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini...
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp măcar o clipă să vezi pe unde treci.
Fă-ți timp să guști frumosul din tot ce e curat,
Fă-ți timp, că ești de multe mistere-nconjurat!
Fă-ți timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp să dai vieții adevărate vieți!
Fă-ți timp, ACUM!
Să știi, zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită-a vieții n-o mai strângi!
http://1.bp.blogspot.com/-yzRcARM1nT...B1920x1200.jpg
http://3.bp.blogspot.com/-RVVtDjqAVX...-1920x1200.jpg
http://3.bp.blogspot.com/-h-fzuCziz0...ctures-201.jpg
http://4.bp.blogspot.com/-qxCjCLLJBT...25I0-53931.jpg
,,O fiinţă umană cu adevărat eliberată poate să vă arate care este calea demnă de urmat şi chiar poate să vă impulsioneze pe cărare, dar cu toate acestea voi trebuie să fiţi aceia care realizaţi cu eforturi proprii călătoria spirituală.”-Yoga Swami
http://3.bp.blogspot.com/-2YATCV4OVp..._1920x1080.jpg
http://3.bp.blogspot.com/-ckFXQFbaLm...86757925_n.jpg
clipul video postat de Instagram.
...POEM PENTRU PRIETENI...
...Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri, dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău.
...Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău. Dar când vei avea nevoie de mine voi fi alături de tine....
...Nu pot să te opresc să nu te împiedici. Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi.
Bucuriile , victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele. Dar, sunt foarte bucuros când te văd fericit.
...Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă. Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere.
...Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa necesară pentru a spera mai mult.
...Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul. Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tau…si tu vei fi din nou bucuros de viaţă.
...Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii. Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău.
...In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele. Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc.
Nu începeai şi nici nu încheiai lista.
Dormi fericit…
Răspândeşte vibraţii de iubire…
Ştii că suntem aici în trecere.
Înfrumuseţează-ţi relaţiile!
Profită de oportunităţi..
Ascultă-ţi inima...
Fii încrezător în viaţă...
Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta..
...Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten. Îţi mulţumesc că exişti.
(Jorge Luis Borges)
https://fbcdn-sphotos-d-a.akamaihd.n...67a1525decb392
https://www.youtube.com/watch?v=Dirz2IhbDoE
http://3.bp.blogspot.com/-amRdODq0s9...n+%2833%29.jpg
Simplitatea spiritului este lucrul cel mai mare
si mai greu de dobândit;
pentru a fi simplu trebuie sã fi trecut
prin mari experiente.
JIDDU KRISHNAMURTI
http://2.bp.blogspot.com/-hBlYseTgZA...n+%2829%29.jpg
http://ceruldinnoi.ro/Picture/Krishnamurti1.jpg
"Am scris acest Jurnal ca un fel de note de calatorie [...] dar nu l-am scris pentru a fi publicat. Descriu ceea ce am numit procesul - senzatia mea de a fi in afara lumii obisnuite, de a fi complet in pace si eliberat de conflict. Aceasta se intampla numai din cand in cand si evident este imposibil de descris cuiva care nu a experimentat niciodata aceste lucruri. Dar am incercat sa pun in cuvinte durerea reala si senzatia care insotesc constiinta elevata. Nu am intentionat sa ii ofer o nota romantica: daca duci un anumit tip de viata disciplinata, linistita, emani o anumita energie - acesta este un lucru dovedit stiintific - si aceasta influenteaza partea non-mecanica a creierului tau, astfel incat patrunzi intr-o noua dimensiune. Organismul fizic nu este capabil sa o atinga si de aici rezulta durerea. Nu sugerez ca fiecare ar trebui sa ajunga la aceasta stare, dar ar putea fi interesant pentru anumite persoane care mi-au urmarit gandurile si ideile sa cunoasca ce se intampla la un nivel mai personal."
J. Krishnamurti (interviu in The Guardian)
Jurnalul lui Krishnamurti (fragment)
''29 iuniePresiunea şi încordarea unei dureri profunde sunt mereu prezente. Este ca şi cum, în străfundurile fiinţei, ar avea loc o operaţie. Nu este produsul propriei voinţe, oricât ar fi ea de subtilă. Ai cercetat în profunzime acest lucru, în mod delibe*rat, de câtăva vreme. Ai încercat să o induci, să vezi cum este influenţată de condiţiile exterioare, rămânând singur ş.a.m.d.. In toate aceste cazuri, nu s-a întâmplat nimic. Şi nu este vorba de ceva recent.
Iubirea nu înseamnă ataşare. Iubirea nu cauzează suferinţă, iubirea nu are nici disperare şi nici speranţă. Iubirea nu poate fi făcută respectabilă, parte integrantă a unei scheme sociale. Dar când ea nu este prezentă, viaţa devine împovărată de probleme.
A poseda şi a fi posedat se consideră a fi o formă de iubire. Această nevoie de a poseda o persoană sau o proprietate nu este insa doar rezultatul presiunilor societăţii şi circumstanţelor, ea provine dintr-o sursă mult mai profundă. Ea vine din adân*curile singurătăţii. Fiecare dintre noi încearcă să umple golul acestei singurătăţi în modalităţi diferite: băutură, religii orga*nizate, credinţă si tot felul de alte activităţi. Toate acestea sunt simple evadări, însă ea continuă să rămână tot acolo.
Angajarea noastră într-o organizaţie, într-un sistem de credinţă sau de acţiune, înseamnă de fapt a deveni posedat de ele în mod negativ, aspectul pozitiv fiind dorinţa de a poseda. Această posesivitate, pozitivă sau negativă, iniţiază acţiuni ca*ritabile, încearcă să schimbe lumea prin iubire etc.. însă a-ţi controla aproapele, a-i modela personalitatea în numele iubirii, este acţiunea aceleiaşi dorinţe de a poseda, a nevoii noastre de a găsi satisfacţie si reconfortare în celălalt. Uitarea de sine, pe care o derivăm identificându-ne cu altcineva ori prin vreo altă formă de activitate, produce ataşarea. Din această ataşare se naşte suferinţa şi disperarea, iar din acestea, reacţia detaşării. Apoi, contradicţia între ataşare şi detaşare generează conflict lăuntric şi frustrare.
Nu există nicio modalitate de a scăpa de această însingu*rare lăuntrică; ea este un fapt şi orice încercare de a o ocoli nu face decât să genereze confuzie şi suferinţă.
Insă a nu poseda nimic este o stare cu totul extraordinară. A nu poseda nici măcar o idee, ca să nu mai vorbim de o per*soană sau de un lucru. Când o idee, un gând, prinde rădăcini în minte, devine deja o posesiune, iar de aici începe o luptă lăuntrică pentru a ne elibera de ea. Insă o astfel de eliberare nu este deloc libertate, ci doar o reacţie. Astfel de reacţii prind rădăcini şi viaţa noastră este chiar terenul pe care au crescut aceste rădăcini. A tăia toate aceste rădăcini, una după alta, este o absurditate psihologică. Aşa ceva este imposibil, însă faptul care le-a dat naştere iniţial, singurătatea izolării, trebuie văzut şi atunci toate celelalte se ofilesc de la sine.''
http://ceruldinnoi.ro/pages/Jiddu_Krishnamurti_Jurnal.htm
http://1.bp.blogspot.com/-zZDHaGHDKL...n+%2812%29.jpg
http://2.bp.blogspot.com/-8Vax5BPSdg...r0/s1600/4.jpg
Omul are doua arme: speranta si disperarea. Cu speranta el incearca sa ucida stagnarea data de incapacitate. Cu disperare el poate ucide nasterea viitorului de aur.
Vom avea pace doar dupa ce ne-am oprit in totalitate din a gasi o vina celorlalti. Trebuie sa consideram intreaga lume ca fiind a noastra proprie. Atunci cand remarcam greselile celorlalti, intram in imperfectiunile lor. Asta nu ne ajuta catusi de putin. Destul de ciudat, cu cat intram mai adanc, cu atat mai clar devine pentru noi ca imperfectiunile celorlalti sunt propriile noastre imperfectiuni dar in corpuri si minti diferite. Pe cand daca ne gandim la Dumnezeu, la Compasiunea Lui si Divinitatea Lui ne largim viziunea noastra interioara asupra Adevarului. Trebuie sa ajungem la deplinatatea realizarii noastre spirituale pentru a accepta omenirea ca o singura familie.
Chiar si pentru o singura secundaSri Chinmoy
Ofera bunavointa celorlalti.
Gandurile tale bune
Sunt o contributie semnificativa
La Supremul din omenire.
http://1.bp.blogspot.com/-7eMug-lDxX...+13+_+(15).jpg
''Atunci când este privit prin prisma raportului lui cu omul, Dumnezeu este recunoscut, în general, ca Cel Atot-Puternic căruia el îi datorează supunere, cel pe care-l cheamă în dificultăţi şi cel în care găseşte, în ultimă instanţă, fericirea, securitatea şi pacea. Omul are nevoie de Dumnezeu. El are nevoie de el pentru a nu dispera, pentru a suporta cruzimea lumii şi pentru a surmonta, încele din urmã, angoasa în faţa morţii ca şi pe cea din faţa vieţii.
Dumnezeu este puterea, independentă de om, care îl domină, îl gratifică sau îl nimiceşte. Puterea care când se manifestă, când se ascunde, care îi vorbeşte sau tace. Omul depinde de Dumnezeu. A ne reprezenta astfel această relaţie corespunde totuşi unui anumit stadiu al evoluţiei umane. Este cel în care omul transferă tot ceea ce îi depăşeşte orizontul experienţei lui naturale şi înţelegerea eului său profan în exteriorul lui însuşi, spre o transcendenţă, care are laturile ei de umbră şi de lumină dar care, în orice caz, dispune de puteri fără limite în privinţa lui. Acest mod de a vedea se schimbă atunci când anumite experienţe îl fac să descopere că tot dincolo-ul orizontului lui nu se situează neapărat „în afara lui”. Există, recunoaşte el atunci, o realitate care, în timp ce îi transcende orizontul ordinar, este imanentă omului şi constituie adevăratul lui nucleu, Fiinţa lui esenţială. Astfel se deschide o nouă concepţie a raportului dintre om şi FIINŢA divină.
Când omul vede, în transcendenţă, FIINŢA divină la lucru în Fiinţa lui esenţială, căutând să se manifeste în el şi prin el, atunci viziunea lui se modifică şi dependenţa lui nu îi mai pare complet unilaterală. Lucrarea divină depinde astfel şi de om, de disponibilitatea lui de a o primi, de a o lăsa să acţioneze în el. O turnantă se poate produce în momentul în care omul percepe şi recunoaşte în el însuşi rezistenţa faţă de ceea ce este în Fiinţa lui esenţială şi care, prin această Fiinţă, ar vrea să devină. Această descoperire are ceva bulversant: faptul că, în pofida micimii lui, omul, poate împiedica Viaţa.''Karlfried Graf Durckheim ''VIAŢA ŞI OMUL''http://www.ceruldinnoi.ro/pages/KGD_Viata_si_omul.htm
http://1.bp.blogspot.com/-dHw8H_1UT1.../s1600/564.jpg
http://www.stolenimg.com/2012/02/ima...n-univers.html
http://2.bp.blogspot.com/-FzDMRL4zV8...93828376_n.jpg
'' Îmi spui că e doar un fir de nisip, că nimic nu poate face un fir de nisip.
Iar eu îţi spun că un fir de nisip poate face foarte mult, atunci cînd se desprinde dintre miliardele de fire de nisip de pe fundul oceanului, atunci cînd, printr-un act de voinţă, îşi hotărăşte un destin singular şi tragic.
Îmi spui că e doar un fir de nisip, singur într-o imensitate de fire de nisip, că nimic nu poate face un fir de nisip.
Iar eu îţi spun că un fir de nisip poate face foarte mult, atunci cînd renunţă la fundul liniştit al oceanului şi pătrunde în măruntaiele scoicii.
Atunci, scoica se îmbolnăveşte, nu se poate să nu se îmbolnăvească şi, pînă la urmă, se iveşte incredibila perlă.
Îmi spui că e doar un fir de nisip, eu ştiu că e doar un fir de nisip, dar nu mă pot opri să nu visez incredibila perlă.'' Jan Palach
http://www.rjliban.com/images/Tahiti-perle.jpg
http://3.bp.blogspot.com/-xVvkxMoS2e.../clepsidra.jpg
Octavian Paler
Moartea cuvintelor
Un chip de nisip
şi mâini de nisip
şi limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
şi cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greşit s-a transformat în nisip
şi judecători de nisip
mă judecă
şi mă condamnă la moarte
pe un eşafod de nisip.
http://www.traveleuropa.ro/files/201...e0ea6145ae.jpg
http://1.bp.blogspot.com/-agDxbQqF-E...de+soare+1.jpg
http://aliasgreen.aboutblank.ro/wp-c...13/02/Good.jpg
Oamenii au în ei puterea de a schimba lumea
A FI ceva este soluţia. Aceasta este ceea ce produce o schimbare de durată. Când ceea ce faceţi reflectă ceea ce sunteţi – şi nu e doar o încercare de a crea ceea ce v-aţi dori să fiţi – veţi şti că aţi produs o schimbare de durată în voi înşivă. Aşa ceva produce o schimbare de durată în lume.
Nu puteţi “face” paşnici, puteţi doar “fi” paşnici. Nu puteţi “face” iubitori, puteţi doar “fi” iubitori. Nu puteţi “face” uniţi, puteţi doar “fi” uniţi. Căutaţi apoi să vă schimbaţi starea de A Fi. Nu căutaţi să schimbaţi mai întâi lumea, căutaţi să schimbaţi mai întâi Sinele. Când veţi realiza acest lucru, acţiunile voastre se vor schimba în mod automat.
Nu veţi schimba lumea încercând să schimbaţi în primul rând lumea. Lumea se va schimba schimbându-vă întâi pe voi înşivă. Trebuie să hotărâţi mai întâi anumite lucruri importante referitoare la voi, să ajungeţi la noi concluzii în interiorul vostru, legate de cine sunteţi, de Dumnezeu şi Viaţa – şi apoi să începeţi să trăiţi acele decizii.
Acest proces interior poate să producă, de fapt, schimbări în lumea din jurul vostru, deoarece lumea pe care o atingeţi este afectată de felul în care o atingeţi. Cine Sunteţi şi Cum Sunteţi afectează lumea într-un grad mult mai mare decât vă puteţi imagina.
Împlinirea de Sine – este motivul corect din care v-aţi angajat în ceea ce sunteţi şi faceţi. Să duceţi Sinele la următorul nivel cel mai înalt. Să ştiţi cine sunteţi cu adevărat şi să trăiţi această experienţă. Aceasta se numeşte evoluţie. Aceasta e lucrarea întregii omeniri. Şi asta e bucuria ei. Bucuria voastră constă în a deveni mai măreţi decât sunteţi şi de a şti că sunteţi astfel.
Nu vă schimbaţi credinţele doar pentru că vreţi ca alţi oameni să şi le schimbe pe ale lor. Schimbaţi-vă credinţele deoarece noile credinţe anunţa mai exact cine sunteţi voi. Schimbarea din voi va acţiona ca un catalizator şi va produce schimbare în ceilalţi. Şi asta nu pentru că aţi căutat să produceţi schimbarea în ceilalţi, ci, mai probabil, pentru că nu aţi căutat-o.
Oamenii nu se schimba pentru că li se spune să se schimbe. Oamenii îşi pot schimba temporar comportamentul, deoarece li s-a spus asta… dar atunci nu e o schimbare reală. E doar o schimbare de suprafaţă a conduitei exterioare deoarece adevărul interior nu s-a schimbat. Imediat ce puterea asupra lor nu mai e exercitată, comportamentul oamenilor revine la ceea ce spune adevărul lor interior.
Schimbarea e un act de libertate, nu un act de supunere. Supunerea nu înseamnă creaţie – şi creaţia este singurul act de evoluţie. Nu căutaţi, deci, să schimbaţi lumea. Căutaţi “să fiţi schimbarea pe care doriţi să o vedeţi în lume!” Decizia de a veni din pace şi iubire, în loc de a încerca să ajungi la ele, răstoarnă totul. Schimbă complet axa experienţei voastre. Plasează sursă a ceea ce vă doriţi în interiorul vostru şi nu în afară voastră. Aceasta o face accesibilă pentru voi în orice moment şi în orice loc. Aceasta e puterea autentică. Genul de putere care schimbă vieţile şi schimbă lumea. Acest nivel de pace interioară completă şi iubire totală pentru întreaga omenire poate fi atins într-o clipă – sau poate să vă ia o viaţă întreagă. Totul depinde de voi. Totul depinde de cât de profund îl doriţi.
Puteţi accesa orice stare interioară de A Fi pe care o doriţi, pur şi simplu alegând-o şi chemând-o. În prezent, majoritatea stărilor voastre de a fi sunt “reacţii”. Ele nu trebuie să fie astfel. Le puteţi face să fie creaţii.
Chiar acum, când intri în orice moment, rareori intri cu o stare de a fi hotărâtă dinainte. Aştepţi până când vezi ce conţine şi ce aduce momentul şi apoi reacţionezi prin a fi ceva. Poate vei ajunge să fii trist. Poate vei ajunge să fii dezamăgit sau încântat.
Dar acum să presupunem că ai hotărât dinainte cum o să fii când intri în acel moment. Să presupunem că ai hotărât să fii liniştit, indiferent cum va arăta acel moment. Crezi că ar fi o diferenţă în modul cum vei trăi acel moment? Sigur că DA.
Atunci când tu hotărăşti cum te vei prezenta, înainte că momentul să apară, ai început să te îndrepţi spre putere. Ai învăţat să stăpâneşti momentul şi acesta este începutul procesului de a deveni Stăpân pe viaţa ta. Atunci când hotărăşti dinainte că starea ta interioară de a fi este liniştită şi iubitoare, înţelegătoare şi plină de compasiune, iertătoare şi plină de generozitate, indiferent de ce aduce momentul exterior, atunci lumea exterioară îşi pierde puterea asupra ta. Poţi fi plin de pace, indiferent ce face lumea exterioară – şi urmarea minunată a acestui lucru este că ceea ce face lumea exterioară va fi foarte des afectată de ceea ce eşti tu.
Insistând Să Fii cine eşti, indiferent de ceea ce e restul lumii, încet lumea pe care o atingi se va schimba.
NEAL DONALD WALSCH
http://2.bp.blogspot.com/-AD8CLt5y8_...py-forever.jpg
https://alecumatraguna.files.wordpre...012/03/pom.jpg
"Adevarata fericire nu poate fi gasita in exterior. Poate fi gasita doar in interior. Poate fi gasita doar prin crearea unei relatii pline de iubire cu tine insuti. Si poti crea o astfel de relatie, doar daca te accepti, cu negi cu tot."Paul Ferrini
http://www.ascensiunea.ro/components...papers_147.jpg
Taramul fermecat
Lumea mea perfecta este...bineinteles...perfecta :)
http://4.bp.blogspot.com/-qn8NKHmqA2...by_secroit.jpg
Lumea mea ideala poate fi descrisa cel mai bine de urmatoarele cuvinte: magie, valuri, distractie, prieteni, relaxare, vacanta, reintalnire, bucurie, speranta, entuziasm, culori, vibratie, lumina, verdeata, idei, noutate, surprize, activ, varietate, abundenta, flow, armonie, fresh, suport, daruire, creatie, vise, succes.
http://3.bp.blogspot.com/-bWacbcKfEh...esCA6JZTQ7.jpg
Lumea mea ideala miroase a musetel, a fructe delicioase, a iarba, a primavara, a flori, a mare, a soare, a frunze, a piele de bebelus, a arome exotice, a cacao, a proaspat, a curat, a paine calda, a liliac. Si mai nou miroase aNightwish. Sweet and comfy! Mersi Diana!
http://3.bp.blogspot.com/-5OSgDbLGXA...00/PCH6495.jpg
Lumea mea ideala suna asa: valurile marii, chicote si rasete, muzica de chillout, sunete vesele, ciripit de pasarele, fredonat in surdina, muzica de dans
http://3.bp.blogspot.com/-4kqh2trinQ...00/listen1.jpg
Lumea mea ideala are gust de mango, de ciocolata, de fructe exotice, de suc proaspat, de pepene verde, de inghetata, de suc de soc.
http://1.bp.blogspot.com/-XJW43yXjRA...x399-420x0.jpg
Lumea mea ideala se simte: moale, diafana, confortabila, relaxanta, fluffy, warm, fresh.
http://2.bp.blogspot.com/-MCqhx6hdZ9..._268544921.jpg
Cand ma gandesc la lumea mea magica vad: o casa incapatoare, frumoasa, primitoare, natura, verdeata, familie, copii, flori, prieteni, armonie, multe culori, calatorii, intalniri, oameni, animalute, mare, copaci, piscina, multa veselie, abundenta, copaci infloriti, fluturi mari, colorati.
http://4.bp.blogspot.com/-G6OzRp9FqC.../primavara.jpg
In taramul fermecat eu ma simt: libera, completa, extraordinara, minunata, valoroasa, bogata, talentata, puternica, intelegatoare, saritoare, darnica, vesela, perfecta, plina de energie, vibranta, frumoasa, curajoasa, sanatoasa.
http://2.bp.blogspot.com/-Rx1M6aIYkH...00/icanfly.jpg
De multe ori suntem atat de ocupati cu a controla tot ce se intampla in jur sau a ne feri de rele sau cu tot felul de alte lucruri incat nici nu stim ce ne dorim de fapt de la viata. Stim exact ce nu mai vrem sa experimentam dar nici nu ne-am gandit vreodata ce ne-ar face fericiti.
Dar daca noi nu stim ce vrem, cum ar putea oare viata sa ne faca fericiti? Este important sa avem o imagine clara a ceea ce ne dorim, pentru ca astfel transmitem universului un mesaj ferm: Asta imi doresc de la tine!
Si astfel, permitem Legii Atractiei, sa aduca in viata noastra ceea ce ne dorim :)
Tu stii cum arata, se simte, miroase si ce gust are lumea ideala? Stii cum arata lumea care contine absolut tot ce ti-ai dorit vreodata? Vei spune ca nu ai cum sa stii pentru ca nu esti acolo. Dar, din fericire, noi avem aceasta unealta magica, pe numele ei mic: imaginatia. Desi afara tuna si fulgere, noi putem calatori cu mintea noastra pe tarmuri insorite. Si chiar daca in viata noastra nu toate merg cum ar trebui, ne putem imagina cum ar fi sa fie totul PERFECT!
http://1.bp.blogspot.com/-WfuGgmiRjB...eSunshines.jpg
Daca cumva nu traiesti inca in lumea viselor tale, intr-o lume perfecta, atunci te invit sa faci si tu un tur imaginar, cu toate cele 5 simturi, in taramul fermecat.
Indrazneste, fii darnic, implineste-ti absolut orice dorinta, fie ea mica sau mare.
Si spune-mi apoi, tu cum ai descrie lumea ta perfecta?
http://1.bp.blogspot.com/-S0q_gmTqam...thinheartz.jpg
http://magicreminders.blogspot.ro/20...-fermecat.html
http://www.andreialbu.com/wp-content...din-zapada.jpg
Odata ce ai cunoscut starea de constienta, nimic nu mai are valoare - ai cunoscut cea mai mare binecuvantare a vietii.Dintr-odata multe lucruri isi pierd importanta, devin prostesti, motivatia dispare, dorinta dispare, visurile se destrama. Constienta creeaza un centru de liniste interioara, de putere lubricant, o stare permanenta de veghe.
OSHO
http://2.bp.blogspot.com/-gVxKqCMvGD...4/s400/tr1.jpg
A avea grijă de trup este un act de cinstire, o stare de graţie
Ori de câte ori scot în evidenţă limitările inerente ale trupului fizic, cineva îmi interpretează în mod inevitabil afirmaţiile, transformându-le în „trupul este rău, inferior sau păcătos". Această nevoie de a respinge trupul este o formă de ataşament faţă de el. Acolo unde există rezistenţă la dorinţă, dorinţa însăşi devine mai puternică.
Trupul nu este deloc rău sau inferior. El este, pur şi simplu, temporar. Nu îi vei găsi niciodată un rost suprem, satisfacându-i nevoile. Şi, aş adăuga că nu-i vei găsi un rost suprem, negându-i nevoile. A avea grijă de trup este un act de cinstire, o stare de graţie. Preocupările pentru durerile şi plăcerile trupului nu sunt câtuşi de puţin graţioase.
Dacă doriţi să urmaţi calea pe care v-am arătat-o, acceptaţi-vă trupul pe deplin şi aveţi mare grijă de el. Când trupul este iubit, el munceşte fară să se plângă.
Fiţi conştienţi de sentimentele voastre. Sentimentul de vinovăţie se manifestă, adesea, prin trupul vostru fizic. Dacă vă simţiţi vinovaţi în privinţa a ceva ce i-aţi spus unui prieten sau unui membru al familiei, s-ar putea să vă răniţi gura, limba sau dinţii, sau să vă doară în gât, sau să faceţi laringită.
Fiţi atenţi la manifestările trupului vostru. Ele vă arată modul în care trupul încearcă să îndeplinească comenzile conştiente sau subconştiente pe care simte că le-a primit de la voi.
Nu vă puteţi neglija trupul - şi în acelaşi timp, să învăţaţi să vă iubiţi pe voi înşivă. Imbrăţişaţi-vă trupul cu dragoste şi el va deveni un servitor binevoitor în slujba scopurilor Spiritului. Chiar dacă ar fi posibil să vă neglijaţi complet corpul fizic, nu v-aţi găsi libertatea. Asta, deoarece la moartea trupului fizic se trăieşte experienţa unui alt trup. Fiecare trup este o teacă sau un văl, care ţine sufletul la un anumit nivel de ignoranţă/limitare. Suntem întotdeauna atraşi de forma trupească ce ne permite să trăim pe deplin experienţa nivelului nostru actual de frică. Cu cât fricile noastre sunt mai subtile, cu atât trupul trebuie să fie mai dens pentru a le conţine.
Astfel încât vă sugerez că e inutil să încercaţi să scăpaţi de trupul în care vă aflaţi. Acceptarea trupului este una dintre lecţiile acestei întrupări. Iar aceasta, prieteni ai mei, include şi sexualitatea voastră.
Fie ca a face dragoste să însemne pentru voi un act de bucurie, un act prin care să vă lăsaţi în voia Christului din voi şi din partenerul vostru! Dragostea fizică nu este cu nimic mai puţin frumoasă decât alte forme de iubire şi nici nu poate fi separată de ele. Cei care consideră că dragostea fizică nu este sfântă, o vor trăi ca experienţă în felul acesta, nu deoarece aşa este ea, ci deoarece aşa o percep ei.
Dacă tu şi partenerul tău aveţi un copil care se naşte datorită sărbătoririi fizice a dragostei voastre, nu veţi simţi apariţia acestui copil în viaţa voastră ca pe o povară. Dacă o simţiţi ca pe o povară, atunci cântăriţi mai bine calitatea relaţiei voastre. Copilul este întotdeauna barometrul. O dată ce el a intrat în viaţa voastră, devine parte din materialul întrupării voastre. Nu există modalitate de a scăpa de responsabilitatea faţă de această relaţie. Ea va continua întreaga viaţă. Iar tu o vei folosi aşa cum foloseşti toate relaţiile intime - pentru a-ţi micşora vinovăţia sau pentru a o intensifica. Iar acest lucru este adevărat, fie că rămâi cu partenerul tău, fie că nu rămâi.
Dacă vrei să mergi pe această cale, regulile dogmatice legate de căsătorie şi copii nu-ţi sunt de nici un ajutor. Ţi-am cerut „să-i iubeşti pe toţi în mod egal. Aceasta îi include pe partenerul tău şi pe copii. Dacă te depărtezi de ei - fară iertare totală şi fără încheierea cu bine a relaţiei - nu faci altceva decât să amâni ceea ce trebuie să se întâmple în mod inevitabil, dacă vrei să-ţi găseşti pacea.
Contează cât timp durează totul? Nu. Pentru mine nu contează, dar nu ar fi cinstit din partea mea să nu-ţi spun; cu cât aştepţi mai mult, cu atât vei trăi mai multă durere”.
PAUL FERRINI
http://2.bp.blogspot.com/-tYZqgsgbOt...Y/s400/tr2.jpg
http://omul-divin.blogspot.ro/2013/0...e-voastre.html